561 matches
-
exercitată, au determinat condamnarea la moarte. Complexul lui Pilat este un exemplu tipic al unei forțe morale slabe, care cedează În fața presiunilor exercitate asupra individului din afară, acesta executând, Împotriva voinței sale și a adevărului, acte sub presiune. Semnificația pervertirii Pervertirea este caracteristica principală, definitorie, a conștiinței morale, viciate, a relei conștiințe. Este necesar, prin urmare, pentru a putea fi Înțeleasă conștiința perversă, să precizăm care este semnificația pervertirii. Termenul de perversiune este de origină latină: perversus = răsturnat, stricat, strâmb, neregulat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
executând, Împotriva voinței sale și a adevărului, acte sub presiune. Semnificația pervertirii Pervertirea este caracteristica principală, definitorie, a conștiinței morale, viciate, a relei conștiințe. Este necesar, prin urmare, pentru a putea fi Înțeleasă conștiința perversă, să precizăm care este semnificația pervertirii. Termenul de perversiune este de origină latină: perversus = răsturnat, stricat, strâmb, neregulat, corupt (I. Nădejdeă. În literatura de specialitate, termenul circulă cu semnificații nuanțate. Littré definește perversiunea ca pe „o stare a sufletului Întoarsă către rău. Schimbarea binelui În rău
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Termenul de perversiune este de origină latină: perversus = răsturnat, stricat, strâmb, neregulat, corupt (I. Nădejdeă. În literatura de specialitate, termenul circulă cu semnificații nuanțate. Littré definește perversiunea ca pe „o stare a sufletului Întoarsă către rău. Schimbarea binelui În rău. Pervertirea moravurilor”. O definiție mai largă este următoarea: pervertirea „se referă la cineva sau la comportamentul său, care are gustul răului, la cel care, prin comportamentul său, urmărește să facă ceea ce este contrar moralei, În special moralei sexuale; coruperea moravurilor, caracterul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
răsturnat, stricat, strâmb, neregulat, corupt (I. Nădejdeă. În literatura de specialitate, termenul circulă cu semnificații nuanțate. Littré definește perversiunea ca pe „o stare a sufletului Întoarsă către rău. Schimbarea binelui În rău. Pervertirea moravurilor”. O definiție mai largă este următoarea: pervertirea „se referă la cineva sau la comportamentul său, care are gustul răului, la cel care, prin comportamentul său, urmărește să facă ceea ce este contrar moralei, În special moralei sexuale; coruperea moravurilor, caracterul unei persoane sau al unei acțiuni perverse” (J.
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
are gustul răului, la cel care, prin comportamentul său, urmărește să facă ceea ce este contrar moralei, În special moralei sexuale; coruperea moravurilor, caracterul unei persoane sau al unei acțiuni perverse” (J. Duboisă. Având o semnificație cu multiple nuanțe de utilizare, pervertirea este atribuită, ca intenție, acțiune și comportament, În mai multe situații. În sensul acesta, G. Lanteri-Laura distinge următoarele semnificații ale pervertirii: aă semnificația medicală, de modificare a unor procese fiziologice (pervertirea apetitului alimentară sau În sfera sexualității (perversiunile sexualeă; bă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moravurilor, caracterul unei persoane sau al unei acțiuni perverse” (J. Duboisă. Având o semnificație cu multiple nuanțe de utilizare, pervertirea este atribuită, ca intenție, acțiune și comportament, În mai multe situații. În sensul acesta, G. Lanteri-Laura distinge următoarele semnificații ale pervertirii: aă semnificația medicală, de modificare a unor procese fiziologice (pervertirea apetitului alimentară sau În sfera sexualității (perversiunile sexualeă; bă semnificația morală, privind schimbarea Binelui În Rău, ca act intențional, În cazul individului, sau ca degradare a moravurilor societății, În anumite
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Duboisă. Având o semnificație cu multiple nuanțe de utilizare, pervertirea este atribuită, ca intenție, acțiune și comportament, În mai multe situații. În sensul acesta, G. Lanteri-Laura distinge următoarele semnificații ale pervertirii: aă semnificația medicală, de modificare a unor procese fiziologice (pervertirea apetitului alimentară sau În sfera sexualității (perversiunile sexualeă; bă semnificația morală, privind schimbarea Binelui În Rău, ca act intențional, În cazul individului, sau ca degradare a moravurilor societății, În anumite momente de criză istorică - o tempora, o mores; că semnificația
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca act intențional, În cazul individului, sau ca degradare a moravurilor societății, În anumite momente de criză istorică - o tempora, o mores; că semnificația psihologică, privind direcția de manifestare și modul de satisfacere a instinctelor (perversiune instinctualăă sau a caracterului (pervertirea intențiilor, folie morale sau moral insanityă, precum și o conștiință a Răului (conștiință pervertităă; dă semnificația psihiatrică, introdusă și susținută de către V. Magnan, care stabilește trei niveluri de alienație mintală: anomalii, aberații și perversiuni sexuale; eă semnificația psihosexuală, privind aberațiile sexuale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dă semnificația psihiatrică, introdusă și susținută de către V. Magnan, care stabilește trei niveluri de alienație mintală: anomalii, aberații și perversiuni sexuale; eă semnificația psihosexuală, privind aberațiile sexuale, considerate ca perversiuni (E. von Kraft-Ebbingă. Este acceptat faptul, de către majoritatea specialiștilor, că pervertirea are un conținut larg, cuprinzând devierea de la normalitate, prin Înlocuirea tendințelor naturale, firești, care sunt deturnate către o modalitate de utilizare și satisfacere În registrul anormalități. În sensul acesta, pervertirea apare ca o schimbare a regimului normalității, prin Înlocuirea lui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
E. von Kraft-Ebbingă. Este acceptat faptul, de către majoritatea specialiștilor, că pervertirea are un conținut larg, cuprinzând devierea de la normalitate, prin Înlocuirea tendințelor naturale, firești, care sunt deturnate către o modalitate de utilizare și satisfacere În registrul anormalități. În sensul acesta, pervertirea apare ca o schimbare a regimului normalității, prin Înlocuirea lui cu preferința gusturilor pentru anormalitate. Această schimbare, cu multiplele sale aspecte formale, de manifestare În acte, pe care le-am expus mai sus, are o sursă și un fond unic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un caracter corupt și o conștiință pervertită, reprezintă o structură constituțională care exprimă natura psiho-morală a individului respectiv, etichetate de către V. Magnan și A. Morel ca degenerat sau tarat ereditar, teză pe care o va prelua și dezvolta C. Lomboso. Pervertirea este un atribut al persoanei, o Înclinație sau o dispoziție a acesteia, În care sunt reunite viața psihică cu valorile morale. Mai exact, situațiile În care actele noastre sufletești sunt puse sub semnul valorilor și al normelor morale. Orice act
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dublat de o semnificație morală. În cazul perversiunii, caracterul de anomalie, de deviere și de malignitate este determinat de raportarea acestuia la normele morale pe care le violează, fie premeditat, cu intenție, fie automat și involuntar, necenzurat. Din aceste considerente, pervertirea este raportată la un Supra-Eu incapabil de a discerne Binele de Rău, permisiv Întotdeauna Răului. Un Supra-Eu slab sau chiar Înclinat către Rău, malefic. În cazul acesta, pervertirea va avea un caracter de conștiință a Răului, o conștiință negativă și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fie premeditat, cu intenție, fie automat și involuntar, necenzurat. Din aceste considerente, pervertirea este raportată la un Supra-Eu incapabil de a discerne Binele de Rău, permisiv Întotdeauna Răului. Un Supra-Eu slab sau chiar Înclinat către Rău, malefic. În cazul acesta, pervertirea va avea un caracter de conștiință a Răului, o conștiință negativă și imorală. Pervertirea este schimbarea firii prin răsturnarea Supra-Eului, cu consecințele negative, la care făceam referire asupra individului. Caracteristicile conștiinței pervertite Așa cum există ceva În mine care mă Îndeamnă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
raportată la un Supra-Eu incapabil de a discerne Binele de Rău, permisiv Întotdeauna Răului. Un Supra-Eu slab sau chiar Înclinat către Rău, malefic. În cazul acesta, pervertirea va avea un caracter de conștiință a Răului, o conștiință negativă și imorală. Pervertirea este schimbarea firii prin răsturnarea Supra-Eului, cu consecințele negative, la care făceam referire asupra individului. Caracteristicile conștiinței pervertite Așa cum există ceva În mine care mă Îndeamnă să fac Binele și să evit Răul, În mod egal trebuie să existe și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
antisociabilitate, trăsături constituționale care indică structuri imature afectiv sau aberante din punct de vedere psiho-moral (K. Schneider, A. Petrilowitschă. Stările de aberație morală afectează În mod predominant sentimentele morale, fără a interesa sfera intelectuală a individului. Aberația morală constă În pervertirea sentimentelor altruiste, insensibilitatea față de binele sau nenorocirea semenului, egoism, cruzime etc. Nebunia sau aberațiile morale care decurg din aceasta se pot manifesta sub două forme: aă pasivă sau apatică, reprezentată prin insensibilitate pură, temperament rece, inactivitate; bă activă sau impulsivă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În contradicție cu aspirațiile intelectuale și cultivând plăcerile formale, exterioare, ale unei vieți haotice, lipsită de sens, de satisfacții și Împlinire. În locul ordinii sufletești pe care o dau valorile morale, se instalează confuzia care duce la degradarea caracterelor, sfârșind cu pervertirea persoanei umane. Tipologia ideilor morale Am arătat că prin idei morale se Înțeleg acele idei care conțin și exprimă o valoare raportată la Bine. Deși problema pare să fie destul de clară, Încep să se ridice Întrebări firești referitoare la ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
preexistentă În conștiința persoanei, dincolo de orice experiență anterioară sau posterioară acesteia. Prin urmare, comiterea unui act care se abate de la legea morală este străin ideii morale de bine. El nu mai este un act de virtute, ci o manifestare a pervertirii naturii umane prin viciu. Putem trage de aici o concluzie interesantă și utilă. Dacă actele mele morale au la baza lor ideea de bine, de natură apriorică, rezultă că actele mele imorale, contrazicând ideea apriorică a binelui, provin din experiență
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aparține, este totuși străină naturii mele, dar pe care eu o fac sub Îndemnul unor tendințe imorale, perverse. Rezultă că natura umană devine imorală, perversă datorită experiențele sale de viață. Acest fapt este deosebit de important și, acceptându-1, putem Înțelege că pervertirea morală „intră În noi” din afara noastră. Lucrul acesta este deosebit de important, Întrucât el permite restaurarea ființei morale originare a persoanei umane prin mijloace terapeutice, atât sufletești, cât și morale, dar mai ales spiritual-religioase. Astfel, căderea morală poate fi reparată. Persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sufletesc și moral, trebuie cultivat și Întreținut permanent, Întrucât el este mereu amenințat de tentațiile vieții, ale experienței, care sunt și sursa viciilor, a abaterilor de la valorile morale, având drept consecințe „tulburările sufletești, ce Întristează și amărăsc viața nechibzuiților” (Ciceroă. Pervertirea morală este sursa tuturor tulburărilor psiho-morale, așa cum vom arăta mai departe, dar, spre deosebire de bolile sufletului, considerate ca afecțiuni psihopatologice pure, independente de persoana respectivă, tulburările psiho-morale „nu sunt provocate de vreo forță a naturii, ci ele sunt opinii și judecăți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
traume psihice pentru individ. Evenimentele vieții trăite sunt asimilate de către individ indiferent de voința sa. Ele lasă Întotdeauna urme adânci În viața persoanei. Efectul lor de schimbare a individului poate fi pozitiv, de progres, sau negativ, de regresiune sau de pervertire morală. Care este consecința interiorizării valorilor moral-spirituale și culturale de către o persoană? Ele vin Întotdeauna să se suprapună peste tipul constituțional somatopsihic al individului. Tipul psihologic este constitutional. Tipul moral este intern, spre deosebire de cel psihologic, care este extern. El constituie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
erotică, este folosit simțul tactil și gustativ. Nu putem neglija participarea gurii În conduitele perverse sau actele de violență, exprimate prim mușcătura celuilalt/adversar sau prin cunilincție etc. În ambele situații, atât cele de normalitate psihomorală cât și cele de pervertire psihomorală, gura are o funcție și o participare importantă de care suntem obligați să ținem seama. Trebuie ca să mai adăugăm un lucru esențial legat de funcțiile gurii. Acesta este reprezentat prin preferințele alimentare, legate de gustul și contactul acestora cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
alese” și „verificate” În gură. Plăcerea gustului sau dimpotrivă dezgustul, preferințele, abținerile sau refuzul alimentar, trebuie judecat și Înțeles prin raportarea „alimentelor” la un anumit sistem de valori al persoanei. În fine, trebuie să avem În vedere și cazurile de „pervertire a gustului” și „apetențele anormale” care apar În cursul unor afecțiuni psihice cum ar fi „pica” etc. 4. Cuvântul Cuvântul este cel de-al treilea instrument sau mijloc prin care o persoană acționează asupra alteia sau asupra unui grup de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
imorală dă de fiecare dată impresia, din cauza frământării sale interioare, că este posedată de propriile sale pulsiuni care nu pot fi cu nimic controlate. Aceste persoane nu pot avea scrupule și nici remușcări Întrucât conștiința lor este o conștiință perversă. Pervertirea morală reunește doi factori: unul de tip constituțional psihologic și altul de ordin moral dobândit prin educația incompletă sau lipsa de educație, influența mediilor și a modelelor negative. Caracterul pervers, imoral, reprezintă substratul pe care, și din care, se constituie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tipologice În care să recunoaștem tulburările psihomorale propriu-zise, complet diferite de tulburările psihice sau de altă categorie. Tulburările psihomorale se manifestă În mai multe feluri: tulburări de caracter, tulburări de adaptare-comunicare, tulburări de comportament și relaționare, intenții și acțiuni negative, pervertirea gusturilor, a sentimentelor și dorințelor etc. Înainte de a trece la descrierea acestor tipuri psihomorale, vom analiza cauzele și circumstanțele care le produc. În cadrul cauzelor și a circumstanțelor care stau la baza tulburărilor psihomorale, menționăm următoarele: imaturitatea sau structurarea deformată, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ale acestora, considerate fie ca boli, de către psihiatrie, fie ca fenomene psihice morbide de către psihopatologie. Semnificația acestora În psihologia morală este Însă diferită. Ele nu sunt tratate ca boli, ci ca efecte ale răului, care, acționând asupra persoanei umane, produc pervertiri ale eului. În cazul acesta, tulburările psihomorale trebuie Înțelese ca Înclinații sau ca acte manifeste ale unei persoane, care, prin natura lor, se abat de la normele morale, manifestate, din punct de vedere psihologic, prin acte, intenții, conduite anormale. În sensul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]