204 matches
-
Îndrepta mereu spre altceva, iar pe fața cu obrăjorii trandafirii se observau fel de fel de grimase, Își Încrunta fruntea lată pe care apăreau primele cute exprimând concentrarea atenției, ridica ușor colțul din stânga al guriței În semn de insatisfacție și persiflare a noilor realități și transformări sau, Îi apărea un zâmbet cald care, Încet-Încet, se transforma Într un râs copilăresc și creștea până la o succesiune de hohote cristaline ce topeau toate necazurile și neajunsurile fetelor, iar Ochenoaiei Îi oferea certitudini pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sans braguette», pourpoint violet cardinal, floare roșie enormă la butonieră, inele numeroase, masive”1), la cafenea, În saloane, redacții, cenaclu ori la mari sindrofii, Macedonski stârnește și admirație, Însă cel mai adesea apariția sa e prilej de ocheade cu subînțelesuri, persiflări, ridiculizări. Pentru că lumea pe care o cultivă predilect este totuși „subțire” (o protipendadă - uneori pestriță și Îndoielnică, precum cea din jurul lui Bogdan-Pitești, alteori autentică, alcătuită din diplomați, colecționari de artă, aristocrați de viță veche), poetul se simte protejat În sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Înlocuit de spaimă. Preventiv e bună și ea, desigur, dar să mă ierte cei de sus - de domnii Ceilalți vorbesc -, dacă o luăm așa... - Nu e nevoie s-o luăm În nici un fel, mi-a Întrerupt Howard Începutul nepotrivit de persiflare. Nu te osteni să ridiculizezi o angoasă care ți se pare ție lipsită de obiect; ai putea să greșești prin exces de optimism de sens contrar. - Dar aș putea și să am dreptate, recunoaște... - Ai putea, dar n-ai, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
organizarea unor asemenea serbări și spectacole“. Sărbători și spectacole poate himerice și eterogene. Caricatură, frenezie... — Caraghioase sperietori medievale ? Mai curând o provocare. Parodia cadavrului dogmei. Grotesc popular, măștile, bucuria reîncarnării, „negarea iden tității și conformității tâmpe cu tine însuți“. Metamorfoză, persiflare... În centrul atâtor scene aparent mitologice același copac uscat, antropomorfizat... Lupta centaurilor cu lapiții, Triumful lui Silen... crengi și scorburi, guri ilare, ochi morți, „fosforescente vârtejuri de întuneric“. Sia cita, cita neobosită... Cărți cu animale, de „o gingășie maladivă“ ! Piero
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a proprietăresei, o bătrînă cu trăsături grele venind parcă din La dolce vita, cu toate că nu numai grotescul tinde să o circumscrie În tablou, ci și melancolia desprinsă din melancolia generală a locului, care o Înconjoară cu cîteva replici conținîndu-și propria persiflare Într-o scurtă meditație asupra bătrîneții („Vezi mîinile astea ? CÎndva au fost frumoase.”), cuvinte de o banalitate atît de directă Încît derapează În falimentul tuturor meditațiilor. Unul dintre angajații (puțini) ai hotelului - paznic, recepționer și șef de sală - este Pascal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Apare resentimentul: „În vreme ce noi ne jertfeam pe cîmpurile de bătălie, aliații Își țeseau legende, Își Înălțau temple monumentale”. Stonehendge. De-acum trei mii de ani În vreme ce noi ne jertfeam pe traista ciobanului. „Dar oare ce-i democrația?” În combinație cu persiflarea, revolta ajunge inflamabilă și autorul, jupiterian, sfîșie rochița Europei În văzul tuturor. Nimic nu-i omis În acest rechizitoriu ce atinge cu violență sublimul. E prezent și Virgiliu, vigilența-i maximă, apar și ungurii, care-s protejați de Occident petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
psihologic și stilistic. Totuși, prin cea de-a treia piesă (Un singur drum), cartea O seară de noiembrie anunță cealaltă axă de evoluție a prozatorului, care se va orienta către satira corozivă și sabotarea sistematică a clișeului, concretizate deocamdată prin persiflarea zeloșilor agenți ai regimului (în fapt, măcinați de frustrări și resentimente) sau prin parodierea poncifelor realist-socialiste. Probând afinități vădite cu scrierile lui Teodor Mazilu sau ale lui I. D. Sârbu, această componentă caricaturală atinge un nivel superior în culegerea de schițe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
contextul perioadei 1960-1975. Geo Dumitrescu publică în 1941 placheta "Aritmetică", situându-se sub semnul inconformismului. În 1946, publicând "Libertatea de-a trage cu pușca", reia zece din poemele publicate în primul volum și extinde atitudinea de frondă și aici, accentuând persiflarea a tot ce ține de convenție. Poetul își manifestă ostilitatea față de "războiul odios, față de literatura de goarnă și cădelniță care acompania zelos și festiv crimele și teroarea fascismului"9. Este epoca în care el persifla malițios arta, prietenia, adolescența, romantismul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mânca cânii din traistă” critica atitudinii delăsătoare, indiferente a unor persoane; simplitatea nu implică în nici un caz naivitate, prostie; r. 2224 : „așa îi era porecla ( Dănilă Prepeleac n.n.), pentru că atâta odor avea și el pe lângă casă făcut de mâna lui” persiflarea reciprocă a oamenilor care își scot în evidență defectele(aici lipsa îndeletnicirilor gospodărești) prin intermediul poreclelor, apelativelor, devenite în multe cazuri chiar nume; r. 25 26 : „Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita nici atâta”indiferența unor persoane în fața „șfichiuirilor
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
lui Caragiale"; poate că de aici decurge și ostilitatea vădită pe care o manifestă Caragiale în perceperea mediului românesc, observată deja de N. Davidescu, utilizarea doar peiorativă a sintagmei daco-român, parodierea necruțătoare a lui Alecsandri, Delavrancea sau Vlahuță pînă la persiflarea de care mi le închipui capabile și pe loazele levantine păstorite de Marius Chicoș Rostogan. Poate că alarma trasă de D. A. Sturdza ("D-l. Caragiale să învețe a respecta națiunea sa, iar nu să-și bată joc de ea") a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în viață. Zeflemea contra cui? Contra seriozității, gravității, contra tristeții, melancoliei, contra informației și conștiinciozității. El a creat, în plus, superstiția talentului, adică disprețul pentru firile profunde, bogate, dar greoaie ori stîngace [...] ...românul și așa e foarte înclinat spre facilitate, persiflare, dispreț de sforțare și de adîncire. I s-a oferit o teribilă scuză defectelor sale naturale." Sper ca impresia mea că, apărîndu-l pe românul profund, Ralea apără și prostia profundă să fie falsă, la fel ca și opiniile lui Petre
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vorbit suficient de expresiv și explicit despre adevărata obscenitate publică, precum și de relația cu personajul de mai sus, ca să nu mai fie nevoie să reiau tema). A mai fost vorba, de asemenea, de buna stăpânire a unei anumite tehnici de persiflare activă și bășcălie agresivă, tipic valahă, pe care personajul o avea nativ și pe care acum a putut să o transforme nestingherit în stilistică publică (de unde impresia falsă a profanilor că ar avea vreo urmă de talent literar). Lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de valori culturale din exterior erodează acest sentiment al mândriei, încercând să inducă eventual conformism și obediență. Localismul de orice tip apare astfel ca o formă de nesupunere, de articulare a unor valori concurente cu ale centrului. Totuși, negarea sau persiflarea localului ori intențiile de uniformizare vor alimenta întotdeauna complexe, sentimente de nedreptățire și frustrare. În construirea imaginii intelectualului din nordul Moldovei voi porni de la constatarea că pentru o bună parte din oamenii locului, triada Eminescu-Iorga-Enescu apare ca unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
turnir.// dar eu am tăcut și-am plecat mai departe,/ și fără să trec pe sub porțile vechi,/ eu însumi, pe vechi încifrata mea carte,/ un cântec de vis îmi suna în urechi”. Acest agnosticism sau joc la două capete între persiflarea unei retorici și consolidarea ei e, de altfel, unul din trucurile și farmecele constante ale autorului. Egale între ele atât ca mecanism poetic, cât și ca valoare, versurile din volumele lui U. păstrează maniera fără a o sărăci prin autopastișă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
calitatea inerentă a modului de dispariție a sensului [...]. Toți suntem melancolici." 437). De asemenea, așa cum carnavalul face apel la o gamă largă de strategii și procedee ca parodia, grotescul, râsul, la fel și "carnavalul postmodern" se recunoaște în scene ale persiflării, distrugerii și nimicirii bunurilor culturale moderne îndelung venerate, care ar încorpora spiritul vechii ordini culturale. Scenele care trebuiau să provoace râsul general al publicului în carnavalul tradițional pot fi asociate cu teoriile privitoare la latura distructivă a carnavalului și, prin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tineri artiști a căror viață, la numai 23 de ani, ia întorsături ciudate. Al doilea roman, Dulce Brigitte, continuă să investigheze lumea literaților. Epicul este sărac, inconsistent, personajele suferind de o excesivă verbozitate. Față de volumul anterior, se remarcă tendința de persiflare și demistificare. Cu totul altul este stilul romanului Nu ucideți femeile. Renunțând la tonul obiectiv, autoarea devine ceea ce este de fapt: o prozatoare de o sensibilitate acută, ce-și exprimă cu multă convingere, spontan și firesc, propriile reacții în fața împrejurărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
celui ce judecă nuvela noastră, În condițiile scurtei și impetuoasei ei cariere, În condițiile Însemnatului ei aport, pe care l-am arătat mai sus, nu-i mai e posibil căscatul și mânia orientală, nu-i mai e posibil disprețul și persiflarea „rafinată”. Înțelegând obiectivul tactic al momentului, care găsește nuvela noastră În plină cucerire a tematicei, În plină lărgire de conținut și la o normă cantitativă Încă redusă, nu putem nimici orbește nici o nuvelă, nu putem decreta cu ușurință «literatură proastă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Exemplele negative date În articol sunt luate aproape exclusiv din lucrările care se ocupă de lupta clasei muncitoare și a țărănimii muncitoare pentru construirea socialismului. Articolul este scris cu un vădit accent de ironie, el fiind În Întregimea sa o persiflare a temei noi În literatura noastră. Și asta se cheamă, după tov. Ovid Crohmălniceanu, «lupta pentru calitate!». (Ă). Critica noastră literară are datoria de a lupta pentru calitate. Dar nu de pe toate pozițiile formalismului, ci de pe pozițiile marxism-leninismului, de pe pozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
teatru Întreaga bogăție a vieții de astăzi este sărăcită adesea de un conflict artificial neinteresant, dovedind insuficienta cunoaștere a realității. Tov. Novicov a arătat, de asemenea, cât de periculoasă este pentru dezvoltarea vieții noastre literare atmosfera de cafenea, tendința de persiflare și bagatelizare a problemelor, care se observă la unii scriitori. Aceasta oferă un teren prielnic acțiunii otrăvite a dușmanului de clasă. (Ă). Metoda cea mai bună pentru lichidarea lipsurilor este folosirea armei criticii tovărășești, ascuțite și deschise. Dezbaterile, fie În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
multiple similitudini psihologice și comportamentale la cei doi adolescenți criminali, de unde supoziția, nu suficient blindată cu probe obiective, că ei fac parte din această categorie. Cert este că asasinii respectivi au fost frecvent „avortați”psihic de colegi prin tirul de persiflări, critici și invective la care erau supuși. în contrapartidă, și cei doi inculpați au recurs la avortul psihologic a celorlalți elevi, promovând atitudini și gesturi dintre cele mai sadice, mai oripilante ce au atins apogeul în cele 6 ore de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Maxim Gorki, Ilie Pintilie, Pușkin. Era, ce-i drept, și Ion Creangă. Buun. Acum, cronica plastică, semnată de Ion Frunzetti. Un Comarnescu, angajat și el în noua bătălie plastică, era parcă, în patetismul său, mai aproape de parodie și de mascată persiflare decît un Frunzetti, de altfel calamburgiu notoriu în particular, dar care, în textele... critice atingea culmi de tristețe propagandistică. Să las însă cele două spirite să se odihnească în pace și să spicui din cronica plastică din 1962 ceva titluri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca peștii în apa lor. Cu nostalgia dezordinii planificate, în care, la adăpostul patern al liderilor neocomuniști de azi, pescuitorii în aceeași apă smîrcoasă prosperă gras, cu mimarea șmecherească a aderării la valorile de piață ale Occidentului, dar și cu persiflarea, în culise, a legilor proprietății, dezordinea este azi marca standard. Una congenitală. Calendarul de pe peretele atelierului din Armeană mă regalează, un an, cu imagini înmărmuritoare prin acuratețe absolută dintr-o Germanie peste care nu se cunoaște că a trecut tăvălugul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în regn literar, lucrurile stau diametral altfel. Dacă aici, în vizual, băiețică se consumă într-un anonimat frustrant, dincolo, Baetica (ce nume!) stă bravă în bătaia condeielor critice. Și dacă proza ei frivol bicisnică s-ar lovi doar de voioasa persiflare a unui senior, Alex. Ștefănescu, impresia ar fi una de rîcă generaționistă. Dar nu, cronica generos spațiată a lui Daniel Cristea Enache dintr-o recentă Românie literară vine chiar din zodie congeneră. Și nu numai Baetica se bucură de același
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de care aparține comicul, dar și caricaturalul, ironicul, diformul, satiricul, umoristicul, spiritualul, este analizată și de către esteticianul și filosoful Evanghelos Moutsopoulos. Conform definiției sale, comicul "este o valorizare sistematică a formelor rizibilului, prin utilizarea și combinarea principiului repetiției și al persiflării, de care ține fiecare element, provenit, la rândul său, din arsenalul ridicolului"33. Pe urmele altor cercetători, precum Jean Duvignaud (Le Propre de l'homme. Histoire du rire et de la dérision, 1985), Jean-Marc Defays recurge la o mai mare generalizare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
apud Balotă, Nicolae, op. cit., p. 456, 467. 8 Idem, p. 450. 9 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 495. 10 Idem, p. 498. 11 Chiar dacă se baza pe o motivație contestatară a arbitrariului semnelor lingvistice și viza persiflarea vorbirii clișeizate, această recodificare lingvistică este, de altfel, tot de natura "logosului parazitar" analizat de C. Amăriuței în articolul Mitică sau logosul parazitar din " Caete de dor", vol. 2., București, Editura "Jurnalul literar", 2002. 12 Mihai Cruceanu, Rătăciri într-un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]