998 matches
-
citatele textuale ale obiectivității tale fizice, se strecoară un dubiu: ea nu te citește pe tine, unul și întreg așa cum ești, ci folosindu-te, folosind fragmentele tale desprinse din context, își construiește un partener născocit, cunoscut numai de ea, în penumbra subconștientului ei, iar ceea ce descifrează este acel vizitator apocrif al visurilor ei, și nu tu. Lectura trupurilor făcută de amanți (acea combinație de gânduri și trup de care amanții se slujesc pentru a face dragoste) e diferită de lectura paginilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și-a babelor de la cămin. Doar un schelet metalic a mai rămas, ce-a fost de furat s-a furat de mult. Printre fiare a răsărit o cucută sănătoasă, iar brusturii își întind frunzele mustind de sevă. Mă obișnuiesc cu penumbra din interior. Cocoțat pe-o scară, Adrian se chinuiește să schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă și pe celelalte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au urmat, iar atunci căpitanul a implorat-o pe tînăra pasageră să cînte singură, căci avusese ocazia să constate, În timpul croazierei, că știa să facă asta cu gust și voce frumoasă. Fata Încercă la Început să se Împotrivească, Însă din penumbră subofițerul atacă imediat coardele chitarei, scoțînd primele note ale unui cîntec tipic latino-american, iar asta păru s-o facă să se hotărască; se ridică În picioare, făcu un gest de Încuviințare către acompaniatorul ei spontan și Începu să cînte Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca să nu strige de spaimă cînd silueta lui se profilă În golul orbitor de la intrare. El rămase acolo cîteva clipe, fără Îndoială pentru a-și obișnui ochii - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos“ - cu penumbra și Înaintă apoi, șchiopătînd ușor, pînă cînd se opri În fața ei și o cercetă cu o privire care părea că vrea să o hipnotizeze. — Cum te cheamă? Întrebă el, autoritar. — Carmen... Carmen de Ibarra. - Carmen de Ibarra, repetă el. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într‑o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de femeie. Cu nasturii pe stânga. În lumina palidă a felinarului, nasturii lui din imitație de diamant scânteiază. După încă o bucată de mers, după încă o curbă, stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la țigară. Fără verighetă. Mâna așază o casetă de machiaj din plastic în vârful scărilor. Apoi apare un genunchi, o coapsă, umflătura sânilor. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încă tot nu m-ai sărutat”. A scris: „Vara asta tu mulgi vacile”. Contesa Clarviziune a lăsat un bilet spunându-i ofițerului care se ocupă de eliberarea ei condiționată că poate fi contactată la numărul 1-800-TEAPA. Contesa Clarviziune iese din penumbră purtând un turban, înfășurată într-un șal de dantelă. Plutind pe culoar, se oprește o clipă lângă Tovarășa Lătrău. — Că tot te întrebi, spune Contesa, fluturându-și mâna moale cu o brățară largă de plastic în jurul încheieturii. Zice Contesa: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noastră s-a și îndrăgostit de el. 4 În holul îmbrăcat în catifea albastră ceva se rostogolește duduind pe scări din umbra primei galerii. Cu fiecare treaptă bufnetele sunt tot mai puternice, până când devin bubuiturile unui obiect întunecat, rotund, în penumbra de la etajul al doilea. E o bilă de bowling, bubuind în jos pe mijlocul scării. Rostogolindu-se neagră pe covorul albastru al holului, bila de bowling a Sorei Justițiare trece pe lângă Cora Reynolds, care-și linge lăbuțele, apoi pe lângă domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sau mănâncă hotdogi, suntem complet izolați. Aici orice aduce a fereastră, cu domnișoaraperii de catifea sau broderie ori cu vitralii, e un fals. O oglindă. Și lumina din spatele vitraliilor provine de fapt de la mici becuri, care creează o atmosferă de penumbră perpetuă prin ferestrele înalte, arcuite ale fumoarului gotic. Încă mai căutăm moduri de evadare. Încă mai stăm în fața ușilor încuiate și țipăm după ajutor. Dar nu prea tare, nu din toți bojocii. Cel puțin până când povestea noastră nu va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
coloanele care Împărțeau fațada În spații rectangulare erau acoperite de graffiti, iar lăstunii se cuibăriseră pe sub streșini. Avea aerul unui edificiu antic și, la umbra unor falnici arbori-de-ploaie, părea cuprinsă de umezeală. Margaret s-a simțit de-ndată Înviorată În penumbra răcoroasă a unei mari verande. — Bună ziua, a salutat-o femeia de la recepție și s-a ridicat de parcă ar fi recunoscut-o, de parcă o așteptase. — Mă Întrebam dacă aș putea cumva să răsfoiesc niște numere vechi din ziarele pe care le
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
jos sunt niște dungi de lumină. E și un preș. Preșul e roșu. În dungile luminoase căzute pe preșul roșu sunt câteva forme ciudate, un fel de pete lucitoare, ca de sânge. De ce e restul podelei Întunecat? Camera e În penumbră. Storul e doar pe jumătate tras. Asta o vede el abia acum. Sunt niște persoane În cameră, niște persoane pe care nu le cunoaște. Un bărbat și o femeie. Bărbatul are la mână un ceas mare care sclipește. Adam Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe Întuneric. Semăna cu tine? El n-a răspuns. Trăsăturile lui Johan nu-i reveniseră Încă, dar ce Își amintea e că nu semăna deloc cu el, era mai Înalt, mai arătos și mai voinic. O față migdalată, veșnic În penumbră. Pentru mo ment, asta-i tot ce-și amintea. Îmi pare rău, a spus Zubaidah, trebuie să fie dureros să-ți amintești toate astea. Nu, a răspuns el. Dacă cineva Îți e adesea În preajmă e dure ros când pleacă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urcat scările care duceau la biroul ei. Baricada de bănci fusese Înlăturată, rămăseseră doar așchii de lemn și bare de fier. Ușa biroului era larg deschisă și, când a Încercat să aprindă lumina, a descoperit că nu era electricitate. În penumbra serii a distins spațiul gol de pe o latură a Încăperii unde fusese biroul lui Din. Teancurile de hârtii de pe biroul ei fuseseră mișcate din loc, unele foi căzuseră pe jos printre cărți și dosare răvășite. Singurul lucru care părea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ea rămăsese cu gesturile suspendate, așteptând ca apelurile să înceteze. Avea reacții întârziate. Încercă să ghicească cine era la celălalt capăt al firului. N-o află decât tot pe Sidonia, ajunsă acasă după acțiunea eșuată, în cămașă de noapte, în penumbra holului, așezată pe suportul de încălțăminte de la cuier, cu ochii cârpiți de somn, dar nevoind să accepte insuccesul manevrelor sale. În final va lăsa receptorul în furcă, n-avea rost să-l alerteze și pe Trofin, ar fi întrebat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorba lui, dansa ca un frigider. Era un mod Încurajator totuși de a accepta schimbarea, indiferent de sens. Dar nici aceasta nu mai conta acum când simțea lipindu-se de el abdomenul plat și fierbinte al Iolandei. 18. Retras În penumbra scării ce ducea la mansardă, Flavius-Tiberius nu se putea lăuda cu o poziție prea comodă. După discursul Eleonorei, se trezi cu un picior bine proptit În noul an, și cu celălalt Înnămolit În 1986. Dacă nu ar fi fost destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
norii de fum spre ea și se așază trăgîndu-și un scaun. Aici previziunile Bătrînului se dovediseră puțin prea negre, el nu ne dăduse decît doi sau cel mult trei ani de libertate, se gîndește, începînd să se simtă bine în penumbra care îl ferește de privirile curioase, și ce dacă la Nord aveai separeul tău? Stresul tot acolo era mai mare. Între timp sîngerarea i s-a oprit de tot, poate fi bucuros că a scăpat doar cu atît, se gîndește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
el însuși textele, dar atunci se întâmplă altceva dezagreabil și anume devine vizibilă educația lui estetică precară. Imagistica la care recurge aparține poeziei minore de acum un secol: „Sunetul vocii tale / A fisurat / Marea de licurici a nopții.“ „Umbrele și penumbrele / ochilor tăi - / Fiorul mugurelui de magnolie în martie“ etc. Poate să se supere spiritul lui Bodhidharma, dar trebuie spus că adeptul lui din România nu are talent. Banal itat ´ i A trecut vremea când un autor se simțea dator să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
abia pășeau, ca niște orizontale ale nopții, perechi, două câte două, patru câte patru. Întunericul suprapunea incubatoare până în cer. Prin fereastră, Petru nu a reușea să o zărească. Din dreptul magaziei s-a auzit un foșnet, cineva era ascuns în penumbră. Speriată, s-a prăbușit în pat. Spaima deschide ochii, spaima închide ochii, palmele se vor gratii, zidul, munte înalt, cu fața la perete. Genia refuza întunericul. Vru să se ascundă, să țipe, să lovească, să șteargă, dar holograma bătrânului se proiecta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
voce a textului, descoperim un testimoniu care numai că nu spune: "dacă aș fi eu principele, iată ce cod aș urma...". Umbra sinelui se proiectează, paradoxal de discret și patetic în același timp, într-un text de valoare universală. Din penumbră se ivește un personaj cu chipul calităților spirituale ale lui Machiavelli, niciodată aplicate în viața politică pentru că n-a fost principe. E cea mai bună probă că Machiavelli n-a fost, pentru că n-a fost pus în situația de a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
descifrării sistemelor de semne, asupra unor inventatori ai criptării și deznodării intimităților materiei. E prea puțin Însă, față de rolul pe care l-au jucat În devenirea mea toate aceste moduri de codificare prin semne grafice a lumii inteligibile, precum și a penumbrelor ei Înșelătoare. E nevoie pentru asta de o carte, de o poveste limpede, pe care am amînat-o prea mult, zic eu acum, dar poate că, la capătul călătoriei, voi găsi că aventura și-a ales singură ceasul potrivit. Am ajuns
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
alte figuri nevăzute pe care apucasem să le Îmbrățișez. Am mărturisit totul... Precum că am Într-adevăr vise vizuale, uneori În culori, dar că plutesc de obicei Într-o vizualitate impură. Mă mișc prin spații de pete maronii și de penumbre de cenușă, altfel spus, tocmai printre repere reale, dar vagi, greu de distins, cufundate În nuanțele din pragul Întunecării. Ochiul meu oniric e la fel ca acela din starea de veghe: percepe mase informe, mai mari sau mai modeste, de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la regimul lor recluzionar, alimentat numai de inten si tatea amintirii, nu de contactul cu modelul. Lanțurile de cris tale rupte, Împrăștiate, așchiile, pulberile, lăcrămările lor rănite, oglindind un cer de demult, conțin nu tocmai culori, ci emit nuanțe și penumbre cromatice care nu mai există sub soare, s-au format la fața locului prin amestecuri endogene haotice, În absența luminii. Dar imaginile despre care Ruby vorbește pot fi recunoscute pînă la urmă, iar dacă nu recu nos cute, măcar reconstituite
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Priviți și voi ! Un distanțier de cinci microni este cel mai potrivit. Da, iată că a intrat cu ușurință. Să vedem mai departe. Cercetarea prin binocular este de data aceasta mult mai îndelungată și reluată de câteva ori. Ieșită din penumbră, o mână grijulie tamponează broboanele apărute pe fruntea care străjuiește fantele ochilor cu aparența a două tăieturi orizontale. Profesorul Grand repetă observarea folosind cu multă prudență distanțierul pentru a vizualiza mai bine. Privește îndelung și cu concentrare ecranul luminos până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
binecuvântarea Celui de Sus aceste întâlniri sunt departe de a fi periculoase, însă tu ai inima slabă și, cum îți spuneam, emoțiile nu lipsesc. La masa dorului Flacără lămpii de petrol răspândește o lumină care mângâie blând chipurile și obiectele. Penumbra delicată în care sunt scufundate puținele mobile dă încăperii o încărcare misterioasă. Dora nici nu observă când măsuța rotundă și joasă din lemn cafeniu și-a schimbat locul din iatac și se găsește în mijlocul încăperii. Teodora o invită să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rog, mama dumneavoastră nu va intra, nu vă fie teamă, faceți-mi pe plac". Ea ascultă, pierdută, mâna lui o ajută și, strecurată între genunchii crispați, o desface puțin, apoi puțin mai mult, atât cât să se ghicească, în dulcea penumbră a coapselor subțiri, linia slipului satinat. Mânuind un pistol cu apă, bărbatul, după ce îi explică, răbdător ca atunci când vorbești cu un copil, că nu e nimic periculos, va simți doar puțin rece, să se lase deci, să nu se mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]