340 matches
-
la baza obiectelor artistice sunt deschise experienței estetice. Anumite entități au o natură specială, inestetică, și se referă în special la obiectele de cult, religioase sau propagandistice. În mod tradițional, obiectele de artă sunt în mod intențional înzestrate cu proprietăți perceptuale prin care dobândesc o natură simbolică ce trezește interesul estetic. Totodată, trebuie luat în considerare sistemul genurile artistice împreună cu semnificarea lor istorică, dar și formele artistice date. Din acest punct de vedere putem spunce că istoricitatea operei de artă oferă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
existență continuă independentă. Ele nu sunt entități abstracte pentru că sunt perceptibile. Acest lucru înseamnă că, dacă obiectele de artă sunt vizuale, au înțeles și proprietăți estetice, ele implică culoare și formă vizuală, reprezentarea, simbolurile și aluziile ce depind de capacitățile perceptuale umane. De aceea, în cazul anumitor arte, în special în cazul picturii și al sculpturii, obiectele lor necesită existența unor entități ce țin atât de lumea fizică, cât și de intenționalitatea umană. O altă diviziune a categoriilor ontologice este împărțirea
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
noesis și noema, putem spune că percepția este deschiderea în fața obiectelor de artă pentru o înțelegere deplină ce rămâne la rândul ei deschisă. Idee întărită dacă acceptă rolul central al percepției în cadrul conștiinței expus de Merleau-Ponty astfel: conștiința este conștiință perceptuală ceea ce duce la a reexamina toate conceptele în cadrul primatului percepției 28. Astfel, obiectul de artă nu este doar un obiect de studiu sau al experienței estetice, ci și condiție de existență a artei care constribuie la deschiderea permanentă a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reprezentate, fiind ontologic heteronome și pur intenționale fiindcă stimulează prezența lor. Prin intermediul calităților metafizice, opera literară dobândește valoare estetică. Acest lucru nu înseamnă exploatarea operei literare doar din perspectivă estetică, întrucât termeni precum "frumos", "sublim" sau "agreabil", înțeleși ca experiență perceptuală ce oferă plăcere sau satisfacție, pot fi specifici diferitor discipline care, prin metodologia lor proprie, pot contribui la înțelegerea operei literare. Anumite calități metafizice sunt înțelese ca entități cu atribute speciale lumii ideale - frumosul ideal. Toate calitățile se află în
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a imaginii: de-realizarea imaginii fotografice. Abstractizarea fotografiei nu are de-a face cu arta ci, mai degrabă, cu forma socială și valoarea formei în sens marxist. Dematerializarea fotografiei implică "principiul infinit al câmpului vizualizării"9 unde, imaginea este abstractizarea perceptuală a unei structuri vizuale ce are la bază o formă materială. 4. Arhitectonica ontologică a operei cinematografice Studiile filosofice ale filmului se centrează, în general, pe ontologia generativă a formelor ecranizate. Întrebarea privitoare la arta cinematografică este o întrebare care
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Aesthetic Journal/Revue canadienne d'esthétique, vol. 2, 1998. 2 Cf. Samuel Alexander, Art and the Material: The Adamson Lecture for 1925, Manchester University Press, 1925. 3 Pentru Monroe C. Beardsley ontologia implică o distinție între obiectele fizice și obiectele perceptuale. Dacă obiectele perceptuale sunt perceptibile datorită calităților lor, adică percepute prin obișnuița senzorială, ele sunt interpretate ca definind obiectul estetic fără să înlăture calitatea sa fizică. Pluralismul ontologic propus de Beardsley interpretează opera de artă fie ca un obiect fizic
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
canadienne d'esthétique, vol. 2, 1998. 2 Cf. Samuel Alexander, Art and the Material: The Adamson Lecture for 1925, Manchester University Press, 1925. 3 Pentru Monroe C. Beardsley ontologia implică o distinție între obiectele fizice și obiectele perceptuale. Dacă obiectele perceptuale sunt perceptibile datorită calităților lor, adică percepute prin obișnuița senzorială, ele sunt interpretate ca definind obiectul estetic fără să înlăture calitatea sa fizică. Pluralismul ontologic propus de Beardsley interpretează opera de artă fie ca un obiect fizic singular, fie ca
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
grammatologie, Les Editions de Minuit, Paris, 1967, p. 202. 26 Nicolai Hartmann, Estetica, traducere de Constantin Floru, cu un studiu introductiv de Alexandru Boboc, Editura Univers, București, 1974, p. 87. 27 Nicolai Hartmann, op. cit., p. 89. 28 Meleau-Ponty atribuie conștiinței perceptuale un rol specific de interpretare a obiectelor aduse in existență. "Perceptual consciousness does not give us perception as a body of organized knowledge, or the size and shape of the object as laws; the numerical specifications of science retrace the
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Hartmann, Estetica, traducere de Constantin Floru, cu un studiu introductiv de Alexandru Boboc, Editura Univers, București, 1974, p. 87. 27 Nicolai Hartmann, op. cit., p. 89. 28 Meleau-Ponty atribuie conștiinței perceptuale un rol specific de interpretare a obiectelor aduse in existență. "Perceptual consciousness does not give us perception as a body of organized knowledge, or the size and shape of the object as laws; the numerical specifications of science retrace the outline of a constitution of the world which is already realized
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Bull. De Groupe d’Acoustique musicale, Paris, 32, 1967. 105. Lienard, J.S. La machine parlante de Kempelen, G.A:M. Bull, du Groupe d’Acoustique musicale, Paris, 1968, 34, p.5-15. 106. Leonard, L., Lapointe, L., Williams, W. - Oral sensory Perceptual in Cleft Palate individual, Folia Foniatrica, S. Karger-Basel, Munchen, Paris, London, New York-Sydney, 26, 3, 1974, p. 203. 107. Leontiev, A.N. Cu privire la problema „sistemului lingvistic individual”, Rev. de psihologie, 1960, p. 7-19. 108. Leopold, W. Speech development of a
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
perpetuează eroarea. «Profetul» va invoca fapte prezente pentru a dovedi că a avut dreptate de la început. Logica socială poate avea astfel de efecte perverse” (Merton, 1948, apud Cooper, 1983). Psihologia socială cognitivistă a arătat că așteptările pot conduce la distorsiuni perceptuale. Indivizii manifestă în unele cazuri tendința de a interpreta, percepe, explica și de a-și aminti actele celorlalți în așa fel încât ele să fie conforme cu așteptările lor. Cercetătorii din științele comportamentale au depus mari eforturi pentru a pune
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și Tehnică, București. • Johnson, D.W., Johnson, R.T., 1983, „The socialisation and achievement crises: Are cooperative learning experiences the solutions?”, in L. Bickman (ed.), Applied social psychology annual, vol. 4, Sage, Beverly Hills. • Jussim, L., 1989, „Teacher expectations: Self-fulfilling prophecies, perceptual biases and accuracy”, in Journal of Personality and Social Psychology, 57, pp. 469-480. • Kagan, J., 1964, Developmental studies of reflection and analysis, Harvard University Press, Cambridge, MA. • Lagache, D., Nomenclature et classification des jeunes inadaptés, Sauvegarde de l’Enfance, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
testul persoanei). Probele proiective sunt preferabile chestionarelor. La testul Rorschach apar o serie de caracteristici specifice schizofreniei: - alternanță a formelor foarte bune cu forme foarte proaste, păstrarea nivelului intelectual cu distorsiune în maniera de utilizare a intelectului și în modalitatea perceptuală; - abstractizarea formei, cu simbolizarea conținutului în aprehensiune; - fabulații pornind de la detalii perceptuale minore, cu extrapolare a conținutului asupra ansamblului planșei; - fenomene de contaminare (crearea unor forme noi, discordante cu stimulul, într-un registru tematic bizar); - kinestezii marcând interiorizarea profundă, însoțită
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
serie de caracteristici specifice schizofreniei: - alternanță a formelor foarte bune cu forme foarte proaste, păstrarea nivelului intelectual cu distorsiune în maniera de utilizare a intelectului și în modalitatea perceptuală; - abstractizarea formei, cu simbolizarea conținutului în aprehensiune; - fabulații pornind de la detalii perceptuale minore, cu extrapolare a conținutului asupra ansamblului planșei; - fenomene de contaminare (crearea unor forme noi, discordante cu stimulul, într-un registru tematic bizar); - kinestezii marcând interiorizarea profundă, însoțită de comentarii tip "referințe personale", cu reactualizarea unor episoade existențiale vechi; - perseverații
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
filosofului fenomenolog acestea două din urmă dobândind sens numai dacă sunt plasate într-o relație interactivă în care fiecare dintre ele este fie obiect supus cercetării, fie subiect cercetător. În mod implicit, cercetarea realității se poate face prin intermediul unei experiențe perceptuale 96 care devine una dintre caracteristicile speciei umane atunci când este vorba despre cercetarea realității. Astfel, a descifra imaginea înseamnă a înțelege relația care se stabilește între subiect și obiect și intenționalitatea primului în raport cu al doilea. Este semnificativă corelația realizată de
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
manifestare perceptivă care redă alte forme de manifestare. Vedem manifestarea unui obiect într-o manifestare perceptivă, nu ca o manifestare distinctă, ci ca o manifestare diferită de cea redată (...) Capacitatea de a vedea în interiorul imaginii definește esența ei în ceea ce privește diferențele perceptuale legate de percepția lucrurilor (...) Fiind o manifestare perceptivă, imaginea redă un original, un spațiu sau un timp, o deschidere prin care ceva imaginar este redat (...) Imaginea este deschiderea și transformarea unei manifestări care are rădăcina în experiența perceptivă". (Nicolas de
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
verbelor agentive sau intenționale și subcâmpul verbelor nonagentive sau nonintenționale, pe care le analizează sintactic. În recentul articol al Mariei Iliescu (2009) se surprind diferențele de natură semantică și discursivă dintre două verbe al căror sens de bază este cel perceptual - a privi și a se uita exprimă percepția vizuală graduală, procesuală. Pornind de la etimologia acestor verbe și urmărind evoluția lor semantică, autoarea analizează contextual situațiile în care cele două verbe sunt sau nu substituibile și gramaticalizarea verbului a se uita
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
din alte limbi, care dispun de concepte comune și mijloace parțial diferite de a le exprima. 2. Ce este percepția? Conceptul percepție este preluat din psihologie și neurobiologie, unde s-au elaborat teorii cuprinzătoare despre natura percepției, despre obiectivitatea reprezentărilor perceptuale și despre cum funcționează acest proces. În capitolul de față nu ne vom opri însă asupra acestor caracteristici, fiindcă ele nu fac obiectul unei cercetări lingvistice. Vom porni de la definiția procesului percepției formulată în psihologia cognitivă, pentru a urmări componentele
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
percepție din limba română este incompletă, golurile lexicale fiind "ocupate" prin mijloace compoziționale. Exprimarea anumitor tipuri de percepție se realizează prin structuri cu verbul a avea sau cu verbul senzorial neutru a simți și nominalul abstract care trimite la proprietatea perceptuală respectivă (gust, miros, formă, calitate a formei - asprime, netezime etc.). CAPITOLUL 2 STRUCTURA INTERNĂ A VERBELOR DE PERCEPȚIE 1. Introducere În raport cu alte clase de cuvinte, verbul se distinge prin mai multe trăsături - sintactico-semantic, verbele au capacitatea de a atrage actanții
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
percepție distorsionată, fără corespondent în realitate: She's hearing voices ' Aude voci', She's seeing stars 'Vede stele'. Diferențe de clasificare apar și în studiile recente; propunerile terminologice sunt, de asemenea, oscilante. Grezka (2009) clasifică verbele de percepție în funcție de componenta perceptuală exprimată (vizuală, auditivă, olfactivă, tactilă, gustativă) și de trăsătura [±Intențional], distingând între verbe care denotă percepția pasivă și percepția activă. Autoarea nu delimitează o a treia categorie a verbelor de percepție. Oprindu-se la verbele de percepție vizuală, Grezka analizează
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
28) L-am ascultat cântând la pian două ore (percepție auditivă durativă). vs (29) L-am zărit de la fereastră (*timp de două minute) - percepție vizuală momentană. Caracteristic verbelor de percepție nonintențională a vedea, a auzi este faptul că durata procesului perceptual nu poate fi interpretată decât ca strict dependentă de durata procesului subordonat percepției 47. În acest sens, să se compare exemplele următoare: (30) Te văd mergând spre metrou (procesul subordonat percepției [mergând spre metrou] este durativ, de aceea percepția este
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
început să ascult concertul la ora trei./ Am continuat să ascult concertul două ore./ Am terminat de ascultat concertul la ora cinci. Există verbe pentru care combinarea cu un verb aspectual poate avea are drept consecință glisarea din zona fizică, perceptuală, în zona mentală, ca în exemplul (47), în funcție și de adjuncții atașați: (47) Am început să-l privesc cu mai mult interes. ("Am început să mă gândesc la el cu mai mult interes")./ Și după atâta vreme, continui să
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
pierde vederea. (50) De cinci ani nu mai vede ("de cinci ani este nevăzător; și-a pierdut vederea"). Verbele de percepție nonintențională pot apărea însoțite de verbe aspectuale și la forma negativă. Întreaga construcție marchează o schimbare calitativă a proprietății perceptuale caracteristice referenților cu trăsătura [+Animat], nu anularea sau pierderea acesteia: (51) Am început să nu mai văd. = Nu mai văd bine. * Trăsătura [±Schimbare] se raportează la posibilitatea de a urmări un proces în desfășurare, deci de a-l segmenta mental
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de verbele de percepție (Rogers 1974, Alm-Arvius 1993, Ibarretxe-Antuñano 1999, Grezka 2009, Gisborne 2010 ș.a.). și se opresc asupra câtorva probleme: legătura dintre semantica și sintaxa verbelor de percepție; particularitatea verbelor de a exprima "sincretic" sensuri din mai multe domenii perceptuale; mecanismul asocierilor dintre sensurile "fizice" și sensuri mai abstracte; corelația strictă dintre anumite domenii conceptuale (există corespondențe "fixe" în acest sens - de exemplu, folosirea unui termen din domeniul tactil pentru exprimarea emoțiilor: Sunt atins "sunt impresionat; surprins") de cele spuse
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Prototipului", propus de Rosch (1973). Modelul cognitiv al prototipului este relevant pentru cercetarea de față în măsura în care permite interpretarea categoriei percepției drept o categorie vagă, deschisă, care se poate intersecta cu alte categorii. În acest sens, "împrumutul" unui termen din domeniul perceptual vizual pentru fenomene de natură cognitivă (a vedea cu sensul "a înțelege") sau al termenilor din domeniul tactil pentru a exprima procese din zona afectivității (a atinge cu sensul "a impresiona") se justifică ca urmare a interferenței dintre domeniul experienței
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]