KorAP: Find »[drukola/base=perceptual & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...14 >

341 matches

Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307

CREATIVIT)ȚII Factorii stimulativi ai creativității pot deveni blocaje nespecifice prin absența unei variabile stimulative sau prezența opusului acesteia. Blocajele specifice se repartizeză în două mari categorii: blocajele cognitive și de personalitate. Blocajele interne ale creativității sunt: A. Cognitive a) Perceptuale incapacitatea de a formula problema; dificultatea izolării ei; prea marea îngustare a problemei formulate; incapacitatea definirii termenilor problemei, când nu a fort înțeleasă; incapacitatea de a distinge între cauză și efect. b) Informaționale suprainformarea în specialitate versus insuficienta informație; nerecunoașterea

Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim (2010) [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281

autoritar de conducere este eficient pe termen scurt, în timp ce cel democratic pe termen lung. O clasificare cuprinzătoare a blocajelor subiective, de personalitate o face J. Adams, 1992 (Ana Stoica Constantin, 2004, p.155). El identifică patru categorii ale blocajelor conceptuale: perceptuale, emoționale, intelectuale și expresive, la care adaugă o a cincea categorie, cea a blocajelor culturale și environmentale, care prin internalizare, operează cu statut de blocaje subiective. Astfel, autorul precizează șase grupe de blocaje perceptuale: Stereotipizarea; Dificultatea de a izola problema

Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. (2011) [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
identifică patru categorii ale blocajelor conceptuale: perceptuale, emoționale, intelectuale și expresive, la care adaugă o a cincea categorie, cea a blocajelor culturale și environmentale, care prin internalizare, operează cu statut de blocaje subiective. Astfel, autorul precizează șase grupe de blocaje perceptuale: Stereotipizarea; Dificultatea de a izola problema în context; Tendința de a îngusta prea mult aria problemei, legată de percepția existenței unor restricții numeroase; Incapacitatea de a vedea problema din mai multe puncte de vedere; Saturația, văzută ca percepția de ansamblu

Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. (2011) [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845

ar fi vorba de halucinații ; s-ar putea totuși ca unii romancieri să posede capacitatea, frecventă la copii, dar rară mai târziu, de a avea imagini eidetice (care nu sunt nici post-imagini, nici imagini ale memoriei, fiind totuși de natură perceptuală, senzorială). După părerea lui Erich Jaensch, această capacitate este simptomatică pentru modul special în care artistul integrează perceptualul și conceptualul. El păstrează și dezvoltă o trăsătură arhaică a rasei : el își simte și chiar își vede gândurile. *4 O altă

[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
dar rară mai târziu, de a avea imagini eidetice (care nu sunt nici post-imagini, nici imagini ale memoriei, fiind totuși de natură perceptuală, senzorială). După părerea lui Erich Jaensch, această capacitate este simptomatică pentru modul special în care artistul integrează perceptualul și conceptualul. El păstrează și dezvoltă o trăsătură arhaică a rasei : el își simte și chiar își vede gândurile. *4 O altă trăsătură atribuită uneori scriitorului - și mai ales poetului - este sinestezia sau asocierea percepțiilor senzoriale provenite de la două sau

[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976

biunivocă. Proprietatea cardinală a numărului nu mai este acum perturbată de componenta spațială. Când conceptul de număr ajunge în stadiul formal, corespondența unu la unu se păstrează chiar și atunci când componenta spațială intervine ca factor perturbator (schimbarea poziției ), iar baza perceptuală a corespondenței dispare. Această capacitate se formează ca efect al învățării dirijate, la 6 - 7 ani. În acest stadiu, copilul este capabil să vizualizeze deplasarea inversă a mulțimii de pătrate, așa încât să poată realiza perceptiv corespondența biunivocă a celor două

Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius (2009) [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
biunivocă. Proprietatea cardinală a numărului nu mai este acum perturbată de componenta spațială. Când conceptul de număr ajunge în stadiul formal, corespondența unu la unu se păstreză chiar și atunci când componenta spațială intervine ca factor perturbator (schimbarea poziției), iar baza perceptuală a corespondenței dispare. Această capacitate, numită de J. Piaget ,, conservare numerică”, se formează ca efect al activității dirijate, la 6 - 7 ani. În acest stadiu, copilul este capabil să vizualizeze deplasarea inversă a mulțimii de pătrate, așa încât să poată realiza

Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius (2009) [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804

verbelor agentive sau intenționale și subcâmpul verbelor nonagentive sau nonintenționale, pe care le analizează sintactic. În recentul articol al Mariei Iliescu (2009) se surprind diferențele de natură semantică și discursivă dintre două verbe al căror sens de bază este cel perceptual - a privi și a se uita exprimă percepția vizuală graduală, procesuală. Pornind de la etimologia acestor verbe și urmărind evoluția lor semantică, autoarea analizează contextual situațiile în care cele două verbe sunt sau nu substituibile și gramaticalizarea verbului a se uita

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
din alte limbi, care dispun de concepte comune și mijloace parțial diferite de a le exprima. 2. Ce este percepția? Conceptul percepție este preluat din psihologie și neurobiologie, unde s-au elaborat teorii cuprinzătoare despre natura percepției, despre obiectivitatea reprezentărilor perceptuale și despre cum funcționează acest proces. În capitolul de față nu ne vom opri însă asupra acestor caracteristici, fiindcă ele nu fac obiectul unei cercetări lingvistice. Vom porni de la definiția procesului percepției formulată în psihologia cognitivă, pentru a urmări componentele

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
percepție din limba română este incompletă, golurile lexicale fiind "ocupate" prin mijloace compoziționale. Exprimarea anumitor tipuri de percepție se realizează prin structuri cu verbul a avea sau cu verbul senzorial neutru a simți și nominalul abstract care trimite la proprietatea perceptuală respectivă (gust, miros, formă, calitate a formei - asprime, netezime etc.). CAPITOLUL 2 STRUCTURA INTERNĂ A VERBELOR DE PERCEPȚIE 1. Introducere În raport cu alte clase de cuvinte, verbul se distinge prin mai multe trăsături - sintactico-semantic, verbele au capacitatea de a atrage actanții

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
percepție distorsionată, fără corespondent în realitate: She's hearing voices ' Aude voci', She's seeing stars 'Vede stele'. Diferențe de clasificare apar și în studiile recente; propunerile terminologice sunt, de asemenea, oscilante. Grezka (2009) clasifică verbele de percepție în funcție de componenta perceptuală exprimată (vizuală, auditivă, olfactivă, tactilă, gustativă) și de trăsătura [±Intențional], distingând între verbe care denotă percepția pasivă și percepția activă. Autoarea nu delimitează o a treia categorie a verbelor de percepție. Oprindu-se la verbele de percepție vizuală, Grezka analizează

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
28) L-am ascultat cântând la pian două ore (percepție auditivă durativă). vs (29) L-am zărit de la fereastră (*timp de două minute) - percepție vizuală momentană. Caracteristic verbelor de percepție nonintențională a vedea, a auzi este faptul că durata procesului perceptual nu poate fi interpretată decât ca strict dependentă de durata procesului subordonat percepției 47. În acest sens, să se compare exemplele următoare: (30) Te văd mergând spre metrou (procesul subordonat percepției [mergând spre metrou] este durativ, de aceea percepția este

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
început să ascult concertul la ora trei./ Am continuat să ascult concertul două ore./ Am terminat de ascultat concertul la ora cinci. Există verbe pentru care combinarea cu un verb aspectual poate avea are drept consecință glisarea din zona fizică, perceptuală, în zona mentală, ca în exemplul (47), în funcție și de adjuncții atașați: (47) Am început să-l privesc cu mai mult interes. ("Am început să mă gândesc la el cu mai mult interes")./ Și după atâta vreme, continui să

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
pierde vederea. (50) De cinci ani nu mai vede ("de cinci ani este nevăzător; și-a pierdut vederea"). Verbele de percepție nonintențională pot apărea însoțite de verbe aspectuale și la forma negativă. Întreaga construcție marchează o schimbare calitativă a proprietății perceptuale caracteristice referenților cu trăsătura [+Animat], nu anularea sau pierderea acesteia: (51) Am început să nu mai văd. = Nu mai văd bine. * Trăsătura [±Schimbare] se raportează la posibilitatea de a urmări un proces în desfășurare, deci de a-l segmenta mental

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
de verbele de percepție (Rogers 1974, Alm-Arvius 1993, Ibarretxe-Antuñano 1999, Grezka 2009, Gisborne 2010 ș.a.). și se opresc asupra câtorva probleme: legătura dintre semantica și sintaxa verbelor de percepție; particularitatea verbelor de a exprima "sincretic" sensuri din mai multe domenii perceptuale; mecanismul asocierilor dintre sensurile "fizice" și sensuri mai abstracte; corelația strictă dintre anumite domenii conceptuale (există corespondențe "fixe" în acest sens - de exemplu, folosirea unui termen din domeniul tactil pentru exprimarea emoțiilor: Sunt atins "sunt impresionat; surprins") de cele spuse

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
Prototipului", propus de Rosch (1973). Modelul cognitiv al prototipului este relevant pentru cercetarea de față în măsura în care permite interpretarea categoriei percepției drept o categorie vagă, deschisă, care se poate intersecta cu alte categorii. În acest sens, "împrumutul" unui termen din domeniul perceptual vizual pentru fenomene de natură cognitivă (a vedea cu sensul "a înțelege") sau al termenilor din domeniul tactil pentru a exprima procese din zona afectivității (a atinge cu sensul "a impresiona") se justifică ca urmare a interferenței dintre domeniul experienței

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
variația tranzitiv - reflexiv etc. Prima separare a sensurilor distinge, în sens larg, între domeniile semantice la care se raportează sensurile verbelor de percepție; astfel, sensurile verbului a vedea sunt clasificate în funcție de trei domenii semantice cărora li se subordonează 70: domeniul perceptual vizual (a vedeaI), domeniul supraordonat al tuturor percepțiilor fizice (a vedeaII), în cadrul căruia percepția vizuală este asimilată unui proces mai cuprinzător de receptare a evenimentelor, defășurat cu ajutorul altui organ de simț decât cel destinat văzului, domeniul cognitiv (a vedeaIII), unde

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
și invers. Ipoteza unidirecționalității schimbărilor semantice care afectează sensurile verbelor de percepție apare în numeroase alte studii, anterioare celui al lui Sweetser. Astfel, Viberg (1983) arată că, în limbile indo-europene, în interiorul celor cinci domenii ale percepției (engl. intrafield extensions), domeniul perceptual vizual ocupă cea mai înaltă poziție (vezi infra, 3.2.1). Prezentăm în continuare tipurile de transferuri semantice care se produc în cazul fiecăreia dintre cele cinci modalități de percepție. 3.2.1. Percepțiile "distante" Percepția vizuală și cea auditivă

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
olfactiv este corelat cu domeniul abstract predictiv. Cel mai frecvent, în ipostaza abstractă, verbul a mirosi dezvoltă sensuri din zona anticipativă. Sintactic, structurile în care se actualizează aceste sensuri abstracte sunt comune cu cele în care se actualizează sensul fizic, perceptual. Distincția se stabilește prin natura semantică a complementelor selectate - nominale cu referință abstractă sau adverbiale de mod, cu semantică evaluativă. Să se compare exemplul (38) cu exemplele (39)-(40): (38) Miroase a iasomie/a mâncare. (39) Miroase a scandal/a

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
interferența dintre domeniile percepției și alte domenii conceptuale este puternic determinată sociocultural. În acest sens, cercetătorii arată că, în limbile australiene, verbele de percepție auditivă sunt cele care stabilesc legături cu domeniul intelectual: "În Australia, simțul auditiv este singura modalitate perceptuală care interferează, în mod frecvent, cu domeniul cognitiv. Verbul care exprimă receptarea auditivă ajunge să desemneze în mod curent a gândi, a ști, a-și aminti, dar și a înțelege și a asculta pe cineva, urmând deci un model diferit

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
în mod curent a gândi, a ști, a-și aminti, dar și a înțelege și a asculta pe cineva, urmând deci un model diferit de cel din limbile indo-europene. Atunci când verbul corespunzător percepției vizuale, a vedea, desemnează procese din afara domeniului perceptual propriu-zis, de cele mai multe ori interferează cu domeniul interacțiunii sociale" (Evans, Wilkins 2000: 576, t.n., IN). În relație cu această ipoteza, româna urmează, ca direcție de realizare a transferurilor semantice, modelul limbilor indo-europene. Așa cum se va vedea în capitolul următor

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
de argumente selectate de acestea. Considerăm că această direcție de analiză - pornind dinspre configurațiile sintactice spre detașarea sensurilor și a diferențelor semantice dintre structuri - este coerentă, având în vedere că: (1) unor sensuri diferite ale verbelor (din domeniul semantic fizic perceptual și din domeniul semantic cognitiv) le pot corespunde structuri similare; prezentarea și discuția structurilor sintactice în funcție de fiecare sens actualizat ar fi, atunci, redundantă; (2) sensurile verbelor se întrepătrund, cel puțin în zona cognitivă a percepțiilor, deci descrierea ar putea fi

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
semantică [+Arbitrar]89, combinată cu trăsăturile [+Imagine]/[+Concret] (în cazul predicației vizuale), și cu trăsătura [+Sonor], în cazul predicației auditive. (a) Obiectul direct rămâne neexprimat în contexte în care sunt puși în opoziție sau comparați doi referenți în privința aceleiași proprietăți perceptuale: (23) Culorile încep sa fie percepute de la un an, iar la doi ani copilul vede Ø ca un adult. [discerne toate obiectele/imaginile] (b) Neexprimarea obiectului direct este admisă și în enunțuri minimale 90 în care se combină două verbe

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
a-și imagina; a-și închipui" [+Vizual], [- Concret]; * a vedea "a înțelege" [-Vizual], [- Concret]. Verbul a vedea poate primi, deci, compliniri nominale care, din punct de vedere semantico-referențial, se pot realiza prin nominale concrete sau abstracte, care fie la nivel perceptual fizic, fie la nivel mental, au o reprezentare vizuală. Gradual, verbul a vedea înregistrează trecerea dinspre domeniul semantic vizual spre un domeniu perceptual mai larg, unde percepția vizuală este asimilată unor procese agentive de tipul "a vizita", în (38), "a

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
din punct de vedere semantico-referențial, se pot realiza prin nominale concrete sau abstracte, care fie la nivel perceptual fizic, fie la nivel mental, au o reprezentare vizuală. Gradual, verbul a vedea înregistrează trecerea dinspre domeniul semantic vizual spre un domeniu perceptual mai larg, unde percepția vizuală este asimilată unor procese agentive de tipul "a vizita", în (38), "a analiza vizual", în (39), "a citi", în (40), "a se uita", în (41)94: (38) Vreau să văd Parisul. (39) Vede mulți pacienți

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]