3,249 matches
-
fie în simplism ignorant. Simmel apelează la termenul de "cultură" în sensul cel mai larg al acestuia, ca set de valori, norme, idealuri și reflexe de gîndire, apt de permanente modificări și adaosuri. Propria să filozofie presupune o gîndire în perpetuu glisaj, ea se desfasoara im piruete intelectuale elegante, care fac trecerea de la un palier al existenței la altul, circulînd prin toate nervurile (ca să folosesc chiar un cuvînt simmelian) imaginabile ale universului. Cultură filozofica nu este, crede autorul, o sumă de
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
numai treizeci de mii de suflete. Cine și-ar fi putut imagina atunci că, într-o zi, Romă va ajunge la o populație de peste cinci milioane de locuitori? Popoarele, oamenii, asemeni naturii, au înlăuntrul lor o vitalitate ce se reînnoiește perpetuu. Mitul lui Eliade, cel al eternei întoarceri, este, într-un fel, mitul istoriei noastre. - Vă mulțumesc.
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Florides...". Vizibil marcat de eveniment, scriitorul nu poate oferi un text indiferent, de relatare pur și simplu turistică. Jurnalul lui Ioan Holban este unul participativ, trăit cu mintea și cu inima, un exercitiu superior de admirație și reculegere, un prilej perpetuu de mirări, analogii, disocieri ale românului și europeanului venit an Chină cu idei de-a gata și plecat cu sentimentul descoperirii unui model performant al mileniului ce vă să sosească. Sigur, informațiile despre Chină milenara sau cea actuală nu sunt
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
notația ironic-detasată conviețuiesc în paginile antologiei, revendicîndu-se de la autori la fel de diferiți. Moderniști sau tradiționaliști, criterionisti cosmopoliți sau gîndiriști dogmatici, conferențiarii abordează în textele lor o problematică pe cît de interesantă, pe atît de variată. Mircea Eliade deplînge, bunăoară, stadiul de perpetuu imitator în care se află eseistul autohton față de cel occidental, Ion Pillat realizeză o bine documentata prezentare a liricii moderne americane, în timp ce Nichifor Crainic proiectează un paradis terestru întemeiat pe preceptele de bază ale creștinismului. Cele patruzeci și trei de
Fragmentarium interbelic by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17444_a_18769]
-
lumea "inanimata" ne aparține și gândirea ei nu se deosebește de cea despre oameni. De fapt vorbim despre aceiași gândire care se exercită pe planuri diferite, cu puterea ei din prezentul observației. Lucrurile gândesc despre ființă lor în acest proces perpetuu de perseverare în existența. Reacționează la soarta lor aleasă sau impusă și exprima prin fizionomie ceea ce este deosebit și particular, adică faptul că nu pot cu nimic fi confundate. Posesori ai unui singur mod de gândire comun cu lucrurile pe
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
acum - ne arata tot Gheorghe Stratan - au fost fie aproximative, fie parazitate de ideologia comunistă. Spre exemplu, receptarea și critica scrierilor lui Galilei - vorbim iarăși strict de spațiul românesc - au ăntretinut imaginea plata și fără nuanțe a unui savant an perpetua opoziție cu biserică. El era implicit judecat că un spirit antireligios. Or, lucrurile nu stau ăntru totul așa. Galilei nu era un râu catolic, si cu atat mai puțin un ateu. Discuțiile sale cu ănaltii prelați catolici nu vizau necredința
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
a fost una din cele mai bestiale 24 de ani între 1941 și 1964. Manuscrisul cărții, pregătit în forme de negare a divinității și de reducere a omului la ascuns în anii de dupa detenție, a fost trimis în străinătate viermuire perpetua. De altfel, unul din cei care au emis și apoi readus în țară după 1989. Ulterior, însemnările această ipoteză a fost chiar pastorul Wurnbrand, român autorului au fost redactate în forma actuală de carte la evreu increstinat care a stat
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
fără ființa iubită, părintele fără copii sau copiii fără părinți, și revoluționarul pur în fața tristei materializări a acelor idealuri pe care lea apărat cu ani în urmă cu suferință, în toiul torturilor atroce; și pentru că întreaga viață e un contratimp perpetuu, și pe cel întâlnit în cale nu-l îndrăgim când el ne iubește, sau îl iubim când el nu ne mai iubește, sau îl iubim după ce a murit, când dragostea noastră e zadarnică; și pentru că nimic din ceea ce a fost
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
contragere de sunete (două cuvinte se încrucișează și dau naștere unui hibrid, ca în cazul vocabulei sinistra - stînga -, care provine din sine dextera - fără dreapta -, expresie a cărei contragere duce la sinixtera și apoi sinistra). Supuse unui proces de sclerozare perpetuă, limbile moderne își subțiază semnificația prin aceea că-și pierd memoria tîlcului concret pe care l-au avut odată, vorbitorii făcînd uz de expresii cărora nu le mai știu istoria. Iar un cuvînt fără istorie e o noțiune abstractă, biată
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
din urmă, să zădărnicească, în anumite privințe, realizarea sa. Semnificațiile momentului 1918 și a consecințelor sale de renaștere a Statului român, modernizare, dezvoltare și prestanță a sa fără precedent în rândul națiunilor, rămân de interes și dobândesc valoare de simbol perpetuu. Fiecare generație a moștenit, astfel, datoria de a nu-l uita, a-l evoca periodic și a-i menține și transmite mai departe amintirea, ca o constantă a mentalității naționale și aspirație a generațiilor viitoare. De aceea, nimic altceva nu
Cu ce zile a concurat 1 Decembrie ca să ajungă sărbătoare naţională () [Corola-journal/Journalistic/24344_a_25669]
-
impersonalitatea creatoare în artă, care nu este indiferență sau lipsă de emotivitate, ci, dimpotrivă, dezbărare de ego-ul mărunt: „o permanentă renunțare la ceea ce este poetul într-un anumit moment, în favoarea a ceva mai de preț. Progresul unui artist este un perpetuu sacrificiu de sine, o continuă renunțare la propria lui personalitate”. (În deja clasicizatul eseu Tradiția și talentul personal, dar și în Yeats, unde remarcă faptul că acest poet, „datorită experienței personale intense, e capabil să exprime un adevăr general; să
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
reveniri periodice în destinul literaturii române. O asemenea chestiune fierbinte ar fi apartenența lui Cantemir la specia creatorilor întemeietori - stăpîniți de euforia noviciatului, cum ar numi-o Eugen Negrici - un ductus cultural fascinant într-o literatura atipica, avînd vocația începutului perpetuu. Tot atît de exploziv teoretic este jocul lui Cantemir - depsitat cu finețe de Adriana Babeți - între dialog și român, adică între două opțiuni formale simptomatice pe planuri largi, depășind simplă departajare între genuri literare sau între mătrițe pur formale. În
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
încremenită a lucrurilor. Este singura rațiune pentru care ea apare și se dezvoltă azi - iar orice tratare în sine a acestui fenomen, pro sau contra, nu face decât să-l legitimeze. Nu trebuie să ne surprindă această deghizare în rebel perpetuu a grobianului român. În fond el își duce mai departe jocul ambiguu al biletelor de voie din interiorul unui sistem ermetic. Îl vedeți acum cu gura mare și spurcată? Este numai pentru că altădată și-o ținea prea pudic închisă. Are
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
caut umilitatea, stoicismul, pentru că în ele sînt mai mult eu însumi, în ele pot găsi împăcarea cu lumea, cu tot ceea ce mă neliniștește sau mă înfricoșează". Visează, compensator, satisfacții care să-l plaseze într-un spațiu imaginar, asemenea unui adolescent perpetuu: "Mă refugiez în reverii banale, caut compensații imaginare, îmi închipui cum ar fi dacă..., mă văd scriind o mulțime de lucruri; mă văd călătorind, cunoscînd oameni noi, procurîndu-mi cărți interesante, vizionînd filme recente și importante etc. Mă întristez apoi la
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
-lea a organizat în 1231 un tribunal special... Acțiunea acestui tribunal s-a întins încet, încet, asupra întregei creștinătăți. Trăsătura principală a procedurii sale... era un secret absolut al informației judiciare. Opera inchizitorială cuprindea interogatorii sistematice aplicate asupra populației; închisoare perpetuă, arderi pe rug... Inchiziția a supraviețuit pînă în secolul al XVI-lea, mai ales în Spania și în Portugalia..." (extras din Larousse). Încă nu a sosit momentul redactării unei istorii amănunțite asupra celeilalte forme de inchiziție, - politică, - pentru secolul nostru
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
Am remarcat că nu-și arată cărțile pînă nu se convinge că știe ce au în mînă ceilalți. Și nici atunci nu le arată pe toate. Experiența de la Banca Națională a făcut din el un om cu instinct politic în perpetuă alarmă. Dar care are o gîndire fundamental pozitivă, ceea ce e o raritate la noi. Premierul se ferește de cuvîntul "nu", deoarece a învățat la BNR că acest cuvînt poate avea efecte dezastruoase. Iar cînd îl folosește, obține cu ajutorul lui efecte
Falsa problemă a tehnocrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16833_a_18158]
-
fapt, e un om care i s-a părut regizorului că "începuse să vadă altfel". Privirea lui - bulversată cu siguranță, în proces de vindecare, poate - e aceea care ne ajută să vedem absurdul reportajului cu muncitori încremeniți în rolul de perpetuu "raportori" ai succeselor de muncă cu care am fost crescuți și, prin extensie, manipularea realului în producția documentară românească ante-'89. Situat la o fericită intersecție documentar-eseu, 10 minute funcționa, la momentul apariției, ca o ruptură necesară - din păcate fără
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
Proba de mare dragoste, cea mai uimitoare probă de iubire: cei doi scriitori pot scrie în aceeași încăpere, la Paris sau la Veneția. Muzica este mereu prezentă: "...muzica este sora geamănă a lui Jim, umbra sufletului său, un fel de perpetuu martor. Oriunde s-ar duce și de oriunde ar veni, muzica este acolo pentru a-l preceda sau a-l urma. Misiunea ei constă în a inunda munca, moleculă cu moleculă, stare cu stare, ritm cu ritm." (p. 30). Subiectul
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
Constantin Țoiu Un hotel mic cu o copertină albă de cînepă din cartierul Westwood păstrînd o umbră zgîrcită în amiaza toridă a zilei californiene. Soare generos, lămîi, portocali pe rod; aer de sărbătoare perpetuă. Deși la televizor vedem că în nordul continentului iarna a și început. Umblau lejer, pantaloni scurți, cămașă fără mînecă. Aici totul pare artificial, ușor. Așa umblu și prin Disneyland și prin cartierul cinematografiei Hollywood unde musai să-ți pui tălpile
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
Mircea Eliade în anii de ucenicie" și "Corespondența lui Eminescu" - lecturi critice atente cu informații utile și observații pertinente. Cît despre rest... poate e util să vedem chiar justificarea autorului: Deși demonul bun al reluărilor și prelucrărilor laborioase, al modificărilor perpetue, mă bîntuia la tot pasul, am hotărît să nu schimb nimic din substanța acelor judecăți de valoare. Aceste texte, țesătură grafică, urzeală de litere (textus), apărute majoritatea în intervalul 1981-1989, le republic acum, cu inima împăcată." (s.m.) Așadar, de vină
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
critice cu autoritate de la sfârșitul volumului, între care, opiniile lui Laurențiu Ulici, Alexandru Piru, Grete Tartler sau Nicolae Steinhardt sunt suficiente pentru validarea estetică a creației Ioanei Diaconescu. Poemele ei cuprind o lume a lucrurilor poetizate, parcă imateriale, într-o perpetuă stare de zbor și de visare, lucruri obsedante, intense, vii ("Desenez lucruri, lucruri lungi, străvezii,/ Parcă din vârful unei piramide,/ Care în ore cenușii,/ M-alungă și mă prinde." Sunt poeme spiritualizate, cu o respirație aproape mistică ("Plouă soare/ Să
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
care s-ar fi adecvat cu succes și anilor '60 (desigur, mult mai vag ideologic) corectează azi acuze aduse mentalității burgheze de către figuri legendare precum acei papi intransigenți ai situaționismului, Raoul Vaneigem și mai ales Guy Debord. "A decreta plăcerea perpetuă, fericirea ca stare permanentă", observă Pascal Bruckner, înseamnă doar a resuscita sub camuflaj mult hulitul principiu al randamentului care otrăvește viața burghezului. Ca în multe alte privințe, nici aici nu-l putem contrazice. În cazul unui spirit critic ca al
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
mult hulitul principiu al randamentului care otrăvește viața burghezului. Ca în multe alte privințe, nici aici nu-l putem contrazice. În cazul unui spirit critic ca al lui Bruckner, e mult mai ușor să ne lăsăm convinși. Pascal Bruckner, Euforia perpetuă. Eseu despre datoria de a fi fericit, trad. Cristina și Costin Popescu, Editura Trei, 2000, 198 pag. Tot ce n-ați fi vrut să știți despre sex, dar ați făcut greșeala să întrebați Destul de ciudată maniera în care operele anticilor
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
firește cu excepția Năpastei, care e totuși un eșec) antiliberale și, prin consecință, antinaționale. Academia i-a respins de două ori (și teatrul și vestitele Momente) de la premiere, iar Dimtirie A. Sturdza, din 1893 pînă în 1908 președintele P.N.L. și secretar perpetuu al Academiei Române, în 1891, cînd i s-a respins de la premiere teatrul (3 voturi pentru și 24 contra în plenul celebrei instituții) a rostit despre opera lui Caragiale această semnificativă judecată de apreciere: "Este însă un alt moment, atins și
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
iluministă, cu toate ingredientele de aluzii culturale puse într-un aparent derizoriu și mixate pe un ritm de vorbire neaoșă, cu perfect simplu și lejerități de vorbire familiară. în Barbarius aveam un caz de schizofrenie reală, tradusă literar în dialogul perpetuu dintre Cezar Zdrăfculescu și un inexistent Rînzei care îl însoțea peste tot, comentînd fiecare gest al bătrînului reîntors în România în anii '90. în primul capitol al cărții de acum, autorul dialoghează permanent cu un Sache, jurist în perioada interbelică
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]