228 matches
-
fost Eminescu. Poetul trebuie să pătrundă realitatea și s-o disece fără a o vesteji. Curiozitatea lui cată să fie atentă și delicată. Altfel face ca pruncii care strică jucăriile. Emoționat ca un om care se pregătește de drum lung... Personagiile oneste dintr-o piesă trebuiesc astfel construite încât să le saluți dacă le-ai întâlni pe stradă... Un scriitor a făcut o carte, pornind cu o intenție și ajungând la alt sfârșit decât cel pe care îl imaginase la început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lei gemeni dintre care Cezar s-a născut întâi. Contrazicerea pentru unii oameni e ca roșul pentru tauri, și pentru curcani... (Taine). Cazurile de psihoză calificată nu pot alcătui material de studiu pentru romancieri ca pentru clinician. Degeneratul nu devine personagiu de dramă și agent responsabil; cu el scriitorul intră de obicei în neverosimil. Moralitatea, starea afectivă, e produsul sentimentelor, nu al intelectualității. *1 Bătrânii regi normanzi cântați de aezi, când se simțeau în ultimele ceasuri ale vieții, porunceau să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adevărul în literatură e strict legat de poezie. E bun numai ce e și frumos. În vremea burgheziei, Boașcă Hurdici, librarul și negustorul de articole de sport, ne mai putând face față plăților, se înfățișează la unul din protectorii săi, personagiu important la Banca Națională. Îi expune cazul: a cumpărat, a vândut, nu mai are cu ce plăti polițile. Gata! Ei și? Am dat faliment. Ce fel de faliment? Faliment fraudulos: văd că așa-i zice. E posibil așa ceva? Am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toată pădurea. La apa Moscovei, a trecut dincolo c-o lotcă și vorbea cu noi, normal, de pe malul celalalt, de la 200 m. 18 Iunie Poveștile admirabile pentru copii la radio. Am ascultat astăzi Capra îndărătnică, cu cântece și coruri și personagiile vorbite de actori deosebiți. Am fost entuziasmat de arta și naturalețea și mai ales de grija unor astfel de audiții pentru copii mici. Copilul se bucură aici de o atenție nemaipomenită. Cu drept cuvânt. Tot astăzi am citit nuvela Mâța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de viitor. Cred că nu trebuie să vorbesc decât de ceiace am realizat. Între aceste ultime realizări pot să număr Demonul Tinereții, roman, a cărui acțiune se petrece la mănăstirea Neamțului; Hanu Ancuței care este tot un fel de roman, personagiul principal fiind cel pe care-l arată titlul; Olanda, impresii de călătorie, Împărăția Apelor, nuvele pescărești: toate vor apărea la Cartea Românească. Hanu Ancuței apare acuma, în sărbători. Nu lucrez la nici o piesă de teatru. Nu-mi recunosc aptitudini pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fi furat oare Genialul Grecotei? A doua la mână: Alexandru George, polemizând cu Iorgulescul "Marii trăncăneli", căuta să evidențieze părțile bune ale lumii caragialiene. De exemplu, pornind de la frecvența faticului "Mă înțelegi?", reliefa dorința de comunicare, nevoia dialogică, urbanitatea respectivelor personagii. Proprii mei studenți, cărora le dam în relectură "Două loturi", prin 1996, regăseau acolo toate grijile insului trăitor în societatea deschisă, bașca atracția pentru unul din cele patru tipuri de jocuri recenzate de Roger Caillois, regentate de Stat, dar prezente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cărei reprezentant la noi era graful Addelmann, găzduit la d-na Maria Catargi 99, vecina noastră. Ea ne preveni într-o seară pe furiș, căci nu mai îndrăznea să vină la noi ziua, că întreaga familie va fi luată. [Acest personagiu dădea numai ordinele; nu se vedea, nu se auzea, un adevărat Dalai Lama. Crezând probabil că nimeni nu l-a știut, a revenit în București ca secretar de legație și șef al biroului de propagandă; lucru de necrezut și în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
le cânta laude la început, dar mai târziu a scris unui prieten la Berlin o scrisoare spirituală, bătându-și joc de toate prostiile germanilor. Acel prieten lucra cu Ludendorff, care, apucând scrisoarea, a trimis-o la Bucu rești. Furie a personagiilor acuzate, percheziție, confiscarea scri sorilor de la Bussche și internare. Că va vorbi pentru aprovizio narea noastră. Moos sosi și el, mă vesti că, deoarece Lia nu poate pleca, voi porni eu singură, dar îmi refuză orice mijloace de trai și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ființă fină, artist, dar vicios și fals. A nenorocit pe amândouă soțiile și nu a avut niciodată un prieten. Iată ce scria Ionel mamei în 23 iulie 1897, când regele Bulgariei făcu o vizită regelui Carol: „Se anunțase cu trei personagii și a sosit cu 12, din care 9 intrară după el în palat. N-a mai fost loc la masă și doi au fost nevoiți să mănânce în altă parte. Ca să ai idee de pretențiile prințului, îți citez titlurile câtorva
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și într-o atmosferă mai distinsă. Invitațiunile îi erau căutate de cei mai moțați, dar dânsul, deși dificil pentru alegerea musafirilor și chiar cam exclusiv pentru unii oameni de merit, dar care nu i se păreau destul de rafinați, nu admitea personagiile interlope din lumea lui. Niciodată nu a invitat pe Claymoor de dragul reclamei prin jurnalele ce făceau cronicile lui mondene, și a rupt cu familia lui Teodor Văcărescu, deși rudă, după scandalul pricinuit la Viena de fiul său Radu, care fusese
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Doamna - atârnase tot felul de icoane, unele pictate pe lemn, altele pe sticlă. Sfinții din ele alcătuiau o lume puțin primitivă, reală sau fantastică, privindu-i parcă exprimau gândurile autorilor lor. Oameni stângaci în mânuirea uneltelor și naivi în redarea personagiilor care, totuși, aveau viață, gazda apreciind atât pe făuritori cât și chipurile care îi împodobeau casa, odaia de lucru. Altfel, nu le-ar fi păstrat și ocrotit. Pe masa de lucru a poetului cărțile și manuscrisele erau o îngrămădire și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Jean-Richard Bloch, (acela care trimete sute de manuscrise "Înapoi la autor") pronunțându-se asupra lui Cosma din volumul ce va apare în toamnă, spune că se află în fața acestui erou român "ca în fața unui mare stejar" și declară că asemenea personagii "numai un Kipling și un Gorki le pot crea în vremea noastră"; fostul profesor de istorie la Sorbona, amicul meu Romain Rolland, îmi scrie: "Nu cunosc un succes așa de imediat universal ca al d-tale"; saloane și cluburi literare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
întâmplarea aceasta. Două împrejurări m-au făcut să-mi amintesc de lucrurile îndepărtate la care m-am oprit: apariția romanului "Adela", delicata lucrare a d-lui Ibrăileanu și aniversarea a 30 de ani de la moartea lui Spiru Prasin. Căci principalele personagii ale epizodului ce urmează, în afară de povestitor, sunt tocmai regretatul Prasin și eminentul critic de la Iași, d. Ibrăileanu. La sfârșitul anului 1901, Prasin și cu mine am avut ciudata fantezie de a scrie o revistă o revistă de teatru pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ridicolul" și "grandomania" junimistă în politică și că ar fi creat un șef și sateliți așa cum sunt (în concepția d-lor) junimiștii. Ce ar fi urmat atunci? Iată ce: D-lor n-ar fi avut nevoie să aducă în scenă personagii reale, ci chintesențe; caracterul social ar fi rămas; în acest caz chiar și junimiștii ar fi admirat (căci omul nu se cunoaște pe sine în rău ar fi crezut că nu-i vorba chiar de ei), reproș din partea lor la adresa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de s-ar fi recunoscut, în tipuri, n-ar fi fost așa de naivi s-o declare căci atunci ar recunoaște adevărul: că sunt "ridicoli" și "grandomani"!! Sunt două mii și câteva sute de ani, de când teatrul a pășit de la aducerea personagiilor reale pe scenă (după Aritophan) și dacă azi, în genul vulgar și pe granița dintre artă și gazetărie numit "revistă", se permite retrogradarea, aceasta poate merge până acolo că, în loc de tipul general, chintesență, poți pune tipuri mari determinate în timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
eu fără tine. Aproape că nu mai pot să trăesc, atât de mult mă copleșește dorul, des părțirea. Eri am avut două evenimente; dacă nu s’ar întâmpla atât de rar, ar fi simple întâmplări ale zilei, dar pentru că ambele personagii își aduc atât de rar aminte de mine, au devenit evenimente. Întâi, în sfârșit Rodica, cu care nu am putut sta prea mult de vorbă pentru că trebuia să intru în clasă, apoi bărbatul lui Mimi. Îmbolnăvindu-i-se grav tatăl
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Într-un articol publicat În 1932 (Adevărul literar și artistic, nr. 602, 1932), George Călinescu credea că și „eroul de seamă” dintr-o „nuvelă fantastică” - scrisă de Eminescu În anii studenției berlineze (1872-1874) - „pare a fi născocit după tipul Ahasveros, personagiu legendar care a preocupat pe Eminescu ca pe toți romanticii”. Ar fi vorba de rabinul Levy Canaan, un bătrân pletos, Înalt și slab, „cu barba sură și lungă”, care locuiește „Într-o căsuță mică” de pe „ulițele strâmte ale mahalalei jidovilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e Bărbierul din Sevilla. Îl trimitem acolo”. Și am fost dus a doua zi, la matineu, să văd Bărbierul din Sevilla. Din lojă, în avanscenă, se vedeau foarte bine personajele, cum erau ele grimate. Nu mai spun că apariția unor personagii care aveau o bășică pusă pe cap, simulând o chelie puțin teșită într-un loc, figurile foarte anfarinate și care strănutau mi-au făcut o impresie cam neliniștitoare. Iar când a apărut Don Basilio, cu roba neagră și cu pălăria
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
manifestare. Părul nu mai era atât de blond, ochii albaștri căpătaseră ceva tulbure și vitros, trupul se buhăise, dar fascinația omului avea mai departe aceeași forță cuceritoare. Nichita era, cum spune în repetate rânduri Thomas Mann despre Mynheer Peeperkorn, un personagiu princiar. Curtenia, larghețea, autoritatea reverențioasă, elocința, o elocință uluitoare, izvorau din ființa lui spontan și spectaculos. Avea un histrionism în genul lui Hamlet (mi-l închipui perfect ca actor în rolul acesta). Elocința lui era uluitoare tocmai, ca și în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Majoritatea acestor domni și doamne se află la "Eternitatea". Acolo sunt atât de mulți încât la goarna Învierii va fi încurcătură la inventarierea înviaților. Va trebui un expert în trecute vieți de doamne și domnițe, un iubitor pătimaș al acestor personagii, care să ajute oficialitatea. Până atunci, singura treabă a domnilor este să dispară. Noi nu avem posibilitatea de a-i onora (ce cuvânt plăcut pentru aceste stranii ființe!), la noi nu-i nici picior de "lord" sau "sir", la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
considerare elementul de bază, adică tot demografia. Nu-s bune nici aceste politețuri, trebuie să recunoaștem... Ce se întâmplă, la urma urmei, dacă bunul simț popular tratează ceva mai aspru pe acei încurcă-lume care se ivesc la tot pasul, adică personagiile acelea denumite vârstnice? Moare vreun bătrân dacă îi amintești că îl caută pe acasă moartea? Are și moartea un rol al ei, nu trebuie neglijat nici acest fapt. Și ce dacă îi mai îndrepți spinarea unui moș ghiontindu-l pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu pași apăsați, cum merg, siguri pe ei, aventurierii. Acasă... nu vom da nici o explicație, pentru că tot nu ne vor crede. Fiecare cu lumea lui... Noi eram de partea lui Nansen. Părintele Vania Am avut totdeauna o înclinație specială către "personagii" înțelegând prin "personagiu" un om mai puțin obișnuit, ieșind din categoria majoritară. Încă din școală, preferații mei erau mai degrabă "comportamentalii" decât elevii "model". Cu "extravaganții" mi se părea că sunt în preajma unei aventuri, ei exercitau asupra mea o ciudată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cum merg, siguri pe ei, aventurierii. Acasă... nu vom da nici o explicație, pentru că tot nu ne vor crede. Fiecare cu lumea lui... Noi eram de partea lui Nansen. Părintele Vania Am avut totdeauna o înclinație specială către "personagii" înțelegând prin "personagiu" un om mai puțin obișnuit, ieșind din categoria majoritară. Încă din școală, preferații mei erau mai degrabă "comportamentalii" decât elevii "model". Cu "extravaganții" mi se părea că sunt în preajma unei aventuri, ei exercitau asupra mea o ciudată chemare. De altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
degrabă "comportamentalii" decât elevii "model". Cu "extravaganții" mi se părea că sunt în preajma unei aventuri, ei exercitau asupra mea o ciudată chemare. De altfel, pe această cale am devenit psihiatru și am adunat un muzeu imaginar de tipuri interesante. Printre "personagiile" (voi continua să le denumesc astfel) cele mai interesante ale acestei colecții figurează Părintele Vania, despre care scriu câteva rânduri... * Părintele Vania, pe care l-am cunoscut în copilărie eram la școala primară a fost cel mai cărpănos ins, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Oradea), pentru o citire mai ușoară, s-a renunțat la scrierea cu forma „u” final (biciu, vechiu), la formele învechite ale unor cuvinte (bine înțeles, boale, caete, câni, ceeace, coheziune, dealungul, de grabă, deasemenea, dela, eșirea, dealtfel, nevoe, obicinuiți, svonise, personagiu, caet, pentrucă, personagii, obicinuitele, proectile, sondagii, suggerat, șomeur, teroarei, trotoir, turburări, vecinic, vițios) și la formele învechite de declinare (adolescenții, barierii) sau de conjugare (ceteam, îngădue). În schimb, pentru a menține stilul autorului, s-a păstrat forma mai veche a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]