189 matches
-
din portul Constanța. La finalul filmului sunt date câteva explicații cu privire la tranzitarea tezaurului Poloniei pe teritoriul României și la consecințele acesteia: "„Odiseea tezaurului polonez a început la 5 septembrie 1939. Ea s-a încheiat în anul 1947. Aurul polonez a peregrinat pe trei continente. Patru tone de aur care au ajuns ulterior în România, au fost salvate de capturarea lor de către fasciști, păstrate în secret și restituite după război Poloniei. La două zile după plecarea aurului din portul Constanța, președintele Poloniei
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
potrivit spuselor lui Ted Morgan a hotărât să se întoarcă în Statele Unite. Deși Burroughs scria și înainte de a o împușca pe soția lui, Vollmer, acest eveniment îi marchează viața și întreaga operă argumentează biografii. După ce a părăsit Mexicul, Burroughs a peregrinat prin America de Sud căutând un drog numit yage care le promitea consumatorilor senzația de telepatie, acesta scriind și o carte compusă din corespondența dintre el și Ginsberg numită The Yage Letters publicată în 1963 de editura City Lights Books. Burroughs a
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
iar mama sa, Juci Galambos, era o dansatoare evreică, și ea ungarofonă și germanofonă, născută și crescută la Graz, în Austria. Cunoscându-se când el avea 36 ani, iar ea 18 ani, au trăit în concubinaj și s-au întreținut peregrinând ca artiști itineranți și dând spectacole de-a lungul și de-a largul Italiei. Între anii 1931-1935 celor doi li s-au născut două fete, iar apoi doi băieți, fiecare în alt loc din Italia. Tzvi Yanay, care se născuse
Tzvi Yanay () [Corola-website/Science/315250_a_316579]
-
abandonat numele ce i se părea fără strălucire Hookham în favoarea celui, mai exotic, al bunicului Fontes, ulterior schimbându-l în Fonteyn (așa cum a procedat și fratele ei, fotograful Felix Fonteyn). Și prenumele și l-a preschimbat în Margot. Familia a peregrinat multă vreme dupa necesități impuse de munca tatălui. Conștientă de talentul fetiței, mama ei a înscris-o pe Margaret (la început și pe fratele ei, Felix) la lecții de balet, încă de la vârsta de patru - cinci ani. Mai întâi la
Margot Fonteyn () [Corola-website/Science/316095_a_317424]
-
conducerea imperiului comercial și cu acest prilej s-a dovedit în continuare o bună administratoare și femeie de afaceri. În 1544 împreună cu o familie numeroasă, inclusiv fiica, sora, și nepoata ei de soră, Dona Gracia a părăsit Antwerpen și a peregrinat vreme de câțiva ani prin mai multe țări europene. Banca ei a avut legături financiare cu multe din casele domnitoare din vremea aceea, cu regele Henric al II-lea al Franței, Henric al VIII-lea al Angliei, Carol Quintul al
Gracia Mendes Nassi () [Corola-website/Science/320784_a_322113]
-
în Sion sau a mișcării de „aliya” în Israel, în ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Abba Mehari s-a născut la Kwara în regiunea Amhara (regiune)|Amhara), unde a devenit cleric - "kes", și călugar - malkosa. Mai apoi, a peregrinat printre așezările evreilor Beta Israel, risipite între Gorgora și Amba Gualit, ocupându-se cu transmiterea învățăturii tradiționale, cu oficierea unor ritualuri religioase, ca cele de sacrificiu, cu riturile destinate tămăduirii bolilor și combaterii secetei. În cele din urmă s-a
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
este durabilă și rezistentă la spălare. Utilizarea parfumului din flori de henna este în mare măsură limitată la Egipt, nordul Indiei și Java. De culoare verzuie, acesta este obținut prin macerarea florilor în ulei, preferabil în ulei de ben ("Moringa peregrina") care nu râncezește ușor. Henna este larg cultivată în grădini ca plantă ornamentală sau gard viu, și este apreciat pentru parfumul puternic și plăcut al florilor sale, care amintește pe acel al trandafirului chinezesc ("Rosa chinensis"). Lemnul de henna este
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]
-
de asemenea planta parazită cunoscută ca ciuperca sau buretele de Malta (Cynomorium coccineus). În zonă se mai găsește o pădurice de Salvadora persica, la limita de nord a răspândirii ei geografice. În oaze se pot vedea curmali de deșert, Moringa peregrina sau benul alb, mărul de Sodoma, planta otrăvitoare Solanum incanum, Commicarpus plombagineus și altele. În acest sector domina vegetația solurilor sărate în condiții de uscăciune: la nord de Argaman - arbuști ca Salsola vermicolata și Atriplex halimus, mai la sud - Salsola
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
caracteristice silvostepei și anume: firuța "(Poa pratensis)", păiușul "(Festuca valesiaca, Festuca pseudovina)", violetele nemirositoare "(Viola hirta)", brebeneii "(Corydalis solida)". În luminișuri, care sunt foarte frecvente în pădure, în lunile mai-iunie, vizitatorul este impresionat de roșul aprins al bujorului românesc "(Paeonia peregrina)". În pădurea Manafu, împreună cu pădurile Albele (Petru Rareș) și Ghimpețeanca (Ghimpați), au fost colonizați fazani "(Phasianus sp.)" și căprioarele "(Capreolus capreolus)", devenind astfel și un important centru cinegetic. Acest fapt însă a atras după sine mari prejudicii asociațiilor de bujor
Pădurea Manafu () [Corola-website/Science/334148_a_335477]
-
născut în jurul anului 1865 la București, într-o familie de muzicanți. A învățat să cânte pe un țambal mare de concert (Schunda) de proveniență ungurească. Nu se cunoaște nici formația în care a debutat, nici tarafurile pe la care s-a peregrinat. Se știe că a ajuns în Rusia cu orchestra lui Sava Pădureanu, stabilindu-se la Moscova și la Petrograd, în funcție de unde se găsea curtea țaristă. În 1900 a participat la Expoziția Universală de la Paris, făcând parte din orchestra lui Cristache
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]
-
Nahum Sokolov), „Hador”,„Hazman”, „Reshafim” ,„Sifrut”, precum și în gazeta lui Itzhak Frenhof „Sefer Shaashuyim”. Prima sa carte - „Tzileley Hahaim:Sipurim vetziurim” (Umbrele vieții:povestiri și schițe) a apărut în 1904 în editura „Tushiya” („Istețime”) din Varșovia. În acea perioadă a peregrinat prin mai multe orașe:Varșovia, Ekaterinoslav, Wilno și Kiev. În 1906 Gnessin a înființat împreună cu Shimon Bychovski editura „Nisionot” („Încercări”). În 1907 Gnessin s-a aflat la Londra și a editat împreună cu Brenner revista „Hameorer” („Deșteptătorul”). Nereușita antreprizei a dus
Uri Nissan Gnessin () [Corola-website/Science/333656_a_334985]
-
Ioanid, Ioan Ianolide, dr. Aristide Lefa, Tertulian Langa, pastorul Viski Ferencz sau Valeriu Gafencu (despre care se spune ca i-ar fi salvat viața, deși nu există nici o atestare documentară). Ioan Ianolide - este întemnițat și timp de 23 de ani peregrinează prin diferite locuri de detenție: Aiud, Gherla, Pitești, Târgu Ocna etc. Alături de Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide a luptat pentru apărarea credinței ortodoxe, făcând parte din grupul misticilor (nume dat chiar de Securitate). De Valeriu Gafencu îl leagă o prietenie exemplară
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
povestea unei adolescente aflate în căutarea unui loc sigur în vremuri nesigure și într-o lume în care haosul e pe cale să se dezlănțuie. Bogat în elemente autobiografice, romanul O fecioară nesăbuită evocă scene din viața unei familii de evrei peregrinînd în perioada interbelică prin Haga, Anvers și Berlin. Vocea care povestește este a lui Gittel, o fată de doisprezece ani pe care pasiunea pentru muzică o apropie de oameni, dar îi oferă și refugiu atunci cînd lumea din jur devine
Cărți pe care le veți savura cu plăcere by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104401_a_105693]
-
au fost purtați în capitala Imperiului și în alte zone ale Italiei și nu numai. Primele știri sigure de prezențe românești în spațiul italic datează din secolul al XV-lea. Atunci, oamenii lui Ștefan Vodă cel Mare și Sfânt au peregrinat de la Veneția la Roma în încercarea de a se aduna creștinătatea pentru a riposta asaltului islamic asupra Europei. În veacurile următoare s-au aflat în spațiul italian o serie de personalități intim legate de evoluția istorică a românilor. Nu știm
Spaţiul iberico-italic () [Corola-website/Journalistic/296478_a_297807]