1,714 matches
-
ostili oricăror schimbări care i-ar fi scos de la putere. Mai rău înșelat decât Radu Cosașu și Nicolae }ic fusese, în aceeași epocă de fals dezgheț, Alexandru Jar, fostul luptător ilegalist și participant la Rezistența franceză. Îndemnat în particular de perfidul Dej să spună ce crede despre situația din țară, să critice partidul pentru greșeli, când o face în ședință publică acesta îl dezavuează cu vehemență, acuzându-l de "liberalism găunos". Ion Ianoși crede că a fost vorba de o înscenare
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
după război, expansivei engleze. Articulat ritos amuzat, falș suna în gura teutonului amic Mihai Ursachi în coloarea lui germanică, reacție la vulgaritatea ce bîntuia trotuarele unui Iași ce cunoscuse și el cîndva fragranța cafenelei. Trotuare bătute totuși de amîndoi cu perfidă metodă. Falșul acesta nu era falsul din muzică, nici cel practicat cu superbie de trompe-l^oeil-ul artei de salon opulent, cu atît mai puțin - ca să fim... falși enciclopedici - provocatorul Les Faux-Monayeurs al lui Gide încă necunoscut. Era, pur și
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
statuia aceea care începuse să bîntuie și prin Europa imediat postbelică, ostașul sovietic eliberator, cu brațul stîng pe sabia de lîngă șold, în cel drept ținînd la piept pruncul emblematic. Ce șansă colosală a avut continentul, opunîndu-se, cu imediată inteligență, perfidului prefabricat asiatic! Din seria hidoșeniilor tip Vera Muhina. Dar și producțiilor pe bandă ale artiștilor poporului de pe Dîmbovița, nu?, dosite, în 1989, cu panicată devălmășie, în subteranele sinistrelor sedii. însuși clasicul Ilici, uitat în bălării, după ce fusese dat jos de pe
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
să se înghesuie cu toții stârnește acel apetit al romancierului pentru descrierea detaliată a promiscuității. Ajunși la ai lui, la Pitești, filologii necăjiți trec prin alte peripeții. Cezar ajunge să se bată cu taică-său, montat împotriva Luminiței de un amic perfid. Nebunia își sticlește ochii la tot pasul. Cuscrii îi cad în plasă unul câte unul, cel din urmă fiind cel dintâi: tatăl lui Cezar începe să deseneze cruci pe pereți, cu anunțul de un comic lugubru că fiul lui a
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
semn bun. Laude Nu pune bază pe laudele binevoitoare sau de complezență. Prietenie O prietenie nu este adevărată dacă se întemeiază numai pe interese. Pierdere Destrămarea unei prietenii adevărate este o imensă pierdere sufletească. Îndemn Evită prietenia alcoolului care este perfid, dăunător și păgubos. Arme Voința și prudența sunt principalele arme de luptă împotriva viciilor. Duel Duelul verbal în care protagoniștii își aruncă vorbe tăioase, încărcate de venin poate provoca răni sufletești mai greu de vindecat decât cele produse de arme
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Arme Voința și prudența sunt principalele arme de luptă împotriva viciilor. Duel Duelul verbal în care protagoniștii își aruncă vorbe tăioase, încărcate de venin poate provoca răni sufletești mai greu de vindecat decât cele produse de arme. Dușman Cel mai perfid și mai greu de învins dușman este răul din noi. Sfat Nu lua de bune toate laudele prietenilor și nu respinge din start toate criticile dușmanilor. Independență Momentul intrării în viață și cel al trecerii în neființă sunt independente de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
familie față de Balzac e apariția comuniștilor, anticipați încă de pe la 1920 în istoria majoră a României, așa cum o percepe și o înfățișează Petru Dumitriu. Păcatul nu e anticiparea comunismului (orice mare scriitor se vrea cât de cât profet), ci justificarea lui perfidă, inculcarea subtilă a ideii că prezentul comunist al autorului decurge în mod obiectiv din istoria națională. Antimodernismul declarat al lui Petru Dumitriu era notoriu și perfect integrat în epocă. Dar era antimodernismul unui bun cunoscător al modernismului, spre deosebire de dogmatismele neinstruite
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
chewing-gumul, bucățile de lemn dispăruseră, fericindu-i pe mulți înainte de trecerea camionului. Doar ce era grețos sau inform ajunsese până aici, devenind, după ce vulturii își făcuseră și ei datoria, un terci cenușiu, acid și mort, plin de schelete de pește perfide în care lopețile ricoșau. Cu pieptul gol, cu batiste la gură, cercetând becurile sparte, cojile de pepene, bucățile de ziar înroșite de betel și tampoane menstruale aproape calcinate, ne țineam respirația și căutam o urmă. Regăseam în gunoaie un fel
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
al cărui prototip a fost Nae Ionescu. Dar așa-zisa societate anonimă "Corupția Română" era mult mai extinsă în societatea interbelică imaginată de Petru Dumitriu. E un procedeu al realismului socialist ca realism critic, procedeu pueril, dacă nu ar fi perfid. Proza lui Petru Dumitriu are capacitatea uluitoare de aglutinare a timpului istoric. Cronică de familie se extinde pe verticala temporalității, marchează popasuri reconstitutive, nu fără a sări etape întregi. Toate cărțile sale din perioada comunistă, din 1948, când tipărește nuvela
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
o lucrare ca cea a teologului Walter-Jörg Langbein - o antologie cuprinzînd inexactitățile istorice și inadvertențele teoretice din paginile Bibliei - ar putea semăna cu o provocare a diavolului. Căci numai acolo unde coada nefîrtatului a apucat să se strecoare poți întîlni perfida tentativă de a arunca o umbră de îndoială asupra temeiniciei adevărurilor conținute în jCartea cărților. Langbein pare un apostat a cărui credință, stingîndu-se, a lăsat locul unei lucidități sceptice și amare, o luciditate cu atît mai vinovată cu cît autorul
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
poate cel mai frumos: "Eu mi-am trăit lumea/ acum îmi trăiesc esențele./ Timp nu mai am/ pentru dilatarea spațiului./ Am venit să aprind candela/ ultimei nopți./ (Ușa nu este lumină/ nici peretele întuneric./ Fericirea ați consumat-o în Eden. Perfidă ideea de om pe cerul albastru./ Poate că Terra este doar un popas.)/ De auziți un zgomot la plecare.../ a fost o idee fără azi! (Vasile Chirilă, Râmnicu Sărat). * Ar fi mai bine să nu vreți să aflați deocamdată, formulată
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
de mult trebuie sufletul perpelit/ ca să fie gustoasă/ mă întreb// nu știu dacă într-o bună zi/ n-am să scap cuțitul/ în propria-mi carne/ uitînd de aceea străină din față-mi" (prînz și delir). Viața e doar un perfid joc de noroc: "vreun pocher/ de vară/ cu Mazilescu/ și Ermil" (adio la 60) sau de-a dreptul o inutilitate: "alfabetul cimitirelor/ se învață greu/ în cîteva zeci de ani buni/ răi ați spus? fie răi// acum știu să citesc
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
de metaforită, lirice peste poate, aducînd a parodie de Mircea Micu după Fănuș Neagu. Iată o mostră din stilul redactorului-șef: "Cînd trec cocorii e un foșnet cald în închipuirea noastră de îngeri orfani, și transparența frunzelor e un delir perfid al închipuirii și închinării..." Și din cel al adjunctului: "Fiicele Evei aprind felinarele voluptății doar cu o singură rază de păcat... și ce păcat că Păcatul ne-a fost dat ca o clipă de mister... Atunci Edenul n-are definiții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
timpul în deplină libertate, băiețoasa Mintonia răspunsese din primul moment îndemnului învățătorului venit de pe alte meleaguri, mînat de crezul apostolatului. Realizase pe dată dimensiunile prăpastiei ce-i separa pe consătenii ignoranți de dascălul idealist, pe care în cele din urmă, perfid, cu o răutate gratuită, îl alungaseră. Ulterior, pe cînd frecventa în comuna vecină școala, Mintoniei nu-i fusese greu să-i deosebească pe profesorii cu chemare de cei lipsiți de ea, ce schimbau bucuria novicelui în corvoadă plicticoasă și nici
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
cu băieții lui Tig, ci la monopolul emoțional și psihic pe care Oona l-a exercitat asupra lui Tig și implicit asupra lui Nell ani de-a rîndul, după ce această varianta light a Zeniei din The Robber Bride, îi manipulase perfid ca ea să-și poată vedea liniștită de viață. În The Entities, au trecut ani buni de la evenimentele din Monopoly și Oona - frumoasa, voluptuoasa, puternica, dominanta, trufașa Oona - a devenit de nerecunoscut, o umbră a femeii de odinioară. A început
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
îi șicana în permanență și le comenta negativ cărțile. Portretul se conturează acum ca unul răzbunător, de o duritate extremă . Paul Georgescu e un fel de tiran, "momâia imbecilă, din pricina căruia se trag toate relele", "molusca cu ochelari", "cinică și perfidă". Asemenea rânduri, conținând atâtea calificative invectivante, scrise cu o umoare neagră, ce deformează profilul criticului, care, deși ideolog marxist, nu ducea lipsă de calități și de remarcabile intuiții literare. Era, într-adevăr, bășcălios, luându-i pe mulți peste picior, uneori
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
la urmă, regizorul a lăsat de la el: acum ține doar 5 ore... Criticul ziarului The Guardian, Andrew Clements, după ce a văzut Tosca la Royal Opera House din Londra, dă două verdicte bizare: interpretul lui Scarpia ar fi avut „un șarm perfid”, iar jocul Angelei Gheorghiu ar fi fost „vizual ca un semafor”. Nu mi-e clar: șarmul perfid e o calitate, ori un defect, pe scenă? Era preferabil șarmul ingenuu? Dar putea avea Scarpia ingenuitate? Iar În ceea ce privește jocul marii noastre soliste
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Clements, după ce a văzut Tosca la Royal Opera House din Londra, dă două verdicte bizare: interpretul lui Scarpia ar fi avut „un șarm perfid”, iar jocul Angelei Gheorghiu ar fi fost „vizual ca un semafor”. Nu mi-e clar: șarmul perfid e o calitate, ori un defect, pe scenă? Era preferabil șarmul ingenuu? Dar putea avea Scarpia ingenuitate? Iar În ceea ce privește jocul marii noastre soliste, ar fi fost de preferat unul...șters ca un galoș? Mă rog, eu credeam că Într-o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-a vârât în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
există nicio șansă să așez În acel loc gol... toate lucrurile frumoase pe care ar fi trebuit să le fac pentru tine. Am avut vise mari, dar hazardul mi-a jucat cea mai urâtă festă, folosindu-mă Într-un joc perfid care mi-a transformat viața Într-o nedreaptă suferință, aruncându-mi sufletul Într-o temniță de temut... Sunt atâtea de spus! Cel mai mult Îmi lipsesc nebuniile tale, dorința ta de viață și necunoscut. Îmi amintesc când te-ai deghizat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
măsura așteptărilor. M-a luat valul necunoscutului. „N-a fost nimic din ce-ar fi putut să fie A fost doar un Început de nebunie De care - Întâmplător - m-am vindecat!” (I.Minulescu) Și apoi, cu pași ușori, ușori, dar perfizi, Începe depărtarea. Eu cred Într-o iubire ideală. Cum?! Nu există ideal În iubire? Trebuie doar să cauți, dar mai Întâi să vedem cum stăm cu etica, moralitatea, spiritualitatea și câte Încă... și abia apoi putem vorbi despre iubire și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ciudat de crestate, de un negru-verde sau de un verdealbastru mineral, ca și când ar fi Înmuiate În sulfat de cupru, au o frumusețe sinistră și Înfricoșătoare. În ciuda farmecului lor, simțim că sunt primejdioase; ele au În atitudinea lor orgolioasă, provocatoare sau perfidă, conștiința unei forțe uriașe sau a unei irezistibile puteri de seducție; florile lor puternic Împestrițate și dungate, de-o culoare purpurie, ce seamnă cu sângele Închegat, sau de un alb clorotic, emană parfumuri Înțepătoare, pătrunzătoare, amețitoare. În caliciile lor otrăvite
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
încadrat într-un tipar, o carte a unor nostalgice și vibrante rememorări, a unui remarcabil curaj civic, o carte document și semnal de alarmă, o carte adevărată, de care și autorul și cititorul aveau nevoie, spre a nu cădea în perfida capcană a uitării, o carte din care se pot zămisli alte opere, o carte avertisment care ne reamintește că monstrul comunismului e doar adormit și se poate trezi în orice clipă în căutare de noi victime, o carte-nucleu, o carte
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
era locul. Statuia mă scoate din sărite. Mă-ntreb și acum de ce am păstrat-o. Întruchipează un copil cu aripioare și cu un arc În mână, pregătit de săgetare. Copilul are privirea iscoditoare și un zâmbet unduios, complice. E zâmbetul perfid al iubirii - asta e! Mă arunc asupra ei să o zdrobesc. Tirul meu devine nimicitor. Bucăți mari din statuia Înaltă se Împrăștie zburând aiurea, bubuind fulgerător de pereți. Și o pulbere fină se risipește pretutindeni, dând consistență aerului din hol
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să opresc cumva sângerarea, dar fără șansă. În timp ce traversez holul extrem de greoi, ca un miriapod buimac, cioburile de ipsos ale cupidonului sfărâmat Îmi provoacă dureroase julituri pe burtă. Într-un colț, i-am descoperit și capul zdrobit, cu zâmbetul acela perfid, ironic, rămas neatins. Îmi Împing trupul Înainte, vâslind cu mare dificultate din coatele care mă dor peste măsură. Hainele-mi sunt sfâșiate ca niște drapele rupte, abandonate. Mirosul pestilențial de vomă, care domină haosul din bucătărie, devine tot mai prezent
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]