472 matches
-
de interpretare a scriiturii lui Arcadie. Editura are grijă să ne prezinte succint universul poetic al volumului: chinuri și izbăvire de nebunia lumii Mamă și Pămînt, drumuri și... mers pînă mai e lumină În priviri... Un mers prin abis, prin perfidia timpului, dar mai Înseamnă și Credință, Speranță, eternul sentiment de dragoste pentru tot ce este viu și mort, ce se păstrează În memoria inimii - Poetului, Fiului, Tatălui, Iubitului.... De aceea nu vom insista asupra acestui aspect. Vom aduce Însă În
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
o umbră! Democrit cumulează în acea clipă talentul ironistului, al medicului și al filosofului înzestrat pentru jocul cauzalităților raționale... Același Democrit a orbit însă, nici până azi nu se știe în ce împrejurări. Unii - Tertulian, în speță, dar este știută perfidia creștină față de filosoful atomist - susțin că și-ar fi ars ochii cu un scut îndreptat spre soare. Deci o mutilare voluntară, motivată de dorința înțeleptului de a termina odată cu imaginea femeilor care declanșau în el o dorință tot mai greu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
combate aceste două gândiri niciodată citate, dar care-l preocupă, din câte se pare, tot timpul? Pentru că Aristip din Cirene nu e citat niciodată în opera completă a filosofului, ca să zicem așa, socratic, decât o singură dată, și atunci cu perfidie... Platon povestește sfârșitul lui Socrate, îi descrie ultimele clipe, subliniază absența filosofului din Cirene, care locuia nu departe, la Egina, și lasă deci să se înțeleagă că ar fi putut fi prezent și el... Perfidia denunțului se întoarce împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
singură dată, și atunci cu perfidie... Platon povestește sfârșitul lui Socrate, îi descrie ultimele clipe, subliniază absența filosofului din Cirene, care locuia nu departe, la Egina, și lasă deci să se înțeleagă că ar fi putut fi prezent și el... Perfidia denunțului se întoarce împotriva lui Platon, deoarece acesta ne aduce dovada irefutabilă că îl cunoștea pe Aristip; îi știa numele, cu certitudine, dar și, în mod obligatoriu, tezele, învățătura, ideile. A trece sub tăcere un filosof pe care-l combați
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
adevăr, că absența lui Aristip din Cirene din opera lui Platon dovedește inexistența tezelor cirenaice în momentul în care acesta scrie dialogul Philebos, consacrat totuși în exclusivitate problemei plăcerii. Am văzut în ce măsură această omisiune s-a datorat mai curând unei perfidii ideologice voluntare decât inexistenței în epocă a unui corpus demn de acest nume. În schimb, așa cum o atestă fragmentele, ceea ce subzistă la rubrica filosofilor cirenaici seamănă cu un han spaniol în care nu găsești decât ce ai adus: Aristotel, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor șansa să-și apere realmente poziția. Probitatea intelectuală? O lasă în seama altora... Pentru că Platon îl știe pe Aristip din Cirene, ca să nu-l amintim decât pe acesta. Perfidia sa îl acuză, căci, așa cum s-a văzut, în Phaidon el menționează numele filosofului pentru a-i semnala absența de la moartea lui Socrate și prezența nu departe, la Egina - ar fi putut deci să vină fără nicio problemă... Iar în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ateism - și imanență 190, 274-275; și istoriografie 210, 271-272; liniștit 64-65, 184, 190; neliniștit 190 creștinism - contra atomism 38; și bucurie 41; creat 252; doctrină de stat 12; dominant 49; și dualism 38; și întunecarea lumii 301-302; și materialism 252-253; perfidie față de Democrit 56; un platonism după Nietzsche 12; și plăcere 43; pregătit de stoicism și de platonism 180; și trupul 199; ura față de lume 27 Hristos 253, 301 impietate 191, 301-302 infern - catolic 43; mitologic 185, 188, 273-275 interlumi 191
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
8 sovietic, al cărui pilot fusese antrenat chiar de instructor) și un Super-Frelon israelian. Și a fost cea dintâi bătălie între elicoptere din istoria omenirii! Căci nimeni nu prevăzuse că acel aparat ar putea ataca un aparat asemănător. Cu o perfidie nemaiîntâlnită, soldatul israelian a deschis larg ușa laterală, a țintit cu mitraliera și a ciuruit elicopterul sirian, care a căzut sub ochii inspectorului... Povestind lupta aceea, ofițerul spunea când „evreu“, când „israelian“, al doilea termen devenind în gura lui un
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
noi. Pentru acest serviciu, diplomatul trebuia să garanteze neutralitatea Franței, care ar fi închis ochii asupra participării noastre militare la conflict. De zece ori, târgul a fost pe punctul să fie încheiat, dar brusc, yemenitul se supăra, începea să înfiereze perfidia Occidentului și pe marea satană americană. Mânia sa, exprimată când într-o engleză rudimentară și tăioasă, când într-o rusă de propagandă, învățată fără îndoială la Moscova, părea de fiecare dată să anunțe sfârșitul negocierilor, iar eu eram gata să
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
coborâre în străfundurile verzi-albăstrui ale apelor. Și perechea aceea de pantofi frumos rânduiți sub cușetă. Și pistolul care avea să ruginească în teacă și care se mișca ușor, urmând tangajul vasului și mângâindu-mă parcă sub braț, lângă inimă. Toată perfidia vieții se concentra pentru mine în acea mângâiere: aveam să mor de o moarte lentă și conștientă, în posesia unui nou pașaport, sub o identitate care mă eliberase în sfârșit. Omul acela din fotografie, pe care îl invidiam atâta pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai știe să vorbească altfel. Aceasta doar ca să ofer un scurt rezumat al viziunii mele infernale, pe care din păcate o trăiesc existențial. De ce această tragedie în cel puțin două treimi ale Italiei? De ce acest genocid datorat aculturației impuse cu perfidie de clasele dominante? Deoarece clasa dominantă a separat net „progresul” și „dezvoltarea”. Pe ea o interesează doar dezvoltarea, pentru că de acolo își scoate profitul. Trebuie făcută o dată pentru totdeauna o distincție clară între cei doi termeni: progres și dezvoltare. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
bastarzi și bastard el însuși (faptul că Gardel a fost nu este o întâmplare), fără tată, fără familie. Toată afectivitatea lui se revarsă asupra personajului stabil al vieții lui: mama"154. Chiar dacă se simte ispitit să cunoască femeia, decepționat de "perfidia și minciuna" ei, bărbatul tangoului se intoarce mereu la mama, a cărei iubire este garanția că se poate adăposti oricând într-un loc sigur: "Mama nu e decât una Și chiar dacă cândva uit de ea / mi-a arătat la finalul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
începutul anului 1972. într-o zvâcnire de orgoliu, își revine și este chiar în stare să primească vizita președintelui american Nixon, în februarie. Dar un resort intim s-a rupt. Pentru a evita organizarea propriei succesiuni, se lasă, nu fără perfidie, în voia jocului facțiunilor: după ce-i cere lui Zhou Enlai să restaureze economia și să reia relațiile cu Occidentul, îi interzice să-l îngrijească de cancerul care-i macină forțele și se întoarce la Jiang Qing pe care o admiră
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Paraschivescu a fost atent la întreg ambitusul artei narative a lui Nick Hornby, reușind să redea în limba română autenticitatea dialogului dintre soți prin care nu doar comunică, ci își dau replici caustice, insinuează, vituperează, își trimit săgeți din repertoriul perfidiei specifice unui război conjugal serios, făcut din armistiții fragile și compromisuri provizorii, din saturație și remușcări, din suspiciuni și ficțiuni neadormite. Realismul ironic, evitarea melodramei, mai ales în memorabila portretizare psihologică a copiilor, face tandem cu analiza eficientă și monologul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
plan în care fantasticul magic apare simbolic organizat, dar și aici Caragiale pornește de la elementele realiste cele mai vădite’’ (Pompiliu Constantinescu); narațiunea se vădește a fi memorabilă și prin acel tip de vrajă care ,,se exercită cu un joc de perfidie batjocoritoare’’ (Mihai Petroveanu); ,,e un joc de-a uite l, nu e cu elementul supranatural, al cărui umor stă în veșnica incertitudine’’ (Ștefan Cazimir). ,,Ce meșteșug în împletirea elementelor de viață organică și de magie, de pitoresc sud-est european și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fi prea tare, prea ieșit din comun, prea agresiv. Trăim de câteva secole într-un platou de convenționalisme, am adoptat măști care nu ne prind, suntem stridenți, ne literaturizăm pentru că ni-i frică să înfruntăm acest incert viitor cu neliniștile, perfidiile sau naivitățile noastre. O credință comună se încetățenește fără jenă în psihologia scriitorului contemporan, că e bine să scrie frumos", Ion Caraion, "Scrisul frumos", în Ecoul, nr. 52/12 februarie 1944, p. 2. 198 "A vorbi însă în asentimentul și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Clare Quilty). Privită din perspectiva cultului și necreditabilului protagonist și narator, povestea poate fi văzută ca o răsturnare a formulei romanului internațional practicat de Henry James. Acesta din urmă reprezenta situații în care inocența americană era sedusă de sofisticarea și perfidia Lumii Vechi (Portretul unei doamne sau Ambasadorii). Humbert Humbert, un european cosmopolit, își folosește talentul literar pentru a-i convinge pe cititori și pe jurați de sentimentele sale nobile și de vulnerabilitatea sa. Lolita, deși aparent idealizată uneori de cel
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sunt terminațiuni nervoase numeroase. De exemplu, gestul de a săruta degetele persoanei iubite dă o senzație tactilă deosebită, pentru că degetele sunt adesea folosite pentru pipăit. Sărutul în palmă înseamnă dăruire, cel pe spate înseamnă menajare, cel în ureche arată puțină perfidie etc. Cele mai „active“ săruturi sunt, cu sigu ranță cele de pe gură, sfârcuri și în zona genitală. De altfel, este o mare diferență între a stimula cu gura și a săruta zona genitală a persoanei iubite. Aici este de preferat
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
măștii pe care o poartă: "Și nu numai după Istoriia ieroglificească cu numele Corb, ce așeși cu trup, cu suflet și cu totului tot, același și adevărat așe să fii te arăți"4. Prin urmare, negrul penelor devine semn al perfidiei personajului. Cantemir își creează, deci, o logică proprie de conjugare a măștilor, distribuite în funcție de rolul fiecărui personaj. Acest procedeu nu este străin nici de mentalitatea medievală, de alegorizare a unor comportamente și însușiri obiective, reale, de mutare a lor într-
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
izvoarele etnice ale sufletului românesc se știe că de la daci am moștenit vioiciunea și ingeniozitatea dar și duplicitatea și viclenia, disprețuirea morții, tenacitatea dar și șiretenia, iar de la romani voința energică, prudența, ordinea și rigoarea, elocința dar și asprimea și perfidia. Cu acest fond ne-am retras În munți când au venit năvălirile barbare. Creștinismul a prins și s-a răspândit la noi Încă din vremea apostolică dar și prin coloniștii romani care vin aici de pe toată Întinderea imperiului și datorită
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Paris" [p.84]. Analizând portretele Parizienelor celebre prin frumusețea lor, L.Chevalier [p.387] se arătă surprins de absență urmelor concrete ale acestei frumuseți, în afară de provocarea ochilor. Privirea Parizienei poate sugera poezia pasiunilor ascunse, forța seducției și promisiune, mister și perfidie, dorința de răzbunare, spirit și inteligența (de regulă) sau vid (mai rar), folosirea drogurilor la modă etc.105. Portretele schițează un profil, bazat doar pe detalii semnificative 106, care mai mult sugerează ideea de frumusețe decât o descriu pe larg
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii balzaciene este unul complex, conceput multidimensional, din diverse ipostaze, din multitudinea nuanțelor de caracter, din opinia despre ea a celor cu care intră în contact. Pariziana (la Balzac
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
leș trois compartiments secrets șont remplis: l'un d'inquiétude féminine toujours agitée; l'autre, de ruse colorée en bonne foi, de cette ruse de dévots, sophistique et redoutable; le dernier enfin de canaillerie charmante, de tromperie exquise, de délicieuse perfidie, de toutes ces perverses qualités qui poussent au suicide leș amants imbécilement crédules, mais ravissent leș autres" [Maupassant, Une aventure parisienne în La parure, p.227]. 147 În opinia lui Cesare Pavese, "personajul este o concepție teatrală, si nu specific
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
viața martoră unei legături, pe care n-o poate surprinde decât la sfârșitul vieții, între soțul ei și vecină lor: "ce fut comme un grand éclair illuminant son existence, lui montrant toute l'infâme vérité, toute leur trahison, toute leur perfidie. Elle comprit leur longue astuce, leurs regards, să bonne foi jouée, să confiance trompée" [Maupassant, Le pardon, în La parure, p.286]. "Ils firent un excellent mariage. Elle fut souple, adroite et sage, sachant se montrer telle qu'elle devait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și-un criminal! Când maiorul s-a întors la birou am făcut semn fratelui meu, negând cele spuse de Munteanu. Gardianul însă a observat: Domnule comandant, deținutul a făcut un semn fratelui său. Fratele era debusolat în fața acestor scene de perfidie, așa că am zis: Da, domnule maior! Da, fratele meu drag! Du-te acasă și spune tatei și mamei că eu și toți cei asemenea mie, tremurăm cu mâinile împreunate în rugăciune, invocând mila lui Dumnezeu pentru noi, pentru sufletul domnului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]