14,286 matches
-
convorbiri, apărută în 2004 la Editura Limes din Cluj, la care iau parte Gheorghe Grigurcu, Ovidiu Pecican și Laszlo Alexandru. Indică pînă și pagina de unde citează. Ai crede că scrupulul bibliografic este esențial pentru Gabriel Andreescu. M-am mirat un pic de atîta exactitate, într-un articol ocazional mai ales că citisem, în același ziar, acum o lună, tot sub semnătura lui Gabriel Andreescu, o informație pe cît de categoric exprimată, pe atît de falsă, și care n-avea ea, ca
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
cu zahăr ars și vanilie, de vin fiert cu scorțișoară, colindători cu fețe îmbujorate... ...Maxi-taxi-ul ni se părea că merge mult prea încet, așa că Haralampy, într-un exces de zel, i-a zis șoferului: -Mă scuzați: n-ați putea un pic mai repede ? Știți ? Noi suntem de la oraș și am vrea să prindem începutul serii de Crăciun acolo... Poate chiar vreun progrămel la televiziune... Șoferul, un bărbat cu figură de om dintr-o bucată, a oprit microbuzul și s-a ridicat
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
realitatea imediată", caracterul prea național și prea moralizator - ceea ce o face "primitivă" și, categoric, "inferioară". Slavici nici nu e pomenit. Dacă pentru Octavian Goga avea, în alte articole, cuvinte mai bune, considerându-l reprezentativ, pentru George Coșbuc nu avea nici un pic de înțelegere (ba, dimpotrivă, susținând cu argumente noi, posibilul plagiat în serie al baladelor coșbuciene). E. Lovinescu nu avea, înainte de 1918, mai multă considerație pentru literatura ardeleană decât avem noi astăzi pentru literatura basarabeană. Când va iniția campania revizuirilor, în
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
și soboarele de preoți ortodocși s-au răspîndit cam peste tot, ultimile căpătînd o slăbiciune patetică pentru chipurile cioplite, drept pentru care și-au tot scuturat busuiocul pe unde au fost convocate, fără crîcnire, fără prejudecăți și, mai ales, fără pic de rușine. Doar Timișoara și Bucureștii au scăpat de această epidemie a pseudomonumentului, aici realizîndu-se și cîteva dintre cele mai reprezentative lucrări de for public din ultimii cincizeci de ani. Dacă la Timișoara lucrurile sînt oarecum de înțeles pentru că spiritul
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
mătușa Vera, nu știu prea bine de unde vine. A apărut așa, cu profilul ei uscat și tăios, ca să încarneze autoritatea în această familie de artiști caracterizată printr-o blândețe pasivă. Este cumva contrapunctul, cățelul de usturoi care să dea un pic de picanterie cărnii prea fade a personajelor. D.J. Ca în cazul celor mai mulți dintre scriitorii ruși, ceea ce este cel mai uimitor în scrisul dvs. este firescul. Sunteți la curent cu ceea ce se petrece azi în proza rusească. Și în Rusia, în
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
un cui, Fiodor Vasilievici... Am ridicat bastonul în aer ca să iau martor becul spart de pe hol. - Da, da, s-a urmărit să-mi găuresc piciorul, știu! Puteam să m-aleg cu o gaură, cel puțin până-n carne, da! Scotocesc un pic sub cartonul din talpă, înăuntru și-i arăt triumfător măruntaiele troașei. - Ia uite! Cuiul a ieșit pe partea cealaltă! Ei? Dar Mirovna deja se încuiase la ea-n cameră. Nu m-aș miră să fi fost tocmai haimanaua de fiu-so
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
șonticăind la ușă ca s-o deschid. Nu mai poate omul acum nici să-și bată un cui în perete, fără să fie deranjat? -Termină cu porcăriile, Fiodor Vasilievici! mi-a scuipat în față Mirovna. Și mai lasă-ne un pic în pace cu poveștile dumitale cu cuie. Începe să sune a obsesie! Dacă ești infirm, nu înseamnă că trebuie să le faci tuturor viața imposibilă aici, închipuiește-ți! S-a îndepărtat pe hol și fesele ei ascuțite, parcă, mă priveau cu
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
și tovarășii lui a fost o epocă a neîncrederii și a jignirii fără sfârșit. Ofensele nu s-au terminat, din nefericire, o dată cu ieșirea din lagăr. Armata Roșie, omniprezentă și omnipotentă, cu pantagruelica lor poftă de viață (redată în tușe un pic exagerate), nu reușește să le insufle vitalitatea și nici să-i protejeze de figurile ostile întâlnite în lungul lor drum (care s-a bucurat și de o transpunere cinematografică, în 1997, în viziunea regizorului Francesco Rosi).
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
capabil de strategii colosale... Urmează o mărturisire intimă. Ezit, dar vârsta, precum și gândul ispititor al posterității mă îndeamnă să o pun pe hârtie. Fiind o mică, o infinitezimală zgaibă de culoare, nu chiar întregind, însă făcând eventual să tresară un pic fizionomia Subiectului. Paralel cu locuința criticului, se afla o căsuță modestă, în care locuia singură o tânără nepoată a lui Călinescu, pe nume Ioana Trifu, ramura ieșană. Nu știu dacă o mai fi trăind; oricum, iertată fie-mi indiscreția. Nu
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
Franța... Gallimard... Ardis... zăpadă de pe culmile uitate.) "E scriitor bun" - a spus cineva dintr-o dată. Am auzit bine, se pare că vorbeau despre mine. La bucătărie, trebuie să spui mereu așa ceva despre un underist, ca să se bucure și el un pic. Pomană, au aruncat o vorbă, doar nu le pare rău de-o vorbă, dacă toată viața ai trăit ca un proscris. (După părerea lor, ca un proscris. Eu gîndesc altfel.) Cineva mi-a dat o țigară. A apărut lîngă mine
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
o mișcare simplă (după omoplatul lui, ca într-un loc cunoscut) i-am înfipt cuțitul, simțind cu vîrful golul surpător al inimii omenești. A chițcăit ca un șobolan într-un colț. "Ma-mma-aa", a mai îngînat. Apoi s-a zbătut un pic, dar fără să scoată un sunet. Pur și simplu, se cutremura din tot trupul. Am scos casetele, le-am pus la mine în buzunar. Ce reportofon mic. Am luat tot, am verificat. Am stat cîtva timp în întuneric. Sticla se
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
aromat și tare care acoperă zațul gros și non-potabil al sentimentelor de bază. Dar de ce acest Ťdecîtť condescendent? Căci chiar așa cum e, Ťcafeauať asta intelectuală, filozofică, savantă, ba chiar subtilă uneori e printre puținele lucruri care ne mai țin un pic treji în trecerea noastră - bună-rea cum e - dintre cele două nesfîrșite somnuri"" (207). De ce mi se pare atît de important accentul pe pathos, dincolo sau mai presus de logos și chiar ethos? Datorită obositei metafore a turnului de fildeș, intelectualul
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
Mătăsari, de prin 1943-44, de aproape șaizeci de ani... Telefona de la München... Prietenii se miră de memoria mea auditivă, și, într-adevăr, mai mult decât figurile, rețin modulațiile vocilor. A lui Chihaia, oricum, inconfundabilă: puțin afectată, dar nu cine știe cât, un pic persiflantă, cu un haz abia reținut, însă ceva cald, amical, în rostire. Cu un asemenea glas, nu poți să te înțelegi bine cu oamenii la piață. Nimic dur; nici o alunecare vulgară. Un ton oarecum răsfățat, însă distins. Altădată, în studenție
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
ca orice construcție literară, din fine tehnici scriitoricești, studiate cu amănuntul. Cu siguranță unul real, atent, fidel fotografiat. Te simți în el prizonier și pasager. Sau pur și simplu te simți firesc - dar asta se întîmplă pentru că ești, măcar un pic, personaj al lui. E o parte din raiul tranziției de acum. Dintre toate cărțile pe care le-am citit în ultima vreme, aceasta are titlul cel mai expresiv: Raiul găinilor. Urmează subtitlul, întrucîtva lămuritor - fals roman de zvonuri și mistere
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
Ion Iliescu este criticat cu severitate, pentru a nu accepta cu ușurință insinuări că aș fi făcut "pace separată" cu PSD (nici nu știu cum arată cei mai mulți dintre liderii acestei formații). Campania calomnioasă împotriva mea dusă de anumite publicații este însă un pic cam prea concertată și intens direcționată spre a fi doar efectul unor "indignări" personale. Mă întreb, pe de altă parte, cum putem explica întîtrzierile maturizării unei elite politice în România. Poate că nu ar trebui să fim pesimiști - există un
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
nu există cuvînt care să exprime ce sînt. Asta e. în adîncul meu, sînt un palestinian, sau un evreu, cineva care caută altceva". Ce caută la Cannes? Iubește Cannes-ul? "Sper doar că prezența mea aici o să-i facă un pic mai multă publicitate filmului meu". Pentru că, se știe, lumea nu se prea înghesuie să vadă un film de Godard. Chiar și printre critici, fanii sînt destul de puțini. Rar o îmbinare atît de personală de umor negru și de melancolie, ca
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
lemn. M.C.: Se poate vorbi într-o limbă neocupată. N.M.: Exact. Acuma, citind eu pentru o carte la care lucrez ce scria Călinescu în anii '40, sau alții, în anii '50, inclusiv Paul Georgescu, Crohmălniceanu, îți spun că sînt un pic îngrozit și-i dau dreptate lui Marino să fi fost șocat. M.C.: Uite ce se întîmplă, fiecare dintre noi are anumite întîlniri, anumite revelații care se pot produce aproape întîmplător, și eu cred că noi trebuie să le rămînem recunoscători
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
una, alta, nu mai există nici un alt festival internațional de teatru. E și bine, e și rău pentru echipa de la Sibiu. Dețin supremația absolută, muncită și obținută cu eforturi mari. Lipsește, însă, concurența. Aleargă singuri pe un culoar gol. Un pic de competiție nu strică nimănui. E greu să te încumeți la un astfel de travaliu, să-l susții, să-l menții. Așa, există un singur nucleu, o singură sursă de a vedea și altceva decît spectacole din țară, alese nu
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
reușiseră să publice volume nesubvenționate de stat... 2 1. Etc. etc. etc. ...Astfel, dragu" mieu, mai toți redactorii de știri vor afla că are loc un eveniment cultural. Încolo, ce e aia "Târg de carte", chiar "Bookarest 2004", fără un pic de senzațional ? Îți spun tot eu: scăderea ratingului. Și nu se face, deoarece se mizează pe faptul că, oricum, românii, datorită originii lor latino-dacice, sunt inteligenți prin... genă *) -Bine, dar eu ce trebuie să fac ?, l-am întrebat pe Haralampy
Evenimentul cultural ca știre de senzație by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12802_a_14127]
-
dar cîștigînd bătălia cu adevărat importantă. - Sîntem acuzați de contrabandă cu valută și țigări, îi răspunse Gitanas. - Și cine ne acuză? - Mă tem că sînt chiar ceea ce par. Cu alte cuvinte, poliția națională, cu cagule. În toată țara e un pic de atmosferă de carnaval în noaptea asta. Un fel de ce-am găsit al meu să fie. Era ora unu cînd "polițiștii" se îndepărtară, în fine, ambalînd motoarele Jeepurilor. Chip, Gitanas, Jonas și Aidaris fură abandonați cu picioarele înghețate, un
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
mai este vorba de o pronunție autentică, ci de o simplă modă grafică. În orice caz, jmecher e o pronunție și chiar o grafie cu oarecare tradiție; asigurînd un caracter mereu familiar-argotic unui termen dintre cele mai stabile: ,e un pic mai jmecher decît noi" (fanclub.ro); ,tu ești jmecheroaică sau jmecher ...?" (forum.softnews.ro). Modificarea consoanei poate fi asociată cu trunchierea - ,o prinde un crocodil mai jme și o mănâncă" (radio15fm); ,tu faci altfel pentru că ești mai jme" (price.ro
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
are sau nu un amestec, etc. Și nici măcar n-am să mă obosesc să le arăt obrazul comentatorilor obsedați să batjocorească gestul lui Stolojan și reacția emoțională (cât se poate de umană, de altfel) a lui Băsescu. Dacă mai au pic de conștiință, pot să-și tragă două palme singuri. Încerc cu totul altceva: să înțeleg în ce măsură lupta pentru putere a ajuns în România o confruntare pe viață și pe moarte. În după-amiaza și seara lui 2 octombrie 2004 s-a
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]
-
Valentin Nicolau, umilit de senatorul Adrian Păunescu, a atras oprobiul publicului reprezentat de mine și de Coryntina zicând: -Așa-i trebuie, domnului Nicolau! Adică, șade bine-mersi pe scaun în fața Comisiei de Cultură a Senatului, în loc să ia poziție, așa, măcar ca un pic de respect față de președintele acesteia ? Uitați-vă la el: parcă s-ar afla în Anzii Cordilieri, în fața lacului Titicaca... Cum e posibil așa ceva ? L-ați auzit ? "Constituția îmi dă dreptul la replică..." Da ? Foarte bine! N-are decât să-l
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
pe urmele clasicilor. Și m-am îndepărtat deocamdată de Pere, destinat să-și ajute tatăl, pe bunicul Ton, la fabrica familiei. Și mersul cu cărți sub braț m-a transformat în cineva special, căruia i se iartă că-i un pic cam bizar, și-n nopțile vesele ale anilor charlestonului și-ai petrecerilor, atât la Feixes, cât și la Barcelona, orice bairam ca lumea se termina într-un pat cu chirie. Mai puțin ale mele. - Hai. Maurici, dă-o dracu', hai
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
ordonate și puternic ancorate în informații culese cu atenție, printre citate relevante și concluzii pertinente, cititorul experimentat poate întrezări orizonturile noi pe care această carte le poate deschide. (Aceasta mai ales dacă nu se va lăsa deranjat de caracterul un pic ,scorțos" al lucrării, lipsit uneori de culoare și de un ton mai personal. Dar, așa cum spuneam, este o carte pentru cititorul specialist.) Pentru un astfel de cititor, apariția acestei lucrări nu poate fi decât un câștig.
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]