1,378 matches
-
iminența din toate trîmbițele și din toate răsuflătorile de hrubă, În fapt, un festival, ca multe altele Înainte, al lui Ceaușescu. Spre mirarea mea, fusesem trimis În misiune În Maramureș de Asociația Națională a Nevă zătorilor să supervizez un concurs pestriț, un alt soi de festival, unul al artiștilor amatori, unde orbii au cîntat bine, au recitat patetic, au venit cu grupuri vocale feminine și masculine, apoi mixte, cu duete din nou unisex pe ambele genuri, dar și amestecate, cu soliști
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
peste umăr un Van Gogh sau un Rembrandt, nu știu dacă mai poți accepta acest lux. Dar singurătatea, constat, nu-și selectează clienții doar dintre genii. Putem vorbi așadar despre o democrație a imperiului singurătății. Populația acestui imperiu este foarte pestriță: cerșetori, vampe, genii, boschetari, miliardari... Îți mărturisesc faptul că, la un moment dat, voiam să solicit dreptul de proprietate pentru ceea ce eu credeam că reprezintă invenția noastră: singurătatea în doi. Eram o naivă. Cred că aceasta este invenția cuplului celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
abordat de către Șerboianu într-un mod abrupt, ci, mai degrabă, în unul "așezat", pregătindu-l treptat pe cititor pentru tematica propriu-zisă. Astfel, arhimandritul vorbește despre Paris, ca model al civilizației occidentale la începutului de secol al XX-lea, o lume pestriță și exotică pentru cineva din estul Europei. El sublinia, așadar, cuceririle din punct de vedere tehnic ale lumii occidentale, dar și faptul că între stat și preoți se iscase de ceva vreme un conflict. Explicația pe care o dădea era
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
congener. Atît implacabila povară a anilor trăiți, cît și dispariția fizică a prietenilor ca și a adversarilor, desființarea biroului "Europei libere" din capitala Franței și, nu în ultimul rînd, evoluția nefavorabilă a unor oameni ce păreau repere etice, descalificați în pestrița realitate postdecembristă, îi produc Monicăi Lovinescu mîhniri pe măsură, pe care exegetul le receptează cu o respectuoasă, plenară participare, socotindu-le a fi "cele ale unui om care a alergat în permanență cu privirea îndreptată înainte și care este pus
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
Marina Constantinescu Dincolo de imaginea orașului, pestriță și kitchoasă, tot mai lipsită de identitate și tradiție, dincolo de gropi,de lipsa de civilizație din trafic, de pe stradă, mă rog, putem spune, în ultima vreme, paradoxal, poate, că în această capitală există o ofertă culturală. Serioasă și variată. Expoziții
După douăzeci de ani. Varianta feminină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7855_a_9180]
-
poți, măcar să-i citești pe cercetătorii care au apucat s-o facă înaintea ta. Cu alte cuvinte, nu poți transforma studiul mentalităților în-tr-o disciplină teoretică. Ea cere descriere empirică și fapt divers: adică strîngerea unor informații care, provenite din bazarul pestriț al populațiilor planetare, pot fi rînduite în caleidoscopul uriaș al unei cărți de antropologie. Și chiar asta face Dan Ungureanu în Zidul de aer. Tratat despre mentalități: străbate continent cu continent și țară cu țară spre a descrie specificul mental
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
seamănă cu o pânză de păianjen din firele căreia nici unul nu poate și nici nu mai vrea să se elibereze. Hong-Kong ca suprapersonaj Prima reușită a romanului constă în evocarea unui Hong-Kong pitoresc, fascinant, care acaparează ca veritabil suprapersonaj. Amestec pestriț de etnii și culturi, de civilizații și ierarhii sociale, orașul își dezvăluie trei chipuri: primul, cosmopolit și trepidant, al doilea desfigurat de ocupația japoneză, cel de-al treilea indecis, vindecându-și lent rănile ca să-și afle iarăși strălucirea și culorile
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
apoi în revistă, în-tr-o notă ușor caricaturală, reverberațiile marilor dezbateri de idei din Franța (în primul rând faimoasa bătălie dintre clasici și moderni) în viața intelectuală din Republica Moldova. Predispoziția autorului către ordine și claritate este în permanență agresată de peisajul pestriț al criticii din Republica Moldova unde niciun criteriu nu este ferm. Constatând că nici critica academică nu este chiar academică (din fericire, pentru că ea cuprinde și tineri cu o gândire dinamică, neatinși de ceea ce s-ar putea numi imobilismul, clișeele de
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
Combinatului de aluminiu de la Slatina și războiul dus împotriva unui stat independent ca Irakul sunt mutate, pur și simplu, în ficțiune de către un autor ce pare resentimentar și care înnegrește suplimentar (pe deasupra personajelor și prin ele) o Tranziție ceva mai pestriță. Prin fața ochilor noștri împăienjeniți de sutele de pagini și discursuri citite, trec, incredibil, figuri reale ca George W. Bush și Traian Băsescu, Patriarhul Teoctist ori "ciocoflenderul" Florin Piersic... Sub raport artistic, această latură "documentară" e cu totul subțire. La fel
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
trebui într-o zi/ să redefinim ce înseamnă comun." Dacă numai arta contează, și nu locul unde este creată, tot inventarul anterior devine inutil. În fapt, autorul își echivalează provincia ("sudul", "infernul vesel craiova") cu o periferie prăfoasă, o margine pestriță și derizorie. Ajuns aici, Cristos însuși ar fi înghesuit la casa de cultură și pus să cânte la cobză. "Ești Cristos? e craiova", rezumă poetul situația, retrăgând încă o dată craiovei dreptul la majusculă. O altă apariție în orașul detestat, de
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
reînviat un stil de filozofie care părea să se fi stins odată cu perioada interbelică - filozofia lirică, reflexia subiectivă, folosirea interiorității ca punct de plecare în desfășurarea unor meditații personale -, ține de tresăririle unei psihologii colective ale cărei ingrediente formează un pestriț amestec de invidie, ură și admirație. Scrisori către fiul meu e o mostră tipică de filozofie lirică. Înclinația imediată este s-o pui în prelungirea Ușii interzise și să le privești pe amîndouă ca părți alcătuind un întreg memorialistic. Neîndoielnic
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
lui Fusako. Cât i-a ținut obrazul în poală, s-a aplecat și s-a uitat în ochii ei negri, mici și sensibili, sclipitori ca niște picături de ploaie, ca niște fluturi în repaus. Mișcarea pleoapelor semăna cu bătaia aripilor pestrițe precum pupilele ochilor ei. Atât de nesinceri, atât de aproape și totuși atât de indiferenți, scăpărând necontenit. Nu mai văzuse în viața lui ochi care să se miște neîncetat, nemulțumiți. Mai întâi concentrați, apoi rătăcind în gol, erau la fel de precipitați
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
ț Sinucigașul contrazice una dintre cele mai puternice înclinații ale vienezilor, aceea înspre inacțiune, înspre amînarea nesfîrșită a unei decizii, înspre temporizarea leneșă, acțiunea fiind înlocuită cu rafinate forme de reverie ori complicate investigații psihologice." (p. 268) O carte de pestriț mozaic social, prilejuin--du-ți o voluptuoasă întoarcere într-un timp irepetabil.
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
aș menționa între multe altele: imaginea cartierelor Tel-Aviv-ului cu caracteristicile lor olfactive, cu brutarii, negustorii, meșteșugarii, atelierele și făbricuțele lor; a restaurantelor din Tel Aviv, Amsterdam sau București, și specialitățile lor culinare; aeroportul Ben Gurion cu agitația și coloritul său pestriț; imaginile de ansamblu (dar și în detaliu) despre Amsterdam și obiectivele sale iudaice, muzeele sale (Van Gogh, Casa lui Rembrandt), rumoarea străzilor și trecătorilor; tipografii și tipografi; atmosfera convențională de la înmormîntări; cum arătau și cum se stingeau altădată incendiile din
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
modulații specifice al ardeleanului întâlnindu-se cu jargonul evreiesc ce se vorbea la "Taica Lazăr", comercial și chiar cu o anume șlefuire intelectuală. Dominant rămâne limbajul adesea "golănesc" din "Târgul Moșilor" și din Șoseaua Colentinei, care imprimă și atmosfera aceea pestriță, cosmopolită (români, greci, evrei, armeni, muscali, unguri, țigani) și cutumele încă patriarhale din margine de București, în plină eflorescență economică între cele două războaie. Tipologia, precum și numele, de obicei, cu rezonanțe simbolice, al personajelor trimit nu o dată la Groapa lui
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
molipsitor. Nu am simțit decît rareori nevoia să zîmbesc, de cîteva ori am mustăcit involuntar, dar cel mai adesea m-am simțit agresat de un univers meschin, absurd și haotic. Ce înseamnă asta? Că aici întîlnim o proză copioasă și pestriță, care este menită exclusiv degustării estetice, în nici un caz amuzamentului burlesc. Dana Percec are o vervă mustoasă de spiriduș cinic, în vreme ce Ciprian Vălcan excelează în istorii funambulești și în invenții onomastice. Și cum ludicul nu cere neapărat un temperament frivol
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
și oamenii s-au aflat la intersecția unor evenimente epocale, care au coincis cu o incredibilă descătușare de energie intelectuală. Doar aberațiile istoriei au făcut ca acest oraș burghez și lipsit de imaginație să devină un magnet pentru o mare pestriță de refugiați, dintre care unii erau artiști, unii aveau probleme cu poliția din țările lor, iar alții, scrie Andrei Codrescu, ilustrau ambele categorii: „Noutatea era uimitoare pentru toată lumea, inclusiv pentru refugiați, care s-au trezit expuși ideilor și artelor ce
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
și lume. Deschide-o!”, scrie Editura Ascendent, îndemnul ei fiind menit poate să-i convingă de puterea lecturii pe cei mai tineri cititori, și Editura Humanitas: „Ai atâtea vieți câte cărți ai citit”. (Irina Loredana Crîngaru) • Târgul Gaudeamus, un amestec pestriț de oameni și cuvinte, nu m-a dezamăgit nici anul acesta. Un aspect de furnicar al cărui mușuroi e cartea însăși. Și curiozități mondene: „A! L-am văzut pe ...!” (Marinela Măciucă) • Printre miile de cărți dispuse metodic, o cutie cu
Gaudeamus 2010. Momente () [Corola-journal/Journalistic/5911_a_7236]
-
la sfârșit, Maftei cel tânăr, păstorul din Mereghiu, strigat de obicei după poreclă, Cocoș. Se echipaseră serios pentru drum. Deasupra minteanului de piele, sumane învechite, toate la fel, doar al celui înalt era ceva mai garnisit; ploscă de lemn, desagi pestriți în spinare. Cel înalt, ca pădurar, avea pușcă, ceilalți - securi cu mânere lungi. Așa înaintau spre Humpleu, pe o urmă, în imensitatea de omăt neîntinat care le pudra cu minuscule cristale, până la genunchi, opincile îndesate și nădragii de țundră. Zăpada
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
nuvelă a lui Isaac Babel, scriitorul publicându-și volumul, Povestiri din Odesa, abia în 1931. Asemeni lui Gustav Meyrink, autorul minunatului roman Golem, arhitectură abstrusă a ghetoului praghez, Babel descoperea în ghetoul evreiesc din Odesa, ghetou numit Moldovanka, o lume pestriță, amestec de negustori mărunți, escroci, curve, gangsteri, rabini, patroni de saloane, o lume crepusculară al cărei sfârșit îl anunțau primele gonguri ale revoluției. Isaac Babel însuși avea să fie ucis la comanda lui Stalin în 1940. Puținele filme evreiești s-
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
aplicate în strat mai gros pe unele fațade decât pe altele, așa că la margini apar mici denivelări când cuprinzi șirul de case cu privirea. Harry uită întotdeauna ceea ce-i și greu de imaginat în Florida cea atât de plată, aglomerația pestriță, înghesuiala arhitectonică bizară, dealurile albăstrii din zare, care împing în prim-plan casele cu frontoane, silindu-le să urce și să se agațe de partea de sus a străzilor, zidurile de sprijin ascuțite și pantele abrupte încununate de garduri de
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
secund are darul de-a întări concretețea evocării, a-i amplifica eposul. Naratorul e un produs al mahalalei bucureștene din interbelic. Departe de a-și ascunde ori mistifica proveniența, d-sa încearcă a o reconstitui în liniile aspre, în culorile pestrițe ce-i caracterizează priveliștea și nu în ultimul rînd în profilul ei moral, aidoma unui sol din care își trage sevele temperamentale ca și, prea adesea, expresivitățile. Termenii de argou sunt puzderie: zulă, deblă, babaroase, huseni, carcaboase, țurăs, soileală, ciușcă
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
studențești. Acolo am întâlnit, printre alții, un băiat cu ochelari, incredibil de slab, cu brațele literalmente ca niște crochete. Era jovial, plin de simțul umorului, vorbea mult, alintat, puțin snob. De fapt, părea să se simtă perfect în mediul acela pestriț și preponderent feminin. Era și el student la engleză, cocheta și el cu literatura, dar nu cine știe ce serios.” Interesant, despre poeziile tânărului Alex. Leo Șerban, nimeni nu părea să știe. Deși faptul că debutase, în 1976, cu un poem în
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
face parte Bertha, devenind amant en titre al amazoanei care coordonează o serie de afaceri dubioase. Scenariul melodramatic este simplu, Lissy este bolnavă de ftizie, Bertha dorește să-și răscumpere amantul, iar Rosenemil alege, în locul cuștii aurite a contesei, tumultul pestriț al străzii, redevenind un Charlot anonim. Povestea sufletului de aur al unui Mitică berlinez care nu se lasă cumpărat, ci se dă pe gratis mi se pare mai puțin importantă în acest film care face loc unei lumi traversate cu
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
afară?, zise el implorându-l din ochi pe contabil. În momentul acela, Evsei Lvovici înțelese că era deja un străin. Rămase puțin pe gânduri în mijlocul camerei, apoi se apropie de masa lui Filiurin. Tocul și registrul de intabulare în scoarțe pestrițe stăteau nemișcate pe masă. Cine știe pe unde era în timpul ăsta Filiurin! Poate se odihnea uitându-se, fără să-i pese, în tavanul ornat; poate se plimba pe coridor ori stătea în spatele lui Evsei Lvovici zâmbind ironic. - Ai auzit, Filiurin
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]