532 matches
-
cuptorului de cărămidă, cu gâtul atârnat de unul din lanțurile lampadarului. Poate că era, Într-adevăr, Teofilo. Hainele erau ale lui, iar inelul ce Îi Împodobea degetul arătător părea și el să aparțină spițerului. Abia acum, când vedea cadavrul, Înțelese perplexitatea lui Bargello. Capul Îi era acoperit de o scursură gălbuie. Pe jos, În apropiere de cadavru, zăcea răsturnat un cazan din cupru În care se zăreau resturile materialului folosit pentru crimă: ceară de lumânări. Mâinile, legate la spate, rămăseseră Încleștate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a enunțului, cât și a tonului crainicului nevăzut, formularea plată „a fost găsit mort” se răsucise insidios În creierul meu Într-o rău prevestitoare „a fost omorât”. La bănuiala că era vorba despre un asasinat contribuise probabil reacția lui Zoran, perplexitatea Întunecată care i se Întipărise instantaneu pe față, nu știu... Cert este că evitam să fac cea mai ușoară mișcare, asemenea copiilor care, tremurând de frica Întunericului, se baricadează În imobilism, cu speranța că el le ascunde prezența și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
singurul personaj de asemenea calibru de pe-acolo; Centrul era Înțesat de biologi, filozofi, fizicieni, sociologi, politologi - nume grele ale științei mondiale, supercreiere, un veritabil conclav academic de elită. Pe măsură ce derulam lista pe monitor, mă afundam tot mai adânc În perplexitate: ce căutau acolo, care era rațiunea reunirii tuturor acelor bărbați și femei de rasă Într-un Centru misterios și aiuritor? Cine sau ce Îi strânsese laolaltă și În ce scop? Aceste Întrebări și altele adiacente s-au volatilizat subit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru Ei În secunde și minute naturale. Aș vrea să cred că, În mare, măcar, ați Înțeles. Poate nu v-am și convins - ar fi foarte dificil, Îmi dau seama. Mai ales că Îmi aduc aminte de propria reacție de perplexitate când m-am aflat În situația dumneavoastră. Știu, de asemenea, că, În aparență, ceea ce v-am spus acum spulberă o mulțime de iluzii umaniste pe care le cultivăm de câteva milenii, dar asta e. Eram copleșit. De uimire, În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
face absolut deloc imună la suferință, la singurătate și la durere. Dimpotrivă. Nu știu exact de ce nutream convingerea că avalanșa de informații incredibile care se abăteau asupră-mi din toate direcțiile ar fi trebuit să mă Împingă din starea de perplexitate inițială spre un paroxism al disperării. Am fost profund contrariat să constat că nu acesta era efectul, ci altul. Cu totul și cu totul altul. Nepăsare? Liniște? Tembelism pseudointelectual travestit În curiozitate științifică? Mi-e greu să precizez. Mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mintea mi-o lua razna către tărâmurile normale lăsate dincolo de bariera arierantă a zidurilor subteranei. Imaginam prostește aceeași scenă cu distribuții schimbate: diverși cunoscuți cărora cineva le spunea ce pățisem și unde mă aflam și care reacționau stereotip În gama perplexității, a indignării și a revoltei. Încercasem În câteva rânduri să mă repliez În amintiri - nu mergea, gândurile mi se frângeau la mijloc sau se Încovoiau Încăpățânate În direcția prezentului straniu și apăsător din a cărui carapace nu izbuteam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o țigară și am tras fumul În plămâni cu voluptate și simț de răspundere, cum făceam de regulă la expirarea intervalului În care Împrejurările mă obligau la pauză de viciu. Nu mă mai gândeam la Statut, cadavrul lui Fujimori și perplexitatea disperată a Evei la vederea listei de coduri Își impuseseră contondența În ierarhia preocupărilor mele. Pe moment, cel puțin. Eram curios cu care dintre ele va Începe, deși ordinea n-avea nici o relevanță, În definitiv. Sau, poate, avea? Pesemne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
alta. Fujimori a fost Împușcat, cadavrul se află Într-una din Încăperile de la subsol. Dar mai știu ceva: asasinul se numește Adam Adam, iar arma crimei este pistolul acestui trădător ordinar. Este adevărat, domnule academician de nimic? În sala Consiliului, perplexitatea s-a preschimbat vertiginos În degringoladă. Exclamații, strigăte, Întrebări retorice, acuzații reciproce - tot tacâmul. Număram În gând secundele și nu-l pierdeam o clipă din ochi pe Zoran. În toiul vacarmului, mă apropiasem destul de mult de el. L-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zece minute, apoi mi-a venit autobuzul și am uitat de el. Acum două luni un ziar vestgerman anunța că premiul de poezie al orașului Ludwigshafen i-a fost acordat lui Fr. Sch. Să fie o coincidență de nume sau... Perplexitatea În fața unor gesturi ieșite din comun, a unor mișcări excentrice care ne stîrnesc iritarea, mă fac din nou să cred că limitele noastre la scară umană sînt infinit mai numeroase și de aceea mai alienante decît cele ce se manifestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
caracter politic, ci pe seama unor scuzabile excese alcoolice. La trei fără trei minute motoarele vehiculelor care alcătuiau caravanele au fost puse în mișcare. La trei fix, așa cum fusese prevăzut, începu retragerea. Atunci, surpriză, uimire, minune nemaivăzută, mai întâi dezorientarea și perplexitatea, apoi neliniștea, apoi frica își înfipseră ghearele în gâtul șefului statului și al șefului guvernului, ale miniștrilor, secretarilor și subsecretarilor, ale deputaților, ale gărzilor camioanelor, ale bătăușilor poliției, și chiar, deși în mai mică măsură, ale personalului ambulanțelor, prin natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cincisprezece, douăzeci de minute, domnul președinte și cu mine vom fi în camera de alături. După o jumătate de oră miniștrii se așezau din nou în jurul mesei. Nu se observau absențele. Președintele republicii intră purtând pe chip o expresie de perplexitate, ca și cum tocmai primise o veste a cărei semnificație se afla în afara puterii sale de înțelegere. Prim-ministrul, din contră, părea satisfăcut de persoana sa. Nu avea să dureze mult până să se afle de ce. Când v-am atras atenția asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și am citit în ei o ironie ciudată. Simțind privirea aceea intensă ea și-a ridicat la rândul ei ochii și o clipă s-au privit. N-am înțeles prea bine expresia ei. Citeam în ochii ei un fel de perplexitate ciudată și poate - dar oare de ce? - spaimă. Într-o clipă Strickland întoarse privirile și se uită fără țintă în tavan, însă ea continua să se uite la el și acum privirea ei era de-a dreptul inexplicabilă. Peste câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe care mulți se zoreau să Îi ofere. Dante observă că se ținea departe de dânsul, cu capul adâncit În glugă, ca și când s-ar fi temut să Îi Întâlnească privirea. Poate pentru că pe chipul lui se putea citi, probabil, limpede perplexitatea, se gândi el. Între timp, ritul expunerii Fecioarei părea să se apropie de final. Relicva Își Închise Încet ochii, reașezându-și brațele peste piept. Părea să se fi Întors la somnul ei infinit, pierdută din nou În visele ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
deschise larg gura, fără să scoată nici un sunet articulat. Doar un geamăt, În timp ce scutura din nou din cap. În sfârșit, Îl apucă pe poet de Încheietura mâinii, Începând să Îi bată darabana cu degetele În palmă. După un moment de perplexitate, Dante crezu că pricepe. Auzise despre un mijloc prin care oamenii lipsiți de glas comunicau Între ei, prin semne. Un cod născocit de țigani, care deseori Îi primeau pe acești nefericiți În taberele lor, pentru a-i exploata ca cerșetori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a luxurii. La treizeci și șase vei avea parte de disperare și de surghiun. Vei muri În pribegie, departe de țară, de o moarte lipsită de mângâierea speranței. Asta Îți prezic eu. Dante ascultase ultimele cuvinte cu buzele strânse, În timp ce perplexitatea și furia Îi năvăleau În suflet. - Dar dumneata, Marcello? Unde e scrisă moartea dumitale? replică el batjocoritor. Sau poate că nu ai știință decât despre viitorul altora? - Sfârșitul meu e scris, la fel ca toate. La ora și În locul stabilite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e adevărat că și fără greață, era un fel de serviciu la care mergeam, care mă făcuse, dintr-odată, foarte atent la felul în care jucau ceilalți, râdeam în sinea mea, mă amuzam și apoi cădeam într-o stare de perplexitate stupefiată. Beligan se luase de gânduri chiar, l-am auzit eu cum îi spunea lui Horea că este îngrijorat, că are impresia că nu-mi mai revin. Era posibil, la urma urmelor, șocul a fost dur de tot dacă stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Alexandru Valentin Crăciun, Bogdan Juncu și părintele Pantilimon Muntean în vârstă de 88 ani, fost duhovnic al Mănăstirii Ghighiu, în present la Mănăstirea Turnu de pe lângă Ploiești. Prefață cărții este scrisă de Preasfințitul Germaniei. După ce mi-am revenit din starea de perplexitate și de ce să nu recunosc și de indignare am contactat pe domnul Cristian Șerban care tocmai era la Târgul de carte religioasă de la Cluj și am încercat să lămurim această situație neplăcută. L-am rugat pe domnul editor să-mi
ATENTIE SCRIITORI SE FURA! de DORINA STOICA în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362907_a_364236]
-
și azi (n.a., la ora convorbirii) și ni se părea firesc efortul de liberalizare întreprins de stat, dar nu înțelegeam resortul filozofic și economico-financiar pe care se baza ministrul, când era vorba de ... priorități! Deci, în câteva cuvinte de incorigibilă perplexitate: îl batem la cap cu lucruri minore, când altceva este mai de preț la momentul acela!? Adică, noi, ăștia, visătorii, nu vedem că lumea se schimbă? Am rămas aceiași cârcotași și veșnic nemulțumiți, buni numai să obstrucționăm, negăm, înjurăm, cârtim
CU BUTICURILE INTRĂM ÎN EUROPA, SPUNEA MINISTRUL !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360939_a_362268]
-
totuși a meritat!”. Nu îmi amintesc ca cineva, față de care să fi nutrit atâta venerație înainte de a-l cunoaște în carne si oase, să îmi fi dat senzația de neuitat că înghițisem un cub de gheață. Am depășit cumva acea perplexitate paralizantă, vizitându-i, preț de un sfert de ceas, camera de lucru unde așezase și traducerea românească a „Memorialului” pe raftul cu traduceri, și unde am înțeles că își scria operele la calculator, spre satisfacția mea tecnofilă. Mi-am permis
VIAŢA ŞI OPINIILE LUI JOSÉ SARAMAGO de DAN CARAGEA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364263_a_365592]
-
bisericii ortodoxe. Romano Guardini, de pe poziția bisericii catolice este de părere că „Hristosul lui Dostoievski este un fals eretic”(8): „Figura lui ne mișcă dar ea rămâne pur imaginară și nu duce la nimic. Tulburarea pe care o creează naște perplexitate și se consumă în disperare.”( 9) Pentru unii exegeți ai operei dostoievskiene, victoria aparține Marelui inchizitor (adică vorbirii), pentru alții tăcerii (lui Iisus Hristos): „Tăcerea lui Hrist, muțismul lui blând conving și influențează într-un mod mai hotărât decât întreaga
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
CARAGEA - LECȚIA LUI BRÂNCUȘI Autor: Dan Caragea Publicat în: Ediția nr. 866 din 15 mai 2013 Toate Articolele Autorului Arta plastică a lui Romeo Niram este, înainte de toate, o provocare. Publicul său va trebui să-și depășească limitele comprehensive și perplexitatea „repulsivă” pe care prezența portretelor unor personalități, dar, mai ales, ale contemporanilor și intimilor artistului, i-o poate provoca. (Iată-mă privindu-mă într-unul din tablourile cheie ale acestei expoziții, neputând să-mi rezolv satisfăcător gândul de a fi
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
atmosferei din Facultatea de Filologie, cu foarte mulți studenți - peste 400 într-un singur an, apreciază autorul: „veniseră în prima zi de cursuri cu un aer duminical, îmbrăcați cu hainele cele bune [...]; o lume care, în fond, își masca stângaci perplexitatea și precaritatea intelectuală. După cinci ani de studii, ei deveneau profesori, însă destul de puțini aveau să știe citi și valoriza critic o carte. La sfârșitul Facultății, cultura lor critică era uimitor de pauperă”. Cafenelele din centrul orașului, „numite oficial cofetării
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
se închise în cameră și își aruncă ochii, lacomă, pe portret. Doamne! Încremenise! I se înfățișau privirii ei nelămurite linii întrupând un joc neînțeles, care mai groase, care mai subțiri, parcă mii de guri batjocoritoare într-un râs mut ! În perplexitatea ei, gândi cu ciudă : «și-a râs și el de mine!». După care ascunse portretul în fundul valizei, neîndrăznind să-l sfâșie, după cum s-ar fi cuvenit. Adormi cu fața scăldată în lacrimi, așa cum se obișnuise de ceva timp încoace. Fără
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
manifestă un moment de rătăcire și, plin de obidă, răspunse: - Ai, bre, nașu’! Tot io, că și data trecută și acu’ două dăți și... Domnul ministru rămase o secundă perplex. Nu se aștepta la atâta ingratitudine. Dar, daaar, stările de perplexitate nu îi erau caracteristice. Prin urmare răcni: - Băi, câcat cu ochi! Păi, n-am fost io un bou cân’ mă luai dupe mă-ta și te scosei din învățământ ca să nu te omoare ăia dă le predai tu chimia!? Și
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
fazele prin care trece sunt tipice, specifice, pentru sindromul intelectualului atins de acedie: furia frustratului, apoi ataraxia învinsului și apoi senzația caracteristică de înstrăinare lucie, dată de neputința de a-și găsi locul și de a pricepe ce Dumnezeu caută acolo. Perplexitatea aceasta îi provoacă reacții de copil răsfățat: zdruncinăturile camionului îl irită, lipsa cafelei matinale îl debusolează, sforăitul colegilor de chilie îi provoacă traume cazone, mîncarea pe sponci îl descumpănește, iar neplăcerile date de telefonul mobil îl revoltă. Pe scurt, lumea
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]