3,143 matches
-
Oh, salvată de clopoțel În ultimul moment, dar va trebui să mă pui la curent cu toate astea, nu mă las până nu-mi spui tot, adăugase Andreea, intrând În compartimentul unde erau puse bagajele. Odată coborâte din tren, pe peronul gării, mama spusese cu nostalgie: Abia aștept să văd marea... . Mare....caldă...calmă și...udă. Râd amândouă Îndreptându-se spre stația de troleibuz. Mi-ar place să călătoresc cu vaporul, mamă! Credeam că-ți place să călătorești cu mine, zisese
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
bătrân. Cum nu crezuse vreodată că ar putea să ajungă. Era ciudat chiar și numai faptul că se recunoștea. Cât timp trecuse? Asta era, acum nu mai avea nici o îndoială. Veriga lipsă! TRENUL SPRE ALTUNDEVA Trenul scrâșni. Lăsă în urmă peronul ud și zeci de mâini. Ultime priviri, zâmbete, finaluri și promisiuni. Cons tantin Leahu, profesor universitar de latină, își privi colegii de compartiment. O mămăiță, la vreo șaptezeci de ani, cu un nas acvilin și o pereche de ochelari fără
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Să te ferească Dumnezeu de furia poporului. Ce goană! Ce goană turbată! Doamne Dumnezeule, isprăvește odată! JOS LEONIDA: N-ai grijă...cupeu separat. Trenul 163... Poți să dormi pînă dincolo de Filiași. Biletele pentru Ploiești domnilor. Publicul a dat năvală către peron. Toată lumea țipă! Frate, o fi tîrziu...Mănîncă gogoși... E lucru mare... O femeie singură... cînd trece trenul...A intrat în Pitești... E tare onorabilul. Solid bărbat! Periș două minute. A intrat în Pitești Cine? Cine a tras semnalul? E ipohondrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
confortabil.La trecerea prin tunelul BereștiTalașmani,în vagon a fost și lumină. A urmat obișnuita așteptare din Gara Docăneasa.Florile sălbatice ornamentau debleul. In lumina palidă a becurilor dispuse pe traseu am ajuns și în Gara Barlad. Am străbatut energic peronul și am urcat în primul autobuz din stație.” Greșeală fatală!”, ar afișa computerul.Mașina a fost luată cu asalt de schimbul de noapte pentru IRB. La coborâre am făcut o piruetă cu geanta deasupra capetelor.N am faultat pe nimeni
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
la facultate. Aveam bagaje puține, dar multe cărți, păr lung, aroganță bine controlată: semănam cu arhetipul meu încă neronțăit. Când am intrat în compartiment, fata aia frumoasă își lipise fruntea de fereastră și părea că stă la pândă, deși pe peron nu se vedeau decât niște amărâți de soldați care răcneau ocări spre alți tâmpiți în uniformă, ce urcaseră după mine și se risipiseră prin tren. Doi intra seră în compartiment înaintea mea și înjurau că nu puteau deschide fereastra. Au
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
până la apă. Am privit spre țăranii hăhăitori, care acum simțeau că ceva se întâmplă. — De câte ori sunt trist și vreau să plâng, îmi amintesc de asta. La oraș, am ieșit primul din compartiment cu sacul pe umăr, am sărit atletic pe peron, am făcut câțiva Karma de trei parale pași eleganți, exagerând noblețea coapselor, ca prin grotescul afișat să îmi justific, subliniind-o de fapt, tul bu rarea, și m-am întors s-o aștept să coboare. Tocmai se lăsa pe peron
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
peron, am făcut câțiva Karma de trei parale pași eleganți, exagerând noblețea coapselor, ca prin grotescul afișat să îmi justific, subliniind-o de fapt, tul bu rarea, și m-am întors s-o aștept să coboare. Tocmai se lăsa pe peron... căznit... ținându-se cu ambele mâini de bare, un rucsac mic, roz în spate... Și când a pus amândouă picioarele pe pietrișul gării, mi-am dat seama cu oroare violentă... că fata aia frumoasă... șchiopăta. Nu mai știu dacă avea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ăștia laudă până și calendarul de perete. Turistul bănuia, deja, că femeiacountry - înaltă, cu păr lung, sâni imenși și pălărie de cowboy era o momeală, însă intuia și finalul fericit al volumului numai bun de lăsat în primul tomberon de pe peronul gării. Gara... Părea foarte îndepărtată în acele momente și își spuse că o noapte petrecută pe munte devenea o nedorită certitudine. Oftă și mai rupse o bucată de ciocolată. O pală de vânt se înșurubă în materialul cortului, iar zgomotul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pună mâna pe geamantan - adu-ți aminte cum s-a tras la o parte, cu ochii ieșiți din orbite, l-ai înspăimântat de moarte, dragul meu -, apoi l-ai împins într-o parte pe un tânăr care să oprise în mijlocul peronului și își privea, impasibil, ceasul. Te-am tras după mine, prin orășelul acela, și atunci am surprins asta. O minunăție... Privirea lui Jack poposi, la rândul ei, asupra tabloului... Îți dădeai seama foarte repede, chiar dacă aruncai doar o privire asupra
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Vă mulțumim la toți că ne-ați fost alături. Și acum ne scuzați, am avut o zi grea... Da, și noi, spuse Petre. Ne vedem mâine la gară, la 10,40, la trenul de Sinaia. Noapte bună. A doua zi, peronul Gării de Nord era plin de oameni care își așteptau trenul. De dimineață începuse să ningă și zăpada se așternuse într-un strat de câțiva centimetri. S-au regăsit cu ușurință după veselia pe care o răspândeau. Locurile erau în salonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în produse, într-o perioadă de trei ani. Ce zici? Petre nu mai putea zice nimic. Propunerea depășea orice vis al său. Și mai am încă ceva pentru dumneata. Să vedem ce-o să faceți la atelierul de mobilă, am câteva peroane interesate. Au ciocnit pentru veștile bune, au stabilit să rămână în legătură pentru echipa de specialiști. Petre a trecut pe acasă, să mai ia niște lucruri, apoi zbură cu mașina spre Bucura. Ardea de nerăbdare să anunțe veștile bune Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în ultima clipă că Fănică o va duce și pe ea la internat, i-a condus la gară, ca să-i arate lui Mircea că nu-i părea rău că ea rămîne acasă. După ce a plecat trenul și s-a golit peronul gării, a început să plîngă după fetele de la internat și, încă fără să-și dea seama prea bine, după ea însăși, cea care n-avea să se mai întoarcă la Brașov niciodată.
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
păcălindu-ne să luăm drept esență ceea ce e doar aparență. Am avut această intuiție în Leipzig - oraș de carton de Max Offenbach, din Bibliografia generală (Celebra gară a orașului e confecționată ,,din hârtie gofrată, aplicată pe un suport de placaj"; peronul ,,e din tablă de cutii de conserve, bătută și îndreptată cu pricepere aproximativă"; trenul are roțile ,,prost fixate în osii de cucută", iar ,,biletele sunt, de fapt, frunze de viță pe care controlorul le perforează pocnindu-le", ca în jocurile
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
colecția Scriitori români, orientată preponderent spre valorile cele mai însemnate din literatura contemporană. Astfel că au apărut în această colecție următoarele romane: în 2005, Ficțiune și infanterie de Costache Olăreanu (ediție definitivă), roman prezentat de C. Stănescu; Viața pe un peron de Octavian Paler (ediția a treia), prefață de Daniel Cristea-Enache; Refugii de Augustin Buzura (ediția a doua), cu o prefață de Mircea Iorgulescu; în 2006, trilogia Hotel Europa - Pont des Arts - Maramureș de Dumitru }epeneag, cu o prefață de Eugen
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
într-un compartiment de clasa I,/ Cu geamul mat, pietrificat de ger,/ Și canapeaua roșie de pluș,/ Sub care fredona-n calorifer,/ Sensibil ca o coardă sub arcuș,/ Un vag susur de samovar rusesc.../ Și-am coborît în gară, pe peron,/ Să schimb cu iarna cîteva cuvinte.../ Venea din Nord./ Venea din Rosmersholm -/ Din patria lui Ibsen și Björnson,/ De-acolo unde-n loc de soare/ Și căldură,/ înfrigurații cer... Literatură.../ Și m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
și animație, subtile și neliniștitoare, reflexive, cu o filosofie proprie. Filmul de 10 minute al lui Veldohen funcționează contra-cronometru, cu ceas, așa cum sunt viețile funcționarilor care trec prin cadru. Practic, camera urmează personajul într-un travelling neobosit, și trecerea de la peronul unei gări la cheiul venețian lîngă care se află "parcate" frumoasele gondole se face aproape imperceptibil, pentru a ne arăta că schimbînd locul nu schimbi nimic din mecanismul cotidian care funcționează ceas. Personajele care vorbesc la telefon nu remarcă nici o
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
nutrită și speculația eseistică desfășurată pe turnantele ei au găsit un punct de echilibru compozițional cu o epică gustoasă a ideilor, un stil ușor ceremonios și o retorică atât de abilă, încât cu greu poate fi surprinsă. Viața pe un peron nu face excepție de la această regulă a stratificării epice și supraetajării simbolice. Pe un plan redus al intrigii, o arie de întâmplări și evenimente comprimată sever, scriitorul înalță o construcție speculativă în al cărei labirint, dispus vertical, urmează să intrăm
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
obiecții legate de nerealismul romanului ar cădea, astfel, alături de miza prozatorului și de formula cărții sale. O putem citi cu un ochi "rău", detectând, prin simple și prozaice întrebări, verigi slabe în logica realistă. Cum supraviețuiesc cei doi pe acest peron al unei gări părăsite? De unde își iau mâncarea și apa? Cum fac față celor mai elementare impulsuri biologice?... Dar lectura aceasta "pedestră", justificată pe terenul realismului obiectiv, nu ar ține cont tocmai de alegorismul accentuat și profund al cărții. De la
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
în alb și negru, cu acel maniheism primar și facil prin care conștiințele cristaline sunt bine diferențiate de cele năclăite în Rău. Scepticismul filozofic al scriitorului e contrabalansat de iluzii contrare la fel de puternice, astfel că protagoniștii din Viața pe un peron reprezintă structuri morale și caracterologice complexe, în care diferite principii și valori se regăsesc și se ciocnesc. Așa se explică frecvența deliberărilor, revenirea sistematică la întregul complex și ceremonial judiciar. Profesorul de patruzeci și unu de ani, care a renunțat
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
Paler nu se află nici sfântul, nici bruta absolută, nici supraomul nietzschean, ci tocmai omul obișnuit, sumă de calități și defecte, patimi și slăbiciuni, îndoieli și angoase. Oricine se poate așadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El, eroul exemplar ieșit din seria biologică. Pe peron suntem noi. Figurația atât de săracă, scenografia esențializată la maximum devin, din posibile impedimente, atuuri ale cărții. Diluarea până la dispariție a "specificului" realist (un anumit peisaj dintr-o anumită
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
nietzschean, ci tocmai omul obișnuit, sumă de calități și defecte, patimi și slăbiciuni, îndoieli și angoase. Oricine se poate așadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El, eroul exemplar ieșit din seria biologică. Pe peron suntem noi. Figurația atât de săracă, scenografia esențializată la maximum devin, din posibile impedimente, atuuri ale cărții. Diluarea până la dispariție a "specificului" realist (un anumit peisaj dintr-o anumită regiune a unei țări aflate pe un meridian geografic, într-un
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
cu semnificație. Totul "la vedere", într-o deplină transparență stilistică: firul speculativ poate fi urmărit pe toată întinderea desfășurării lui. Greu de imitat, scriitorul este ușor de citit. Aceste calități ale cărții sunt suficiente pentru a înscrie Viața pe un peron în rândul operelor reprezentative ale literaturii noastre postbelice. Dar mai este ceva, important, care se adaugă pe talgerul balanței critice, o altă greutate a romanului ce poate fi descoperită de la prima lectură. Apărută în 1981, la începutul deceniului în care
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
le primește Eleonora, cu câini lătrând la celălalt capăt al firului, ori frica pe care îmblânzitorii de cobre o răspândesc în jurul profesorului îi fac pe aceștia să fugă văzând cu ochii, cât mai repede și cât mai departe. Undeva, pe peronul unei gări părăsite, la care nici trenurile, nici privirile dresorilor nu mai ajung... Dar, ca în orice distopie, nu se poate ieși cu adevărat dintr-un spațiu-timp implacabil. Nu numai că îmblânzitorii de cobre dau târcoale și acestui ultim refugiu
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
inocent, punând pe fruntea potențialei victime umbra complicității morale cu călăii: "Orice grotă are uneori partea ei de vină. Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini". Pe latura sa istorică și în miezul lui parabolic, Viața pe un peron este un roman al angajării și dezbaterii morale, cu întrebări fundamentale splendid formulate și răspunsuri, din toată gama, prin care individul se definește. Reacționând într-un anumit fel, fugind sau rezistând, luptând sau colaborând, el e scăldat - în oricare dintre
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
de o imensă deferență mediatică și li se urează, cu respect, sănătate și viață lungă. Octavian Paler resimțea stingherit această presiune împotriva bătrînilor, chiar dacă nu se putea plînge că nu-i ajung veniturile. Dar, nota bene, autorul Vieții pe un peron a muncit pînă în ultima zi a vieții sale, cu o energie pe care n-o au mulți dintre tinerii care le reproșează pensionarilor că nu se grăbesc să populeze "Reînvierea", "Pătrunjelul", "Sfînta Vineri" sau "Bellu", după posibilități. "Sărăcia nu
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]