307 matches
-
și filologie, că avem obligația de a ne îngriji de "ultimele rămășițe ale Irozilor, cari secoli întregi, cu păpușele, au fost teatrul nostru popular". Concluzia este netă: bradul de Crăciun n-are nici o legătură cu Nașterea Mântuitorului, este o datină pernicioasă, care duce la pierderea caracterului "național-religionar" (citește religios). Se dă și un citat din T. T. Burada, care în Datinele poporului român. Copacul Crăciunului (1897), a scris: "Introducerea acestui obicei al copacului în bătrâneștile noastre datini nu face decât să
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
treburile în mod festivist, să salvăm aparențele, heirupist, adică de... paradă. Astfel notează autorul că Gheorghiu-Dej, în 1962, la încheierea colectivizării, i-a adunat pe țăranii fruntași în costume naționale, tot de paradă, la M.A.N., ca să semneze decretul pernicios pentru truditorii pământului. Pentru aceeași paradă au semnat decrete și Ceaușescu, cât și cei trei președinți ai României democratice de astăzi, care n-au reușit în douăzeci de ani să-l scoată nici pe țăran, nici România la liman. (p.
Un fel de jurnal by Toma Grigorie () [Corola-journal/Journalistic/4821_a_6146]
-
doar cu notarea numărului de opus? ...notarea titlului fiind interzisă. Dar și în aceste condiții au existat denunțuri care reclamau - în sferele înalte ale puterii - includerea în programul instituțiilor muzicale a creațiilor vocal instrumentale bachiene, considerate a promova un tip pernicios de obscurantism mistic. Eventuala prezentare a opusurilor românești de acest gen nici că putea intra în discuție. E bine să nu uităm trecutul. Pentru a cumula energiile necesare rostuirii prezentului, așezării firești a viitorului.
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
cele câteva direcții fundamentale ale conceptului social care le proteja? Ca orice om să aibă mijloacele de existență asigurate - atât prin munca proprie, drept constituțional cu adevărat sfânt, cât și prin ampla politică de asistență socială -, ca acumularea insolentă și pernicioasă a bogăției la un pol al societății să fie exclusă, ca instrucția publică și cultura maselor să devină, în fapt, una din prioritățile politicii de stat. Firește, și generalizarea concentrată în verdictul de mai sus suferă de subiectivitate, ea exprimând
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
și ceilalți istorici ai civilizației. În articolul din 1868, de la care a pornit totul, și anume În contra direcției de astăzi în cultura română, frazele cele mai răstălmăcite (și aproape exclusiv citate) sînt acelea în care Maiorescu socotește forma fără fond pernicioasă (și, oare, nu este? nu ne convingem astăzi, ca și după 1918, de pericolele ei?) și crede că „este mai bine să nu facem o școală deloc decît să facem o școală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
ideologic. Extremismul, xenofobia, fundamentalismele de orice fel trebuie evacuate, iar când se manifestă, trebuie amendate prompt. Pe de altă parte, o asemenea precauție nu este legitimă decât ca expresie a unui discernământ exercitat în deplină libertate. A contracara o ideologie pernicioasă în numele unei ideologii de sens contrar, izvorâtă din partizanat, calcul strategic sau înregimentare conformistă nu e de natură să rezolve lucrurile. Spiritul conformist presupune să gândești potrivit unui canon, să spui nu ce crezi sau ce este adevărat, ci doar
Christian Mititelu, CNA: În scrisoarea intelectualilor, în apărarea Eugeniei Vodă, se face o confuzie () [Corola-journal/Journalistic/27448_a_28773]
-
operei. Așadar, opera e ca un grafic trădînd fluctuațiile de poziție ale scriitorului pe scena in-fluențelor sociale. Restul e trăncăneală, adică critică literară -, disciplină pe care Bourdieu o privește ca pe o fandoseală mașteră și ipocrită. Un fel de văl pernicios menit a ascunde realitatea socială a operei. Potrivit lui Bourdieu, nici un scriitor nu are de ales. A nu intra în meandrele cîmpului literar înseamnă a te exclude din capul locului. Frumusețea este că fiecare scriitor nu numai că acceptă să intre
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
de la ideea d-lui Ion Ianoși, dl Brădățan conchide: "Indiscutabil, o astfel de mentalitate n-ar fi cîtuși de puțin regretabilă dacă n-ar exista și fața sa agresiv-nocivă, dacă ea n-ar comporta cîteva consecințe psihologice dintre cele mai pernicioase pentru mentalul cultural al unei comunități: disprețul activ arătat efortului intelectual sistematic, didactico-enciclopedic (și ca rezultat à la longue, descurajarea reală a unor astfel de eforturi, acolo unde ele mai există); lenea intelectuală programatică, trîndăvia boemă deliberată ca stare de
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
în care profesorul se contaminează de la elev și-și "relaxează" însuși exigențele față de propriul său statut socio-profesional: se exprimă și el neglijent, fără să acorde respectul cuvenit normelor folosirii codului în comunicare. În asemenea cazuri, principiul devine de-a dreptul pernicios. Mai ales când "relaxarea" a trecut de la comunicarea orală la cea scrisă, când, adică, lipsește actului exprimării scrise solemnitatea care ține treaz sentimentul răspunderii în fața textului pus pe hârtie. S-au văzut cazuri când cutare text literar propus spre analiză
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
Vorba cronicarului: "Nici ieste șagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicu. Cându ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda; dară în véci?" între categoriile de erori care ne agresează, cea mai pernicioasă pare să fie vehicularea, la întâmplare, a conceptelor. Lipsa de rigoare conceptuală poate induce confuzie în mintea cititorului cu un discernământ neîndeajuns familiarizat cu subtilitățile gândirii logice. Consecința e cu atât mai dăunătoare dacă cel în cauză se află în
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
ci ea nu poate fi decît trăită, într-o formă în care cei ce iau parte la ea să se simtă nemijlocit pătrunși în propria lor existență" - pp. 7-8), își manifestă mefiența față de spiritul epocii, dominat de tehnică, de jurnalismul pernicios și de degradarea limbii ( "O lume în care oamenii își pierd adevărata lor relație cu limba, devenind sclavii computerului."- p. 192 ), se declară iritat de biologism și de valul comunismului bolșevic, constată declinul creștinismului și sfîrșitul metafizicii occidentale, iar peste
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
doilea fiind inanimat, oricât ar fi dezvoltat ca un robot "inteligent"). Totul rămâne, ca expresie, la nivelul metaforei și totul, în această "comunicare", se petrece la un nivel real, chiar concret. Este o tendință greșită (mereu mai răspândită și insidios pernicioasă) aceea de a se considera, implicit, C ca o ființă, ca un partener uman și de aci extrapolarea situației de activitate cu C la un "spațiu virtual", ireal, creat prin însăși această activitate. Pe de-o parte este o viziune
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
numeroase)! Nu, nu este o afirmație scandaloasă, ci ea este documentată prin numeroase referințe la ideologi germani și italieni, dar și la Sir Oswald Mosley, principalul reprezentant al curentului fascist în Marea Britanie. Pare - dar nu este - o afirmație hazardată și pernicioasă că părinții fondatori ai Europei Unite, Robert Schuman și Jean Monnet, nu erau străini de bagajul ideologic amintit. Spre deosebire de ei, Generalul de Gaulle și Churchill au fost apărătorii intereselor naționale respective și au intrat în istorie pe o poartă glorioasă
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
și alți gînditori ai secolului XX: , Omul nu este nici înger, nici bestie și, din nenorocire, cine vrea să joace rolul îngerului îl joacă pe acela al bestiei".) Naționalismul exacerbat și ura interetnică sunt surse inepuizabile de mituri și clișee pernicioase. Pentru sîrbii din deceniul 9 al secolului trecut, de pildă, și nu e vorba numai de conducători avizi de putere ca Miloșevici, ci și de o majoritate a intelectualilor și scriitorilor care prin producțiile lor n-au făcut decît să
Universalitatea clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11379_a_12704]
-
care-l anticipează pe Mateiu I. Caragiale) nu face decât să adauge un strop de gaz pe focul libertinajului. Cupletele lui I.D. Ionescu îl transformaseră pe acest cântăreț într-o vedetă a urbei. Petrecerile lui (zgomotoase și, pe termen lung, pernicioase) erau de pomină. Să notăm că Bacalbașa are ochi pentru așa ceva. (Nu neapărat și mână, stilistic, el nedistingându-se prin nimic). El vede viața oriunde există și-o transcrie fără a da semne de oboseală. Memorabile sunt paginile în care
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
aceste nuanțe mi-au fost sugerate de Psihonautica lui Paul Doru Mugur, ceea ce însemnă că autorul face parte din familia, vitregită de soartă, a nautiștilor cu pretenții de scriitor. Medicul născut la Constanța și stabilit la New York cochetează în chip pernicios cu actul literar, urmarea acestei alianțe contra-natură fiind o pocitură epică de rarisimă hidoșenie estetică. Cu o cultură predominant științifică și posedînd o inteligență curat non-livrescă, Paul Doru Mugur este ilustrarea nimerită a autorului destul de deștept ca să scrie trei paragrafe
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
Istoria Transilvaniei (tratatul maghiar al Academiei de Științe și replicile românești) (1992-1993), mitul Nae Ionescu (1993 - 1995, 2000), scandalul din jurul Politicelor lui H.-R. Patapievici (1996), relevarea calității de victimă democrată a lui Mihail Sebastian în jurnalul propriu și caracterul pernicios al mitului României interbelice (1997), pamfletul "M-am săturat de România" al lui Sabin Gherman și marginalizarea acestuia (1998), apariția revistei clujene Provincia cu manifestul regionalizării României și spaimele secesioniste (2000 - 2001), scandalul demitizării lui Eminescu (1998), statutul Bisericii Greco-Catolice
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
prea mult de limitele atât de detestatului realism. Problema e că ține cu tot dinadinsul s-o facă. Nume cum sunt cele de mai sus sunt o consecință a acestei încercări disperate. Nu singura. Și, din păcate, nu cea mai pernicioasă. Într-o altă povestire, un păstrăv, tocmai pescuit, își ia avânt din punga în care fusese aruncat și pornește, cătinel, către șosea. O traversează, spre stupoarea șoferilor, și intră în pădure. Planul lui e cu bătaie mai lungă. Are de
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
eu i-aș adăuga mereu alte înfățișări ipotetice pentru a o îmbogăți și a o perfecționa. Eu, care îmi apar mie ca cel mai consistent lucru din lume, fapt de netăgăduit al existenței, mă înconjor deci cu acele fragile și pernicioase făpturi-năluci. Îmi desfășor viața pe o întindere fictivă și poate "eu" cel mai consistent dintre toate făpturile cunoscute mie, tocmai eu îmi răpesc din consistența mea. În felul acesta, trăind, gîndind astfel, disting în însăși ființa mea două straturi de
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
I (care a murit la aproape 91 de ani), a fost găsit „de neînlocuit”. Așa s-a întâmplat în intervalul 1862-1890, când a condus efectiv, în numele diciplinei, o țară spre prosperitate și spre ideea, care se va dovedi, în timp, pernicioasă, de necesară hegemonie. I-au fost publicate zeci de volume cu nenumăratele depeșe, scrisori oficiale, telegrame și rapoarte pe care le-a redactat neobosit, cronică vie a unui timp ce aștepta, parcă, să fie parcelat de asemenea conștiință cu vocație
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
Ungureanu. Obiectul? Cartea dnei Viorica Enăchiuc despre care și România literară a vorbit în numărul trecut ca despre o impostură. Sprijinite de autoritățile comuniste, acest tip de lucrări pseudoștiințifice continuă să apară și azi pe fondul unor mentalități vechi și pernicioase. Ne bucurăm că specialiștii nu mai tac, socotind sub demnitatea lor să se implice în asemenea urîte lucruri. Așteptăm și alte comentarii. l În CONVORBIRILE LITERARE din aprilie, dl Dan Mănucă publică niște documente emoționante (valoarea literară trece, în astfel
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
îmi fac datoria față de cititorii mei să o comentez. Și asta pentru că aceste cărți ale d-lui N. Georgescu (poate că aceasta de a doua mai puțin decît cea dintîi, dar au o idee de continuitate evidentă) semnalează o maladie pernicioasă cu totul pentru istoriografia literară. Aceea că autorul își imaginează un scenariu posibil, căutînd apoi - și negăsind - probe documentare care să-l sprijine și să-i dea viață. Dar, cum spuneam, probele neputînd fi colectate, pentru bunul motiv că nu
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
N. Manolescu, Eugen Simion, Valeriu Cristea, Gheorghe Grigurcu, Lucian Raicu, M. Iorgulescu sau chiar, lăsînd pentru o dată modestia la o parte, cel care vă vorbește?“. Iar lui Marin Mincu indispus de „impresionismul criticii“ ce i se înfățișează de-a dreptul „pernicios“ și care pledează pentru o critică „de sistem“, sincronizată cu orientarea structuralistă, sociologică, psihanalitică etc., i se arată fără ocol că această orientare, preluată tale quale în cadrele criticii de întîmpinare, ar fi devenit oneroasă, deturnînd-o pe calea unei pedanterii
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
până acum a Politicii lui Aristotel, cea a Elenei Bezdechi, datează din 1924. Spre deosebire de alte scrieri aristotelice (precum Metafizica, Organonul, Fizica, Despre suflet) ea nu a avut parte de nici o nouă versiune în toată perioada comunismului, editarea ei fiind considerată pernicioasă de către regimul dictatorial. (Pare ridicol să mai spui după atâția ani că n-a fost îngăduit să-l citim și răspândim pe Aristotel... În fond, nu ne-a oprit nimeni să învățăm greaca veche și să-l citim în original
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre care imputarea cea mai importantă, aparent sofisticată, vizează tendința reacționară. În viziunea acestor aprecieri ideologice bizare - constată Virgil Nemoianu - "formalismul estetic este o pepinieră a forțelor reacționare; este sursa ideologiilor pernicioase și chiar a politicilor tradiționaliste și fasciste. E o mască abil confecționată, în spatele căreia forțele malefice pregătesc stratageme oribile, cu scopul de a strivi fericirea colectivă și de a împiedica progresul luminos al umanității. Nu suntem oare, atunci, îndreptățiți să
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]