256 matches
-
încurcăturile posibile în timp ce este purtat de un destin capricios dar cu imaginație prin mai toată lumea, prin porturi și pe pământuri necunoscute. Și dacă vorbim de aventuri și de peripeții, pericolele vin de se adaugă de la sine. Cei familiarizați cu literatura picarescă mă vor înțelege când spun că mi-e absolut imposibil să rezum subiectul romanului. Metaforic vorbind, subiectul romanului este, dacă vreți, însuși epicul. Evanghelia lui Arańa este însăși Povestirea. Sigur, meritul este în principal al formulei, al tipului de roman
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
muncit la această carte ani în șir. Și, într-adevăr, Nicolae Strâmbeanu s-a familiarizat cu onomastica și toponimia epocii și locurilor pe unde călătorește eroul său, inclusiv cu datele istorice și geografice (maritime mai ales) esențiale unei asemenea odisei picarești. Lexicul păstrează cât mai fidel amprenta istorică a epocii, iar culorile tari ale medievalului obscur au efect. Prin comparație, cărțile lui Ștefan Agopian sunt, din acest punct de vedere, aproape sărace. Termeni militari, de navigație, de negustorie, de protocol al
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
limbajul firesc al romanului. Travaliul ghicit în spatele acestei cărți denotă o scrupulozitate și o capacitate de organizare rar întâlnite. în sfîrșit, un romancier care poate reconstrui din cuvinte o lume trecută. Evanghelia după Arańa nu e o pastișă a romanului picaresc decât dacă știm numele și originea autorului. Retorica e impecabilă, stilul fără cusur. Nicolae Strâmbeanu știe să scrie. Are umor, e sarcastic, patetic sau, după necesități, poetic, cunoaște artificiile narative, respectă perfect convențiile, narațiunea lui are măsură și ritm în
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
urma", cum relevă, avizat, tălmăcitorul, în excelenta sa prefață, intitulată inspirat ŤGalateea ca prolog și epilog cervantinť. Ca gen literar, este un roman pastoral, reprezentând însă punctul de convergență a trei specii narative distincte - romanul cavaleresc, cel pastoral și cel picaresc -, ilustrate în întreaga producție narativă a scriitorului și care ating apogeul în nemuritorul Don Quijote. Îmbinarea prozei cu poezia - cele 5.176 de versuri pe care le cuprinde alcătuiesc cea mai bogată și diversă arhivă a creației poetice cervantine - "nu semnifică
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
represiva. Scopul ei: dominația prin forță sau prin manipulare mentală (imperiul, puritatea sângelui, onoarea). În circuit economic, aurul permitea momentan luxul și privilegiile nobleței, militar favoriza aventură și violență, social crea o pătură de jos și un stil de viață picaresc făcut din mizerie, agitație, inventivitate. Dus la limită, sistemul respingea sau altera valorile, intina binele, frumusețea și adevărul, ducea spre degradare generală ("toți fură, toți mint, toți înșeală și, ce este mai rău, se mândresc cu această"-Mateo Alemán). În
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
antagonism tot sistemic, dar între narațiunea realistă (novel) și narațiunea fantezista (românce) care se desfășoară în planul reprezentării artistice. Corelația pe care o stabilește el între ferreo ("epoca detestabila pe care o trăim") și novel (reprezentarea realistă, coroziva, extremizantă în picaresca neagră a lui Mateo Alemán) pe de o parte și afinitatea dintre aspirațiile ideale, diamantine, și reprezentarea fantezista, pastorala sau feerica, pe de altă parte, sunt juste și exegetic productive. Aplicată la proza cervantină, opoziția duce la situarea lui Quijote
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
în genere, chiar în eșecuri, în desventuras, cavalerul are un aer, aduce o boare de vis, mit și legendă, proprii, după Riley, modalității românce, iar după noi, sistemului diamantin. În sfârșit, introducerea în discuție, ca element extrem realist, a românului picaresc, capabil de a reprezenta oroarea (paricidul din La codicia desordenada de Carlos García), e un bun prilej de a afirma că, spre deosebire de Shakespeare, Cervantes era incapabil organic să creeze monștri și să exprime infamia. Dacă ludicitatea înnobilata susținută de Nicolae
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
magică, iubirea magică, pescuitul magic. Dus de iubirea lui fantastică, pescarul Aliman devine un "vânător de himere", Lostrița nemaifiind pentru el doar o fixație, ci absolutul iubirii, ființa intangibilă. Surprinzătoare va fi abordarea realistă, am zice zolisto-panaitistratiană, cu ingrediente de picaresc și senzațional din romanul Zahei Orbul, deosebit de celelalte proze prin ambianță, climat psihologic și tipologic. Zahei este un avatar al biblicului Samson, hamal în portul Brăilei. Adus de un individ malefic zis Panteră la București, pe lângă Groapa Gunoaielor, devine cerșetor
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
al scârbei, ceea ce justifică încă o dată apropierea de Céline. Aceste referințe, simple repere necesare în judecata oricărui critic, nu impietează cu nimic asupra originalității limbajului prozei lui Radu Aldulescu, care nu imită, nici în fond, nici la suprafață, pe nimeni. Picarescul desfășurat în aventura transfrontalieră a infractorilor și în spectacolul diversității mediilor dezvăluie un spirit congener în Dumitru }epeneag, cel din trilogia începută cu Hotel Europa (1996), însă numai până la un punct, căci Radu Aldulescu nu merge în direcția ludicului, a
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
în plăceri: amoruri fugare, chefuri pantagruelice și fantezii de minți dezaxate. E un carpe diem trăit cu furie, parcă din dorința de a se răzbuna pe cenușiul unei epoci ingrate. Bizareria e că din lumea aceasta nu iese nici o nuanță picarescă sau lascivă. Aerul pare de ospiciu, dar populat cu ființe de inocență angelică, chiar dacă unele par descinse din balamuc. Niște copii mari cărora lipsa libertății le-a stricat mințile. Igor Isac are simț de observație, care e un dat psihologic
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
aventura, pe care destinul a vrut să o găsesc tocmai în acea Europă devastată de război...") - oferă o posibilă cheie de interpretare, punând într-o cu totul altă lumină evenimentele narate. Așa ne putem explica, de pildă, dinamismul de roman picaresc al întâmplărilor ai căror protagoniști sunt Grecul sau Cesare, prezența detaliilor picante sau caricaturale din portretele infirmierelor poloneze Hanka și Jadzia sau exotismul calm al atmosferei din pădurea de lângă Starîe Doroghi. Din cele spuse până acum nu trebuie să se
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
nu atât (sau nu în primul rând) simbol al spațiului de trecere, al acelui no man's land cenușiu situat între două lumi, ci mai degrabă pretext pentru autor de a face loc unor eroi și unor peripeții de roman picaresc. Dacă ar fi să ne menținem în sfera analogiilor cu producțiile cinematografice (de altfel cartea lui Primo Levi a beneficiat în 1997 de o ecranizare bine primită de public, semnată de regizorul Francesco Rosi și avându-l ca protagonist pe
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
de complex, pe atât de bine urmărit și împlinit. Amantul Colivăresei este cronica unei lumi cleioase, clisoase, în care viața cu "pulsația ei păstoasă și hurducăită" se încăpățânează să subziste. Rețeta pare să fie, până la un punct, aceea a romanului picaresc, cu trecerea unui erou printr-o serie de întâmplări spectaculoase și medii diverse, cu reîncărcarea și reluarea, de la zero, a traseului. Din copilărie încă, Mite își uimește mama prin sexualitatea lui conținută, prin obsesia erotică așteptând sau căutând supape eliberatoare
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
și tot ce e real devenind în ochii lui fictiv. Confuzia aceasta e sublima, în măsura în care lumea pe care Quijote și-o construiește (și care nu e nici aceea a sătucului din La Mancha, nici aceea a cavalerilor rătăcitori din romanțurile picarești), cu ajutorul lecturilor sale necritice și neselective, este ea însăși sublima, o lume a altruismului, curajului, dezinteresului și onoarei. Efectul quijotic de lectură este idealist, individualist, cu urmări pe planul imaginației fiecăruia dintre noi, fără implicații sociale sau pragmatice, nu ne
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
Arghezi, Poarta neagră (care dă, metonimic, titlul cărții lui Mircea Anghelescu) și Flori de mucigai. Se adaugă, la rigoare, cîteva testimonii valoroase și cu virtuți literare în cazurile unor N. D. Cocea, Geo Bogza sau Zaharia Stancu, mai puțin scrierile picarescului, dar superficialului Mircea Damian, fără a uita importanța documentară a consemnărilor lui Slavici sau cele două romane „parodice” (ratate, dar simptomatice) despre detenția legionară ale lui Dragoș Protopopescu (Fortul 13, Tigrii). Printre exemplele minore adiacente apar și „curiozități” pitorești, cum
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
o personalitate modelatoare, adepții calculatorului nici nu vor să audă. Ei navighează din site în site și sunt încredințați că posedă cea mai bună rețetă de dospire a minții. Lor înșile își spun „psihonauți" sau „nautiști", spre a sugera călătoria picarescă pe care o săvîrșesc străbătînd continentele netului, și sunt încredințati că, aidoma mînuitorilor de odinioară ai penei de gîscă, pot scrie cărți bune confecționîndu-le electronic, prin alăturare de fișiere și prin copiere de foldere. Numai că nautiștii nu sunt umaniști
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
spectaculoase, riscante, dar bine controlate în ultimul moment. Un american la Chișinău e un roman aparent tradițional, fără complicații formale și fasoane experimentaliste. Tradițional nu atît în sensul realismului tradițional, fie el și reluat pe filon biografic, ci în sensul picarescului împins pînă la rocambolesc, după cum notează Liviu Antonesei în prefața-i epistolară. O carte, în felul ei, de aventuri, cu o viteză narativă și scurtături proprii romanului popular. Minus alter-ego-ul Anton, interioritatea personajelor e sacrificată în contul unei (eficiente) proze
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
pe Ali să capete puterea mai devreme. în plus, suniții cred că Mahomed a murit cu capul în poala Aișei, în timp ce șiiții cred că profetul a murit în brațele lui Ali. "Cartea lui Rogerson - încheie Sorin Lavric - este o versiune picarescă a vieții lui Mahomed și a primilor patru califi." îmi permit să adaug: Cherchez la femme!
Șiit sau sunit?... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9275_a_10600]
-
și Fecioara Maria, aveau chipurile și trupurile tovarășilor lui de desfrâu și de fărădelegi sau ale unor bine cunoscute prostituate. Pentru a picta moartea Maicii Domnului, Caravaggio și-a ales ca model cadavrul unei prostituate gravide, înecată în Tibru. Romanul picaresc al lui Fernandez conține peripeții, scene de stradă sau de alcov și dialoguri imaginare. El nu născocește însă nici personaje, nici evenimente majore. Cele trei prostituate care-i pozau de obicei lui Caravaggio figurează cu nume și cu prenume în
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
risipă de talent literar pentru a-i încânta pe micii săi cititori. Iar drept rezultat, îi cucerește și pe maturi, bineînțeles dacă aceștia au cultura literară necesară pentru a sesiza rafinamentul unui text aparent simplu. Este vorba de un roman picaresc, a cărui acțiune se petrece în zilele noastre. Personajele principale sunt un copil, Daniel, și unchiul său, Don Pedro, un bărbat solitar și excentric, care merge pe stradă cu patine cu rotile și locuiește într-o cabană din munți, după ce
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
Și, într-adevăr, personajele fac toții banii, nu strecurați tandru-lubric în chiloți sau în sutiene, nici ștampilați cu scuipinol pe frunte sau băgați în acordeon, înfipți în buzunar lîngă batistă sau trandafir, ci investiți în peliculă. Tudor Giurgiu descoperă povești picarești de artiști precum aceea a cîntărețului din Onești, George Știrbăț, cu cariera sa pe Broadway, a fotografului rural Petru Mănici, fost electrician în mină la Petroșani, a hollywodienilor frați Cucui din Brașov, stilați ca niște mafioți cu ștaif de Las
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
Fluxul conștiinței interesul pentru gândurile eroului (amintiri din trecut, în special), dar revolta împotriva modernismului static readuce acțiunea, incidentul, suspansul. Autorul Desperado a înțeles de la modernism că eroul e în primul rând o inteligență. Esența revoltei moderniste era transformarea eroului picaresc în erou reflexiv, trecerea de la istorie la meditația în marginea incidentului. În loc să gonească prin peripețiile realului, personajul era o uriașă inteligență statică. Pentru el nu exista trecutul-prezentul-viitorul incidentului, ci fluxul conștiinței, indiferent la trecerea timpului. Eroul Desperado își recapătă trupul
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
moderniști), dar și despărțit de orice sentiment de așteptare. El e mai mult decât un lucru deja cunoscut: este o amintire. Eroul și povestea lui revin, deci, în roman. Romanul Desperado e cel mai adesea un jurnal de întâmplări. Autorul picaresc vedea romanul din afara eroului. Autorul Desperado - venind cu moștenirea lui modernistă - se uită la aventuri dinăuntrul protagonistului. Chiar dacă romancierul nu analizează gândurile personajelor (cum făceau, în detaliu, Joyce sau Woolf), el nu mai poate părăsi interioritatea. Convenția povestirii realiste (Fielding
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
personaje din romane) ne arată clar că experimenta fluxul conștiinței. Până spre finele veacului al XIX-lea, scriitorii se plictisiseră să tot aștepte ce se va întâmpla în final și își căutau deja o nouă direcție, fie că scriau încă picaresc ori jonglau cu alte abordări narative. Viitorul pierdea teren în economia romanului, în favoarea unui prezent extins. În romanul Desperado, prezentul e extrem de lent, iar viitorul aproape că nu contează. Puterea Desperado stă în trecut. Trecutul e un drog pentru prezent
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
căutând aproximări și echivalări cât mai adecvate pentru a exprima - în acest mod colocvial - ceea ce e atât de greu exprimabil: răbdarea pe care protagonistul din edenul socialist și-o pierde încetul cu încetul, speranțele care îi lâncezesc. Eroii aceia fugitivi, picarești din proza lui Radu Aldulescu, care tot schimbă locul pentru a schimba odată "norocul", nu apar în acest cadru. Cu excepția unui Pitic mare cartofor, pe care toți îl caută, dar nimeni (dintre milițieni, securiști, activiști) nu-l poate găsi, personajele
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]