282 matches
-
vedere istoric o cultură în care să-și exprime creativitatea libertății sale”. În ce privește enciclica H.V., autorul francez afirmă că este vorba de o ambiguitate legată de conceptul de natură, deoarece utilizează un concept biologic al naturii umane ce contrazice viziunea personalistă a Conciliului Vatican II. În orice caz, el își dă seama că în conținutul aceleiași enciclici, ordinea biologică nu este impusă în mod necondiționat decât în măsura în care este legată de o valoare personală și transcendentală. Ceea ce H.V. dorește să sublinieze, dincolo de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
un conținut diferit, mai energic. În filosofie, de exemplu, lucrurile au decurs în ritmuri și căi diferite, deoarece, așa cum recunoaște, „orice sistem filosofic a încercat să definească propriul concept de natură”. Unul din modelele acestei constatări îl regăsim în filosofia personalistă a lui M. Buber în care natura este îmbogățită de raportul Tu-Noi-Eu. În schimb, datorită faptului că se află în raport direct cu dimensiunea existențială a persoanei umane, medicina oferă o atenție deosebită terapiei și experienței corporale a persoanei, și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nu și-a terminat datoria față de bolnav când i-a oferit terapiile sale fizice, deoarece bolnavului trebuie să-i ofere, după cum codurile deontologice obligă, și asistența umană de ordin moral”. 1. Corpul și valoarea 1.1 Valoarea corpului din perspectivă personalistă Întrebarea care provoacă reflecția noastră este următoarea: în ce constă valoarea corpului? R. Lucas Lucas, în cartea sa Antropologia e problemi bioetici, vorbește de două semnificații care privesc corpul: corpul - obiect care indică realitatea obiectivă, considerată ca un obiect între
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
creștină sau religioasă, ci doar rolul de a fi prezentat raportul dintre persoană și etică, pornind de la analiza unor fenomene sociale, în cazul nostru criza și globalizarea, legate de lumea valorilor, de concepția despre Dumnezeu și despre om. Discursul etic personalist se fundamentează pe categorii antropologice și etice precum experiența morală, natura, legea naturală, conștiința, cultura, prezente și în domenii care angajează atât raporturile dintre persoane, cât și raportul omului cu divinitatea. Domeniile pe care le-am interogat sunt evidente: filosofic
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pe categorii antropologice și etice precum experiența morală, natura, legea naturală, conștiința, cultura, prezente și în domenii care angajează atât raporturile dintre persoane, cât și raportul omului cu divinitatea. Domeniile pe care le-am interogat sunt evidente: filosofic, în optica personalistă (Max Scheler), biblic, în modelul cristologic și apocaliptic și viziunea femeii în biserica primară; bioetic, din perspectiva bolii și a problemelor pe care le ridică. Am relevat faptul că și criza antropologică, și fenomenul globalizării îl proiectează pe om fie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pe lângă cea personală, care se fondează pe conștiința morală personală, cu rădăcini adânci în mentalitatea dominantă, în educația asimilată și în experiențele personale acumulate. Se impune astfel o evaluare și o recunoaștere a valorii și a sacralității corpului din perspectivă personalistă, în fața sfidărilor biomedicinei și a eutanasiei, și o perspectivă antropologică și teologică corectă despre persoana feminină, egală în demnitate, complementară în rolul ei și colaboratoare demnă în scopul transmiterii fidele, către noile generații, a valorilor umane și creștine.
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
originea într-o Ființă care a urmărit prin crearea lumii - și urmărește prin conservarea ei - cunoașterea lumii și, prin ea, însăși cunoașterea Ei de către om”1. Apoi, acest limbaj substanțialist („Ființa supremă”) este abandonat aproape complet pentru a îmbrățișa idiomul personalist: setea de comuniune, sens și iubire a omului trădează nevoia de relație „cu o Persoană infinită și absolută”2. Pentru Părinții Bisericii, distincția conceptuală între „natură” și „persoană” nu este niciodată transgresată, iar un limbaj analog celui folosit de Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
rezultatelor muncii de laborator, fiind acoperit abia ulterior de referințe culturale din câmpul teologiei, fenomenologiei, existențialismului, hermeneuticii sau esteticii. H.-G. Gadamer a salutat în lucrările sale târzii relația de conivență între presupozițiile filozofice ale hermeneuticii sale fenomenologice și gândirea personalistă a lui Michael Polanyi 1. Creștin practicant 2, M. Polanyi și-a adus un aport filozofic nu lipsit de semnificații pentru teologia creștină aflată într-un divorț polemic cu ideologia iluministă. Conștiința focală versus conștiința subsidiarătc "Conștiința focală versus conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
orientate după alte criterii ale activităților, decât după principiile dezvoltării durabile. Revenind la propunerile UE, rezumate în caseta 4, care interesează și România ca țară membră, nu se poate să nu se observe următoarele mesaje: - luarea în considerare a filosofiei personaliste (de natură egocentristă) asupra dezvoltării economice, filosofie - fundament al statutului UE; - pledoarie pentru guvernarea mondială, ca soluție la marile probleme ale societății umane mondiale; - globalizare mai blândă a economiei, prin includerea reprezentanților mișcărilor antiglobalizare în masa imensă de decidenți și
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
decât apariția feței într-o anumită formă<footnote Hilarion Alfeyev, op. cit., p. 236. footnote>. Relația omului cu Dumnezeu-Treime este o relație personală, iar lumina se comunică omului prin Hristos în Duhul Sfânt. Sfântul Simeon Noul Teolog are o concepție total personalistă. Lumina, care deține un loc atât de covârșitor în concepția lui, este personală, sau persoana este unicul focar de lumină spirituală. Pentru că numai persoana se comunică în mod conștient ca sens și ca interes generos care luminează și încălzește<footnote
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Acestea însă nu au întîrziat să simtă contradicțiile dintre aripile lor muncitorești și burgheze: numai influența Bisericii a reușit să le mențină unitatea. După cel de-al doilea război mondial, partidele catolice au avut o tentativă de deschidere adoptînd filosofia "personalistă", foarte la modă pe atunci, devenind creștin-democrate. În Franța, legăturile Bisericii cu dreapta monarhistă au împiedicat crearea unui mare partid catolic. Fondarea MRP a avut loc prea tîrziu, iar acest partid, cu rădăcini slabe, n-a cunoscut niciodată succesul fraților
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
o aplice apoi în integrarea lor științifică, socio-profesională, culturală. Doar amintind câteva dintre modele alternative pentru conceperea educației practice, identificăm dificultatea activității sale, dar și nevoia schimbării metodologiei formării, diversificării însăși a competențelor sale: modelul behaviorist, modelul umanist, modelul tradiționalist (personalist), modelul orientat spre succes/performanță, modelul bazat pe competențe, modelul tehnicist, modelul profesorului reflexiv-orientat spre cercetare, modelul constructivist ș.a. sau combinarea între ele, pe elemente variate. Este de combătut limitarea la doar alternativele instituționale impuse administrativ (Școala Waldorf, Step by
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
umană care poate să ducă la organizarea societății fără intervenția divinității. O altă referință constantă în politica creștin-democrată a fost personalismul apărut în 1930, care vedea omul mai mult decât un simplu individ, având o valoare etică. Multe din temele personaliste apar după al doilea război mondial, cum ar fi preambulul Constituției franceze din 1946, reluat și în cea din 1958. Printre inspiratorii acestui curent a fost și Nicolae Berdiaev, care a adus o influență ortodoxă. Principalii reprezentanți ai personalismului au
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
asupra politicii și a muncii conform catolicismului social. Marile sale teme sale apar și azi în programele partidelor creștin-democrate. Mounier vedea omul în mijlocul comunității, susținând realizarea a trei principii: instituții comunitare, o economie în slujba omului și chiar un internaționalism personalist. Deși el a refuzat ideea unui partid care să pretindă că se trage din creștinism, totuși creștin-democrații îl consideră unul dintre inspiratorii doctrinei lor, ca un continuator al catolicismului social din secolul al XIX-lea. Cel mai mare gânditor al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
atît de important pentru democrația creștină, Jean Lacroix credea că este mai mult decît o filosofie, reprezentînd rezultanta gîndirii a diferiți filosofi: dintre precursori el îi cita pe Rousseau, Kant și Marx, care au introdus în sistemul lor preocupări tipic personaliste 2. Această reflecție privind personalismul poate fi transpusă în gîndirea creștin-democrată. Magisteriul Bisericii catolice Magisteriul Bisericii ocupă un loc aparte în elaborarea programului creștin-democrat. Înainte chiar de magisteriu, există filosofia creștină extrasă din Evanghelii, din Revelație și din Întrupare cu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
responsabilități față de aproapele său. El nu poate fi privit separat de contextul său social și etic. De aceea, Emmanuel Mounier, căutînd un răspuns spiritual la criza morală din acea perioadă, propunea, împotriva a ceea ce el numea "dezordinea stabilită", o "revoluție personalistă și comunitară", fondată pe trei principii esențiale: instituții comunitare care să implice o societate pluralistă și care să permită omului să se integreze și să se dezvolte în sînul "organismelor intermediare"; o economie în slujba omului: continuator al tezei sociale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să implice o societate pluralistă și care să permită omului să se integreze și să se dezvolte în sînul "organismelor intermediare"; o economie în slujba omului: continuator al tezei sociale a papilor, el condamna capitalismul care distruge omul; un internaționalism personalist care vizează bunul comun universal. Prin apariția revistei Esprit, deschisă necredincioșilor, și prin obiectivul său declarat în primul număr apărut în octombrie 1932, de "a reface Renașterea", el își definește, puțin cîte puțin, personalismul. În 1935, își grupează principalele contribuții
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Alfredo Mendizábal, La originile unei tragedii, Politica spaniolă între 1923-1936, publicată la Paris în 1937, arăta că războiul civil nu putea fi considerat în nici un caz un război sfînt. Războiul dintre anii 1939-1945 nu a întrerupt aprofundarea filosofiilor de inspirație personalistă pe care Jean Lacroix le definea în Le personnalisme comme anti-idéologie (1972) ca pe o "anti-ideologie", o atitudine, o aspirație, o direcție spre care se tinde ca reacție față de ceea ce îl oprimă pe om. Maurice Nédoncelle, preot și universitar, filosof
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe care Jean Lacroix le definea în Le personnalisme comme anti-idéologie (1972) ca pe o "anti-ideologie", o atitudine, o aspirație, o direcție spre care se tinde ca reacție față de ceea ce îl oprimă pe om. Maurice Nédoncelle, preot și universitar, filosof personalist și teolog, Georges Bastide, care trata tema morală a persoanei, Paul Ricoeur, care a colaborat cu Mounier la Esprit, Emmanuel Levinas, de inspirație israelită, care se ridica împotriva a tot ceea ce întina ființa umană și pleda pentru toleranță, pluralism și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
spre lumea modernă. Era o nouă generație, care nu cunoscuse decît fascismul; ea genera un nou antifascism catolic, care nu viza doar reînchiderea parantezei, ci dorea să construiască o alternativă catolică la regim, propunînd, imediat ce era posibil, un Stat pluralist, personalist și social. În felul acesta s-a copt un program ce prevedea prezența catolicilor în societatea civilă și politică. Aceste reflecții au dus, în 1943, la redactarea "Codului Calmaldoli", un veritabil program de refacere creștină a națiunii. Succesiunea la regim
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Giménez, a creat în 1963 revista lunară Cuadernos para el diálogo, trecînd de la tentativa de a face ca regimul să evolueze din interior la opoziție. Această revistă, singurul periodic legal de opoziție, a reușit, în ciuda dificultăților materiale, să difuzeze filosofia personalistă. Aproape că nu a existat număr care să nu facă referire la Maritain, care nu fusese tradus în Spania (Humanisme intégral tradus în spaniolă de Mendizábal fusese editat la Santiago de Chile și introdus clandestin în Spania) sau la Mounier
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care fragmentează privirea spre întreguri),descoperă la antici o exemplară conștiință a universalului. Un puternic sentiment al grecității emană din poemele lui Paul Valéry Amphion, Orphée, Naissance de Vénus, Hélène, Pythie, La Jeune Parque și celelalte. Un Călinescu, impetuos și personalist îi declara lui Ion Biberi: "Eu sunt un "clasic", domnule, profesez idei eline" (Interviu în Lumea de mâine, Ed. "Forum", 1945). Vizionarismul lui Doinaș la maturitate, mereu înclinat spre conexiuni între Eu și Univers, tenace căutător de înțelesuri, este al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
educației consemnează patru „curente fondatoare” în pedagogia adulților (Maubent, 2004): a) cel comportamentalist sau behaviorist, punând accentul pe comportamentul individului, din care s-a născut pedagogia obiectivelor și cultul instrumentelor și metodelor de control al progresului; b) cel umanist și personalist, care pune în prim-plan relația formator-format; c) curentul critic, care își propune să redea formării valoarea sa de instrument al unei critici sociale și politice; d) cel constructivist, insistând asupra procesului de învățare. Din unghiul nostru de analiză, ne
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
iubirea față de tot ce există. Spiritul de sinteză al românilor nu rezistă doar în continuitatea lui imemorială între Occident și Orient, ci și în îngemănarea caracterului latin cu creștinismul ortodox. Prin urmare, este o punte între luciditatea rațională a latinității personaliste cu sentimentul de taină atotprezentă, dar luminoasă, bună conducătoare de comuniune. Autorul opune acest spirit de comuniune interpersonală al culturii românești, străin individualismului și orgoliului accentuat dovedit de filosofii, literații și artiștii Occidentului, începând din Renaștere și până-n zilele noastre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sentimentelor naționale și de clasă (ajuns model al cumetrismului politic comunist și aspirant la titlul de șmenarh ereditar, mai cu seamă în mediul zis "academic"), Master X atras concluzia că perspectiva politică a lui LP era îngustă, bazată pe iluzia personalistă a răspunderii individuale, exaltată de gânditori remarcabili din secolul trecut și fundament al vieții de zi cu zi în lumea neoprotestantă. Astfel, când combătea șperțul/șpaga, el presupunea că ar fi vorba de un cont(r)act între persoane, care
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]