191 matches
-
Carpați, morenele indică limita extinderii foștilor ghețari cuaternari. În prezența grohotișurilor, este greu de depistat o morenă de fund și una de suprafață, ce se caracterizează prin forme și alcătuiri. Singura metodă de recunoaștere a unei morene o constituie analiza petrografică a depozitelor respective și a celor din apropiere. Circul glaciar Șurianu, situat în partea estică a vârfului cu același nume din Munții Șureanu, are două praguri (în est și în mijloc). Deasupra pragului din est se află o morenă transversală
Morenă () [Corola-website/Science/313850_a_315179]
-
masiv de sare, înconjurat de gresii și șisturi argiloase. Prin dizolvarea sării de către apa infiltrată prin brecii au apărut goluri carstice, ceea ce în ultimă instanță a dus la prăbușirea stratului acoperitor. La nivelul arealului de la Meledic relieful este extrem de variat (petrografic, geologic, morfologic). Peștera „6S Meledic” aflată în partea nordică a platoului Meledic și Peștera cu 3 intrări sunt cele mai mari. "6S" se găsește cu intrarea în fundul unei doline, ce face parte dintr-o uvală în care au fost identificate
Platoul Meledic () [Corola-website/Science/320406_a_321735]
-
liceale la liceul real "Nicolae Bălcescu" din Brăila. În 1892, susține bacalaureatul și se înscrie la "Facultatea de științe" a Universității din București, la secțiile de matematică și științe fizico-chimice. În timpul studenției împreună cu profesorul Ludovic Mrazec face cercetări geologice și petrografice în regiunea Dobrogei și a Carpaților Meridionali. După terminarea studiilor universitare, pleacă la specializare în Austria și apoi în Germania. Teza sa de doctorat (1900), tratând probleme de petrografie, este distinsă cu mențiunea "Magna cum laude" a "Universității din Munchen
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
studiile sale de geologie-mineralogie-petrografie, iar pe de altă parte studiile sale asupra solurilor din România. A realizat studii asupra Dobrogei, Carpaților Meridionali, Masivului Parâng, Munților Lotrului. A descoperit lotritul - înscriind în geologie un nou mineral.. În legatură cu studiile sale petrografice, mineralogice și tectonice, mare importanță o prezintă cercetările sale privind bogațiile subsolului romanesc, fiind cel dintâi care a precizat condițiile de zăcământ ale petrolului din Oltenia. Gheorghe M. Murgoci a fost întemeietorul școlii românești de pedologie, în 1909 prezentând prima
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
roci (șisturi cristaline, roci vulcanice, roci magmatice și roci sedimentare). Ca și în Alpi, Apenini sau Munții Scandinaviei, în Carpați se găsesc numeroase arii cu forme de relief carstic și calcaros, forme de relief glaciare relicte, un relief structural și petrografic variat. Cea mai mare diviziune o constituie Munții Tatra. O mare parte din vestul și nordul Carpaților Vestici Exteriori din Polonia, Ucraina și Slovacia sunt tradițional numiți Beskids. Granița geologică dintre Carpații Vestici și cei Estici, parcurge aproximativ linia (de la
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
nord-vestică a depresiunii Bârsei, care, la rândul ei, face parte din sistemul de depresiuni intramontane din aria Carpaților Orientali. Și din punct de vedere geologic - structural, valea pârâului Baraolt formează zona de contact dintre cele două masive muntoase, cu compoziție petrografică și litologică aparte. La nord de cursul pârâului se întinde masivul muntos Harghita de Sud, care este de origine vulcanică, produs al neovulcanismului din pliocen. Zona este constituită din rozii andezitice în situ, acoperite pe alocuri cu piroclastice andezitice și
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
clasică de alunecări de teren, prezente într-o gamă variată de tipuri. Caracteristice sunt însă alunecările masive de tip “glimee”. Riscul geomorfologic este diversificat în funcție de procesele actuale. Parametrii morfografici și morfometrici, prin valorile lor, în strânsă interacțiune cu structura substratului petrografic, confirmă principala caracteristică a Podișului Hârtibaciului: dinamica accentuată a versanților. Astfel, densitatea fragmentării are valori cuprinse între 2 și 3,5 km/km, iar energia reliefului variază între 90 și 300 m/km. Declivitatea variază de la 5-10 pe suprafețele structurale
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
Structura geologică a Subcarpaților Argeșului pare complicată la prima vedere dar printr-o observare atentă a hărților geologice și printr-o documenatre bibliografică susținută precum și prin anumite observații în teren se pot descifra cauzele care au dus atât la alcătuirea petrografică sau la dispunerea generală a reliefului cât și la formarea principalelor materiale parentale ale solurilor. Astfel sunt ușor de observat variațiunile transgresiunilor și regresiunilor marine prin care au fost sedimentate pe rând depozitele caracteristice fiecărei perioade. Dezvoltate la sud de
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
partea sudică a Subcarpaților Argeșului. Printre depozitele de apă dulce ale Pliocenului apar și stratele de cărbuni pe o direcție est-vest de la Boteni - Jugur - Berevoești - Mușătești - Curtea-de-Argeș. Dispuse de asemenea monoclinal, stratele pliocene se diferențiază de cele miocene prin componența petrografică deoarece în primele predomină depozite fine nisipoase și marnoase (dacice) iar în cel de-al doilea conglomeratele și pietrișurile. Meoțianul apare numai pe interfluviul Topolog - Argeș cu caracter ingresiv ce îmbracă un facies de margine mai grosier, și are depozite
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
de mici lacuri. Spre valea Dâmboviței suprafețele structurale sunt mai puțin extinse dar versanți sunt mai abrupți iar pădurile ocupă suprafețe mult mai mari. Apariția conglomeratelor calcaroase sau a gresiilor calcaroase mai ales în cheile Dâmboviței a creat un relief petrografic specific. De remarcat este și frecvența mare a suprafețelor erodate foarte puternic până la apariția la zi a rocii. Studierea luncilor pentru râurile din Subcarpații Argeșului este deosebit de importantă din punct de vedere economic și social deoarece aici de-a lungul
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
și o lungime de cca. 3 Km (pe direcția nord - sud). Altitudinea maximă este de 1381 m (în creasta Munticelu-Piatra Șugaului). Suprafața protejată cuprinde 318 ha de zonă stîncoasa aparținând acestuia . Ea include, astfel: Situl acumulează atât obiective de interes petrografic (acumulări de tuf calcaros, travertin, calcare de vârste diferite), paleontologic (fosile mezozoice) și tectonostructural (fracturi, contacte tectonice, pânze de șariaj), cât și peisagistice (relief calcaros și carstic), floristice (fânețe montane, izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), versanți stâncoși cu
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
de aluviuni de diferite grosimi, dispuse în bancuri sau dune de diferite forme, care se află într-o mișcare periodica. Deplasarea se face cu precădere la viituri. Materialele aluvionare au de obicei o constituție heterogena atât din punct de vedere petrografic cât și granulometric. Analizate pe distanțe mari se observă o descrestere a diametrului aluviunilor în josul râului, de la bolovăni mari în regiunile muntoase, până la nisipuri și maluri fine în zonele de câmpie. Afluenții aduc de obicei aluviuni mai grosiere decât ale
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
complexă, care apare în timpul profilului de echilibru că o materializare a acestuia. Structura luncii rezultă din însăși geneză ei. În fundament se află rocile în loc, retezate aproximativ la același nivel. Urmează un strat de aluviuni, heterogen din punct de vedere petrografic și granulometric. În partea superioară, albia majoră este acoperită de un strat de argilă aluviala. Aceasta este depusă de apele de inundație și provine mai ales din spălarea solului; de aceea malul rezultat este în general foarte fertil. Afară de stratul
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
adiacentă valea Cricovului Sărat, prin care este despărțit de Dealurile Bucovelului din subunitatea externă a Subcarpaților Teleajenului a Subcarpaților Prahovei. Orientarea generală a culmii Istriței este dinspre sud-vest spre nord-est. Aceasta poate fi subîmpărțită - ținând cont cu precădere de natura petrografică a rocilor, în mai multe subunități: În zona de nord-vest se află o prelungire a culmii principale - dealul (culmea) Ciortea - prelungită până la Tătaru, iar în zona sudică centrală, la sud-vest de dealurile Năenilor, Dealu Mare propriuzis. În partea de vest
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
caducifoliate, pajiști ameliorate, pășuni, râuri) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Apuseni. Din punct de vedere geologic acesta prezintă în mare parte o zonă de cheiuri (versanți abrupți) săpate în roci metamorfice (gnaise și feldspați) de apele râului Cerna. Relieful petrografic este dezvoltat pe șisturi cristaline; roci aparținând cristalinului getic din "seria Sebeș-Lotru". Situl Cheile Cernei prezintă o arie naturală ce adăpostește elemente rare de floră spontană și fauna sălbatică specifice sud-vestului Apusenilor. Acesta dispune de un habitat natural prioritar din
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
relief este caracteristică și spațiului românesc. Relieful structural este pus în evidență de abrupturi și denivelări în Carpați și Podișul Dobrogei de Nord. De asemenea, horstul dobrogean s-a constituit pe resturi hercinice în condițiile eroziunii diferențiale a peneplenei. Relieful petrografic este dezvoltat pe roci cristaline în Carpați și Podișul Dobrogei. Relieful dezvoltat pe roci solubile reprezintă peste 20 % din teritoriul țării, mai relevant fiind relieful carstic din aria carpatică. Tot în Carpați este specific și relieful dezvoltat pe gresii și
Relieful României () [Corola-website/Science/335921_a_337250]