614 matches
-
era plin de amărăciune. Și, neputând pregăti cotelete în prima seară, fusese cuprins de hotărârea de nestrămutat de a face asta în cea de-a doua seară. Pregăti plin de ranchiună cotletele, un morman întreg, și cât erau de insipide - perceptorul districtual se văzuse nevoit să scoată borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai abandonat, stând acolo de unul singur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va reuși să termine chestiile alea oribile, carbonizate? Chiar când se întreba dacă să le arunce sau nu în toaletă și să tragă apa, fu întrerupt de domnul Chawla. — Cine e? întrebă alarmat perceptorul districtual. — E tatăl lui Baba al Maimuțelor, spuse domnul Chawla deschizând ușa șubredă de lemn care dădea spre veranda din față și intrând. Și eu, spuse el ferm, am o propunere de făcut. — Ce propunere? întrebă perceptorul districtual, lăsând cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
e? întrebă alarmat perceptorul districtual. — E tatăl lui Baba al Maimuțelor, spuse domnul Chawla deschizând ușa șubredă de lemn care dădea spre veranda din față și intrând. Și eu, spuse el ferm, am o propunere de făcut. — Ce propunere? întrebă perceptorul districtual, lăsând cuțitul jos. Un val de oboseală îl cuprinse. Fusese o zi lungă. Își scoase ochelarii și se frecă la ochi. — Permiteți-ne să antrenăm poliția și armata ca să prindă maimuțe, spuse domnul Chawla. Alegeți o zi în viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
preferat din alt stat, de unde să le fie imposibil să se întoarcă sau să facă rost de băutură. Vor fi nevoite să revină la viața pe care ar trebui să o ducă în calitate de maimuțe, mâncând fructe de pădure și alune. Perceptorul districtual se lăsă pe spate, gândindu-se la ceea ce auzise. Nu părea să fie nicio problemă în asta... Cine să aibă ceva de obiectat? Maimuțe care să mănânce fructe de pădure și alune... Imaginea era foarte idilică. Cu condiția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se gândea la astfel de lucruri era ca și cum ar fi făcut găuri în inima sa sigiliată; ar fi început să pătrundă înăuntru tot soiul de îndoieli și ar fi fost pierdut. Ce părere aveți de planul meu? îl întrebă pe perceptorul districtual. Perceptorul districtual plimba o bucată de cotlet dintr-o parte a farfuriei în cealalaltă. — Da, spuse el din nou, de data aceasta cu mai multă siguranță, poate că v-ați gândit la ceva. Propunerea nu implica arme, probleme religioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la astfel de lucruri era ca și cum ar fi făcut găuri în inima sa sigiliată; ar fi început să pătrundă înăuntru tot soiul de îndoieli și ar fi fost pierdut. Ce părere aveți de planul meu? îl întrebă pe perceptorul districtual. Perceptorul districtual plimba o bucată de cotlet dintr-o parte a farfuriei în cealalaltă. — Da, spuse el din nou, de data aceasta cu mai multă siguranță, poate că v-ați gândit la ceva. Propunerea nu implica arme, probleme religioase, interese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din nou, de data aceasta cu mai multă siguranță, poate că v-ați gândit la ceva. Propunerea nu implica arme, probleme religioase, interese de afaceri din ceea ce-și dădea el seama. Ar trebui măcar să încerce. În definitiv, el era perceptorul districtual, își aminti în grabă. Dacă spunea „da“, însemna „da“. Spuse cât putu de ferm: — Da, planul ăsta ar putea să țină. Desigur, Baba va trebui să coboare o vreme din copac, altfel ar putea fi rănit, spuse și mâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
șarlote, nici glazură caramel, nici mâncare englezească... Izbucni efectiv când spuse toate astea. — Bucătarul se ivi în ușă, rămase o clipă acolo în haina sa roșie pătată, cu o cârpă de vase neagră aruncată peste umăr, apoi îl privi pe perceptorul districtual cu o ură nedisimulată. Fără un cuvânt, se întoarse și dispăru din nou pe culoarul negru către bucătăria cavernoasă și foarte întunecată. Luni seara, maimuțele se întoarseră amețite de la Magazinul de Vinuri Englezești și Bere. Miercuri încercară să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că dură destul până întoarse în altă stradă lăturalnică și porni spre alt punct al călătoriei sale. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Sau nimeni, mai bine! Nimeni! Îi făceau viața un iad. 24 Înainte să se facă ora 4, perceptorul districtual era deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul său, astfel încât să fie gata când sosea domnul Gupta, ceea ce se și întâmplă în scurt timp, înfofolit cu un număr considerabil de eșarfe de lână și cu o pălărie veselă de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
poliției, plasele urmau să fie descărcate, soldații urmau să se aranjeze în formația de luptă stabilită de Brigadier și să captureze maimuțele. Până să urce soarele pe cer, se va termina totul. Numai că, la 4.05, când, conform programului, perceptorul districtual și domnul Gupta erau așezați în jeep-ul guvernamental care cobora pe aleea ce ducea de la bungalow la drum, nu parcurseră decât câțiva metri și șoferul frână brusc. Acolo, blocând aleea, împrăștiată pe peste tot, zăcea o colecție uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se distingeau în lumina de dinaintea zorilor! Și, mai mult decât atât, se auzeau bufnituri groaznice și bubuieli, și un sunet puternic de zgâriat ce venea dinspre camerele servitorilor care se aflau chiar lângă marginea aleeii. — Ce se petrece aici? întrebă perceptorul districtual când domnul Gupta sări din jeep ca să afle. Aerul era plin de mirosul rânced al obiectelor mucegăite care, în mod clar, nu mai fuseseră scoase la aer de ani buni. Domnul Gupta reveni un minut mai târziu. — E bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
are legătură cu cotletele. I-am spus: Te rog să-ți muți imediat lucrurile de pe alee. Dar spune că e prea bătrân ca să mai facă ceva repede și, în condițiile astea, nu-i pasă deloc. — Of, Doamne, o să-ntârziem, spuse perceptorul districtual; fură obligați să se dea jos din jeep și să mute ei înșiși toate ciudățeniile și resturile pe care bucătarul le adunase pe parcursul a mai mult de șaizeci și cinci de ani în slujba guvernului. Cine știe cum reușise bătrânul să le scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
continuă cu zgomotul pe care-l făcea în cămăruța sa. Dură destulă vreme până să reușească să împingă caprele încăpățânate în tufișuri și să ia tot avutul bucătarului din drum. De fapt, trecu o jumătate de oră înainte ca șoferul, perceptorul districtual și domnul Gupta să reușească să-și continuie drumul. Exact în momentul acela, în zona în care se afla cantonamentul armatei, luminile străluceau dinspre barăci și oamenii, deja îmbrăcați în uniforme kaki, se adunau în jurul stâlpului pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
semn rău. Dar, în definitiv, cine era el să creadă în semne? Înainte marș, proștilor, le strigă furios oamenilor săi, dându-și seama de privirele ațintite asupra sa. Și se grăbiră să plece, uitând între timp să îi aștepte pe perceptorul districtual și pe domnul Gupta, care le atraseră în cele din urmă atenția claxonând puternic când aceștia se apropiară, luând în viteză curbele drumului, apucându-se de orice parte a jeep-ului reușeau, dat fiind că se hurducau și săreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fost obligat să îmi iau un concediu de odihnă și să merg la Kasauli. Din când în când, știi, la vreme de stres... — Dă-te odată, urlă brigadierul roșu de furie. Mută-și naibii sutele de valize. — Vai, Doamne, spuse perceptorul districtual, privind la agitația stârnită, eu însumi am semnat cererea de concediu de odihnă. Bănuiesc că a fost vina mea. Era din nou neliniștit și nefericit. Era clar că toate deciziile pe care le luase fuseseră neinspirate. Întâi bucătarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta era un coșmar respingător și îngrozitor. Domnul Chawla se duse să vadă ce făcea Sampath. — Vor ajunge curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la cinci, sau unul la trei, sau poate chiar doi la unu, au impresia că gândurile și acțiunile lor sunt determinate de ființe din altă lume. Și oamenii care cred așa ceva nu sunt niște tâmpiți sau niște cerșetoare bâlbâite: sunt perceptori bântuiți de acufenă, avocați cu ochii bulbucați și birocrați bine amețiți. Înainte (și tare aș mai vrea să știu mai multe despre acest timp - înainte. Nu cred că astăzi mai pot afla multe despre el), înainte ca triburile astea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
colonel pe omul de la cai. Nu înainte, însă, de a mai întreba de sănătate cel pahar. Dumitru a ridicat paharul, dar de această dată a luat doar o înghițitură. ― Spune-mi, cu ce te ocupi acolo, acasă? ― Apoi eu sunt perceptor al comunei, dar fac și plugărie, fiindcă altfel - vorba ceea - dac-o faci pe conțopistul, nevasta nu-ți mai dă de mâncare... ― Nu-i lucru de ici de colo. Îi treabă grea. Ai de a face cu oameni de tot
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de colo. Îi treabă grea. Ai de a face cu oameni de tot felul - mai buni, mai răi... ― Mă descurc, fiindcă oamenii îs înțelegători. Le socotesc „făncialul”, cum se spune, la bănuț și nu au de ce să fie supărați pe perceptor. ― Acum, hai să mergem după „dezertor”. Cum a fost? ― Păi, cum să fie? Dimineață, uscați și hodiniți, am agățat boii cu tânjala la o căruță rătăcită pe lângă grajduri, am pus doi saci mari plini cu ovăz în coș și am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Se numește Matei Dimir și apare în 1950, într-o situație specifică, într-un conflict în care protagoniștii sfârșesc unul ucis, altul spânzurat, altul executat pentru ucidere. Iată altul, cu scene închegate. E descrisă o masă țărănească, o discuție cu perceptorul satului, o scenă a ieșirii la seceriș, alta în care era implicat cel mai mic dintre Moromeți, și câteva portrete (portretul Guicăi și al lui Traian Pisică). Restul, adică mai bine de jumătate din ceea ce este azi primul volum al
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
viitorul mare cărturar Udriște se ținea Încă, trăgându-și mucii și bâzâind, de fustele doicii și ale mamei sale, jupâneasa Despina, cu câțiva ani buni Înainte ca, buchisind Împreună cu frații săi Șerban, Cazan și Elina, să Învețe latinește de la un perceptor catolic din Occident și slavonește și grecește de la un călugăr din Rusia sau Ucraina. Marele logofăt, fără să-i dea prea mare importanță, a azvârlit epistola la grămadă cu alte hârtii fără Însemnătate În arhiva sa personală și abia peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Lizucăi, rea, capricioasă, cu ifose, grecoaică din neamul Papazoglu (Dumbr ava minunată). 2) Mama răsfățatei Luiseta (Iluzia) - Pruncul jupânesei Aglaia (Frații Jderi). 3) Țăranul Ile din satul șipote , a cărui mamă a fost jefuită de pământ și de vacă de către perceptorul Macovei. Reîntors din armată fiul o va răzbuna (Paștele blajinilor). 4) Ioana Samson - Mama Vasilicăi și soacra lui Neculai Manea (Însemnările lui Neculai Manea) - Grupare de artilerie de corp de armată (abr.). 5) Domn al Țării Românești în ma i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
după aranjamentele necinstite ale regățenilor. Elementele cele mai rele: Începători, incapabili, pedepsiți - ca În colònii, vorba lui Moș Iacob - ne fuseseră trimise nouă, În deportare, ca pedeapsă... Basarabenii așteptaseră căldură, frățietate, ajutor - primiseră picioare-n cur de la jandarm, jupuială de la perceptor, suduială de la „intelectualii” regățeni, cei ajunși la sate fiind mai analfabeți decât bieții localnici, dar Îi tratau de „Moldovean cap de bou”...Și se plângeau de glodurile de la noi (e drept, la ei noroaiele se cheamă: tină, clisă). Și din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și medicină veterinară, igienă - am fost noi, Învățătorii! Specialiștii au apărut mult mai târziu și nici atunci n-au fost luați În serios - fie vorba Între noi: toți „specialiștii” veniți din Regat, din Ardeal, din Banat, erau ca jandarmii, ca perceptorii, ca băgătorii de seamă: ultimii de la ei, unși „specialiști” la noi, În Basarabia... și nici nu aveau nevoie să știe ceva - ei veniseră la noi, nu ca să facă apostolat, ci avere. Uite, se zice că bucătăria moldovenească e variată, rafinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
răspunse răstit: — A plecat deja la o investigație, ceea ce era neadevărat. Șeful poliției nu putea fi deranjat deoarece, în clipa aceea, își lustruia pantofii la standul de pantofi din spatele gării. Conștient că nu avea nici un rost să îl sune pe perceptorul districtual, căci noul Colector Districtual nu sosise încă pentru a-și lua în primire postul, brigadierul încercă să sune la Departamentul de Sănătate Publică, dar nimeri la un star de cinema aflat în concediu la munte, la Magazinul de dulciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]