338 matches
-
pentru monumentele clasicei Antichități. Reeditând opțiunea lui Gheorghe Șincai XE "Șincai" pentru aspectele antice, În defavoarea celor contemporane, el notează: Roma modernă e mare, e memorabilă; dară nu aceasta atrage la sine cu atâta putere, ci Roma antică. Mai mult chiar, peregrinul nostru, plecat de acasă pentru a-și satisface setea de orizonturi mai largi, abandonează chiar și marea, atât de dragă romanticilor: Las la o parte și marea, Marea Mediterană, ce la Genova o văzui pentru Întâia dată, și-ți scriu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mai avizat, mai critic și mai exersat, Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" se arată la fel de entuziast la Milano: „Catedrala de aici... n-are pereche În lume”. Este limpede că măreția goticului și fleșele medievale rezonau perfect cu sensibilitatea romantică a peregrinului ardelean. Spiritul cel mai critic În fața domului Îl dovedește Însă Timotei Cipariu XE "Cipariu" . Expunându-și rezervele față de stilul gotic, el afirmă că acesta „poate să placă nemților, ca oarece naționale, ci anevoie altora, de altă națiune”. Pe coordonatele teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În volum relatările călătoriilor sale (din 1839 și 1842) abia În anul 1865, când regimul austriac se liberalizase, iar perioada de apogeu a carboneriei mazziniene trecuse de mult, unificarea Italiei fiind aproape realizată. Pe de altă parte Însă, explicația atitudinii peregrinului făgărășan ține de spiritul romantic al memorialului său. În ambianța acestei noi mentalități, Drăgușanu dovedește o sensibilitate rezonantă la fenomenul revoluționar italian și nu poate Înregistra decât cu simpatie atât spiritul de opoziție al italienilor față de ocupantul austriac, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
să pătimească?”. Simpatia și deschiderea față de cauza italiană, detectabile În textul lui Drăgușanu, aparțin Însă nivelului difuz al mentalului colectiv, sunt proprii unor sensibilități mai largi, care nu au de-a face În mod direct cu atitudinile propriu-zis politice ale peregrinului ardelean. La nivelul convingerilor ideologice, Drăgușanu pare a se mișca pe alte coordonate, deconcertante pentru un spirit radical, dar mult mai consonante cu ideologia moderată a intelectualității ardelene. Regimul bourbonic napolitan i se pare a fi „un blând și părintesc
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fondator al unei secte puritane În colonia Pennsylvania și pionier al literaturii americane, printr-un jurnal de călătorie și lirica sa religioasă. Un alt exemplu celebru Îl oferă (de data aceasta chiar În perioada care ne interesează) cel mai ilustru peregrin ardelean prin America primei jumătăți a veacului al XIX-lea, Bölöni Farkas Sándor XE "Sándor" , un Alexis de Tocqueville În variantă transilvană. Jurnalul său de călătorie, apărut la Cluj-Napoca În 1834, a reprezentat o lucrare de matură reflecție politică pe
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vol. III, Tipografia Csáthy György, Debrecen, 1812. Bulat, Toma G., „Un pamflet austriac din 1799 Îndreptat Împotriva francezilor”, În Revista Istorică, XIV, 1928, nr. 4-6. Cipariu, Timotei, Jurnal, ediție Îngrijită de Maria Protase, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972. Codru Drăgușanu, Ion, Peregrinul transilvan, ediție Îngrijită de C-tin Albu, Editura Sport-Turism, București, 1980. *** Constituțiile Aprobate ale Transilvaniei (1653), ediție Îngrijită de Liviu Marcu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997. *** Corpus Juris Hungarici. Magyar Törvénytár șColecție de legi maghiareț, Franklin Társulat, Budapesta, 1899. Csorja, Ferenc
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XE "Codru Drăgușanu" s-a bucurat de numeroase reeditări și de o generoasă exegeză, preponderent din spațiul istoriei literare; pentru aceasta, vezi Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, 1979, p. 199, sub voce „Codru Drăgușanu, Ion”. Despre relațiile „peregrinului ardelean” cu Italia a scris Claudio Isopescu, Il viaggiatore transilvano Ion Codru Drăgușanu e l’Italia, Roma, 1930. Am folosit ediția Ion Codru Drăgușanu, Peregrinul transilvan, ediție Îngrijită de C-tin Albu, Editura Sport-Turism, București, 1980, preferabilă celor anterioare datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de la origini până la 1900, București, 1979, p. 199, sub voce „Codru Drăgușanu, Ion”. Despre relațiile „peregrinului ardelean” cu Italia a scris Claudio Isopescu, Il viaggiatore transilvano Ion Codru Drăgușanu e l’Italia, Roma, 1930. Am folosit ediția Ion Codru Drăgușanu, Peregrinul transilvan, ediție Îngrijită de C-tin Albu, Editura Sport-Turism, București, 1980, preferabilă celor anterioare datorită fluenței textului, asigurată de modernizarea parțială a lexicului, fără alterarea sensurilor originare. Publicate sub titlul Un student În străinătate acum o jumătate de veac, maramurășanul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ediții: la p. 145 nu este vorba despre „Carol Albert (1741-1745)”, după cum se precizează la p. 177, În nota 12, ci despre Carol Albert de Savoia, rege al Sardiniei (1831-1849). Ibidem, p. 140. Apud Ion Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" , Peregrinul transilvan, ediție Îngrijită de Corneliu Albu, Editura Sport-Turism, București, 1980, p. 69. Ibidem, p. 72. Ibidem, p. 76. Ibidem, p. 164. Iosif Pervain, Ioan Chindriș, Corespondența lui Alexandru Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" , vol. II, Editura Dacia, Cluj-Napoca
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fericitului A., un duh al nestatorniciei, o înfrigurare, un neastâmpăr de a nu sta locului, sub irezistibilul apel al unor meleaguri cât mai îndepărtate, unde vrăjmășia iernii nu-l poate ajunge. Dar, oricât s-ar supune pornirilor lui de hoinar, peregrinul moldovean, cuprins de nostalgii, își întoarce mereu privirea spre zările de acasă. Aici, în liniștea conacului de la Mircești, va avea răgaz să depene, cât amintindu-și, cât închipuindu-și, „scene vesele din Franția, scene politice din Italia, scene pitorești din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
dominată de bucuria întâlnirii cu o Europă surprinsă la persoana întâi singular. Prezente în descrieri și digresiuni, Viena, Veneția, Zürich, Paris, Barcelona, Madrid, Granada, Cordoba, Londra etc. sunt orașele muzeelor, piețelor, străzilor, parcurilor, ale artiștilor ce le reprezintă și cărora peregrinul le dedică rânduri scrise cu tandrețe și cu un sentiment al familiarității, U. fiind în fond un „sentimental generos, pe care cultura și gustul îl ocrotesc de banalitatea expresiei” (Ștefan Aug. Doinaș). În ciuda faptului că a fost „prins într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
tăioasă a vânturilor, o corabie care a izbutit, totuși, să vină spre noi. Dar în cea de a doua, care marchează și debutul dumneavoastră scenic? Piesa se numea, de fapt, „Încotro, dragul meu rătăcitor?“. Am încercat să vă propun un peregrin prin lumea lui lăuntrică, dar și prin lumile colindate. Să invoc spiritul lui 60 necontenit însetat de armonii, rătăcirea lui nu în neant, ci datorată neastâmpărului de a investiga lumile din sine și din preajmă. Citindu-1 prin operă, am căutat
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
maghiar poliglot, e angajat de un prinț rus ca secretar privat, în care calitate îl va însoți pe acesta în voiajul lui prin țările apusene (aprilie 1843-februarie 1844). Încă un popas la Paris, și cu aceasta, itinerarul consemnat în memorialul peregrinului ia sfârșit. Revenit la Petersburg, la capătul celei de a cincea călătorii, îl prinde dorul de țară. În august 1845 se întoarce la București. După un timp, în anul școlar 1847-1848 e institutor pe numele său, Ioan Codrea, la o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
destin postum. Cu un lexic și o ortografie destul de greu lizibile, jurnalul său de călătorie a trecut, în vremea lui, aproape neobservat. Conceput sub formă de scrisori apărute inițial ca foiletoane în „Concordia” (17 martie 1863 - 19 ianuarie 1864), memorialul Peregrinul transelvan sau Epistole scrise den tiere straine unui amic in patria, de la anul 1835 pana inchisive 1848, apărut în 1865, presupune o primă redactare în chiar timpul peregrinării europene a transilvăneanului, fiind definitivat ceva mai târziu, prin 1861. Alte trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
cugetare și îndelungi voiajuri, lui C.-D. îi place să ironizeze și mai îngăduitor, și mai sarcastic, ceea ce nu-l împiedică, din când în când, să gesticuleze ca și cum ar fi însuflețit de emanația unor sublimități. Volubil și familiar, ușuratic uneori, „peregrinul transilvan” își dezvăluie, cu fiecare epistolă trimisă din țări străine, o fizionomie care, dincolo de expresia de încântătoare dezinvoltură, își are complexitatea ei. SCRIERI: Rudimentele gramaticii române, București, 1848; Peregrinul transelvan sau Epistole scrise den tiere straine unui amic in patria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
fi însuflețit de emanația unor sublimități. Volubil și familiar, ușuratic uneori, „peregrinul transilvan” își dezvăluie, cu fiecare epistolă trimisă din țări străine, o fizionomie care, dincolo de expresia de încântătoare dezinvoltură, își are complexitatea ei. SCRIERI: Rudimentele gramaticii române, București, 1848; Peregrinul transelvan sau Epistole scrise den tiere straine unui amic in patria, de la anul 1835 pana inchisive 1848, I, îngr. S. Filtsch, Sibiu, 1865; ed. (Călătoriile unui român ardelean în țară și în străinătate. 1835-1844. Peregrinul transilvan), îngr. Constantin Onciul, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
Rudimentele gramaticii române, București, 1848; Peregrinul transelvan sau Epistole scrise den tiere straine unui amic in patria, de la anul 1835 pana inchisive 1848, I, îngr. S. Filtsch, Sibiu, 1865; ed. (Călătoriile unui român ardelean în țară și în străinătate. 1835-1844. Peregrinul transilvan), îngr. Constantin Onciul, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1910; ed. (Peregrinul transilvan), îngr. Șerban Cioculescu, București, 1942; ed. îngr. și pref. Romul Munteanu, București, 1956; ed. (Peregrinul transilvan. 1835-1848), îngr. și pref. Corneliu Albu, București, 1980. Traduceri: [Autor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
unui amic in patria, de la anul 1835 pana inchisive 1848, I, îngr. S. Filtsch, Sibiu, 1865; ed. (Călătoriile unui român ardelean în țară și în străinătate. 1835-1844. Peregrinul transilvan), îngr. Constantin Onciul, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1910; ed. (Peregrinul transilvan), îngr. Șerban Cioculescu, București, 1942; ed. îngr. și pref. Romul Munteanu, București, 1956; ed. (Peregrinul transilvan. 1835-1848), îngr. și pref. Corneliu Albu, București, 1980. Traduceri: [Autor neidentificat], Banditul fără voie, Graz, f.a. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 169; N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
ed. (Călătoriile unui român ardelean în țară și în străinătate. 1835-1844. Peregrinul transilvan), îngr. Constantin Onciul, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1910; ed. (Peregrinul transilvan), îngr. Șerban Cioculescu, București, 1942; ed. îngr. și pref. Romul Munteanu, București, 1956; ed. (Peregrinul transilvan. 1835-1848), îngr. și pref. Corneliu Albu, București, 1980. Traduceri: [Autor neidentificat], Banditul fără voie, Graz, f.a. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 169; N. Iorga, Un scriitor țăran: Ion Codru Drăgușanu, RI, 1918, 4-7; Claudiu Isopesco, Il viaggiatore transilvano Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
Un scriitor țăran: Ion Codru Drăgușanu, RI, 1918, 4-7; Claudiu Isopesco, Il viaggiatore transilvano Ion Codru Drăgușanu e l’Italia, Roma, 1930; Vianu, Opere, V, 65-70; Perpessicius, Opere, X, 7-22, XI, 74-75, 346-347; Călinescu, Ist. lit. (1982), 393-394; Corneliu Albu, Peregrinul transilvan. Un nedreptățit: Ion Codru Drăgușanu, București, 1943; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 123-127; Ist. lit., II, 572-579; Ivașcu, Ist. lit., I, 517-520; Cioculescu, Itinerar, II, 132-147, V, 112-161; Zalis, Scriitori, 68-89; Mircea Popa, Biografie și creație la Ion Codru-Drăgușanu, RITL, 1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
Constantinopolului, n. n.), ale eruditului suedez Sparwenfeld, ale umanistului olandez Rinhuber sau ale învățatului francez Foy de Neuville, putem înțelege că Milescu nu era numai un vir perdoctus sau un vir polyglotus, ci un homo universalis de tip renascentist, un encicloped peregrin, pentru care natura și cultura iluminează un spațiu spiritual fără fruntarii. Opera sa a contribuit la occidentalizarea culturii orientale..." (2) Tratat redactat în limba greacă și latină și tipărit în limba latină la Paris, în 1669, Manualul...este prima lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, București, 1997, 167-175; Dicț. analitic, I, 129-131; Radu Ștefan Vergatti, Nicolae, Spătarul Milescu. Viața, călătoriile, opera, București, 1998; Mazilu, Noi, 51-61; Dicț. esențial, 521-523; Dan Horia Mazilu, Noi printre ceilalți sau Despre literatura peregrinilor, București, [2003], 22-63; N.A. Ursu, Contribuții la istoria culturii românești în secolul al XVII-lea, Iași, 2003, 223-449. D.H.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
neabătută într-o credință particulară ori în reproducerea idiosincrasică a identității. Cum spuneam mai sus, toate pelerinajele au loc în istorie. Nici locurile de pelerinaj ori moaștele/relicvele nu scapă din această logică istorică, putându-și schimba definiția... canonică a peregrinului ideal/bine-venit odată cu definiția propriei substanțe. și nu mă refer atât la (re)semnificarea religioasă, în spirit ecumenic/irenic, a unor locuri de pelerinaj ori relicve, care își pot schimba pașnic „publicul-țintă” (din perspectiva pelerinilor, ținta însăși se schimbă), primind
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se comunică mai bine prin intermediul maselor. Decodarea este mai puțin costisitoare și audiența mai vastă. Creștinismul a avut avantajul sau mai degrabă meritul de a ajunge în Imperiul Roman prin mase. Geografic, pe la periferie, ca o religie a migratorilor și peregrinilor. Din punct de vedere social, prin lumea de jos, meșteșugari, femei, imigranți categoriile cele mai puțin instruite. Literar, prin genurile mai puțin nobile, biografia, nu metafizica, corespondența, nu tratatul, predica, nu cursul. El a putut astfel să-și sporească rata
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
începutul secolului al III-lea în locuințele lărgite). Aveau o necesitate practică. Să mergi alături de Hristos înseamnă să te îndepărtezi de comunitatea iudaică sau romană, să te excluzi din Cetate și din viața publică. A trebuit atunci ca exilatul, dezmoștenitul, peregrinul sau nomadul să-și poată regăsi o comunitate alternativă stabilă, să se obișnuiască cu un alt mod de viață și gîndire așa cum astăzi dezorganizarea societăților occidentale provoacă la imigrantul musulman lipsit de repere nevoia unei "asocieri islamice". Nu părăsim o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]