196 matches
-
înveșnicirii" creată poetic. Or, a învesti cuvântul, deja ambiguu prin imperfecțiunea cunoașterii umane, cu o nouă ambiguitate, constituie pentru receptivitate un joc periculos. Este a treia diadă antinomică, în care cea ce se amplifică progresiv este absența iar, corespunzător, existența. Peregrinând prin cuvinte ambigui, cititorul trebuie să refacă drumul prin absențe către intenția poetului, de la jocul secund al poetului la jocul prim al Creației. Evident, exprimarea ambiguă prea absconsă, prea mult jucată, își asumă riscul de a nu putea fi descifrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
chipul i se lumina, vocea i se modula, oboseala și mânia i se potoleau. Preț de câteva minute sau câteva ceasuri, devenea povestitor. Nu se mai afla la Fès, mai cu seamă între acele ziduri impregnate de molimă și mucegai. Peregrina în amintire și nu se întorcea de acolo decât cu părere de rău. Salma îl privea cu milă, cu neliniște, uneori cu teamă. În atitudinea lui, ea nu descoperea nici dorul de țară, nici imaginea greutăților vieții de pribeag. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
corsar. Cu toate astea, îmi aduc aminte de acele momente ca de o clipă de fericire rară, pe care aș fi prelungit-o din toată inima. ANUL MARELUI TURC 922 de la hegira (5 februarie 1516 23 ianuarie 1517) Eu, care peregrinam prin lume ca să-l pun la adăpost pe Bayazid de răzbunarea otomanilor, m-am pomenit în anul acela, cu tot cu nevastă și copil, chiar în inima Constantinopolului și, încă, făcând un gest tare greu de crezut: mă aplecam spre mâna întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cărți, dacă nu chiar și printre cele vechi pe care îi plăcea să le lege în pergament, demonstrate - cu acribie filologică și istorică - îmbinarea la florentini a simțului latin pentru formă cu obsesiile nordicilor pentru exprimare, cu dragostea romantică de peregrina. Dar, dacă am vrea să-l regăsim pe Piero pregătind într- însul, atâția ani, imaginea Simonettei, ar trebui să înțelegem mai întâi relația de încordată și tulbure apropiere, până la identificare, ceea ce ar însemna uneori și până la repulsie, de un subiect
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Un sentiment de sfârșit de lume apare în poemul "Așa ca un glas": Ninge parcă s-ar fi surpat/ un clopot imens". Aceeași atmosferă o regăsim și în poeme precum "Cale" sau "Ploaie"1. Poetul se întoarce la origini sau peregrinează în orașe stranii, cu ziduri putrede, năpădite de iederă, în care trăiesc povești vechi. Colindul desfășoară un văzduh arhaic, unde zvâcnește rar taina. Universul poeziei vorbește de un alt timp și de un spațiu înflăcărat de amurg, cu fântâni neliniștitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în rîndul literaților se dezvoltă bilingvismul și tendințele poliglote; traducerile devin tot mai numeroase (astfel, Tratatul teologico-politic al lui Spinoza din 1670 este tradus în engleză și franceză la mai puțin de zece luni de la publicarea sa). Gînditorii Evului Mediu peregrinează de la mănăstiri la universități. Duns Scot ține cursuri la Oxford, apoi la Paris, și moare la Köln. Umaniștii Renașterii duc o existență de cosmopoliți: viața lui Erasmus se împarte între Țările de Jos, Franța, Anglia, Basel, fiind presărată cu călătorii
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
privește relațiile între oameni pe pămînt. Totul era perceput din perspectiva relației individului cu Dumnezeu și a Bisericii fraterne. Se pare că, explică Louis Dumont 88, scopul ultim este o relație ambivalentă cu viața în lume, căci lumea prin care peregrinează creștinul în această viață este în același timp un obstacol și o condiție pentru mîntuire. Cea mai convenabilă este perspectiva ierarhică, căci nimeni nu respinge sau neagă în mod direct viața în lume, ci doar o consideră relativă, în raport cu destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
25.III.1878, Pitești - 7.V. 1914, Pitești), poet și prozator. Fiu de preot, B. a absolvit în 1893 gimnaziul în orașul natal. A urmat, pesemne, și o altă școală, căci devine curând telegrafist, profesie ce-l va face să peregrineze prin țară. În anii 1903 și 1904 se găsea la Bruxelles, după unii pentru a-și îngriji sănătatea precară. Aici era ales președinte al Societății studenților români din Belgia. B. debutează, cu o schiță și cu o poezie, în 1896
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
1996, 3; Marina Spalas, Cu Pan M. Vizirescu despre traversarea istoriei, LCF, 1996, 30; Remus Andrei Ion, Întrebări prin forța utopiei, LCF, 1997, 46; Anca Mateescu, Cu Pan M. Vizirescu la 95 de ani, JL, 1998, 1-2; Marina Spalas, „Am peregrinat un an de zile prin sate, pe la rude, ca să dispar din epoca aceea” (interviu cu Pan M. Vizirescu), LCF, 1999, 28; Ioan Opriș, Procesul ziariștilor „naționaliști”. 22 mai-4 iunie 1945, București, 1999, 167-168, 177; M.P. [Mircea Platon], Pan M. Vizirescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
pe teme sociale, politice, de igienă și educație sanitară, precum și cu traduceri la numeroase publicații: „Analele Dobrogei”, „Gazeta Alexandriei”, „Muguri”, „Muscelul nostru”, „Curierul nostru”, „Presa”, „Revista noastră”, „Steaua poporului”, „Junimea”, „Glasul țării” ș.a., cele mai multe editate în orașele prin care a peregrinat, și efemer la „Adevărul literar și artistic”. Stabilit la Alexandria, spre sfârșitul anului 1927 redactează prima formă a jurnalului Din carnetul unui medic de plasă, intenționând să-l publice sub pseudonimul dr. Ion Cicoare, cu titlul Din viața de apostol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
stâncos și anonim una, prin fantastic sinistru cealaltă. Contribuția lui Cezar Petrescu nu trebuie neglijată într-o literatură cu prejudecata tiranică a observației. A închipui indivizii care caută și descoperă comori, care se sacrifică pentru prieteni, intrând la închisoare, și peregrinează prin lume, jucând la ruletă și făcând asasinate, fete provinciale devenind vamp și întîlnind pe Greta Garbo, aventurieri cu stranii și obscure afinități, este a elibera conștiința creatoare, a o dezlega de tirania realității. CAROL ARDELEANU Romanele lui Dem. Theodorescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care a fost ulterior guardian și custode de York. Acesta povestea cu bucurie următorul episod: Sfântul Lanfranco, voind să intre într-un ordin religios, pe vremea când deja devenise un mare teolog, a îmbrăcat o haină de măscărici și a peregrinat prin diferite mănăstiri pentru a cunoaște viața monastică. El, când ajungea, bătea la ușa corului cu toiagul, iar când vedea călugării privind spre ușă și râzând, spunea: «Dumnezeu nu este aici». Dar când a ajuns la Bec-Hellouin și niciun călugăr
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un centru urban grupează activitățile politice: în afară de Roma, aici este adevărata lui patrie. Trei categorii de statut. Aceasă patrie se înscrie într-un ansamblu de valori definite de Roma în funcție de statutul juridic al cetăților, repartizate în trei categorii. Prima, cetatea *peregrină, se referă la popoarele ținute la distanță de dreptul roman sau latin. Supuse fiscalității imperiale și legii provinciale, ele nu au decît cetățenia locală: acești oameni nu pot să se căsătorească decît cu persoane de același statut și nu pot
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
omorârea totemului sau consumarea lui, Încălcarea acestor interdicții având un caracter moral, stârnind reprobarea celorlalți membri, chiar o frică superstițioasă, dar fără sancțiuni concrete 219. Interesante sunt legendele și miturile care vorbesc despre originea grupelor totemice, conform cărora strămoșii totemici peregrinând prin țară, au lăsat În diferite locuri câte o piatră, un arbore sau un făt. „Concepția lor cosmogonică atribuie stabilirea ordinii În lume unui proces comun, Visul, care este evocat În povestiri și reprezentări alegorice ale peregrinilor unor demiurgi, cel
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
într-o mânăstire unde regimul strict n-a împiedicat-o să cultive relații de curtuazie cu cei agreați. După moartea soțului ei, în 1689, Maria și-a redobândit libertatea dar, întrucât Roma n-a absolvit-o de vina adulterului, a peregrinat prin Spania, Franța, trăindu-și iluziile devenite eșecuri și suferințe, admirându-și bijuteriile, cadouri din partea suveranului Franței, iubirea vieții ei, din partea soțului și a altor admiratori. În anul 1715, principesa de Colonna s-a stins din viață, în același an
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
étrusque”, În Studi e Materiali di Storia délie religioni, nr. IV, pp. 286 sqq. tc "" RELIGIA ROMANĂ 1TC "RELIGIA ROMANĂ1" Hubert Canciktc "Hubert Cancik" 1. SITUAREA ISTORICO-RELIGIOASĂ A RELIGIEI ROMANETC "1. SITUAREA ISTORICO‑RELIGIOASĂ A RELIGIEI ROMANE" 1. „Sacra patria - peregrina - universa”tc "1. „Sacra patria - peregrina - universa”" a) Expresia „religie romană” poate fi Înțeleasă În sens teritorial sau În sens personal. Din punct de vedere teritorial se definește ca „religie romană” suma tuturor religiilor care, În antichitate, au fost practicate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Storia délie religioni, nr. IV, pp. 286 sqq. tc "" RELIGIA ROMANĂ 1TC "RELIGIA ROMANĂ1" Hubert Canciktc "Hubert Cancik" 1. SITUAREA ISTORICO-RELIGIOASĂ A RELIGIEI ROMANETC "1. SITUAREA ISTORICO‑RELIGIOASĂ A RELIGIEI ROMANE" 1. „Sacra patria - peregrina - universa”tc "1. „Sacra patria - peregrina - universa”" a) Expresia „religie romană” poate fi Înțeleasă În sens teritorial sau În sens personal. Din punct de vedere teritorial se definește ca „religie romană” suma tuturor religiilor care, În antichitate, au fost practicate pe teritoriul cetății Roma: de către latini
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt oficiate de rex și regina sacrorum, flamines, pontifices și virgines Vestae. - Cultele graecus ritus; limba cultului este (În parte) greaca; semnul caracteristic este purtarea unei cununi atunci când se aduce sacrificiul; acestui rit Îi aparțin cultele introduse de stat (sacra peregrina publice adscita), printre care cele Îndreptate către Ceresxe "Ceres", Liberxe "Liber", Liberaxe "Libera", Apolloxe "Apollo", Esculapxe "Esculap", Cybelexe "Cybele"; ele sunt celebrate conform riturilor adoratorilor lor originari; le revin respectiv duumvirilor, apoi decemvirilor sau quindecemvirilor (XV-viri sacris faciundus). - „Regula etruscă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor originari; le revin respectiv duumvirilor, apoi decemvirilor sau quindecemvirilor (XV-viri sacris faciundus). - „Regula etruscă” (etrusca disciplina); limba cultului este (În parte) etrusca; din ea fac parte mai ales divinația folosind măruntaiele victimelor sacrificate (haruspicina) și interpretarea fulgerelor (Festus, s.v. „peregrina sacra”). Aceste culte (religiones la plural), atât de diferite prin originea și conținutul lor, au putut fi reunite deja În epoca clasică sub conceptul comun de „religie” (religio la singular), care În polemica cu creștinismul devine un program politic. Provincia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etrusce 321 2. Protoistoria și concepțiile religioase cele mai vechi 322 3. Elenizarea cultului și definirea panteonului 326 4. Experiența religioasă etruscă 330 Bibliografie 335 Religia romană (Hubert Cancik) 337 1. Situarea istorico-religioasă a religiei romane 337 1. „Sacra patria - peregrina - universa” 337 2. Religie și civilizație romană 341 2. Religia greacă În italia și religia romană 345 1. Protoistoria 345 2. Graia urbs 349 3. Mituri, misterii, filozofi 355 3. Religiones 360 1. Clasificarea cultelor romane 360 2. Cultul 367
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe radicalul *per-. Mai e cazul să subliniem ce loc de excepție a putut căpăta acest scenariu lingvistic în viața unui popor ca cel grec? Itineranța grecului, într-o vreme când mijloacele de strămutare erau mediocre, a fost prodigioasă. Sofiștii peregrinau dintr-o cetate în alta, aventurierii politici de tipul lui Alcibiade parcurgeau de mai multe ori într-o viață distanța între Grecia, Asia Mică și sudul Italiei. Coloniștii traversau marea, „roind“ în cele mai neașteptate direcții. Această mobilitate geografică s-
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]