262 matches
-
încorporează el însuși prin adjuncție la stânga în structura verbului gerunziu (eventual precedând adverbe X0 ca mai, prea) și permite deplasarea la C, după cum arată encliza pronominală (nevăzându-l /nemaicitindu-l / nepreavăzându-l) (v. §§3.2; 3.3 infra). 46 Lăsăm deoparte perifrazele bazate pe subjonctiv, care prezintă grade diferite de gramaticalizare (e.g. am să plec / aveam să plec / o să plec). 47 Analiza lui Ledgeway (2015a) este ușor mai complexă decât versiunea prezentată în textul principal, însă inuiția este aceeași: în tradiția Benveniste
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
CC1.1567: 108r) b. Într-acesta iaste dragoste, necum să fim noi iubit pre Dumnezeu (CC1.1567: 25r) (ii) cum împăratul să deaie poruncă afară cum să fi cineva cerând ceva în 30 de zile (DVT.1679−99: 298r) 6 Perifraze izoforme, bazate însă pe gerunziu, nu pe participiu trecut, sunt de asemenea atestate ((i)-(iii), cu diverse valori, în textele vechi (surprinzătoare sunt mai ales perifrazele bazate pe perfectul simplu al verbului a fi, (iii)): (i) a. Stându era picioarele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
să fi cineva cerând ceva în 30 de zile (DVT.1679−99: 298r) 6 Perifraze izoforme, bazate însă pe gerunziu, nu pe participiu trecut, sunt de asemenea atestate ((i)-(iii), cu diverse valori, în textele vechi (surprinzătoare sunt mai ales perifrazele bazate pe perfectul simplu al verbului a fi, (iii)): (i) a. Stându era picioarele noastre în curtea ta, Ierusalime! (PH.1500-10: 110v) b. Și era el știind bine că e nevinovat și sfânt (CC1.1567: 40v) c. era unii cărtulari
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
asociativ a unor elemente ținând de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, încă în aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot în legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat în baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că textul poetic devine și aici „macrologic” („pentru că scrie Dolores Toma, oprit la descrierea unui obiect, îl consideră din
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
reapariția periodică. Se înțelege așadar în ce dificultate au fost puși vorbitorii limbii române, pentru care orice alegere era destul de dificilă: adaptarea fiind neadmisă și interpretată ca semn de incultură, neadaptarea fiind supărătoare. Dată fiind frecvența cuvîntului, înlocuirea sa prin perifraze e adesea imposibilă sau, oricum, greoaie. Răspunsul practic - l-am urmărit în ultimii ani - a fost în concordanță cu o tendință reală a limbii române actuale: de folosire invariabilă și apozițională a împrumuturilor neadaptate. Fără probleme e, oricum, întrebuințarea cuvîntului
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
100.000 de ori, cu un număr de apariții mult mai redus decât al românizatului termopan. De altfel, denumirea tehnică nu pare să fi avut în alte limbi succesul din română: tipul respectiv de geamuri este descris prin diferite sintagme, perifraze, sinonime (cuprinzînd ideea de ,termoizolant"). Chiar și pe un site românesc specializat (ferestreonline.ro), formula tehnică preferată și definită este geam termoizolant, în vreme ce (geam) termopan este indicat doar ca sinonim. În română, se constată pătrunderea cuvîntului - ca termen concret, al
Termopane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10016_a_11341]
-
pentru Nicolae Manolescu. Soluția sugerată chiar de domnul profesor pentru a ieși din beleaua în care singur m-am băgat a fost să scriu despre carte fără să-i pomenesc numele. N-ar fi o problemă, dar mă tem că perifrazele nu ar schimba prea mult datele problemei. Tot el a dat exemplul unui fragment chiar din această carte în care povestește cum, în vremea comunismului, scriind o cronică la cartea lui Iorga, Viața lui Ștefan cel Mare a avut surpriza
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
slave, care au un sistem gramaticalizat de exprimare a diferențelor aspectuale. S-a repetat multă vreme că limbile romanice nu au în această zonă semantică instrumente gramaticale similare celor slave, ele exprimînd aspectul mai ales prin mijloace lexicale (cuvinte, sensuri, perifraze). La noi, în mod previzibil, s-a scris destul de mult despre aspect în perioada în care comparația cu rusa era obligatorie și în care tendința de a accentua rolul influenței slave asupra românei era dirijată politic. Caracterul evident al diferențelor
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
română, ca și în celelalte limbi romanice, există în primul rînd o puternică opoziție aspectuală, mascată prin tradiție sub categoria de timp: cea dintre perfect și imperfect - durativ / punctual (trecea / a trecut), repetitiv / unic (sărea / a sărit). Există apoi numeroase perifraze cu verbe ca a începe, a porni, a se pune pe..., a termina, a sfîrși, a continua etc., precum și posibilitatea de a folosi adverbe și locuțiuni specifice (deodată, în continuare). Limba vorbită preferă de exemplu, pentru valoarea continuativă, unele construcții
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
stă și se gândește", diferența e una de mod de prezentare a acțiunii: în al doilea caz, este subliniată desfășurarea ei și implicarea subiectului. Valoarea structurii e comparabilă cu cea a prezentului continuu din alte limbi; în italiană, de exemplu, perifraza continuă e foarte folosită și se construiește chiar cu corespondentul verbului a sta - stare: "sta aspettando" = "(acum, tocmai) așteaptă". Tipul de construcție pare să fie vechi, pentru că la cronicari găsim exemple precum "(Milescul) au ședzut și au scris niște cărți
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
Fixarea ca masculin, cu pluralul în -i - singura variantă în circulație azi -, s-a petrecut, probabil, sub influența termenului înrudit semantic munte (masculin, cu pluralul munți). În textele din secolul al XIX-lea sunt interesante și explicațiile termenului științific, prin perifraze sau compuse care ar fi putut face concurență împrumutului neologic: „munții vulcanoși (...) răsuflă focurile de pe sub pământ prin vârfurile lor" (Gr. Pleșoianu, Cele dintâi cunoștințe..., Sibiu, 1828); „fenomenile acele mărețe a vulcanilor (munților vărsători de foc)" (Albina românească, Iași, 1829); „un
„Munte focovărsătoriu“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6358_a_7683]
-
fie ca termen generic, fie ca denumire specifică. În română, termenul burqa nu este foarte frecvent, ziariștii preferând până de curând sintagma vălul islamic („Parlamentul francez va interzice purtarea vălului islamic în public", hotnews.ro, 11.05.2010) sau chiar perifrazele libere: „portul în public al vălului cu care se acoperă femeile musulmane" (Cotidianul, 3.04.2010). Nefind familiar cititorului român, termenul arab (devenit internațional) este, de multe ori, introdus sau urmat de sintagma explicativă: „Belgia ar putea interzice complet purtarea
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]
-
putea adera la intransigența lor eroică (Paul Goma, Mircea Dinescu). Oricâte observații judicioase făcuse la adresa unor aberații ideologice, Croh., „nu ajunge până la denunțara sistemului.” Rămăsese credincios legământului său comunist din tinerețe. El ținea să respecte „linia revoluției” (repetată și inadecvată perifrază pentru „linia Partidului”). Din acest punct de vedere, S. Damian se înscrie de partea lui Gh. Grigurcu, care cere o revizuire critică a valorilor de după 1944. Apoi, ne este înfățișat Croh. după 1989, care nu înțelegea de ce a fost pus
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
Negrea îi convinge întâi pe ceilalți și abia la urmă, prin contagiune de idei, pe sine. Există, între personajele Dicționarului, unul care, literal, nu-și are corespondentul în opera lui Caragiale. E vorba despre Poetul romantic, obținut, sagace, printr-o perifrază categorială. Reproduc un pasaj, căruia îi alătur deconspirarea finală: Se insinuează cu finețe sugestia naturii schizoide a personalității scriitorului de factură romantică, însă identificarea geniului cu nebunia aparține tot fondului de Ťidei curenteť care domină mentalul colectiv, gândirea de serviciu
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
stimulativ" (EZ 3345), "salariu motivant" (RL 3875). În descrierea calităților cerute de profilul unor ocupații se manifestă o interesantă tendință de precizie și de categorizare a inefabilului: "prezență plăcută și de tip business" (RL 3875). Cea mai mare varietate de perifraze eufemistice se înregistrează, desigur, în câmpul prostituției ("masaj, companie", "companie discretă" etc.); anumite "prestări servicii" sînt în schimb incredibil de directe și ușor neliniștitoare: "Aveți de recuperat bani sau bunuri de la firme, stat sau persoane? Profesionalism și eficiență" (EZ 3345
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
despre Răscóla Românilor Ardeleni sub căpetenia lui Horia în Nérna 1784-1785. Episodô din istoria Transilvaniei. O întreagă poveste, cu subiect, predicat, complement de timp și toate cele ale narațiunii se comprimă în acest titlu, în care trăiește, întreagă, slăbiciunea pentru perifrază a secolului XIX. Modestia lui, un soi de cochetărie de-a nu te spune, cînd ai ceva de spus, iese la iveală în primele rînduri, rostite, de bună seamă, de guest-speaker-ul (sic!) Odobescu după un anume tipic: "Sciô bine că
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
sfîrșitului își făcuse loc, pentru a deveni apoi acaparantă. Sub cele mai neașteptate forme și sub cele mai curioase pretexte, ne ciocnim de aceeași realitate, absența Divinității, disperarea poetului. Familiar al morții mereu interogate, Philippide găsește pentru ea zeci de perifraze metaforice și inedite: marea clipă fără viitor, existența fără amintiri, marginea de noapte a vieții, țărmurile somnului cel lung, culmea cea mai înaltă, pragul porții, în preajma ultimului prag, marea ispășire, capătul de dincolo al lumii etc. Refugiile umane obișnuite i
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
a fost conceput în mare grabă și în și mai mare viteză tradus în limba maori. Cum această limbă nu avea deloc tradiție în limbajul scris, anumiți termeni juridici ("suveranitate", "supus", "proprietate" etc.) n-au putut fi redați decît prin perifraze înflorate și ambigue. Prin contract conducătorii maori împreună cu întreaga lor avere se pun sub suzeranitatea Reginei Victoria, care le promite în schimb să le asigure protecția și dreptul de folosință asupra țării lor. Probabil că ei și-au închipuit că
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
valențele poetice ale expresiei aparent triviale ,dusă-n pizda mă-sii", în versurile citate. În pofida sonorității șocante, nimic nu este trivial, totul este încărcat de tensiuni existențiale. Cum ar suna aceste versuri, dacă în locul expresiei poetul ar fi folosit o perifrază, sau, mai rău, ar fi apelat la ticăloasele puncte de suspensie (care nu ascund nimic, dar subliniază roșeața din obrajii ,rafinatului" care citează astfel, în fața ,grosolăniei", ,mitocăniei" unui autor excesiv de teluric, gest sinonim cu grațioasa ridicare a degetului mic la
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
discreția diversității temperamentale, preferențiale, a naturii indecise, capricioase a omului. Chiar vorbirea, cum spuneam, firește cea de for public (dar se molipsea și comunicarea privată), se schematiza tocmai pentru a zădărnici ambiguitatea, echivocul, pentru a nu permite dizolvarea univocului în perifraze, în jocuri lingvistice arbitrare. Se tindea parcă, pe atunci, spre un esperanto, în care, pe căi artificiale, toate ideile să devină suprainteligibile, dacă se poate spune așa, dar mutilate, reduse la elementar. Schematismul în funcționarea societății, dar și în comunicarea
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Nobel pentru literatură de la înființarea prestigioasei distincții în 1901, și a treizeci și patra laureată a Nobelului în general". Alte publicații și site-uri de știri s-au străduit în mod special să împodobească stilistic informația, prin clișee ornante și perifraze complicate: Este a unsprezecea reprezentantă a sexului frumos din istoria Nobelurilor pentru Literatură" (acasa.ro), "cea mai vârstnică deținătoare a celei mai înalte distincții într-ale scrisului" (Ziua). Merită să fie semnalată cîte o soluție fericită (chiar dacă nu perfectă), de
Informație jurnalistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8680_a_10005]
-
în trei moduri diferite: cea mai în vîrstă dintre laureații Premiului Nobel pentru Literatură; a 11-a femeie laureată a Premiului Nobel pentru Literatură; a 34-a femeie laureată a premiului Nobel în genere. În plus, o frază lungă, cu perifraze complicate, își pierde complet șirul atunci cînd urmează fără discernămînt sintaxa englezei. Confuzia a fost însă amplificată de obsesia păguboasă a jurnaliștilor de a evita cu orice preț repetițiile, chiar în dauna clarității.
Informație jurnalistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8680_a_10005]
-
ca să poată primi un diagnostic precis: moare spiritul uman sau mai trăiește? Răspunsul autorilor este: spiritul trăiește, dar în alte forme, mai diversificate, mai multiculturalizate și mai democratice. Dacă trecem peste eufemismele care vor să atenueze nenorocirea numind-o cu ajutorul perifrazelor neutre, atunci putem reține că maxima autorilor e cît se poate de valabilă: nimic nu e pînă într-atît de rău încît să nu-i poți găsi o latură bună. Orice fenomen cultural e contradictoriu în sine: întrucîtva încurajator și vestitor
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
curentă folosirea cuvîntului moca pentru noțiunea de ,gratis, gratuit". Seria sinonimică a gratuității nu e prea bogată în română, nici în varianta standard, nici în cea populară și familiară - lucru oarecum surprinzător, dată fiind importanța practică a conceptului. Există desigur perifraze - fără bani, fără plată, de pomană; expresia pe blat indică (în limbaj argotic) doar soluția ilegală; gratis și gratuit - termenii standard - sînt împrumuturi moderne din franceză (forma gratis motivându-se și prin latină); mai vechi și popular e turcismul geaba
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
termenul rablă; titlul său exact este "Programul de stimulare a înnoirii Parcului național auto". Trebuie să admitem că inovația jurnalistică are mari avantaje în ceea ce privește scurtimea și transparența: cuvîntul-cheie rablă trezește interesul cititorului în mod mult mai concret decît o fac perifrazele din jargonul birocratic. În rest, comentariile jurnaliste alternează epitetul depreciativ cu sintagme descriptive neutre ("autoturismul vechi", "mașina uzată"). Publicitatea pare a fi și mai dispusă să atragă prin termenul colocvial: există deja un site (rabla.ro), pus sub genericul - tot
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]