1,228 matches
-
-l grăbească, să vadă ce iese dinăuntru noroc că l-a văzut pe pui și ne-a ajuns în fugă, speriat ca vai de lume ; rândul trecut, i-a venit în minte s-o ajute pe mămica ta să te pieptene, s-a încurcat în părul tău, și n-a mai stat pe gânduri, s-a desprins cum a putut, a lăsat ceva din razele lui acolo și pe-aci ți-e drumul... știi, de atunci îți strălucește așa perișorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îl întrebă pe cuscrul său ce mai știa despre Siminică. Nu prea bucuros de întrebare, Grigore Gospodin se ridică de la masă și-o porni spre poarta de la drum, grăbit dintr-o dată să plece. Dracu să-l ia și să-l pieptene! bodogăni el ursuz. Am auzit că i-a născut unguroaica o fată... Dar eu mi l-am scos de la inimă... Nici cu spatele nu vreau să mai știu de el!... E bine că te-nțelegi măcar cu ginerele ăsta tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doua zi, după plecarea lui Grigore, Virgil răsuflă ușurat și îi spuse neveste-sii, cu un zâmbet malițios, aruncându-și pe umeri un raglan verzuliu, antic și de demult, ca să plece și el la serviciu: Țara arde și baba se piaptănă!... Auzi ce gărgăuni i-au intrat în cap lui taică-tu! Cică să mai cumpere șase pogoane de pământ pe aici și să-l treacă pe numele tău... Păi ce, a căpiat?!... Vrea să ne bage pe toți la pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia. E firesc să vrei Indesit; lux Viteză. Viteza. Din ce în ce mai repede. Peisaj. Fiare sălbatice "Pisicuță, pis-pis-pis, te-am visat azi noapte-n vis te spălai, te pieptănai, fundă roșie-ți puneai". Ador orașul înstelat. Partea a II-a Pășește ușor Unde mi-am lăsat podoaba, unde mi-a căzut podoaba Unde mi-am pierdut eu crucea, traista și merinda Mi-a căzut din mână foamea, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce deja îi ajungeau. Ambele perechi erau, separat, demne de milă. Poate de aceea se ascundeau în fastul petrecerilor, după frivolități ce îi lăsau tot mai pustii.... Și noaptea, pe la unu, când toți dormeau, eu îmbrăcai deshabilléul meu roșu, mă pieptănai, mă parfumai, și mersei spre ușa camerei lui Angi. Stătui locului o clipă, pentru a fi sigură că vreau lucrul acesta. Amélie apăru pe coridor și mă văzu. Cu toate că o văzui cu coada ochiului, bătui de trei ori în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se întoarse înapoi. Nu vroia că Amanda să bănuiască ceva. Puse totul la loc. Nu era bine nici să-i simtă mirosul. În timp ce se schimba, analiză obiectiv situația. Trebuia să fie sigur. Se îmbrăcă într-un costum din piersică, se pieptănă și arăta din nou trăsnet. Doar o licărire de disperare cu care s-a obișnuit strică peisajul. Dar doar pentru un moment. Veniseră și florile între timp. Voise să ceară gladiole, dar ea avea deja, așa că luase trandafiri albi. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
genunchii? vrea să se ridice Cecilia. Nu! Rămâi! O oprește Matei. Îmi place să te am cât mai aproape. În timp ce-și făceau planuri pentru viitor și pentru ziua în curs, se aranjau și se mângâiau reciproc. Ea îi pieptăna părul când cu cărare, când pe spate, când îl ciufulea și atunci el o gâdila, dar n-o lăsa să plece. El îi aranja buclele după ureche, pe frunte sau i le ridica în coc dându-și cu părerea cum
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel și greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul doi și masa pe domn broscoi. De pe scrin papagalul împăiat țipa să iasă la concurat iar bondarul între flori bâzâie că a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acolo, Întrucât strada era cale obligatorie de trecere spre Piața Mare și Palatul Regal. Dar, ridicând un moment ochii atunci când careta a ajuns În dreptul nostru, am observat o portieră fără blazon și, În cadrul ferestruicii, chipul unei copile, un păr blond pieptănat În zulufi și privirea cea mai albastră, mai limpede și mai tulburătoare din câte am văzut vreodată În viața mea. Ochii aceia s-au Întâlnit o clipă cu ai mei, apoi, purtați mai departe de mersul caretei, s-au Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aparține nobilimii, dețineau posturi importante la Curte. Pe mine, totuși, nu mă interesa ambalajul, ci conținutul. Mânuța aceea, Încă infantilă, albă ca hârtia de mătase, care apărea discret, sprijinită de cadrul ferăstruicii. Reflexele acelea aurii ale părului lung și blond, pieptănat cu cârlionți și zulufi În tirbușon. Și ochii. În ciuda timpului scurs de când i-am văzut Întâia oară și a multelor aventuri și neplăceri pe care irișii aceia albaștri aveau să mi le aducă În viață În anii următori, nici măcar azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și să stăm în poziție de drepți lângă băncile noastre - eu și ceilalți unsprezece copii. învățătoarea ridica în aer fiecare carte, așa cum face preotul cu împărtășania, iar noi ne primeam fiecare exemplarul în palmele întinse. în ziua aceea învățătoarea se pieptănase și era îmbrăcată într-o rochie gri-închis, aproape neagră. Apoi, după ce am făcut câte o plecăciune și ne-am așezat, a urmat un moment de tăcere și reflecție. Ne fusese încredințat Cuvântul. Literele mari și negre de pe coperta trandafirie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mult, ținându-se de copaci pe poteca alunecoasă. Eu nu i-am dat nici un ajutor. Nu. Mi-am zis: Dacă va cădea și se va prăpădi, atunci toată istoria asta va dispărea. O pojghiță subțire de gheață îi acoperea părul pieptănat peste cap. Așa sunt serile de primăvară sus, pe vârful muntelui Ava. Câteva săptămâni mai târziu un episcop s-a dus la editură. Și directorul editurii a fost foarte prevenitor. De bună seamă! O asemenea colaborare mi se pare normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
drum ne-am oprit în Norsjö. Acolo l-am întâlnit pe bancherul care urma să administreze mica mea avere. Este o mare binecuvântare, a spus el, să ai existența asigurată. Avea un costum negru de piele, părul îi era lucios, pieptănat peste cap, și când m-a salutat, m-a prins de amândouă mâinile. Pe biroul lui se afla o begonie artificială, pe care o sculptase și o vopsise unul din lucrătorii în lemn din ținut. Mai trăiește și astăzi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
începuse a-l numi, arăta rău. Slăbise, arcadele aproape că-i ascundeau ochii, iar barba devenise o perie arămie și țepoasă. Nici G. nu arăta mai bine. Și el slăbise, dar cel puțin se bărbierea în fiecare dimineață și se pieptăna cu atenție; de la o vreme, chiar cu o atenție deosebită, deoarece, în final, cărarea trebuia să fie perfect dreaptă, ca trasă cu linia, or, așa, orbește, era foarte greu și G. dorea cu tot dinadinsul ca nimeni să nu observe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fost niște copii-Salieri. Trei monștri mici și frumoși; trei mutre roz imprimate pe cutiile de lapte, pe ambalajele de ciocolată și pe baloanele-reclamă. Pe afișe. Pe tricouri. Pe caietele școlarilor. Pictate pe ziduri. A fost o furie. Îmbrăcați la fel, pieptănați la fel, zâmbind la fel, încercam să ne identificăm, dar era imposibil. Fiindcă totdeauna eram fotografiați separat, dispunerea în cadrul final aranjându-se în laborator. Degeaba ne holbam ore în șir la propriile chipuri; nu ajungeam la nimic sigur. Era, se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
constrângerile cutumiare, revoltat, dornic să trăiască o nouă viață. Pentru Alexandra este prea târziu și atât ea, cât și nepotul ei știu că aceasta este foarte posibil ultima lor întâlnire. Desfăcându-și părul cu o cochetărie subînțeleasă, bunica se lasă pieptănată de Denis, frumusețea ei devine deodată vizibilă ca expresie a unei feminități depline, un triumf efemer asupra bărbatului din fața ei, căreia îi urmează o declarație de dragoste pe muchie de cuțit. Ar fi stupid, realmente stupid să cauți în filmul
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
măcar, să-l stăpînesc. Eram de mult sluga lui. Nici nu știi ce provoacă haz mai mare, felul în care sînt îmbrăcați, demodat și caraghios, ca în anii șaizeci într-o provincie prăfuită, uitată de lume, felul în care sînt pieptănați, felul în care se suspicionează unii pe alții tot timpul, tipul de neîncredere viscerală față de un altul, felul în care apar și dispar din casuțele din decor, aiuritoare. Un tablou de Frida. Joacă: Marius Damian - Gutuie, Pavel Bartoș - Fennek - Pyramus
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
mâna mamei și rămâne acolo chiar și când ea a murit, mâna moartă pe care fiul își culcă capul. Fiecare gest se transformă în mângâiere cu poezia lentă, mută, a blândeții care aproape că se transformă în coregrafie. Fiul îi piaptănă părul, o învelește cu gesturi aproape hieratice, o sprijină atât de ușor, o blândețe de uriaș pentru că totul a devenit fragil și insuportabil de efemer în trupul mamei. Totul este vechi în jur, casa este veche, cu florile uscate rămase
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
despre poezie și muzică". Uscățiv, cu haină de catifea khakee (galben-verzui-cafenie) și cravată grenat, argumenta imitarea inconștientă a muzicii, în timp ce Charles Thomlinson considera că e mai importantă relația muzicii cu pictura. Părea un lord din filme, cu părul alb-roșcat, ondulat, pieptănat în sus, cu ochelari, sprâncene roșcate, haină de tweed și mai ales cu o fizionomie ca a tatălui meu (mult mai târziu, în 1990, când am ajuns în Anglia, aveam să mă conving că englezii seamănă mai bine cu sașii
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
că are doi copii mici, Adriana Bahmuțeanu a izbucnit după ce a vizionat clipul cu soțul ei aflat la o petrecere în Milano: "Pe mine niciodată nu m-a dus la Milano. Asta și-a dorit! Pițipoance pe la dracu să îl pieptene. Pe bruneta din clip nu am văzut-o niciodată în anturajul nostru. Din anturajul meu nu făceau parte curve, prostituate, ci oameni normali. El a rămas cu tot felul de pitifelnici din aștia care-i țin tira și cu tot
Bahmu, foc și pară pe Prigoană, aflat la Milano cu o brunetă () [Corola-journal/Journalistic/73075_a_74400]
-
într-o batistă de pânză." (pag. 43) Iar la figurat, trei pagini mai jos: "peste zi e cum nu se poate mai bine, căci peste zi/ noi suntem omuleții de pluș/ și vine mara-ntre noi și ne îmbracă și ne piaptănă/ și ne dă ușor cu palma la fund/ vine mara și călare pe niște rățuște de plastic/ ne pune să plutim în cafea// peste zi e cum nu se poate mai bine căci peste zi/ noi suntem albă ca zăpada
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
în care a fost adoptată în Camera Deputaților, adăugând că regretă această decizie pentru că astfel a dat Parlamentului "ocazia să se dea din nou în stambă, să se arate iresponsabil". Șeful statului a susținut, joi, că parlamentarii au luat ”la pieptănat” toate articolele din lege, nu doar cel privind vârsta de pensionare, pentru a întârzia promulgarea. "Privind Legea pensiilor, și pun acest exemplu sub emblema «iresponsabilitate». Se ivise un mare conflict politic pe tema modului cum Legea pensiilor a trecut prin
Băsescu recunoaște că nu a promulgat Legea pensiilor din cauza modului în care a fost adoptată () [Corola-journal/Journalistic/49471_a_50796]
-
vaporos înfășurat în dezabie, cu picioarele încrucișate pe dale, cu gura deschisă într-o expresie de uimire. Peria îi sărise din mână și zăcea într-un colț. Ultimul ei gest de cochetărie pe lumea asta fusese acela de a se pieptăna. Era un cadavru atrăgător, pregătit să primească vizitatorii veniți la priveghi. Am luat-o în brațe, am încercat să-i vorbesc, însă, chiar dacă experiența mea în fața morții nu-i deloc mare, mi-am dat seama că nu țineam în brațe
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
munte și se adună în haite de câte doisprezece. Pe 30 noiembrie, oamenii se fereau a rosti numele acestor animale (astfel încât să nu se întâlnească cu ei în următorul an). Potrivit spuselor din bătrâni, femeile nu au voie să se pieptene și nici să coasă pentru a nu le merge rău în anul care vine. Conform tradiției, în această zi sfântă, românilor care țin post negru li se împlinesc dorințele legate de însănătoșire sau căsătorie. Tot de Sfântul Andrei, copiii pun
Ce nu trebuie să faci de Sfântul Andrei. Tradiții și obiceiuri by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/59077_a_60402]
-
prima apariție publică, luni, în fața tribunalului din Oslo care ar urma să se pronunțe în legătură cu menținerea lui în arest provizoriu. Îmbrăcat într-un costum închis la culoare, cămașă albă și cravată albastru deschis, Behring Breivik, cu barbă și părul blond pieptănat într-o parte, a încercat pe o voce calmă să lanseze o diatribă, întreruptă rapid de judecător, în fața a zeci de rude ale celor 77 de victime, a reporterilor și a audienței. Din motive legale, declarațiile sale nu pot fi
Prima audiere publică a norvegianului Behring Breivik de la masacrul din 22 iulie () [Corola-journal/Journalistic/59244_a_60569]