257 matches
-
și migrează spre o lume mai potrivită lui, despre Agarti și Shambala... Exista undeva o lume aeriană, scânteietoare, o lume a fericirii adevărate și fără sfârșit, aflată dincolo de bolta albastră, așa cum deasupra mușchiului curbat al diafragmei, peste colcăiala de mațe pestilențiale și de sexe obscene, se află arhitectura solemnă a plămânilor 81 și inimii, peste care se înalță orbitor, ca o cupolă peste bazilica organică, briliantul moale al creierului. Exista o lume față de care splendoarea părului feminin era jeg și urdori
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
strălucitoare a geniului tău?! e necesar tot acest chin al ființei mele, această rupere de echilibru, ca să împing cu aceste forțe obscure și oarbe ale iraționalului întreg mecanismul creator, ciclul Patimilor are într-adevăr nevoie de aceste arderi cu miros pestilențial?! 13 decembrie, Radu își pregătește expoziția cu grafica pe calculator, pe calculator, îmi explică și mie cum, cum, funcționează, Mi se închid ochii de somn acum de-ar veni cineva să stingă lumina, comutatorul lângă ușă pe peretele cu Așternuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zgomote ciudate, cotcodacuri de găini, grohăituri de porci, miorlăituri de pisici În călduri. Mă lovește o duhoare grea, provenind dintr-un amestec de balegă de porc, găinațuri de păsări domestice și lături ce se preling, Într-un râu de materie pestilențială, către gura de scurgere a canalului, aflată chiar În mijlocul străzii. Scări strâmbe de lemn, acoperișuri deșelate de țiglă, burlane coșcovite se răsucesc grotesc, căpătând tot felul de forme solzoase, ascunse pe după spatele caselor joase, Înghesuite una Într-alta, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar fi otrăvit cu cele mai grele toxine. Uneori, mă cuprinde o greață grea, ce-mi vine din glandele ascunse ale bărbăției. Dimineața, mă trezesc ejaculând un lichid galben vâscos, ce emană un miros impudic de carne proaspătă. Duhoarea asta pestilențială mă face să vomit. Nu știu ce să fac să rezist acestor impulsuri imunde, acestor spasme viscerale ce mă schimonosesc la chip și-mi dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată; când urinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
L-ați prins, Amelia? întrebă nerăbdător Sellitto. Spune-mi că da. Privind la pata de ulei ce se zărea deasupra apei, răspunse: - Nu știm unde este. Ocolind un vas de toaletă distrus și un tomberon ruginit ce răspândea un miros pestilențial, Sachs se apropie de un grup de oameni care vorbeau foarte animați în spaniolă, aparent fără a se sinchisi de ce se petrecea în jurul lor. Toți aveau undițe; locul era cunoscut de cei ai locului ca fiind unul bun pentru pescuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru vagabonzi într-unul din cele mai puțin salubre colțuri ale Victoriei, unde am putut petrece câteva zile într-o relativă obscuritate. În prima mea seară acolo am împărțit o masă cu alți patru, printre care o femeie cu miros pestilențial, îmbrăcată în mai multe straturi de haine imposibil de soioase. Am privit-o fascinat cum scoate un borcan cu sos de mere din adâncurile jegoase ale hainelor sale, îl deșurubează și își varsă cu două degete făcute cârlig conținutul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca la o saca, până când năravul fără leac mă turbă. Abur și ceață îmi suie din trup în creier. Atunci galopez pe șoseaua mocirloasă, hurducând sacaua până când rup șleaurile. Încep să zbor, lăsând în urmă lut crăpat de secetă, bălți pestilențiale, munți de gunoi. Între toate acestea, Gloria rămâne un punct de pământ. Iapă cuminte, sau izbită de isterie, atunci când primește armăsar în loc. Iar eu, ridicat pe deasupra păcatului și al visului urât, privesc de sus trecerea carelor hodorogite, din care blestemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
instrument cu tijă ce produce pe alocuri duioase sunete fiziologice, culminînd cu re majorul prelungit care, tradus În cuvinte, sună astfel: „Cauza cauzelor, cloaca sordidă care a Împuțit atmosfera țării săptămîni după săptămîni, În trista piață a Cochiliei, puroiul erupînd pestilențial la 13 iunie”. După o scurtă pauză cu gîfÎit produs de acest pasaj de virtuozitate unde apare cochilia și nu se vede melcul, trombonul este Înlocuit cu alt instrument solist și se execută o frază muzicală superbă, purgativă, la bîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu dăruire și al celei pe care o mâna din urmă, asemenea unui comisar din lagărele de concentrare. Se necăjea, uneori, fiindcă, una la mână, pisicile din gangurile subterane nu se speriau de mătură, ci mai mult de vânturile ei pestilențiale și zgomotoase, pe care le scăpa fără voie. Iar doi la mână, fiindcă salariații prinseseră năravul ademenirii, la Sans-Souci, a otrepelor, dar nu pe câțiva cartofi, ca mai înainte, ci dându-le sume de bani și continuând să ignore riscurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
locuri prielnice unor ambuscade sau atacuri prin surprindere. În totală discordanță cu vacarmul luptelor din ultimele zile un calm nefiresc plutește în aer. Ninge des, glacial, cu fulgi mari, pufoși, ce încearcă timid să acopere peisajul mohorât impregnat cu mirosul pestilențial a morții și distrugerii. Câteodată, vântul, ce începe să capete puterea rece a viscolului, aruncă peste cerceveaua ferestrei în spatele căreia el se instalase pulberea albă a omătului. Înjură vremea nesuferită care face să tremure din toate încheieturile, cu toți mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-mă de trotuare. Felinarele nu mai funcționau de la pașopt; Filimon, din caleașcă, era ultimul care le văzuse aprinse. Mă simțeam bine pe piatra cubică, răceala ei curată mă încuraja să merg mai departe. Sub tonete dormeau cerșetorii, imuni la mirosul pestilențial și la vizitatorii care făceau cu schimbul la perete. Trecătorii își vedeau de treabă, ca niște zugravi meticuloși, angajați să spoiască fațada. Dacă n-ar fi răsărit soarele, opera ar fi continuat la nesfârșit: dimineața, n-ai mai fi găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dată, cred că în toamna sau iarna lui 1951, căci purta palton, apariția sa era și mai greu de uitat: se plimba absent, mecanic, epuizat vizibil, cu o batistă albă la gură. Să se apere de microbi, probabil, în... ambianța pestilențială a Aiudului. Cred că făcuse o fobie, o fixație. L-am compătimit sincer. Apoi nu l am mai văzut niciodată. Mi-am reamintit toate acestea (și multe altele) citindu-i ultima carte: Nae Ionescu. Așa cum l-am cunoscut (București, Humanitas
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în care-și duc viața și i-am invidiat pe cei care își pot concentra energiile creatoare către aspectele fine și delicate ale vieții și nu doar către zapparea între Irinei și Gigei, către încercarea de a rezista unor mirosuri pestilențiale din mijloacele de transport, umplerea rapidă a stomacului și eschivarea, ca un balerin rus de renume, a gropilor prea pline cu apă. Aceea este viața pe care noi toți am vrea să o ducem. Din păcate doar o minoritate aleasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
distrus datorită nemerniciei, hoției și lipsei de conștiință profesională a angajaților pescari, care au vândut tot peștele, apoi nu au mai putut plăti curentul electric de la pompele ce reîmprospătau apa etc. Acum totul arată ca o băltoacă abandonată, ce miroase pestilențial în zilele de vară. La mirosul de nămol călduț se adaugă și acela al crematoriului de resturi de pui de la „abator“. Este vorba de un abator construit în anii ’80, care, alături de fabrica de zahăr (gigantică, supradimensionată) nu a funcționat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Márquez. La fel ca dictatorul lui Márquez din Toamna patriarhului, Polikarp Feofanovici joacă domino cu ceilalți veterani, ajunge dintr-un „general“ respectat, un bătrân ramolit și impotent, și moare în cea mai hidoasă singurătate. Căminele suprapopulate, îmbibate de „mirosul penetrant, pestilențial de ceapă fiartă-clor-urină-borș“, fără balcoane, cu bucătării mizerabile și camere sufocante, cu băi comune neiluminate, alcătuiesc un peisaj dezolant în care viața pare imposibilă. În acest univers sumbru, Ionel Pantaleevici Pâslari visează la blocul nou al secretarilor de partid, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Daniel sub formă epistolară. Istoria sa este ancorată într-un loc îndepărat și într-un timp al căderii în trup - este fiul unor băcani dintr-un sat renumit pentru crescătoriile sale de porci. Memoria copilăriei e contaminată de un abur pestilențial, prin care se întrevede figura nefericită a copilului Joseph și a surorii sale Monika, terorizați de ritualurile sexuale, gastronomice și religioase ale familiei. Simetria istoriilor și liantul ce-i unește pe Daniel și Joseph într-o istorie complexă și paradoxală
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Romei. Orașul întreg, cu palate de aur și foruri celebre, cu toate cele șapte coline mitice, fierbea în magma clocotită, topindu-se lent și dispărând în vârtejul gigantic al unui nămol fecaloid. Eu înotam cu mare dificultate în acest fluviu pestilențial, stâlcit între o mulțime de trupuri răsucite strâns în amplexuri perverse. Aerul întreg era năclăit de un miros putred de sex. Când eram gata să mă-nec, am început să urlu și-am încercat să mă agăț de orice ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
furiș, iar Mamei i se părea mereu că nu e destul de discret și că într-o bună zi cineva ne va reclama; erau săptămânile de practică agricolă, care nu ne displăceau întru-totul, eram tineri, cântam, glumeam, ne hârjoneam, până și pestilențialele mirosuri de la fosta fabrică de conserve Fructus nu reușeau să ne strice cu totul plăcerea de a ne etala frumusețea și veselia tinereții. Încă câteva amintiri luminoase ale perioadei de studenție: în 1976 în urma unui concurs național de eseuri, aveam
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
puricatului. Tot umblând gură cască ca la bâlciul copilăriei, entuziasmați de Întreaga atmosferă, am uitat că s-a făcut amiaza și soarele ne arde puternic pielea feței și brațelor goale. Peste tot domnește 419 Îmbulzeala, praful, transpirația, gunoaiele bâzâite, mirosurile pestilențiale. Dar acest fapt nu Împiedică cursul negocierilor și de ce nu a câștigurilor! Este locul ideal unde se vinde și cumpără aproape orice viețuitoare. Doamne ce balamuc! Părăsim zona „fierbinte” pentru un alt obiectiv: o manufactură unde se realizează țesătura tradițională
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fi refuzat-o. Urma în program scoaterea tinetelor și adusul apei. Tineta era deșertată pe coridor într-un hârdău mai mare care, când se umplea, era dus afară și răsturnat într-o gură de canal. Celularul era îmbâcsit de miros pestilențial. Deși se deschideau ferestrele luminatoarelor ore în șir, până la amiază respirai aerul împuțit și infectat. Metoda o introdusese căpitanul magistrat Aurel Munteanu, comandantul militar al Penitenciarului principal Aiud. Antonescu militarizase toate instituțiile, pe lângă directorii civili pusese conducători militari, de obicei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Șeful de secție și ajutorul lui au deschis ușa grea de stejar masiv, cu zăvoare grele, sus și jos, care făceau un zgomot lugubru. Camera 5 bis În lumina difuză a camerei, încețoșată de aburul respirației și îmbibată de miros pestilențial și de mucegai, pe priciurile suprapuse, de o parte și de alta a pereților laterali, se vedeau, în poziții de stafii mumificate, chipurile descompuse ale locatarilor acestei anticamere a morții. Pe peretele din fundul camerei, contrastând cu pereții alb vineți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un metru pătrat, oblonită și cu ferestrele bătute în cuie. Eram înghesuiți 600 față de capacitatea ei de cel mult 100 de oameni. La fiecare 20-30 minute oamenii se prăbușeau în leșin, sufocați din pricina lipsei de oxigen și de aerul împuțit, pestilențial, vâscos. Cum intrai, fața, mâinile și toate de pe tine se impregnau cu o umezeală împuțită. Pentru această hiperpopulată încăpere, cele trei tinete, de 100 de litri fiecare, dispuse pe traseul-interval dintre cele două rânduri de priciuri etajate, erau insuficiente. Fiind
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a auzit un strigăt: "avem nevoie de un roman românesc!". Iorga era convins că noua literatură trebuia să zugrăvească armonia organică a vieții satului și să evite subiectele referitoare la "odioasele" orașe ale secolului al XX-lea: mahalalele industriale, "mirosul pestilențial" al acestora și "vulgaritatea locuitorilor mahalalelor" cu "accentele lor oribile" nu puteau constitui izvorul de inspirație al unui asemenea roman. El credea că literatura nu trebuie să se concentreze asupra "zbaterilor sau a plăcerilor ființelor umane patetice și nefericite" sau
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
acești băieți-buni-la-toate ieșiți din facultăți, care făceau tot felul de afaceri ieftine, Goga se referea apoi la esența problemei: "Aceștia sînt niște păsări de pradă care, prin consens tacit, pregătesc pieirea țării noastre. Ei creează o atmosferă respingătoare, o duhoare pestilențială de hoituri. Din nefericire, pentru salvarea acestor creaturi corupte există o justificare teoretică cu valoare de dogmă, adică faptul că trebuie să considerăm această drojdie dubioasă a orașelor noastre drept temelia vieții națiunii. Binecunoscuta politică de a crea urgent și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
făcut tavanul din balegă de cal cu pământ, crescuseră niște ciuperci, pălăria șarpelui, și se întorseseră în sus, așa ca niște candelabre. Îi ziceam când ne întorceam și când ne culcam: Băi, să nu lovim ciupercile ăstea... Tot aburu’ acela pestilențial se ridica acolo sus. Îți închidea baraca seara, cămăruța aia de papură împletită, și 400 de inși la un singur hârdău... se pișau ăia pe jos, făceau nevoile... și tot mirosul acela venea acolo sus la noi. Mai făceam și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]