18,182 matches
-
mai rămîne timp, că este un colorist eteric și cam atît. Iar cine merge cu un asemenea bagaj de informații în profunzimea operei sale, va avea tot felul de surprize. Mai întîi pe aceea că Șirato nu a fost doar pictor, ci, în aceeași măsură, desenator, un caricaturist foarte activ la începutul carierei sale și, mai ales, o conștiință artistică plină de frămîntări, de indecizii și chiar de tensiuni la limita dramatismului. În al doilea rînd, că pictorul nu este un
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
a fost doar pictor, ci, în aceeași măsură, desenator, un caricaturist foarte activ la începutul carierei sale și, mai ales, o conștiință artistică plină de frămîntări, de indecizii și chiar de tensiuni la limita dramatismului. În al doilea rînd, că pictorul nu este un simplu producător de efuziuni lirice și de lumini colorate, ci o adevărată punte între formele tradiționale și experiențele europene cele mai îndrăznețe. El trece, rînd pe rînd, de la construcția monumentală, realizată în planuri largi, în care amintirea
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
este încă vie, la compoziția cu subiecte sociale și sfîrșește prin a experimenta bucuria pură a culorii și dizolvarea formei plastice în elementele constitutive ale propriului său limbaj. Și dacă în urma unei asemenea experiențe, Șirato este încă privit ca un pictor previzibil, ușor de înțeles și interesat exclusiv de bucuriile simple ale ochiului, acel privitor este ori naiv, ori ipocrit sau, și mai rău, captiv încă în convingerea că numele artistului, o dată cunoscut, face inutilă apropierea de operă.
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
făcut despre romantismul exaltat al relației dintre poetul solitar și strălucita intelectuală angajată în trezirea conștiinței feministe, care-și abandonase familia pentru a scrie și a trăi liberă. În viața ei amoroasă haotică s-au succedat, între alții, Giovanni Papini, pictorul futurist Boccioni, poetul Salvatore Quasimodo, dar și un dansator de bar, un campion olimpic de scrimă, un mistic... Dintre toți, doar Dino Campana i s-a părut un partener pe măsura fervorii ei intelectuale. Axa tatălui După cum se știe, arhitectul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
Marin. După depășirea acestor dificultăți, să le zicem administrative, se naște, însă, o nouă problemă, de data aceasta mult mai gingașă; aceea a participării propriu-zise și a finalizării ei artistice. Cum trei dintre cei doisprezece participanți, pentru că, finalmente, cei șase pictori au devenit, din rațiuni aritmetice, opt, au obținut premii cuprinse între douăzeci și zece milioane de lei, o radiografie, fie ea și sumară, a comportamentului creator este absolut obligatorie. Iar acest comportament trebuie privit din două direcții: mai întîi, din
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
dezvoltarea lui, viața sa cotidiană și chiar aspirațiile asunse. Cel care, în final, i-a temperat excesele și i-a defrișat drumul, i-a construit fizionomia, i-a precizat psihologia și i-a conturat noua mitologie a fost Artistul: arhitectul, pictorul, sculptorul, graficianul, actorul și saltimbancul, scriitorul, muzicianul de salon sau chiar și biata dizeuză cu bancnota mototolită între țîțe. Pentru că mai mult decît în plan funcțional și administrativ, în înfățișările lui nemijlocite orașul trăiește într-un complicat sistem de codificații
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
autist, un fel de scafandru captiv în străfundurile materialului, artistul decorativ a visat negreșit să facă tablouri din ceramică, sculptură din lînă, arhitecturi din sticlă și bijuterii cît casa, adică să devină un fel de sculptor sau un fel de pictor într-o lume în care nici unul, nici altul nu au ce căuta. Etnografie și oțel Complexul de țară eminamente agrară, care va fi însoțit discret, vreme de mai multe decenii, conștiința de sine a României, și-a găsit în anii
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
el era o demonstrație masivă de conformism și de mediocritate, fără structură, fără idei și, mai ales, fără consecințe. Cum artiștii importanți refuzau cu obstinație să participe la aceste bilanțuri gregare, rămînea loc suficient pentru tot felul de prezențe exotice. Pictori, sculptori, graficieni și alte specialități, care nu reușeau de ani buni să-și adune lucrări pentru o personală, se trezeau brusc, în preajma Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
o descriere topografica sau o pictură panoramica, o fotografie la scară mai mare a unui peisaj sau, de ce nu, o ilustrata. De parca un călător s-ar apropia de micul oraș. Dar Stendhal adaugă informații pe care un fotograf sau un pictor cu greu le-ar fi putut face vizibile. Pe scurt, face analiza. La Stendhal imaginea înseamnă precizie, concretețe, autenticitate, dar e departe de orice exces. Și totuși la el găsim primele semne ale unui proces istoric ce devine evident la
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
Pentru o mai exactă imagine a expoziției, în ansamblul ei, și a prezenței fiecărui artist în parte, întrebarea: cine sînt, de fapt, Mihai Percă și Maxim Dumitraș este una legitimă, iar răspunsul, fie el și sumar, devine oarecum obligatoriu. Așadar: Pictor mai puțin cunoscut în mediile bucureștene, format și afirmat în climatul artistic clujean, Mihai Percă este un artist pe deplin articulat, indiferent dacă ne referim la prezența sa publică sau la acuratețea și la vigoarea exprimării plastice. Cu toate că este legat
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
ca urmare a unei opțuni politice, dincolo de granițele țării. Ceea ce distinge critica lui Eugen Simion este judecata cumpănită și limpede. Nu vom stărui niciodată îndeajuns asupra acestei însușiri." În cuvântul său - emoțonant - Eugen Simion își schițează o autobiografie spirituală. Cunoscutul pictor Constantin Berdilă (autor al mozaicului de la sala de gimnastică "Nadia Comăneci) îi dăruiește sărbătoritului un portret. Fotograful dintotdeauna al manifestărilor culturale de la Onești, G. Fornica-Livadă, ia neobosit instantanee. Tot 20 iunie, ora 1930. Se vizitează Expozița lui Constantin Berdilă, care
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
și de lucru după ce n-am mai cântat la vioară și ar fi fost de așteptat să pierd și acest sentiment instinctiv că există un sens important în cultura Europei centrale. Pe de altă parte, l-am cunoscut recent pe pictorul austriac Johann Julian Taupé și m-a mirat oarecum că pentru el "serios" însemna "important, valoros". Această atitudine - orientarea către dificil, către ce e dedesubtul suprafeței culturale - reprezintă de fapt cultura și gândirea central europeană pentru mine. Am început să
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
capitolul semnificație ( dar și, nota bene, tocite prin supralicitare) un vers reușit. Acesta este și primul semn al veleitarismului. Autorul jonglează cu ceea ce știe ( puține) și impostura se vede imediat, căci spațiul de manevră, atunci când nu e redundant, naște stupidități: "Pictorul / stăpânește nudul femeii / prin contemplație - / iar fi ( sic) poate dor / de amăgeala orbului / dar culorile / îi strigă prea des / eternitatea" ( Strigăt) sau "Vorbeam cu mine / în mine căutând / atâta noapte am adunat / încât mi s-au înnoptat / gândurile și vorbele
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
este vorba de prietenia cu Irina cît și propria nevoie de a se distribui în limbaj, de a organiza în absolut realități simbolice suficiente sieși. Acuitatea graficianului, vocația lui fondatoare, aceea a creației prin separație, coexistă cu senzualitatea explicită a pictorului, cu tropismul acestuia pentru vibrația materiei și pentru volubilitatea tonului, iar amîndouă se supun unui instinct sigur al structurării exterioare și al coeziunii lăuntrice. Există, în complexul de imagini care a constituit expoziția Mihaelei Șchiopu, și sensul devenirii într-un
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
privit din unghiul inedit al discutării imaginii (chipului) și numelui conducătorului în regimul comunist român. Scandaluri pe șevalet se subintitulează remarcabila analiză a dlui Cioroianu. Interesant este și cum soarta mereu imprevizibilă a diverșilor lideri comuniști a marcat soarta unor pictori care i-au portretizat: înlăturarea Anei Pauker l-a salvat pe M.H. Maxy de la dizgrație, desenul lui Jules Perahim dedicat lui Lenin a avut cea mai lungă viață din toate, iar portretul făcut de Steriadi ,,Academicianului A. Toma" a fost
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
separat și împreună, povestitorul va aplica tot felul de analize: "de istoria limbii, de semantică și semiologie, de semiotică, antropologie, teoria nivelurilor energetice ale limbajelor"... Dar să nu ne înșelăm asupra identității povestitorului: el se va travesti apoi într-un pictor căruia i se întâmplă să cunoască feminitatea în două opuse structuri, apoi într-un personaj încă și mai popular. Gustul său pentru culoare îl va întoarce în lumea circarilor, prilej de a rescrie, într-un scenariu cinematografic (Blestemul saltimbancului) tragedia
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
o dată cu venirea toamnei să-și înceapă scurtă carieră de profesor la Gimnaziul Tudor Vladimirescu din Buzău. Deși se naște cu treizeci de ani mai tîrziu decît Grigorescu și cu optsprezece decît Andreescu, Ștefan Luchian este inseparabil de acești doi mari pictori, chiar dacă el face acum doar primii pași în viață, în vreme ce cariera lor este în plină desfășurare, iar opera într-o irepresibila expansiune. Înainte de a împlini zece ani, adică în cea mai vulnerabilă etapă a copilăriei, Ștefan își pierde tatăl și
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
ascunsă a cămășilor de borangic este localizată chiar Munich, el se înscrie, în urma unui concurs, la Akademie der Bildenden Kunste, unde îl are ca profesor pe Johann Caspar Herterich, iar colegi pe Oscar Obedeanu și pe Ludovic Dolinski. Că legătura pictorului cu universul literaturii, și al poeziei în mod special, este una constantă și puternică o dovedește și interesul profund pentru poezia eminesciana. Marcat, în mod sigur, de moartea poetului, dar și de lecturile susținute din scrierile acestuia, el realizează, în
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
picturii lui Van Gogh. Numai că aici, în lumea carpato-danubiană apăsata de melancolii și ostilă strigatelor destructurante, dramele septentrionale pot fi lesne convertite în aleanul unui fatalism locvace și, de multe ori, de-a dreptul fastuos. La începutul anului 1892, pictorul se intoarce iarăși în țară, de data aceasta întoarcerea fiind prilejuita de pierderea mamei. Cu cei opt mii de lei care îi revin ca parte după lichidarea casei materne de pe Popa Soare, pleacă din nou la Paris unde, după toate
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
la Academia Julian. În această perioadă pictează lucrarea La malul mării și alte două tablori cu o tematica frecvent întîlnită în epoca, inspirate din spectacolul curselor de cai: Curse la Longchamps și La Auteuil. Ceea ce dovedește că tînărul și neliniștitul pictor era interesat și de pictură, si de cursele de cai, si, de ce nu, chiar de pariuri.
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
cea a raiului pierdut și niciodată regăsit aici, pe Pământ. În aproape 500 de pagini, Llosa construiește două planuri narative, ce dezvoltă în 22 de capitole alternative derularea a două vieți: cea a revoluționarei pacifiste Flora Tristán și cea a pictorului culorii Paul Gauguin, cel din urmă fiind chiar nepotul pe linie maternă al celei dintâi. Este o scriitură densă, în care alternează persoana a doua (Azi începi să schimbi lumea, Florita) cu persoana a treia, a naratorului omniprezent, când relatarea
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
împotriva mănăstirilor în care tinere fete sunt închise fără voia lor, a exploatării copiilor etc. Lupta ei este însă utopică; ea nu sesisează că există și vor exista mereu niște limite ale libertății. În celălalt plan, scriitorul pătrunde în viața pictorului Paul Gauguin. Educat spre a deveni un model de comportament și gândire burgheză, Gauguin își întemeiază o familie, are soție și cinci copii, devine un reputat agent de bursă, locuiește într-un cartier select al Parisului, în-tr-un cuvând destinul lui
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
Parisului, în-tr-un cuvând destinul lui pare bine configurat. Un prieten, Schuffeneker îi arată că mai există o altă dimensiune și astfel Paul, care până la 30 de ani nu pictase nimic și nu intrase niciodată într-o galerie de artă, devine pictor. Dar nu unul comod, ci un răzvrătit, un artist care pictează în Pont-Aven, apoi în Martinica, mai târziu în Tahiti și în Insulele Marchize. În toate aceste spații, Gauguin care va purta de acum înainte numele Koke, încearcă să se
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
să ceară, iar dorințele i se îndeplineau imediat. Mai târziu, cumplit de gelos pe popularitatea lui Grigri, s-a purtat înfiorător. Din cauza lui Teodorescu a plecat de la Facultatea de Matematică la Facultatea de Litere; s-a înconjurat de scriitori, sculptori, pictori, muzicieni care veneau la lecțiile lui și erau fascinați, vrăjiți de el; avea într-adevăr o inteligență sclipitoare, a fost pionierul calculatoarelor în România, a fost un vizionar - multe lucruri pe care unii le-au categorisit "trăsnite" s-au dovedit
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
Pavel Șușară Onisim Colta Sub camuflajul unui figurativism corect, al unei tehnici impecabile, al unui recurs blînd la memoria colectivă și la reprezentări solide și temeinic verificate, pictorul orchestrează, aproape cu voluptatea unui spirit arcimboldesc, una dintre cele mai complicate și, în același timp, mai solide în logica ei interioară, construcții sensibile și simbolice. Atît în pictura în ulei, cît și în grafică, pictorul se plasează la distanță
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]