283 matches
-
textului samaritean. Pe de altă parte, orice schimbări ar fi apărut în acest text în cursul timpului, nu se reflectă în istoria textului ebraic, și din moment ce aceste schimbări nu pot fi nici numeroase, nici radicale, pe ansamblu, putem spune că Pentateuhul samaritean se apropie cel mai mult de textul ebraic premasoretic 1. Odată cu prima publicare a Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, bibliștii au fost de-a dreptul fascinați de ortografia sa și de modul explicit de exprimare a vocalelor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
timpului, nu se reflectă în istoria textului ebraic, și din moment ce aceste schimbări nu pot fi nici numeroase, nici radicale, pe ansamblu, putem spune că Pentateuhul samaritean se apropie cel mai mult de textul ebraic premasoretic 1. Odată cu prima publicare a Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, bibliștii au fost de-a dreptul fascinați de ortografia sa și de modul explicit de exprimare a vocalelor. Edmund Castell a semnalat rolul de vocală al literelor waw și yod2, iar Wilhelm Gesenius i-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de-a dreptul fascinați de ortografia sa și de modul explicit de exprimare a vocalelor. Edmund Castell a semnalat rolul de vocală al literelor waw și yod2, iar Wilhelm Gesenius i-a dedicat o întreagă carte în care spune că Pentateuhul samaritean conține mult mai multe scriptiones plenae decât textul masoretic. Mai mult, vocalizarea textului s-a păstrat mult mai bine în Pentateuhul samaritean decât în textul masoretic, iar acest lucru nu poate decât să sporească valoarea textului samaritean. Schimbările care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
al literelor waw și yod2, iar Wilhelm Gesenius i-a dedicat o întreagă carte în care spune că Pentateuhul samaritean conține mult mai multe scriptiones plenae decât textul masoretic. Mai mult, vocalizarea textului s-a păstrat mult mai bine în Pentateuhul samaritean decât în textul masoretic, iar acest lucru nu poate decât să sporească valoarea textului samaritean. Schimbările care apar, în special în ortografie și morfologie, indică un stadiu mai avansat în dezvoltarea limbii. Astfel, foarte multe diferențe între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
substantive apare și pronumele personale indicând genul; unele sufixe arhaice specifice diferitelor cazuri, întâlnite în textul masoretic, sunt aici omise. Aparent, toate acestea sunt semne ale unei dezvoltări ulterioare și pun în lumină anumite aspecte ale formei textuale a acestui Pentateuh în perioada masoreților tiberieni. Fluctuațiile în pronunțare, deși foarte puține, demonstrează că guturalele nu erau întotdeauna bine rostite și prezentau diferite forme, aceste variații reflectându-se uneori în text. Într-un studiu devenit deja clasic, Gesenius 3 demonstrează că totalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
perioada masoreților tiberieni. Fluctuațiile în pronunțare, deși foarte puține, demonstrează că guturalele nu erau întotdeauna bine rostite și prezentau diferite forme, aceste variații reflectându-se uneori în text. Într-un studiu devenit deja clasic, Gesenius 3 demonstrează că totalitatea variantelor Pentateuhului samaritean se poate explica prin prisma a opt categorii de modificări ale bazei textuale păstrate intactă în textul masoretic: 1. corectări conforme cu gramatica populară; 2. glose sau explicații integrate în text; 3. corectări conjuncturale ale unor cuvinte care prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
al Septuagintei, ferm convins că în secolul I d.Hr. a existat un text grec, al cărui original nu era Septuaginta pe care o cunoaștem, ci un text foarte asemănător cu cel samaritean. Astfel, pe lângă legătura sa directă cu textul masoretic, Pentateuhul samaritean poate aduce o lumină nebănuită și asupra altor probleme. Toate acestea vin să confirme punctul de vedere exprimat în cazul discuției referitoare la textul masoretic: în perioada precreștină au existat mai multe recenzii ale Pentateuhului. După o perioadă în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
directă cu textul masoretic, Pentateuhul samaritean poate aduce o lumină nebănuită și asupra altor probleme. Toate acestea vin să confirme punctul de vedere exprimat în cazul discuției referitoare la textul masoretic: în perioada precreștină au existat mai multe recenzii ale Pentateuhului. După o perioadă în care se traduce Pentateuhul în varianta LXX, când textul se caracteriza printr-o oarecare fluiditate, a urmat o perioadă de uniformitate graduală, în care apare și textul masoretic. Problema relativei cronologii a genealogiilor de la Facerea 5
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o lumină nebănuită și asupra altor probleme. Toate acestea vin să confirme punctul de vedere exprimat în cazul discuției referitoare la textul masoretic: în perioada precreștină au existat mai multe recenzii ale Pentateuhului. După o perioadă în care se traduce Pentateuhul în varianta LXX, când textul se caracteriza printr-o oarecare fluiditate, a urmat o perioadă de uniformitate graduală, în care apare și textul masoretic. Problema relativei cronologii a genealogiilor de la Facerea 5 și 11, în varianta masoretică, samariteană și LXX
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pe de o parte, trăsăturile textelor presamaritene cu ajutorul cărora putem deosebi primul strat, iar pe de altă parte, caracteristicile religiei, literaturii și limbii samaritenilor, cu ajutorul cărora putem deosebi cel de-al doilea strat al Torei lor1. În general, scribii textului Pentateuhului samaritean și ai textelor premasoretice se apropiau cu mare libertate de textul biblic; cu toate acestea, după ce s-a fixat conținutul tradiției samaritene, textul Pentateuhului samaritean se copia cu foarte multă atenție, asemenea textului masoretic. Cele mai multe diferențe sunt de natură
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cărora putem deosebi cel de-al doilea strat al Torei lor1. În general, scribii textului Pentateuhului samaritean și ai textelor premasoretice se apropiau cu mare libertate de textul biblic; cu toate acestea, după ce s-a fixat conținutul tradiției samaritene, textul Pentateuhului samaritean se copia cu foarte multă atenție, asemenea textului masoretic. Cele mai multe diferențe sunt de natură ortografică sau se datorează metodelor diferite de pronunție. Desigur, aceste diferențe nu sunt deloc de neglijat, din moment ce aruncă o lumină nouă asupra istoriei limbii ebraice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
diferite de pronunție. Desigur, aceste diferențe nu sunt deloc de neglijat, din moment ce aruncă o lumină nouă asupra istoriei limbii ebraice și asupra metodelor de pronunție în diferite locuri. Imediat după 1616, când Pietro della Valle a adus o copie a Pentateuhului samaritean în Europa, cercetătorii au și început discuțiile legate de valoarea textului. Întrucât bibliștii protestanți acceptaseră textul masoretic drept textus receptus al Vechiului Testament, nu au acordat prea mare atenție acestui text. Bibliștii romano-catolici, în căutare de noi argumente împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
aibă loc, mai ales la începutul erei creștine, când samaritenii au devenit o comunitate înfloritoare 2. Ori de câte ori este vorba despre samaritanism, în locul termenului „sectă”, Deist preferă termenul „curent” care s-a dezvoltat în perioada Vechiului Testament. 7.3. Ediții ale Pentateuhului samariteantc "7.3. Ediții ale Pentateuhului samaritean" Pentateuhul samaritean nu s-a bucurat întotdeauna de atenția care i se acordă în zilele noastre. După cum relatează Abraham Tal de la Universitatea din Tel-Aviv, redescoperirea Pentateuhului samaritean se datorează lui Guillaume Postel, emisar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
erei creștine, când samaritenii au devenit o comunitate înfloritoare 2. Ori de câte ori este vorba despre samaritanism, în locul termenului „sectă”, Deist preferă termenul „curent” care s-a dezvoltat în perioada Vechiului Testament. 7.3. Ediții ale Pentateuhului samariteantc "7.3. Ediții ale Pentateuhului samaritean" Pentateuhul samaritean nu s-a bucurat întotdeauna de atenția care i se acordă în zilele noastre. După cum relatează Abraham Tal de la Universitatea din Tel-Aviv, redescoperirea Pentateuhului samaritean se datorează lui Guillaume Postel, emisar pe lângă ambasada Franței de la Istanbul, între
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
când samaritenii au devenit o comunitate înfloritoare 2. Ori de câte ori este vorba despre samaritanism, în locul termenului „sectă”, Deist preferă termenul „curent” care s-a dezvoltat în perioada Vechiului Testament. 7.3. Ediții ale Pentateuhului samariteantc "7.3. Ediții ale Pentateuhului samaritean" Pentateuhul samaritean nu s-a bucurat întotdeauna de atenția care i se acordă în zilele noastre. După cum relatează Abraham Tal de la Universitatea din Tel-Aviv, redescoperirea Pentateuhului samaritean se datorează lui Guillaume Postel, emisar pe lângă ambasada Franței de la Istanbul, între anii 1536-1537
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
perioada Vechiului Testament. 7.3. Ediții ale Pentateuhului samariteantc "7.3. Ediții ale Pentateuhului samaritean" Pentateuhul samaritean nu s-a bucurat întotdeauna de atenția care i se acordă în zilele noastre. După cum relatează Abraham Tal de la Universitatea din Tel-Aviv, redescoperirea Pentateuhului samaritean se datorează lui Guillaume Postel, emisar pe lângă ambasada Franței de la Istanbul, între anii 1536-1537, care, în timpul sejurului său în Turcia, venind în contact cu câțiva samariteni locali, a cumpărat de la aceștia o copie a Pentateuhului lor, alături de alte câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Universitatea din Tel-Aviv, redescoperirea Pentateuhului samaritean se datorează lui Guillaume Postel, emisar pe lângă ambasada Franței de la Istanbul, între anii 1536-1537, care, în timpul sejurului său în Turcia, venind în contact cu câțiva samariteni locali, a cumpărat de la aceștia o copie a Pentateuhului lor, alături de alte câteva lucrări în arabă, pe care le-a adus la Paris. Mai târziu, va publica lucrarea sa intitulată Linguarum duodecim characteribus differentium alphabetum introductio ac legendi modus (Paris, 1538), în care prezintă alfabetul samaritean și caracteristicile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Linguarum duodecim characteribus differentium alphabetum introductio ac legendi modus (Paris, 1538), în care prezintă alfabetul samaritean și caracteristicile sale, în comparație cu alfabetul pătrat adoptat de către Ezda. Într-o scrisoare adresată unui prieten, după o vizită la Nablus (1549), revine asupra problemei Pentateuhului pe care îl văzuse în sinagoga lor. Întors la Paris, îl reîntâlnește pe celebrul orientalist Joseph Scaliger, căruia îi trezește interesul pentru samariteni. În lucrarea sa Opus de emendatione temporum (Paris 1583), Scaliger își exprimă dorința de a intra în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și-a văzut visul împlinit, a reușit cel puțin să stârnească interesul ambasadorului Franței la Istanbul, Achille Harley de Sancy, spre studiile samaritene. Acesta l-a însărcinat pe pelerinul italian Pietro della Valle să obțină, în numele său, un manuscris al Pentateuhului samaritean, ceea ce acesta a și făcut, aducându-i din călătorie două copii ale Pentateuhului samaritean. Întorcându-se la Paris, de Sancy i-a înmânat manuscrisul unui orator, Jean Morin, care a publicat cel de-al șaselea volum al Bibliei Poliglote
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
la Istanbul, Achille Harley de Sancy, spre studiile samaritene. Acesta l-a însărcinat pe pelerinul italian Pietro della Valle să obțină, în numele său, un manuscris al Pentateuhului samaritean, ceea ce acesta a și făcut, aducându-i din călătorie două copii ale Pentateuhului samaritean. Întorcându-se la Paris, de Sancy i-a înmânat manuscrisul unui orator, Jean Morin, care a publicat cel de-al șaselea volum al Bibliei Poliglote de la Paris (1632). Câțiva ani mai târziu, Bryan Walton a republicat același manuscris în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cel de-al șaselea volum al Bibliei Poliglote de la Paris (1632). Câțiva ani mai târziu, Bryan Walton a republicat același manuscris în Biblia Poliglotă de la Londra. Edmund Castellus a adăugat acestei ediții o listă cu 6000 de diferențe între textul Pentateuhului samaritean și textul masoretic, precum și o listă cu 1900 de asemănări cu Septuaginta 1. Natura textului Pentateuhului samaritean poate fi foarte ușor descrisă prin compararea sa cu textul masoretic de la care se îndepărtează adeseori. Prima clasificare critică a acestor diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a republicat același manuscris în Biblia Poliglotă de la Londra. Edmund Castellus a adăugat acestei ediții o listă cu 6000 de diferențe între textul Pentateuhului samaritean și textul masoretic, precum și o listă cu 1900 de asemănări cu Septuaginta 1. Natura textului Pentateuhului samaritean poate fi foarte ușor descrisă prin compararea sa cu textul masoretic de la care se îndepărtează adeseori. Prima clasificare critică a acestor diferențe a fost pregătită în anul 1815 de către Gesenius 2. Așadar, Biblia Poliglotă de la Paris (1645) a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
compararea sa cu textul masoretic de la care se îndepărtează adeseori. Prima clasificare critică a acestor diferențe a fost pregătită în anul 1815 de către Gesenius 2. Așadar, Biblia Poliglotă de la Paris (1645) a fost prima ediție a Scripturii care a tipărit Pentateuhul samaritean, pe baza manuscrisului oferit de către Jean Morin 1. Astfel, acest text era readus la viață în Occident, după mai multe secole de somn datorat anatemei iudaice 2, Pentateuhul samaritean fiind considerat de către evrei o scriere sectară. O altă ediție
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Paris (1645) a fost prima ediție a Scripturii care a tipărit Pentateuhul samaritean, pe baza manuscrisului oferit de către Jean Morin 1. Astfel, acest text era readus la viață în Occident, după mai multe secole de somn datorat anatemei iudaice 2, Pentateuhul samaritean fiind considerat de către evrei o scriere sectară. O altă ediție a Pentateuhului samaritean a fost îngrijită de către Abraham Tal, bazându-se în principal pe manuscrisul 6 de la Nablus 3. În Elveția se cunosc încă două manuscrise ale Pentateuhului samaritean
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pe baza manuscrisului oferit de către Jean Morin 1. Astfel, acest text era readus la viață în Occident, după mai multe secole de somn datorat anatemei iudaice 2, Pentateuhul samaritean fiind considerat de către evrei o scriere sectară. O altă ediție a Pentateuhului samaritean a fost îngrijită de către Abraham Tal, bazându-se în principal pe manuscrisul 6 de la Nablus 3. În Elveția se cunosc încă două manuscrise ale Pentateuhului samaritean, care nu au fost adăugate la nici una din aceste ediții precedente 4. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]