732 matches
-
fiind foarte mare, a situat-o undeva, în afara... Spune-mi, se uită el în ochii lui Mihai ce i-ai făcut de te sictirește continuu? Dar dumneavoastră ce i-ați făcut? întreabă Mihai senin și, pentru că-l vede pe Săteanu perplex, zîmbește: Cred că așa e felul doamnei, așa se poartă cu toți..., chiar și cu dumneavoastră precizează el, înspăimîntat de gîndul că Săteanu ar bănui adevăratul conflict dintre el și Maria. Se observă de la o poștă. Aveam impresia că măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
numai miere, numai credință, numai devotament... Înclin să cred că unele femei au un instinct aparte, care le înfrățește cu Dracul pînă trec puntea de la Starea Civilă... Mihai se oprește să-și tragă răsuflarea. ÎI vede pe Săteanu cum stă perplex, cu ochii măriți, ficși, îndreptați spre fereastră, așa că se simte nevoit să-și îmbuneze vorbele, să o întoarcă pe fața frumoasă, altfel i-e teamă că Săteanu l-ar putea bănui de rea intenție. În fond, nu se poate zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
neam pătimaș de-al Sătenilor. ""Neam pătimaș de-al Sătenilor" simte Săteanu cum reverberează în el vorbele, înfiorîndu-l puternic, parcă să-l taie în două. Trebuie să mă interesez, să întreb, e prea de tot" îl străfulgeră un gînd, lăsîndu-l perplex, apoi, ca să nu se dea de gol, se răsucește pe călcîie și iese, trîntind ușa cu putere, mînat de un singur gînd: soacră-sa, fosta femeie superbă, singura cu adevărat din viața lui, care îl urăște pe nedrept... *** "Prea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spate, să-l poată privi mai bine. Vezi doar că merg acasă pe jos; n-am nevoie de bani de taxi. Lazăr stă cu plicul în mînă, abținîndu-se cu greu să nu-i tremure brațul. În fața lui, Mihai a rămas perplex. Doar Maria, fără să-și schimbe poziție, continuă: Te rog să notezi replica și să-l rogi pe prietenul dumitale, scriitorul Mihai Vlădeanu, s-o includă în vreo viitoare piesă de teatru despre medici, că inginerii, despre care tot scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai înclină o dată milițianul spre Radu în semn de salut și se retrage un pas, să-i facă loc să treacă. Hai, du-te la spital îl împinge spre gară doctorul pe Mircea Emil, care, văzîndu-l pe milițian, a rămas perplex. Du-te repede și să spui și de plămîni îi mai zice Radu, apoi se întoarce, rotindu-și privirea peste peron, începînd să tremure de nerăbdare. Sînt aici îi șoptește Aura, luîndu-l de braț, săltîndu-se pe vîrfuri să-l poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
avea să fie o zi ca toate celelalte, Încă de când sosiseră lalelele albastre. Și senzația aceasta Îi fusese confirmată de e-mail-ul absolut neașteptat pe care Dario i-l trimisese după prânz și pe care el Îl citise și Îl recitise perplex. Subiect: Propunere indecentă. Puiuț - Îi scria iubitul - urmează să Înregistrez un material cu un preot care s-a căsătorit. Emisiunea aceasta va stârni un infern. Dacă pierdem alegerile, Îmi vor sista programul și mă vor pune pe lista proscrișilor. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și am făcut o recapitulare. Când am publicat volumul de poeme Oceanul Schizoidian, mi s-a spus că ar fi trebuit să stau câteva luni într-un ospiciu ca să fi putut scrie o asemenea carte. De ce, am întrebat eu încă perplexă pe vremea aceea - nu avem destui dintre noi oricum un ospiciu pe dinăuntru? Când am publicat volumul de proză Purgatoriile, mi s-a spus, privitor la ultima bucată de text, microromanul Ucenica, o chestie stupefiantă: că ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
făcut cu mâna cas ă-i atrag atenția: — Sheba! Văzându-mă, a zâmbit și atunci băiatul s-a întors și s-a uitat la ea. Avea părul blond, moale și ochii în jos. Connolly. Sheba probabil că înegistrase expresia mea perplexă, pentru că instinctiv s-a întors să vadă ce o provocase. O fracțiune de secundă, amândouă ne-am uitat la băiat. Apoi ea s-a întors din nou spre mine. Era frică pe fața ei, dar și altceva - un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
față? — Eu am lovit-o, a zis Sheba repede. Ne-am bătut. Stârnită de amintirea suferințelor ei, Polly și-a pus obrazul pe pieptul lui Richard și a început să suspine. Richard s-a uitat la Sheba cu o expresie perplexă: — Ce? i-a zis Sheba, iritată. Oh, pentru Dumnezeu! Și apoi s-a întors spre mine: — Barbara, îți mulțumesc pentru tot. Cred că ar trebui să ajungi acasă de-acum. M-am oferit să mai stau s-o ajut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Există acest cuplu de oameni În vîrstă, amîndoi sînt Îmbrăcați neverosimil de elegant (au paltoane cu gulere de blană, mănuși, galoși de cauciuc), par ieșiți de la teatru, În drum spre casă. Se opresc o clipă și ne privesc gravi și perplecși. Probabil că n-au mai văzut așa ceva decît În filmele despre război - acele producții ale căror estetică și respect pentru adevărul istoric sînt aruncate În derizoriu de intenția naționalist-propagandistică. Doar că noi nu avem bărbi false, iar vestimentațiile sînt autentice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Sunt efecte reziduale ale tratamentului la care Pablo a fost supus pe insula Roland. Cei de la MSAMDR l-au folosit o vreme drept cobai pentru experiențele lor. — Tu poți crede că este Într-adevăr proprietarul acelei insule? l-am Întrebat perplex. — Bineînțeles! Are dovezi, este nepotul lui Roland Cârlan și singurul Îndreptățit să-i revendice succesiunea. Tocmai de aceea i-au șters memoria, Înlocuind-o cu falsa memorie a lui Ceaușescu. CÎnd au fost siguri că operația a reușit, s-au
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nou și inexplicabil, fără nici o legătură cu mine. E ceea ce psihiatrii numesc înstrăinare de sine. Până și propria-mi figură, adesea, ca s-o identific, trebuie să fac un efort, un efort de acomodare a privirii, penibil și umilitor. Buimac, perplex, scârbit în fața revelației de a fi eu însumi” (I, 52). Străin (nici un nume, spune Cioran, nu i se potrivește și nu-l încântă mai mult), privește la oamenii din jur de parcă și-ar aminti „un coșmar avut în altă viață
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
simplu paradox logic, nici de un exercițiu de acrobație lexicală: esența lui este aceea a unei absențe care poartă chipul contradictoriului. Dacă la un moment dat nu se mai recunoaște, dacă trăiește sentimentul înstrăinării de sine, atunci iată-l „buimac, perplex, scârbit în fața revelației de a fi eu însumi” (I, 52), acel eu însumi care e absența însăși. În fine, cum știm, vitalistul Ă care credea că ar fi putut întemeia religii și care își impusese să facă istoria în locul neamului
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
copilărie ca a mea, o copilărie desăvârșită?” (I, 106). Ciudat că, departe de țară, anotimpul pe care și-l amintește cu nostalgie e iarna. Notează într-un loc: „Duminică dimineața. Un frig de crapă pietrele. Câțiva trecători cu un aer perplex și care mă privesc Ă mă cred nebun, probabilă cum cânt cât mă ține gura cântece ungurești. Frigul îmi amintește de iernile din copilărie Ă mai puțin zăpada, cu care țara asta, vai, nu e blagoslovită! Ă mă umple de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
zîmbet strălucitor, Paul mi-a spus: „Uită-te Donna. Zi ne naștere fericită!”. După ce am născut o frumoasă fetiță, Paul plîngea fără să se ascundă și ne strîngea În brațe atît pe mine, cît și pe soțul meu care era perplex. CÎțiva ani mai tîrziu, perioadă În care nu m-a contactat deloc, Paul m-a sunat acasă În legătură cu o problemă care nu avea legătură cu nașterea, iar fiica mea Dondi, care avea cum trei ani, a răspuns la telefon. El
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neputinței sale. Rareori prostia și-a râs de om cu atâta cruzime: „parcă dracul mi-a luat mințile”, se miră eroul, rămas perplex, „c-o pungă goală” în mână, de proporțiile autopăcălirii sale. Dracul i le-a luat, dracul i le dă înapoi. Căci în întrecerea cu echipa de draci trimiși unul după altul să-l dovedească într-o probă sau alta, Dănilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
cu care scriitorul-gazetar se opune degringoladei valorice a lumii concrete, și nicidecum o atitudine lirică. La Arghezi, în pamfletul polemic strategia de fictivizare (parțială sau integrală) a obiectului vizează, în esență, latura emoțională a lectorului, stârnindu-i imaginația, lăsându-l perplex, invitându-l la meditație, angajându-l în dispută, urmărind să-i zdruncine letargia intelectuală. Eminescu, angajat într-un demers euristic, caută să obțină adeziunea cititorului prin infailibilul demonstrației. Elocința discursului său rezidă în combinația infailibilă dintre argumentația punctuală și exemplul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mișcare veșnicei reîntoarceri și a continuității temporale. În pântece, Iona poate "contempla imaginile primordiale vehiculate de către inconștientul colectiv" și le poate asimila în propria sa conștiință pentru o regenerare spirituală. Iată o localizare a Itacăi inedită care îi va lăsa perplecși pe mai mulți arheologi. Jean-Paul Nozière195 realizează la întoarcerea din Itaca o incursiune în memorie în inima ținuturilor mlăștinoase din Poitou. Această întoarcere în copilărie este totodată prezentă în numeroase povestiri contemporane în care Itaca este nu numai sinonimul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
identitate. El este prezentat, de altfel ca o ființă tulbure: nu se știe dacă este un dezertor, un soldat în derută, un rezistent. El nu se destăinuiește și spune doar că aparține "uneia din acele categorii" ceea ce lasă pe cititor perplex. Desigur e important să știm că este vorba de un izgonit, aproape un tâlhar, în orice caz o ființă hăituită (care va deveni la rândul său în casa pe care o învestește un hăituitor). El se descrie ca "un necunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mai ameninț...tor, se organizeaz... cu sprijinul activ al aripii conservatoare de la Kremlin. Iau ființ... „Fronturi internaționaliste”, veritabile contra-fronturi populare, precum Interfront În Estonia sau asociația Yedinstvo (format... din cet...țeni ruși și polonezi) În Lituania. Conduc...torii sovietici sînt perplecși, divizați și neliniștiți. Pentru aripa conservatoare din Politburo, care se spunea c... e condus... de Ligacev, „dezordinea” din ț...rile baltice e consecință direct... a efectelor periculoase ale perestroik...i și glasnost-ului gorbacioviste. Ele trebuie deci imediat oprite, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
s-a dovedit mai presus de puterile omenești). Celălalte probe: spectacolul: "inițierea dumitale în acest fel de teatru a fost un eșec...", și ieșirea din timp au același final. Eusebiu este "naratorul și personajul-martor al nuvelei, un martor fidel, dar perplex care nu-și poate însoți maestrul pe drumul inițierii și anamnezei" și care înțelege evenimentele ca fapte cotidiene și nu ca pe niște secvențe dintr-un scenariu mitic 683. Anamneza se desfășoară conform unui scenariu inițiatic clasic: moartea simbolică a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de absurdul situației, "nu porneau să strige". La care "tipa de la Partid" a zis șefei organizației de Partid din școală: "dați tonul!", continuând: "trebuie să aplaudați! Nu stați așa, ca morții!". Doamna A. a trăit, din nou, într-o singurătate perplexă, acele minute lungi care ieșeau din orice logică: "mi-era frică, am să încep să râd și nu am să mă pot opri și o să mă închidă. Încercam să mă gândesc la ceva trist, nu am scos un cuvânt. A
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
pe care Sandra și-l însușește: desene în care domină culoarea neagră și roșie, tenebroase și violente. Ea vorbește despre întreruperea școlii, fuge de la ore, falsifică carnetul de note, semnează în locul părinților etc. Mama nu mai înțelege nimic, tatăl rămâne perplex. Această incapacitate de a înțelege este cu atât mai mare cu cât Sandra a fost întotdeauna un copil cuminte, aproape un copil model. Ea nu ridica nici o problemă, lucra bine, avea câteva prietene sau colege, nu aveau într-adevăr nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o bucată îndoită, lungă cât palma și groasă ca pe degetul mic, de conductor de cupru din cablurile de înaltă tensiune. Până să-i aplice loviturile de ciocan, între degetele sale agitate metalul devenise maleabil și se înfierbântase, lăsându-l perplex. Se jucase cu el câteva minute bune, sucindu-l neîncrezător ca pe-o bucată de plastilină, după care se hotărâse să-l păstreze în amintirea acelei întâlniri cu necunoscutul dătător de puteri ce-l locuia. Îl aplatizase și-i făcuse
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Printr-o firmă locală intenționăm să începem construcția cu materiale proprii. Vă vom contacta în curând". Formula de politețe care urma apărea însoțită de o semnătură indescifrabilă. O notă ce-i propunea o tranzacție financiară în locul unei opere caritabile? Rămase perplex. Întrebată cum ajunsese în posesia plicului, secretara își aminti că fusese adus personal de un domn străin și, după ce-și căută câteva momente cuvintele, completă: " ... cu aparență de boem". "Trebuie să fi fost unul din nomazi", își zise în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]