1,077 matches
-
labirintul propriului Sine, neliniști duse până la “strigăt” și agonie... singurătăți “everestice”, sufletul lor, luminând ca un rug În nopțile smolite . Volumul s-a bucurat de o recenzie deosebită care a necesitat o muncă sisifică recenzie realizată de distinsa poetă și pictoriță Cella Negoiescu ( cunoscută atât În țară cât și În afara ei). Îi mulțumesc mult, pe această cale! De asemenea, s-a bucurat de o prefată “Argument” scrisă de profesorul, poetul Vasile Popovici, cuprins În paginile antologiei. Citez un fragment: “ În lumea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ales pentru drumețiile foarte lungi din regiune. Datorită generozității lor am văzut tot ce se putea vedea în Melbourne și în jurul lui, până hăt departe în inima continentului sau de-a lungul coastei de sud a Australiei. Mulțumesc Nonei Mândrescu, pictorița înzestrată din Chișinău stabilită în Sydney, căreia îi datorez o colecție de gravuri de avangardă și sentimentul tonic al neatârnării. Mulțumesc Domnului George Petre, (Hornsby) Sydney pentru scurta dar călduroasa sa găzduire. Mulțumesc Liviei pentru generozitatea și prospețimea comportamentului său
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
centimetru, ca și când ai vrea să descoperi neapărat ceva Nu descoperi decât riduri și un nou rictus pe care nu-l văzuseși până acum decât Într-un portret de bărbat pictat chiar de ea, cândva, În tinerețe când vroia să devină pictoriță. Vei Împlini În curând o vârstă la care borcănelele cu alifii și cutiile cu medicamente sunt de mare folos. Pe terasa de la ultimul etaj, pe care copăcei de plastic cu flori albe, cerate sunt Înfipți În ghivece pline cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
făcut un pas decisiv. Atunci aveam treizeci de ani, iar ea treizeci și cinci. Acum, în ciuda frumuseții ei, Antonia pare mai în vârstă decât este și nu o dată a fost luată drept mama mea. Mama mea adevărată, care printre altele era și pictoriță, a murit când eu aveam șaisprezece ani dar, la momentul căsătoriei mele, tata trăia încă și până atunci nu fusesem decât tangențial implicat în comerțul cu vin. Mă interesa mai mult, dar și aceasta într-un stil de diletant, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de șoc emoțional aici. Adeseori nu mai vor să plece, unii rămân chiar aici, în Stockholm, dar un număr surprinzător de mare se retrag în te miri ce sate din nord. Permisele de muncă se obțin foarte ușor... - Anca este pictoriță. - Cu atât mai mult. O grămadă de pictori au venit și au rămas în Suedia. Porcelinni, Emilio Chavez, Runo, Ana Limpari... - Credeam că Runo este norvegian... - Nu, spaniol. Leolo Sorraza, Verri, Chamagne și mulți alții. - Da, dar lucrurile ei... ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Tocilescu, un bărbat îngrășat de vârstă, dar uitat de timp, cu barba tunsă scurt și geaca de piele la garderobă. - Atunci trebuie găsit administratorul, zise Lupescu, privind chipurile în gol, dar de fapt trăgând cu ochiul la țâțele doamnei Ciobanu, pictorița de la trei. Tâțe mișto, nimic de zis. De sfârcul stâng atârna un lănțișor de argint. - Bem o cafea împreună? am întrebat-o. Treceau ore și zile, săptămâni și luni. Mă combinasem cu pictoriță, din când în când vizitam ședințele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
trăgând cu ochiul la țâțele doamnei Ciobanu, pictorița de la trei. Tâțe mișto, nimic de zis. De sfârcul stâng atârna un lănțișor de argint. - Bem o cafea împreună? am întrebat-o. Treceau ore și zile, săptămâni și luni. Mă combinasem cu pictoriță, din când în când vizitam ședințele de locatari care se țineau în continuare în baia publică. Despre administrator nu se aflase nimic, dar oamenii își dădeau cu părerea. - O fi fugit cu fondul de rulmenți, zicea cineva. - O fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
el pe cineva, adăugam eu. Dar toate aceste bănuieli nu erau confirmate de nimeni, de nimic. Întrebam o dată pe săptămână la poliție dacă aveau un semn de viață sau de moarte de la administrator. Nu aveau. Trăiam în continuare în căcat. Pictorița încerca să facă un portret-robot. Din păcate era naturalist-cubistă și portretul arăta ca un ghiveci de flori pe fundul căruia dormea un motan. Într-o seară priveam la portret în timp ce femeia îmi sugea pula. - Nu poți să-l faci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ziceau. „Dar cine nu greșește?“ Eu îl mai pocneam din când în când, când îl întâlneam pe scări sau mergeam în biroul lui să plătesc întreținerea. Icnea și din ochi îi curgeau lacrimi, dar nu zicea nimic. Nici eu. De pictoriță m-am despărțit după o vreme. Mirosea prea normal. Acum trăiesc cu o maseuză. N-are lanț la țâțe, dar are un tatuaj pe cur. Un trandafir. Un Bordure Nacrée, mai precis. Un nume perfect, dintr-un anumit punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Lenin a început să vadă lumea! În sfârșit a zis ceva cu miez. Bravo! Urrraaa! Să bem pentru casa de nebuni! Maxențiu pleacă la braț cu o studentă zveltă, cu o fustă minusculă, eu încerc să scap de compania unei pictorițe amatoare, care-a expus de Mărțișor acuarele în hol la Agronomie. - M-am specializat în peisaje și acuarele. Ultima expoziție se numește „Liliacul din inimă”... Poate o să fie luna viitoare și la Cupola. Dar cred că știi, ți-am trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
români la autoritățile și instituțiile franceze era, practic, nelimitat. În această conjunctură, a cunoscut și a avut relații cordiale cu personalități franceze din toate mediile, precum și cu strălucite personalități de origine română: scriitorul și dramaturgul Eugen Ionesco, actrița Elvira Popescu, pictorița Magdalena Rădulescu, scriitoarea Martha Bibescu, sculptorița Irène Codreanu (eleva lui Constantin Brâncuși), scriitorul Virgil Gheorghiu, soții Istrate, artiști plastici, legatarii testamentari ai lui Constantin Brâncuși. La sfârșitul anului 1969, a fost numit Ambasador în Austria, precum și Reprezentant Permanent al României
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
dezlege această problemă. Mai neinspirat decât titlul este romanul propriu zis, în care discuțiile pueril-filozofice (cu citate din țuțea și Spinoza) dintre personaje alternează cu scene erotice vulgare. Vulgare nu pentru că activitatea sexuală ar fi vulgară, ci pentru că autoarea, poetă, pictoriță și, iată, romancieră, are o viziune satirică simplistă asupra relațiilor intime dintre bărbați și femei. Iată, de exemplu, cum își reprezintă ea seducerea șefului unei instituții de către o liftieră. Întâi, portretul liftierei, pe nume Lia: „Dogorea toată. Veșnic era roșie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ideea Europeană, București, 2006), poeta vorbește despre sine cu evlavie, ca despre un personaj mitologic. De fapt, ca despre două personaje mitologice, întrucât autoarea straniei postfețe se prezintă atât în ipostaza de poetă (Anca Pedvis), cât și în aceea de pictoriță (Anca Pedvisocar): „Anca Pedvis și Anca Pedvisocar împărțeau multe lucruri: același acoperiș, același pat, aceeași farfurie, același pahar, aceiași părinți, aceleași rude, aceiași prieteni, același trup. Dar fiindcă una desena, iar alta scria, abia dacă se cunoșteau. De fapt, ele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de la căsnicia noastră: să fie capabilă, măcar uneori, de acorduri magice. Din păcate, se pare că eram prezenți, în ultimul timp, la spectacolul unei simfonii terminate, obosite rău, zămislite de doi autori rătăciți în labirintul clipei: Andra și Z, o pictoriță și-un violonist... La vârsta teribilismului vârstă la care credeam că mă voi căsători cu un făt-frumos care mă va admira mereu pe piedestalul pe care avea să mă așeze eram și mai masochistă decât acum. Mă tot gândeam, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de ceva. Când ai cântat peștilor și plantelor, când ai sărit calul invitându-l pe violonistul acela să părăsească scena în timpul concertului, când ai făcut alte giumbușlucuri gen Z, nimeni n-a spus despre tine că ești "fostul soț al pictoriței A". M-am simțit ca o anexă, ca un reper care are nevoie de alte repere pentru a fi individualizat; ca un etcetera m-am simțit... Toate acestea mi-au cronicizat sentimentul singurătății, mă fac să mă simt mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și cazul fostului meu soț, care era deja pe culmile succesului atunci când ne-am căsătorit. Ha, ha, ha, ha! Am citit în Michel de Montaigne: "O căsătorie bună este aceea dintre o nevastă oarbă și un soț surd". Eu, ca pictoriță, am o acuitate vizuală ieșită din comun; Z, ca violonist, are o acuitate auditivă fenomenală. Montaigne ne-ar fi fost un foarte bun martor la divorț... Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 15 În Ferentari, altă civilizație, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cea mai importantă contribuție didactică a lui Radu Petrescu, care citește uimit compunerile talentaților săi elevi. Dar nu numai atât: fiind un pasionat de pictură (a pictat el însuși într-o vreme, iar soția sa, Adela Petrescu este o talentată pictoriță) îi îndemna pe elevi să-și transpună într-o viziune picturală lecturile literare sau imagini din natură, precum și chipuri de oameni. Profesorul Radu Petrescu este și în această privință un "novator didactic" avant la lettre, pentru că paralelismul literatură-pictură (ut pictura
Radu Petrescu văzut de un elev al său by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7847_a_9172]
-
-a ediții, marele favorit al criticii nu și al meu, rămâne filmul lui francezului Kechiche La vie d’ Adèle, chapitre 1 et 2. A primit, de altfel, și premiul Fipresci al criticii internaționale. Povestea iubirii dintre o adolescentă și o pictoriță este, într-adevăr, lucrată cu multă ambiție de a rămâne mai tot timpul în spațiul cadrelor strânse care induc senzația vieții adevărate, dar în ceea ce mă privește, nu mi separe de ajuns. Poate meritul cel mai mare este acela de
Cannes, 2013 - Alain Delon : "Am jucat toate personajele posibile, numai pe Iisus nu. Oricum, este prea târziu" by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78784_a_80109]
-
ambițioși. Ei ajung să reconstituie etapele și misterele unei povești de iubire pline de pasionalitate, un adulter ce implică trădarea celor apropiați: Ash este soțul unei femei pe care a așteptat-o îndelung până la căsătorie, Christabel este prietena unei tinere pictorițe sărace, Blanche Glover (sugerându-se lesbianism și fixație psihologică). Thrillerul capătă consistență prin satira vieții universitare: excese ale feminismului și moda studiilor culturale, concurența feroce între profesorii universitari care devin stăpânii unui teritoriu (a se citi un autor sau o
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
ani, mai ales că este și un patriot convins. Daniel Relenchi are 25 de ani, dar are deja la activ realizări demne de invidiat pentru orice artist. A deschis ochii direct pe pictură, pentru că și mama lui a fost o pictoriță de renume pe vremea comunismului,informează . A învățat singur din cărți, a moștenit talentul mamei și a lucrat pentru designeri precum Irina Schroter sau Nanette Pârvu, iar din 2008 s-a dedicat total pasiunii pentru puictură. Pe lângă expoziții de succes
Daniel Relenschi, primul pictor care a realizat un tablou 3D pe pânză () [Corola-journal/Journalistic/68462_a_69787]
-
cîteva fragmente, și de Mihai Nadin care îl amintește în contextul discuției despre Ideologia artei, în prefața la varianta românească a acesteia, Editura Kriterion, București, 1975. Dictat în limba germană și redactat în aceeași limbă de către eleva și colaboratoarea sa, pictorița Irina Lukász, Realismul constructiv este finalizat, așa cum se înregistrează, cu o rigoare nemțească și ea, într-o notă de la finele textului, în ziua de 18 decembrie 1959, adică în ultimul an al vieții artistului. Deși acest text se așază într-
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
fi solitare. Tabloul devine, astfel, o imagine extinsă a lumii și o metaforă dezvoltată a realității înseși. Dar a unei realități care a ieșit din amorf și trăiește deplin experiența maximei diversități într-o exemplară unitate. într-un anume fel, pictorița preia, la altă scară, mai puțin mecanică și, în consecință, mai puțin previzibilă, visul totalizator al lui Arcimboldo. Numai că portretul iese acum din particular, din rigoarea lui antropomorfă, și se extinde pînă la aparenta disoluție. însă strategia percepției rămîne
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
vreme de mai bine de o sută de ani, de către descendentele Veronicăi, la Muzeul Literaturii se întîmpla, de data aceasta în spațiul picturii, un eveniment oarecum similar. Voind să marcheze împlinirea a nouăzeci de ani de la nașterea lui Ion Țuculescu, pictorița Eugenia Iftodi, dispărută acum și ea, expunea, pentru prima oară, din arhiva proprie, fotografii, documente și desene ale marelui pictor, împreună cu un număr important de lucrări de pictură al căror statut este absolut unic în întreaga noastră cultură. Pe scurt
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7692_a_9017]
-
acestei energii este culoarea, înțeleasă, în mod complex, atît ca substanță, ca pastă, cît și ca ton. Ca viziune artistică și ca temperament, Eugenia Iftodi se situează exact la polul opus. Elevă a lui Tonitza, dar andreesciană ca alcătuire sufletescă, pictorița are vocația monumentalități în relația directă cu forma plastică, iar în plan afectiv ea percepe continuu chemările unei melancolii surde. În mod obiectiv, întîlnirea ei cu }uculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7692_a_9017]
-
ansamblu a expoziției și bogăția informației plastice consacră, în Gabriela Melinescu, un pictor autentic și inconfundabil. Și dacă ar fi să facem, totuși, o trimitere la poeta Gabriela Melinescu, cea care o precede copios, cel puțin în conștiința publică, pe pictorița cu același nume, aceasta ar fi o afirmație cu aer de axiomă: artistul care s-a afirmat indiscutabil într-un limbaj anume este ferit aprioric de amatorism, atunci cînd recurge și la un limbaj complementar, de înseși mecanismele interioare ale
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]