2,737 matches
-
am văzut dincotro bate vântul? Și cum văd eu, vântul ista mi-ar fi cam prielnic. Așa că, hai!... Bine te-am găsit, moș Dumitre! - a dat binețe Hliboceanu pentru toți. Bine ați venit, dragilor! Da’ pe Pâcu de unde l-ați pescuit? Doar n-o fi fost cu voi la drum fără știrea mea. Să știți voi că aista îi în stare s-o facă. Pâcu ședea în urma lui Hliboceanu și a lui Cotman, făcând-o pe mortul în păpușoi. Morfolea doar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dirijat la turbina generatorului de curent electric. Domnul Medvedev în cartea sa, arăta: ,,În momentul exploziei, la 240 de metri de grupul 4 (acesta a explodat n.n.), chiar în dreptul sălii mașinilor doi pescari ședeau pe malul canalului de aducțiune și pescuiau puieți de pește. Pescarii au auzit mai întâi două explozii surde, păreau subterane în interiorul grupului. Pământul s-a cutremurat, a urmat o explozie puternică de abur și după aceea explozia reactorului cu emisie orbitoare de flăcări (și lumină n.n.) și
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
Deoarece un om este o ființă vie, iar ca să fie viu, el trebuie să trăiască din ceva, cei mai mulți dintre rolanzi preferau să fie considerați handicapați, ca să primească ajutor social. Unii mai Întreprinzători cultivau canabis, cîțiva Își pierdeau vremea Încercînd să pescuiască, și numai o mică parte se Îndeletnicea cu furtișagurile sau prostituția, restul fiind ocupați În alte activități, cum ar fi așa zisele adopții internaționale. Uneori, copiii erau vînduți Încă Înainte de a se naște. După o vreme, unii dintre ei se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dar sper să merite, să te cîștigăm definitiv de partea noastră, ei ce zici? Am eu față de fraier, de țăran, de cap pătrat, ceafă lată, ciolane de neam prost? Dacă nu v-ați dat seama, aflați că eu v-am pescuit pe voi, și nu invers, cam așa stau lucrurile, și după ce-o să scot de la voi tot ce mă interesează, o să-mi văd de drum. Chipuri zbîrcite, fețe crispate, ochi adînciți în orbite, buze mușcate pînă la sînge, și încă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aduce aminte de scenele cu prizonieri de război sau de cele din lagăre, văzute prin filmele tinereții lui. Un om În plus este un blestem pe capul abonaților: hazardul poate să-i pună În gamelă tocmai lui bucățica de carne pescuită de cea care scotocește cu linguroiul În imensul cazan. Ultimul flămând de la coadă, un bătrân cu niște ochelari murdari, legați cu elastic, Îl privește cu ură pe Antoniu care s-a apropiat de el, și-și strânge crăticioara la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu Dora. Pantalonii de la costumul de rezervă erau Înghesuiți sub saltea. Îmbrăcat În haine noi, mi se părea treptat posibil să redevin uman. M-am Întors În bucătărie unde apa pentru cafea Începuse să fiarbă zgomotos dar statornic. Mi-am pescuit țigările din haina sfâșiată, am constatat că Îmi rămăseseră doar trei și m-am târât Înapoi În Încăperea care servea În același timp pentru dormit, lucrat și unde Îmi rezolvam treburile de orice fel. Am pus pachetul de țigări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că cercetase tot apartamentul. Într-un final, În hol a dat peste clamele cu care Îmi strângeam pantalonii când mergeam cu bicicleta, sub ziarul de pe masa din fața oglinzii. Nu-mi aminteam să le fi lăsat acolo, dar când le-a pescuit din geantă, mi-am dat seama că nu memoria slabă era cea mai urgentă problemă a mea. Cu toate acestea, cheile despre care susțineam că erau pe masă au fost confiscate de către poliție. Agenda de lângă telefon, la fel. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bătu cu gesturi leneșe niște spumă Într-un bol și, fără chef, Începu să Întindă spuma călduță, cu parfum de mentă pe bărbia mea. Cu un colț al materialului cu care mă acoperise, Îmi scoase niște spumă din urechi. Apoi pescui un aparat de ras dintr-un pahar plin cu alcool sanitar și Îl frecă cu drag de o bandă de piele pentru ascuțit, care atârna de pe perete. Mulțumit de lamă, Îmi lovi nasul Într-o parte și plasă lama sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nu sunt sigur... Dar o să fii, Knisch, o să fii! Și plesni din nou biroul cu palmele. Partenerul său Încercă să spună ceva, dar Diels Îl făcu să tacă, aruncându-i o privire de efect. După ce se asigură că suntem atenți, pescui pachetul de țigări mototolit din buzunar. Vârând-o drept În gură, extrase o țigară cu buzele, Încet și cu dexteritate, apoi Întinse pachetul spre mine. — Nu? Odată ce și-a aprins-o, Își coborî vocea, adoptând un ton plin de complicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apoi un zornăit obraznic, după care apa răscolită năvăli dintr-o dată pe țevi - mult prea haotic, mă tem, ca lucrurile să se termine cu bine. Am luat un prosop, surprinzător de curat, și am tamponat sudoarea care-mi acoperea fruntea. Pescuind fondul de ten din poșetă, am făcut câteva Îmbunătățiri rapide. Buzele la rândul lor au fost mâzgălite În treacăt. Mă pregăteam să retrag rujul În teaca lui, când am auzit o voce pe coridor, urmată de un sunet afundat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și a început s-o ia la deal. Inițial l-am simțit săltând sus-jos, nehotărât, la marginea pelvisului - și, pe urmă, de parcă i-ar fi trecut momentul de ezitare, l-am simțit intrând în cavitatea trupului meu, ca un supraviețuitor pescuit din valurile mării și săltat la bordul unei bărci de salvare. Iar acum se cuibărise, în sfârșit, bine mersi, în siguranță, la adăpostul fortăreței oaselor mele, părăsindu-și tovarășul nesăbuit, lăsându-l să se descurce singur într-o lume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și de cur - se zvonește, chiar, că un puști de la Liceul Weequahic a călcat odată în șanțul cu dezinfectant dintre vestiar și piscină și c-a ieșit din el fără unghiile de la picioare. Și totuși, ăsta-i locul unde poți pescui pipițe futăcioase. Nu știai? Ăsta-i locul unde colcăie șiksele Dispuse Să Facă Orice! Dacă ai chef să riști o poliomielită luată din bazin, o gangrenă din șanțul cu dezinfectant, o ptomaină din hot dogs sau o elefantiază din săpun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mașină. Maimuța aduce cu un copil care încearcă să-și însușească tabla înmulțirii, dar în nici un caz un copil prost - nu, ci o fetiță isteață foc! Câtuși de puțin tembelă! Fata asta zău că e cu totul deosebită! Chiar dacă am pescuit-o pe stradă! Când termin, știi ce face? Mă apucă de mână, îmi duce degetele între picioarele ei. Unde Leanța tot nu poartă chiloți. — Pune mâna. Mi-a făcut păsărica fleașcă. — Scumpete mică! Ai înțeles poezia! — Socot că da! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
persoana asta - cu femeia asta abrutizată! Cu această creatură vulgară, chinuită, scârbită de sine, năucă, pierdută, fără identitate“ - și așa mai departe. Lista era inepuizabilă, o tot reluam la nesfârșit. Și de câte ori îmi aduceam aminte de ușurința cu care o pescuisem de pe stradă (marele triumf sexual al vieții mele!), ei bine, mă apucam să bodogănesc dezgustat. Cum naiba sunt în stare să continuu la nesfârșit cu o femeie a cărei rațiune, judecată și comportament nu-mi pot inspira respect? Care zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Eckman - și undeva, În fundal, enigmaticul Stein - erau din propria lui rasă, antrenați În a citi un Înțeles În tonul vocii și În degetele strânse În jurul trabucului. Pe interval apăruseră chelnerii, aducând supa. Myatt căută În buzunarul de la piept și pescui iarăși o stafidă, una de la Stein, mică și uscată, dar, trebuia s-o recunoască, ieftină. Eternul, inevitabilul război Între calitate și cantitate se ducea În mintea lui fără vreun rezultat. De un lucru fusese cât se poate de sigur câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu cred că există motive să ne temem. Vii? — Sigur că da. Apoi Îl imploră: — Așteptați-mă o clipă! Mi-am pierdut batista. Silueta Înaltă și subțire se aplecă asemeni unei perechi cenușii de foarfece, se puse În genunchi și pescui batista de sub bancă. Stângăcia lui o făcu să zîmbească. Uită de neîncrederea ei și-i mulțumi cu exagerată recunoștință. Ieșind, el păși cu capul aplecat, ca să evite zăpada, zâmbind singur. Unul din soldați Îi conducea și celălalt mergea În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
costumele tale, mi-a dat un teanc de chitanțe. —Ce vrei să spui? rosti Hunter Întrebător. M-am aplecat peste marginea patului și am deschis sertarul de la noptieră. Acolo era punguța Ziploc. Am scos-o, am deschis-o și am pescuit din ea chitanța de la Hotel Blakes. — Te rog să-mi explici asta, am spus, ținând spre el chitanța. Hunter o examină. Este o notă de plată de la un hotel, zise el. Ar fi trebuit să i-o dau contabilului acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ani, broaștele făceau schimb prin rotație. Astfel, munții au fost fixați, nu mai pluteau pe mare, iar zeii care locuiau aici s-au bucurat nespus de mult. Dar într-un an, din țara uriașilor Longbo a venit un om să pescuiască în Guixu. El a scos din adâncul mării șase din cele 15 broaște țestoase care aveau sarcina să susțină doi munți sfinți. Aceștia au fost luați de vânt, au plutit spre regiunea arctică și s-au scufundat în mare. Zeii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dintre ei. El provenea dintr-o familie săracă și a rămas orfan de mic. Înainte de recrutare, necunoscând negustoria și refuzând să lucreze pământul, Han a dus o viață de vagabond, de multe ori neavând ce să mănânce. Ca să supraviețuiască, el pescuia din când în când în râul Huaishui. Într-o zi, o spălătoreasă bătrână, văzând că n-avea de mâncare, a împărțit cu el merindea pe care și-a adus-o. Zeci de zile, aceasta i-a oferit hrană. Profund mișcat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ploi. De aici se pare că provine obiceiul de a se organiza anual o întrecere între bărci în formă de dragon, pentru a fi asigurate, astfel, ploile necesare pe tot parcursul anului. O altă legendă spune că, odată, un om pescuia pe malul unei ape mari împreună cu fiul lui. Copilul a fost luat de regele-Dragon și transformat într-o pernă. Supărat, bărbatul a dat foc palatului Dragonului și l-a tăiat pe rege în mai multe bucăți, pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tata stă în genunchi lângă mine, e alb ca norișorul, ce ciudat!, are hainele uscate și ochii uzi, are buzele verzi-albastre și între buze o țigară stinsă, un chiștoc. Lângă tata e Nicu, băiatul care ne vinde râme și mai pescuiește câteodată cu noi, are hainele ude fleașcă și ochii uscați, el m-a scos la suprafață, nu dintre miracolele mele (unde mi-am propus acum, scriind capitolul acesta, să înot liniștit), ci dintr-o groapă a Dunării în care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și nu reușesc să deslușesc aproape nimic. CÎnd mă gîndesc la această perioadă petrecută alături de mama, nu-mi vin În minte decît cuvinte. Mă concentrez atît de tare că mai am un pic și leșin, și tot nu reușesc să pescuiesc nimic În oceanul amintirii decît o formă fără contur și cuvintele prea puține țîțe - asta, și un miros greu de rumeguș-și-bere, ca Într-o speluncă ordinară. N-am avut parte să mă plimb prea mult prin așa-numita lume reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ducea undeva. Am aflat mai tîrziu că le dădea de pomană unor oameni de pe stradă. Într-o zi, la aproximativ o lună după ce am Început să locuiesc cu el, Jerry a adus acasă un pian de jucărie pe care-l pescuise din gunoi. Era alb, stătea pe trei picioare și avea și o băncuță. Era exact ca un pian adevărat, doar că nu avea atît de multe clape, iar unele dintre cele pe care le avea nu funcționau. CÎnd le atingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acesta este Lasse Agstrom, întemeietorul Norvegiei. Deși copii cunosc povestea/legenda/mitul din serialul de desene animate Lasse, o ascultă totuși pe femeie. - Acum mii de ani, țara noastră era ca acum; rece și neprimitoare. Oamenii își vedeau de treabă, pescuiau, pictau în gheață, vânau foci și urși. Lucrurile decurgeau de multă, multă vreme pe același făgaș când, dinspre sud, un trib barbar ne-a invadat țara. Erau romanii, popor crud și prost-crescut, plin de scriitori de mâna a doua. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și se concentră întrucâtva la trafic. Intraserăm în oraș, sau așa mi se părea, deși mergeam în continuare cu o viteză vădit neregulamentară. Tăceam și eu și mă uitam pe geam. - Vă deranjează dacă pun muzică? a întrebat. - Nu, deloc. Pescui din torpedou o casetă și o înfipse în casetofon. Billy Idol, un Best Of. - Billy Idol, am zis. - Îl știți? - Da, sigur, îmi place chiar. Avea două albume foarte bune, Whiplash Smile și Charmed Life mi se pare. Îi luasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]