356 matches
-
cu cele interioare decorate, pe toată înălțimea lor considerabilă, de steme ale aristocrației transilvane; în minima piațetă din fața intrării, ridicându-se pe un soclu de piatră, supla statuie în bronz a Sfântului Gheorghe străpungând balaurul. La celălalt capăt, în mijlocul altei piațete, pe un soclu zvelt ca o coloană, statuia albă și gracilă a Fecioarei Maria. De-a lungul unuia dintre trotuare, între altele, clădirea sobră, academică, a Universității „Regele Ferdinand“, apoi (pe atunci) ruina teatrului vechi și o casă cu etaj
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu te atingi (ceea ce mă încântă). Așa că „ne“ propun să renunțăm la maniile noas tre. Vrei, dulcea mea? [...] 41/1950 III Miercuri, 26 iulie [1950], seara Nu mă certa, dulcea mea dragă. Iarăși am căzut, de data asta pe când străbăteam piațeta prin care treceau liniile de tramvai înainte de stația [Liceul] Lazăr, venind dinspre podul Izvor. [...] Nu te speria, scumpa mea, am scăpat ușor și de data asta. Întreabă un doctor, dacă se întâmplă sa te duci la vreunul, cum se explică
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se îndrăgostise de străzile din New York și muncea din greu pentru a afla cum le-ar putea folosi oamenii mai bine. Contribuția cea mai importantă a lui Whyte a fost studiul asupra modului cum folosesc oamenii spațiile publice: străzile, parcurile, piațetele și așa mai departe. Folosind procedeul de filmare lentă, „detectivi” ascunși și numeroși intervievatori, el și asociații lui puneau sub supraveghere o piațetă urbană sau un mic parc, să spunem, și le studiau minut cu minut, timp de mai multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
mai importantă a lui Whyte a fost studiul asupra modului cum folosesc oamenii spațiile publice: străzile, parcurile, piațetele și așa mai departe. Folosind procedeul de filmare lentă, „detectivi” ascunși și numeroși intervievatori, el și asociații lui puneau sub supraveghere o piațetă urbană sau un mic parc, să spunem, și le studiau minut cu minut, timp de mai multe zile. Când terminau, puteau să spună totul despre fiecare bancă, bordură, alee, fântână sau arbust, și mai ales despre felul în care interacționau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
mai mult într-un magazin, el va cumpăra mai mult. Însă timpul petrecut de client la cumpărături depinde de cât de confortabilă și plăcută îi este șederea în magazin. Așa cum, prin munca lui Holly Whyte, s-au îmbunătățit parcurile și piațetele, știința shoppingului contribuie la crearea unor medii mai bune de desfacere a produselor cu amănuntul. În cele din urmă, pledăm pentru interesele consumatorului într-un mod care este de folos și clienților noștri. CAPITOLUL 2 SUBTITLU 2.CE NU ȘTIU
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
declanșatorului aparatului de fotografiat. Imaginea Barcelonei îmi va rămâne veșnic întipărită datorită acestei ascensiuni și datorită acestor oameni drăguți care au îmbogățit ziua de ieri prin prezența lor. După ce am coborât din turn, ne-am așezat la o masă din piațetă și am fost invitați de domniile lor să servim câte o bere și niște sandwichuri comandate unui ospătar tânăr și simpatic. Aici au urmat poveștile timp de mai mult de o oră, am mai servit și un pepene galben pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
epatant, mai dezamăgitor decât Sfântul Mormânt restaurat, pe care un minaret vecin îl umilește cu înalta-i siluetă. Vizitatorul nu zărește bisericuța pierdută în ansamblul urban decât atunci când ajunge la treizeci de metri de ea. Strada nu duce perpendicular la piațetă, ci trece pe lângă ea. Absența de esplanadă, de perspectivă și de distanță privează buricul lumii occidentale de o expunere convenabilă, ba chiar și de minimul de aparență la care un obișnuit al maiestuoaselor deschideri din piața Sfântul Petru (unde, în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dacă Macedonia nu mai este decît o regiune cheală, aceasta se datorează turcilor, fapt care uimește, deoarece turcul, la el acasă, iubește și respectă copacii. Ce alți platani mai frumoși pot fi văzuți decît cei de la moscheea Eyub sau alte piațete din Constantinopol? Am asistat chiar la Salonic la o scenă care ilustrează comportamentul turcilor în țara altora, în privința copacilor. Hilmi Pașa ordonase o ieșire a unor contratorpiloare din divizia navală pentru a sprijini o acțiune a jandarmilor la Katerini. Nava
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
bătrânul plesnindu-se cu palma peste coapsă. Am uitat complet de ea. Da, am desonorizat-o când am făcut experiența. Of, mă duc să-mi repar greșeala. — Foarte bine faceți. 4 La capătul lumii Biblioteca În centrul orașului se află o piațetă semicirculară, la nord de podul vechi. Cealaltă parte, adică jumătatea inferioară a cercului, e dincolo de râu, spre sud. Cele două jumătăți ale cercului sunt cunoscute ca piațeta de nord și piațeta de sud. Deși considerate un întreg, ele sunt atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bine faceți. 4 La capătul lumii Biblioteca În centrul orașului se află o piațetă semicirculară, la nord de podul vechi. Cealaltă parte, adică jumătatea inferioară a cercului, e dincolo de râu, spre sud. Cele două jumătăți ale cercului sunt cunoscute ca piațeta de nord și piațeta de sud. Deși considerate un întreg, ele sunt atât de deosebite, încât lasă impresia că n-au nici o legătură una cu alta. În piațeta de nord atmosfera e cumplit de apăsătoare, poate din pricina liniștii misterioase care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
capătul lumii Biblioteca În centrul orașului se află o piațetă semicirculară, la nord de podul vechi. Cealaltă parte, adică jumătatea inferioară a cercului, e dincolo de râu, spre sud. Cele două jumătăți ale cercului sunt cunoscute ca piațeta de nord și piațeta de sud. Deși considerate un întreg, ele sunt atât de deosebite, încât lasă impresia că n-au nici o legătură una cu alta. În piațeta de nord atmosfera e cumplit de apăsătoare, poate din pricina liniștii misterioase care domnește în jur. În comparație cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dincolo de râu, spre sud. Cele două jumătăți ale cercului sunt cunoscute ca piațeta de nord și piațeta de sud. Deși considerate un întreg, ele sunt atât de deosebite, încât lasă impresia că n-au nici o legătură una cu alta. În piațeta de nord atmosfera e cumplit de apăsătoare, poate din pricina liniștii misterioase care domnește în jur. În comparație cu ea, atmosfera din piațeta de sud nu poate fi definită nicicum. Aici nu simți nimic, totul pare extrem de confuz. Casele sunt mai rare, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
considerate un întreg, ele sunt atât de deosebite, încât lasă impresia că n-au nici o legătură una cu alta. În piațeta de nord atmosfera e cumplit de apăsătoare, poate din pricina liniștii misterioase care domnește în jur. În comparație cu ea, atmosfera din piațeta de sud nu poate fi definită nicicum. Aici nu simți nimic, totul pare extrem de confuz. Casele sunt mai rare, iar straturile de flori și piatra de pavaj, prost întreținute. În mijlocul piațetei de nord se află un turn cu ceas. Are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
misterioase care domnește în jur. În comparație cu ea, atmosfera din piațeta de sud nu poate fi definită nicicum. Aici nu simți nimic, totul pare extrem de confuz. Casele sunt mai rare, iar straturile de flori și piatra de pavaj, prost întreținute. În mijlocul piațetei de nord se află un turn cu ceas. Are o formă care îți lasă impresia că e gata să străpungă cerul. De fapt, n-ar trebui să-l numesc astfel. Este un obiect care doar seamănă cu un turn cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o scară de funie sau pe mai știu eu ce, numai că la baza lui nu se observă nici o intrare. Turnul este atât de înalt, încât trebuie să treci podul vechi spre sud ca să poți citi cifrele de pe cadranul ceasului. Piațeta de nord e ticsită cu clădiri din piatră și cărămidă, dispuse în formă de evantai. Nici o clădire nu se deosebește de cealaltă. Nici una nu are vreun ornament sau vreo plăcuță indicatoare. Porțile par sigilate. Nu vezi pe nimeni intrând sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de oameni pe care nu-i cunosc și care-și țin respirația ca să nu-i simt... Și apoi își văd mai departe de treabă. Oare ce treabă? N-am să știu niciodată. Biblioteca se află într-una dintre clădirile din piațetă. Nu se deosebește prin nimic de celelalte construcții. E pur și simplu o clădire din piatră. Nu prezintă nici măcar un semn distinctiv. Fațada veche, de un gri spălăcit, streșinile înguste, zăbrelele de la ferestre, ușile masive din lemn. Pare mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se zăreau păsărele. Absolut nici o mișcare în jur. Se auzea doar zăpada scârțâind sub picioarele mele. Un scârțâit ciudat al cărui ecou se izbea parcă de zidurile caselor. Când m-am apropiat de poartă, l-am văzut pe Paznic în piațetă, sub căruța pe care o reparase împreună cu Umbra. Îi ungea osia și roțile. Căruța era încărcată cu oale din ceramică pline cu ulei de rapiță, fixate bine cu frânghii ca să nu se răstoarne. Oare la ce naiba îi trebuia atâta ulei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe care-l avusese înainte. M-am întristat foarte tare la gândul acesta. Știrile legate de baraj s-au terminat și pe ecran a apărut ceremonia de încoronare a unui rege. Niște cai frumos împodobiți trăgeau o caleașcă. Au traversat piațeta pavată. Mi-am căutat umbra în procesiune, dar n-am găsit-o. N-am văzut decât umbra caleștii, a cailor și a clădirilor. S-a rupt firul amintirilor. Nu eram absolut convins că mi se întâmplaseră toate astea. Oricum, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tragică. Să urmărim cronica unui preot prezent la eveniment: «E 1 mai 1936, prima vineri din lună. Însoțit de don Stanislao Pellizzer și de doi aspiranți religioși, don Rosa s-a prezentat emoționat în fața poporului care i-a fost încredințat. Piațeta din fața bisericii era plină de lume curioasă: femei, tineri, vreun bărbat și mulți copii. Cea mai mare parte era prost îmbrăcată și murdară. Cei mai mulți aveau o reținere indiferentă, dar cei mai mulți dintre ei manifestau o expresie arogantă, ostilă; puțini arătau iubire
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
când poliția a cercetat casa după atac, computerul nu mai era în camera lui, deși le-am spus că eram sigur că-l văzusem) și probele în favoarea unei conspirații (o Nadine Allen beată, șoaptele în joacă ale unor băieți în piațeta de la Mall, cele două cutii cu haine pentru Salvation Army pe care le zărisem în camera lui Robby - nimeni nu putea fi sigur dacă lipseau din haine sau nu - și cele douăsprezece vizite pe care le-am evaluat că le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Undeva în zonă este și Sintra - o altă localitate faimoasă pentru palatele sale de lux și vegetația abundentă, cea descrisă cu mult farmec de Byron în poemul Childe Harold. Dar nu vom ajunge până acolo. La Cascais parcăm într-o piațetă de la marginea orașului. Aici urcăm într-un minitren de Disneyland, format din vagonete roșii. Cineva glumește: „Acesta ar trebui să fie Trenul Scriitorilor!”. De ce nu? Nu e nevoie să nimerești neapărat într-un TGV pentru a te considera un spirit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prânz. Magazine de lux, cinematografe, mari restaurante, sedii ale unor cunoscute companii aeriene și, un amănunt important pentru noi, birouri de schimb valutar cu cel mai avantajos curs al dolarului din câte am întâlnit până acum la Paris. VASILE GÂRNEȚ: Piațeta din fața Catedralei Notre-Dame. Lume trântită direct pe asfalt, epuizată de atâta alergătură. Două englezoaice bătrâne mănâncă sendvișuri și comentează elementele de arhitectură ale catedralei. Un pictor care face portrete, momentan fără clienți - ultimul care l-a refuzat am fost chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
anilor ce vin. VASILE GÂRNEȚ: Notații fugare. Am văzut, contra cronometru: La Sorbonne (aici mi-ar fi plăcut să învăț, aș fi suportat poate și un curs ca acesta: Istoria și decesul comunismului în Europa de Est. Am intrat într-o mică piațetă pavată, din interiorul campusului. O placă unde erau consemnate date importante din istoria Universității. Am umblat pe coridoare, am consultat panouri cu anunțuri - majoritatea invitații la concerte și la tot felul de agape. Studenți și profesori grăbiți...); Le Pantheon (am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în realitățile frivole ale anului 2000. Lecția de istorie s-a terminat. A învins echipa lui Zidane cu 2 la 1. Înainte să ajungem la Lille, mai facem o escală într-un mic orășel flamand, unde luăm masa într-o piațetă (de fapt, un imaș verde, bine amenajat). Aici, suntem invitații speciali ai primarului, un bătrânel simpatic, cu veleități de poet. Bătrânul chiar ne citește, transfigurat de emoție, două poezii. Are alături de el o tânără, probabil o vedetă locală, care recită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o excursie pe care o aștept cu nerăbdare, ca să-mi astâmpăr patima pentru gotic. 23 iunie, vineri VASILE GÂRNEȚ: Ne trezim la 9 dimineața. Micul dejun la restaurantul hotelului - foarte gustos. Schimbăm bani peste drum (de fapt, e o mică piațetă în reconstrucție), în sediul unei bănci. 1 dolar = 4,32 zloți. Pornim pe jos, sub umbrele, spre castel. Atmosfera încărcată de astă-noapte a erupt, iată, într-o ploaie măruntă, sâcâitoare. Castelul e situat pe malul drept al râului Nogat, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]