229 matches
-
pe iarbă. A fost și hram la biserică, cu petrecere mare, cu țărani gătiți. Peisagiu bucolic. Pe drum, căruțele musafirilor. Hora. Câte un țăran beat încerca să tulbure petrecerea, dar ceilalți făceau ordine. Lăutarii țigani erau neobosiți. Noi eram mari personagii acolo, salutați ceremonios, la biserică invitați în locul de onoare. În definitiv, nu prea îmi dau sea-ma ce credeau ei despre noi. În seara hramului, chefliii ne surâdeau șiret. Prevăzători, ne-am întors din vreme acasă. Noaptea veneau pe fereastra
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cunosc toate resorturile sufletești, și acum, după câteva săptămâni de despărțire, mă întreb de nu m-am înșelat cu desăvârșire. Tristă e experiența pe care o fac. Am crezut că deoarece îmi dau seama de toate gesturile și maniile unui personagiu, de tot ce are exterior, îl cunosc perfect; că deoarece plânge disperat, spunând vorbe tragice și jurăminte, adevărul din adâncuri este același. Și acum văd că natura umană e mai complicată. Forța, oricât de sinceră, nu garantează și durata sentimentelor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aștept... Am așteptat două ore, învîrtindu-mă năuc împrejurul unei bănci rotunde din mijlocul sălii. Pe la ghișeuri, funcționarele își șopteau între ele arătîndu-mă și invitîndu-mă milos să stau. Mă așezam pentru o clipă ca s-o pornesc iar. Și șeful, acel personagiu misterios care nu venea și pe care îl speram de câte ori se deschidea vreo ușă! O cucoană, și ea cu necazuri, s-a dus să intervină pentru mine, ca să mi se dea drumul mai iute. Am lăsat-o și am suportat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în timp ce conversația evolua! Căci luam parte la scenă și în același timp observam, eram în același timp, după obiceiul meu, actor și public, actor cuprins de pasiunea rolului, și public, prodigios de curios să audă toate vorbele, să vadă toate personagiile și chiar decorul. Aș vrea să transcriu cu fidelitate tot ce gândeam atunci, cu toate că acum, când sunt calm, nu mai sunt absolut convins de perfecția supozițiilor mele de atunci. Să refac clipele acelea, chiar dacă ar trebui să le neg mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
elucida perfect orice, fără ajutorul meu, și vedeam cu stupefacție că eu nu mai aveam nici un roil. Am trecut la Racine, i-am detailat cum din fiecare vers se desface o nouă definire psihologică, am căutat să reconstituiesc viața fiecărui personagiu. Curând toate piesele lui Racine îi erau familiare, și eu nu mai puteam contribui cu nimic. De altfel, după Andromaca am lăsat-o singură să găsească explicații și eram sigur că va reuși perfect. Iar mai târziu multe înțelesuri mi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e exactă, și n-am nici o ezitare când ea îmi recomandă o carte, explică pe eroi tot așa de bine ca și pe eroine, și nu o dată m-a învățat multe lucruri asupra lui Neron sau Mitridate ai lui Racine, personagii pentru mine așa de familiare. Inteligență virilă, fără memoria facilă a femeilor. A învățat limba franceză prin muncă și nu a prins-o cu urechea; și singura învățătură ce i-am dat și pentru care îi trebuise mult timp a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
reîntors înotînd. În noaptea aceea, gol, strălucitor sub razele lunii, Charles a apărut superb. Cineva, citind aceste note, ar putea reflecta că, în definitiv, pustiul acestei localități este destul de relativ și că eu însumi am înșirat, în afară celor două personagii principale, o serie de altele mai puțin însemnate, dar care înviorează singurătatea. Nu este adevărat. Aici sunt așa de puțini oameni, încît fiecare pare important, și cum, fatal, asiști la zilnicele lui ocupații și necazuri, mă socot obligat să-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dreptate, sunt mândru ca de o victorie, iar alteori trebuie să accept concluziile ei, cu teama de ceea ce crede despre mine. Sunt convins că a sta de vorbă cu o femeie ceasuri întregi ca să-i explici o nuanță a unui personagiu racinian este cu totul excepțional și, în orice caz, cred că nu se mai găsesc doi îndrăgostiți având astfel de preocupări, susținute cu atâta răbdare și pasiune. Pentru cei mai inteligenți, care pun mare entuziasm în chestiuni tot așa de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
clasicii, îi cunoștea pentru că era în curent cu orice, iar din Racine scotea câteva idei interesante și nu explicarea vieții. Cam viața îi era livrescă, nu-l sesizau apropieri cu cele ce i se întîmplau și lui. Se considera uneori personagiul central din vreo carte care îl pasionase pentru cine știe ce teorie ce putuse să extragă de acolo, dar apropierea era complect convențională și totdeauna complezentă. Tot ce explica Ioanei, și o entuziasma, erau interpretări arbitrare ale realității, totdeauna subtile, dar nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dau seama că nu voi ierta-o niciodată, că chinul va fi etern. S-au întîmplat multe în viața ei care îmi produc milă de câte ori îmi aduc aminte, cu toate că nu totdeauna pentru motive însemnate. Era, la începutul cunoașterii noastre, un personagiu important, domnul X. El a invitat pe câțiva studenți ca să se arate apropiat de tinerețe. Prin nu știu ce ciudățenie, ne-am hotărât să mergem și noi, necunoscuți și în același timp foarte orgolioși, deci trebuind să ne supere cea mai mică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trei scrisori și n-am primit decât două; nu mai înțeleg nimic!" Ce minunate sunt unele naivități! În singurătate, o pisică devine foarte importantă și îți reverși asupra ei toate puterile tale de afecție. În orice caz, Ahmed este un personagiu. L-am găsit la familia Axente, mic de tot, și asist la transformarea lui de fiecare zi. Din primele zile l-am obișnuit să mănânce din farfurioară, ceea ce la Cavarna nu făcea decât rareori, când ceilalți voiau să râdă. La
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e urâtă mai ales dacă n-ai curajul să ți-o susții. De fapt, cinismul de a-ți susține imoralitățile denotă un adânc instinct de moralitate. - Poate și pentru el. Nu-mi surâdea să-mi fie atât de apropiat un personagiu dubios. Totuși, pot să afirm că el mă interesa extrem de puțin. Mi-era rușine să-ți tăinuiesc hotărârile mele. Marturisindu-ți-le, mi se părea că fapta mea e mai puțin urâtă. Și apoi, poate că de la distanță continuam lupta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lipsa lui Hacik, dar madame Pitpalac, cu o privire șireată, ne-a spus misterios: Lasați-l în pace, s-a dus la Ada. Vine el îndărăt." De ce să vie îndărăt? Din cauza Mașinkei sau pentru că-l expediază Ada? În schimb, Mihali, cafegiul, personagiu ursuz, s-a prezentat și a dorit toată sănătatea pentru Viky. Cum nu poți cunoaște pe oameni! Ce anost ni se păruse! Speram să-mi iau rămas bun încet de la fiecare loc familiar. Nu-mai întîmplător m-am uitat la mare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
s-a efectuat. Istoricul se va atașa de-o idee și această idee el o va urma de la originea sa până la ultimul termin al dezvoltării sale, cum s-ar zice prin mijlocul aventurelor ei celor mai diverse; ea va fi personagiul și eroul cărții. Sistemele la cari va fi fost baza și fundamentul vor fi ca învelitorile esterioare, ca fazele diverse a dezvoltării sale; oamenii mari ce vor fi esprimat-o nu vor fi decât organe; personalitatea lor se va nimici în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cerere către autoritatea politico-administrativă - Ministrul Instrucțiunii Publice - cu adresa și profesiunea autorului: autoritatea publică este, astfel, „flatată” pentru meritele „patrimoniale” și consecințele politice pe care o asemenea reparațiune morală le-ar putea aduce: „Nu pot contesta că autoritatea atribuită acestui personagiu și consacrarea seculară, pe care i-a dat-o indiferența atîtor generații, au putut să influențeze și tinerețea Domniei Voastre, ca pe a atîtor predecesori în treburile publice, cari au preferat o tradiție plină de erori unei inițiative salutare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sternberg, salută reacțiile favorabile ale lui A. Hefter, F. Aderca și T. Arghezi, replicînd acuzatorilor că montarea nu a fost - cum s-a spus - „constructivistă”, ci „sintetică: în alt sens decît de teatru pur, poate. Regisorul a redus la tipic personagiile Căsătoriei. La radiografie ni i-a revelat nuzi, dincolo de carnea care înșală: vidul iremediabil. Ceiace a vrut s’a înfăptuit; în limitele stricte și după prescripțiile textului. (...) deaceia: inutil să dovedești divorțul dintre textul vechiu și regia mecanică. Un regizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
roman — sosuri învechite pe care burțile moderne le digeră, dar nu le mai savurează. Opera lui Hurmuz n-aparține nici unui gen literar și tocmai de aceea e menit să ocupe un loc deosebit în literatură”; „Hurmuz e un constructor de personagii bizare (...) manechine (...) pline de o sevă nouă înăuntrul lor”. „Hurmuz nu biciuiește nici moravurile nici caracterele — conform criteriilor răsuflate — ci biciuiește firea în cutele ei cele mai intime. Hurmuz biciuiește sensul și rațiunea lucrurilor care în sine nu reprezintă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
desigur romanul lui Ted Jones, Reîntinerire prin trăsnet. - Nu. Nici nu știam că există... - Dacă problema vă interesează, va trebui să-l citiți. În postfață, autorul lasă a înțelege că romanul se întemeiază pe fapte reale; numai naționalitatea și numele personagiilor au fost schimbate. - Și despre ce este vorba în roman? întrebă zâmbind. - Jones descrie regenerarea și întinerirea unui bătrân lovit de trăsnet. Detaliu semnificativ: trăsnetul a căzut în centrul calotei craniene. La optzeci de ani, personajul - care repet, e real
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
timp un punct fix pe perete mi se întâmplă câteodată să nu mai știu nici cine sunt, nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele de departe ca și cum aș fi devenit, o clipă, o persoană cu totul străină. Acest personagiu abstract și persoana mea reală îmi dispută convingerea cu forțe egale". Irealitatea imediată a corpului În imaginarul operei lui Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată are rolul de a aduce în atenție angoasa identitară, delimitată, așa cum se va vedea în celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
la Pomîrla, unde acest băiat a învățat carte. Augustin Z. N. Pop, fără a face verificările care se impuneau, i-a dat valoare documentară, trăgînd deocamdată o concluzie cu oarecare prudență, iar mai apoi încurcînd elemen tele acestei legende, cu personagii din Ipotești: "Mihai I. Lăzăreanu pare să fie fost fiul său natu ral cu Ileana, soția pădurarului Ichim, din slujba lui Eminovici"69. De observat aici că Ileana nu-i fata lui Ichim, ci soția acestuia, care Ichim nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tînărul, înarmat cu o mandolină și stînd la fereastra iubitei sale, este un surogat romantic"102. Aici ne interesează valoarea biografică; în ea o găsim pe Casandra de la Ipotești. Ar mai fi de observat că la această serată se întîlnesc personagii aduse din mitologii diferite. Lin împărat cum îi zice tînărul poet era Linos, din mitologia greacă 103. Nimfele, cu înfățișarea unor tinere fete, pline de grație, luate tot din mitologia greacă, erau zeițe ale apelor, ale pomilor, ale crîngurilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ci integral. Matei n-a fost numai un revoltat, ci și un învins; inactual, se refugiase în studii himerice, în heraldică, în miniatură, în genealogie, în tot ce-l putea îndepărta de ritmul prezentului. Încă de mult își crease un personagiu exterior și interior, izolat și singular; nu știu întrucît și-l studia, dar îl realizase definitiv. Închis în el, cu aerele zbîrlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu rîie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat chiar în vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobiliare împrăștiate din pipele iluziei, cu preocupări de lucruri rare, subtile și inutile, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al tatălui său, în fața cărora competența oricui amuțea Matei realizase un personagiu pe care îl voia numai aristocratic, dar era mai mult curios, ciudat, punct de plecare al unor legende în care, mitomania lui esențială se satisfăcea." Complexul portret realizat din lumini și umbre rembrandtiene e al unui exilat în această lume
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
procedeu de "exhauțiune", de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și libera construcție a transcendentei [s.n.]. Lumile matematice șanț vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogații, onoruri, frumuseți și vieții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale șanț de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. În literatura, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie 22. Astfel înțeles, actul de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
le leagă. Extremele bogații, onoruri, frumuseți și vieții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale șanț de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. În literatura, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie 22. Astfel înțeles, actul de creație, prezintă analogii evidente cu felul în care Henri Bergson definește intelectul 23 drept instrument al acțiunii eficiente. Numai că, în "Veghe" "exauția" vizează, în mod explicit, construcția
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]