1,600 matches
-
culorile fluide sunt înlocuite de un desen colțuros, în tonalități brutale și decise; caricatura se impune pînă la hidos, iar expresionismul își face apariția. In bucățile sale antologice, Delavrancea înlocuiește abstracta „analiză psihologică" cu o invazie a concretului truculent. Vocația picturală îi rămîne întreagă, fie în regim ironic și comic, fie în regim liric. „Se scutură din salcîmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gîndește. La ce se gîndește?La nimic. Innumără florile care cad. Se uită-n
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
găsește împlinirea cu precădere în biserică, ceea ce înseamnă că, de una singură, desprinsă din ansamblul de imagini sfințite, icoana cade din rangul pneumatic și devine un lemn colorat bun de împodobit pereții. Sub unghi teologic, o icoană înfrumusețată prin proceduri picturale e o malformație care și-a pierdut diafanitatea - puterea de a lăsa să transpară elementul transcendent. Concluzie: nu se poate vorbi de progres în arta icoanei, tocmai de aceea icoanele autentice aparțin primului mileniu creștin, cel de dinaintea Marii Schisme. Un
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
pendulând între un fovism liber interpretat și un neoexpresionism relaxat, cu iz mediteranean. Compoziții simple, nestudiate, izvorâte mai mult dintr- o amplă frecventare a subiectelor (nud, peisaj, în majoritate), servesc drept pretext unui gestualism instinctiv, cu care artistul compune materia picturală. El își concentrează atenția asupra întregii suprafețe, oferindu-și cu generozitate privilegiul unei pensulații puternice ce suportă numeroase reveniri, unde gestul deține și rol catalizator de energie. Pictura este percepută ca o viziune umorală, eliberatoare, izvorâtă dintr-un complex de
Mihail Trifan, bucuria inocentă a jocului by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4882_a_6207]
-
respiră nealterat forța angajamentului față de culoare. Fiecare dintre obiectele, colajele pe care ni le propune acum sunt piese care îl ajută să își precizeze reperele stilistice, acelea ale unui nou metabolism structurat pe actualitate, dar mai ales pe valorile tradiției picturale. Întregul său parcurs ne relevă elogiul materiei colorate și al gustului pentru Baroc - stil pe care îl consider identificator pentru arta lui Mihail Trifan, indiferent de forma vizuală în care se manifestă. Prezenta expoziție întregește o etapă de căutări în
Mihail Trifan, bucuria inocentă a jocului by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4882_a_6207]
-
Inclusiv titlul. N-am să mă refer la haiku-urile (pp. 21-23) sau la sonetele impecabil rimate (p. 27) ale lui Alex Leo Șerban. (Deși, cât privește grația, acestea ar putea oferi un bun inventar de exemple.) În schimb, miniaturile picturale reunite în ciclul aproape omonim, În alte camere, alte glasuri de ieri, mi se par, toate, admirabile. În ciuda dificultății lor reale. Care nu vine doar din structura oarecum ermetică sau din lirismul vibratil pus în act aproape pretutindeni. Ci, în
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
cred, sentimentul universalității, percepția acută a zbuciumului uman. Peisajul general din poezia ambilor are ceva comun, nu doar diferit, arid și misterios la român, elementar-genuin la italian. Oricum, nu este niciodată paradisiac, sau idilic măcar, e unul sec, grafic, nu pictural. "Plâng mașinăriile mării" simte Mazilescu în. Inexplicabila pierdere din volumul citat, sau "lacrimile lui seamănă cu niște mari cu niște foarte mari alunecări de teren", (miere pe limbă). La Montale (traducerea lui Ilie Constantin Oase de sepie, Paralela 45, 2008
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
conflictul celor două personaje se naște un al treilea, care este simultan o sursă de plasticitate pură și un izvor epic inepuizabil. Însă această fabulație se consumă, de fapt, în jurul lucrărilor, și nu în interiorul lor. Contur și Determinare O.O. Imaginea picturală este un înveliș pentru realitate, sau viceversa? Se modifică realitatea în funcție de discursul care o exprimă? P.Ș. Imaginea, în general, este o parte a realității. Și avem acel tip de imagine pe care realitatea în care trăim reușește să ni
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
Paradis, or, după cum știm suficient de bine amîndoi, izgonirea a avut deja loc și informația aceasta este indiscutabilă. Dar, pînă la urmă, instituțiile amintite pot să medieze destul de bine comunicarea între public și artist. O.O. Spațiul acestei expoziții contextualizează subiectele picturale? P.Ș. Spațiul galeriei este unul destul de antipatic, pentru că supune unor probe foarte grele lucrările pe care le găzduiește. În măsura în care pot să-i facă față, acestea își demonstrează vitalitatea expresivă și capacitatea proprie de a trăi autonom, de a trăi
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
în care se construiește o imagine, și nu la obiectul reprezentat. Întrebarea se pune diferit pentru că, în primul caz, referentul este imaginea, iar în al doilea caz, referentul este limbajul. O.O. La Ilie Boca se construiește o lume în spatele suprafeței picturale.. P.Ș. Se construiește, într-adevăr, o lume în spatele suprafeței picturale, dar aceasta nu presupune cu necesitate accesul la lumea din spatele ei. Dacă cineva dorește să acceadă la această lume învăluită are, spre a pătrunde pînă la ea, toate instrumentele
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
Întrebarea se pune diferit pentru că, în primul caz, referentul este imaginea, iar în al doilea caz, referentul este limbajul. O.O. La Ilie Boca se construiește o lume în spatele suprafeței picturale.. P.Ș. Se construiește, într-adevăr, o lume în spatele suprafeței picturale, dar aceasta nu presupune cu necesitate accesul la lumea din spatele ei. Dacă cineva dorește să acceadă la această lume învăluită are, spre a pătrunde pînă la ea, toate instrumentele și toate indiciile oferite de pictor. Dar dacă vrei să te
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
regizorului: suprapunerea excitației pe care scena pornografică o introduce prin contrast în cuprinsul vetustului ceremonial burghez, a fascinației genuine a monștrilor săi pentru „artă", și în special arta cinematografică, peste modul retro în care Balabanov filmează în spirit postmodern. Calitatea picturală a cadrelor impresionate într-un sepia aurit precum dagherotipurile macerate de oxizii melancoliei, reluarea unor imagini obsesiv-maladive care joacă rolul unui refren și muzica lui Prokofiev și Musorgski conferă un lirism inefabil filmului unde Sankt Petersburgul devine fundalul nu atât
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
să fi lăsat un mesaj legat de situația ei precară într-o comunitate care asocia statutul ei de văduvă cu însăși imaginea vulnerabilității și al unei expuneri la bunul plac al celorlalți. În acest caz, am avea și o ilustrare picturală a unui statut neprivilegiat într-o lume ostilă femeii (și cu atât mai mult văduvei), dar și o interpelare, indirectă, un strigăt de ajutor, izvorât din nevoia unei compasiuni de nedobândit în lumea contemporană ei, ce ajunge la noi tocmai
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
factură înșelător-populară (ca în Doina), se distanțează mult de folclor prin ritmurile sofisticate la care apelează (peonul); limbajul, de simplitate lexicală aparentă, atestă o vîrstă figurativă simbolistă și un metaforism avansat; desenul s-a esențializat, este unul în sepia, detaliile picturale dispar și rămîn doar contururile. Plecînd de la „doină", Iosif ajunge la muzica savantă de cameră, interpretată cu precizia instrumentistului virtuoz. Dincolo de valoarea ei estetică lipsită de echivoc, poezia lui Iosif este un simbol al sfîrșitului românesc de secol: pornită dintr-
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
sadoveniană, poematică a detaliului. Volumul 3 pune în pagină mai întâi Caietul pierdut al unei încercări de roman din anii ’60 și îl recuperează prin acumulări de detalii, tentând retră irea în timp real și recompunând, cu infinite detalii cinematografic picturale, atmosfera. Caietul de la Vadul Moților e o partitură colaterală, cu infuzii amoros-senzuale, iar Cadențe finale, mic raport despre Primul Congres al Scriitorilor, din 1956. Cele două par mai degrabă caiete de lucru, introduse pentru a lărgi ambitusul vocilor deponente. Insistența
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
caractere și nu doar individualități... Tabloul a fost în schimb trimis la Galeria Națională din Londra într-o manifestare „rivală”. Intitulată „Leonardo da Vinci, pictor la curtea milaneză”, expoziția, considerată un eveniment nerepetabil, include mai mult de jumătate din producția picturală a artistului, oferind vizitatorilor ocazia să compare cele două variante ale „Fecioarei dintre stânci” sau portretul Ceciliei Gallerani cu cel al unei tinere femei supranumit „La belle ferronière”, pictat de maestru la sfârșitul secolului. „Doamna cu hermină”, una dintre puținele
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
comunismului, acopereau de deriziune ideea de educație în numele artei pure. În consecință a ajuns să absolve Universitatea de Arte din Tallinn (Estonia) și, alături de predilecția pentru universul desenului, a arătat interes pentru lumea filmului. Fascinat de Van Gogh sub unghi pictural și de Tarkovski sub unghi cinematografic, Igor Isac și-a făcut un ideal din a le călca pe urme măcar în năzuința de a trăi total arta. Toate aceste date exterioare reprezintă chenarul unei vieți care, pe dinlăuntru, s-a
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
se retragă. Ceea ce mi se pare demn de menționat în legătură cu lucrările sale este relația cu materia colorată ce conține mai mult decât forma, mărturisirea artistului, mesajul de însingurare fapt pentru care, consider că ea este personajul cheie al universului său pictural. Mai mult, privind retrospectiv, dacă la început lucrările erau de mari dimensiuni, acum cele aduse în atenție sunt restrânse ca amplitudine relevând interesul său de a cerceta, diseca și disciplina spațiul pictural. Pictura este pentru Gabriel Giodea nu doar un
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
că ea este personajul cheie al universului său pictural. Mai mult, privind retrospectiv, dacă la început lucrările erau de mari dimensiuni, acum cele aduse în atenție sunt restrânse ca amplitudine relevând interesul său de a cerceta, diseca și disciplina spațiul pictural. Pictura este pentru Gabriel Giodea nu doar un mijloc de manifestare a afectului, dar și un loc al unor experiențe obiective unde spațiul este perceput și ca o construcție reflexivă cu autoritate măcar egală cu cea a discursului subiectiv. Prin intermediul
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
pe ceea ce simțurile în alertă înregistrează. Polul cunoscător vibrează la datele realului și le transcrie conștiincios, glosând în aparteuri reflexive care adaugă adâncime tabloului trăit. Vezi Rădăcina de bucsau a lui O. Nimigean, lucrată pe urmele unei priviri amănunțite și picturale. Conceptivă și introceptivă, în egală măsură, explorează detalii reale, descrise în minuscule monografii, cu speranța că la capătul drumului se va revela un adevăr al celei mai stricte interiorități. O extrem conotativă forfotă a fragmentelor în mișcare browniană/breugheliană sugerând
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
aceea, nu povestea din spatele desenului contează, ci emoția indicibilă pe care o simți la vederea ei. În Raluca Dună întîlnim ambiția intelectualului care nu vrea să guste un tablou, ci vrea să-l înțeleagă, disecîndu-i mesajul pînă la pierderea farmecului pictural. Autoarea vrea legende explicative, nu tresăriri de emoție. Numai că, descifrat ca o enigmă și lămurit ca o problemă, orice tablou devine o relicvă snoabă a cărei fascinație moare sub asediul voinței de înțelegere. Dispoziția pe care ți-o trezește
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
un cuvânt, un spectacol splendid, un adevărat basm oferit publicului de sărbători. Baletul a fost realizat în cunoscuta viziune coregrafică a lui Frederick Ashton, îmbinând armonios scenele de pantomimă a celor două surori, magistral realizate, cu ansamblurile de o frumusețe picturală. Cei doi interpreți ai rolurilor principale, Roberta Marquez și Steven McRae, au asigurat cu delicatețe și poezie partitura lor coregrafică, realizând un cuplu de poveste. Ceea ce impresionează la această companie este în primul rând disciplina și profesionalismul înalt al execuției
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
de primele poezii ale lui Cendrars ori nu? Critica e împărțită între aceia care consideră că Cendrars l-a influențat pe rivalul său, având prioritate în despărțirea lirismului de muzica scumpă simboliștilor, pe care el, întîiul, a înlocuit-o cu picturalul, și cei care nu cred că îi fac o favoare autorului Alcoolurilor pariind că n-a citit nici volumul Paște la New York, nici manuscrisul refuzat.
Toți scriitorii au dreptul la posteritate () [Corola-journal/Journalistic/3473_a_4798]
-
a unor lucrări moderne. Compoziția practicată de Homer, Corneille sau Balzac este exemplară: felul de a grupa materia în vederea unui efect de ansamblu constituie pentru autorii în cauză o preocupare specială, chiar unică, efectul fiind arhitectural, iar nu muzical sau pictural. Potrivit rafinatului exeget, compoziția presupune o înaltă echilibrare organică și morală și o vedere imensă asupra universului, ea trebuind să fie înnăscută spre a nu se reduce la simpla manieră (p. 258). Ritmica Iliadei și a lui Cousin Pons diferă
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
cu pictorul, pozează privind în altă direcție. Este posibil ca portretul să nu fi fost făcut după model ci după o fotografie întocmai ca și alte portrete, unele dintre ele fiind postume celor reprezentați. Relevant este și faptul că stratul pictural care definitivează lucrarea datează cu puțin timp înaintea morții lui Aman cu toate că lucrarea a fost începută cu aproximativ douăzeci de ani înainte. Acest fapt s-a observat în urma studiului lucrării sub lumina ultraviolet, ieșind astfel în evidență o fluorescență diferențiată
Eveniment inedit în Capitală: Vindecări Miraculoase by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/32626_a_33951]
-
lucrarea a fost începută cu aproximativ douăzeci de ani înainte. Acest fapt s-a observat în urma studiului lucrării sub lumina ultraviolet, ieșind astfel în evidență o fluorescență diferențiată între insulele de culoare rămase neacoperite din fondul pictat inițial și stratul pictural realizat în ultima etapă. Dacă în etapa inițială fondul era lis și relativ egal cromatic, în etapa finală pictorul depășește constrângerea impusă de exigențele unui portret comandat și folosește o pensulație mai largă, energic aplicată, specifică acestei etape a procesului
Eveniment inedit în Capitală: Vindecări Miraculoase by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/32626_a_33951]