278 matches
-
ieși în sala cu doamne și jupânițe. — E chiar așa de rău maica? veni întrebarea de la masa doamnelor. Fără să răspundă, Ștefan verificându-și cutele caftanului își trase umerii în jos și se îndreptă spre fereastră grăbind bătăile inimilor de sub pieptarele de brocard și cămășile cu horboțele. Aș învăța și eu, mă rog domniilor voastre, meșteșugul înșiratului de mărgăritare, se adresă el jupânițelor aprinse roșu în obraji. Până să apară prințul Constantin, întrebând și dânsul de doamna, nici un fir de mătase nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Safta pentru că de acolo putea arunca câte o privire spre geamuri. Se aplecă grijuliu peste umărul ei și începu să o întrebe de numele jupânițelor, identificândule după felul în care erau îmbrăcate. — ...Dar cea cu rochia verzuie și cu pieptarul auriu cine-i? reuși în sfârșit după o lungă stratagemă să întrebe Ștefan ceea ce îl interesa. — Pistruiata? E din neamul Păușeștilor, de la Râmnic. Mai ții minte, când ne-am dus cu sfinția sa Theodosie la schit la Sărăcinești, am trecut pe la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Stai să vezi, mai șopti Safta, ca imediat să țipe cu ton poruncitor. Un ac cu mătase stacojie și unul cu sârmă de argint! De la fereastră se desprinse, scundă și subțire, de ai fi zis că-i copil dacă de sub pieptar nu i s-ar fi ghicit rotunjimile trupului, cu mers nesimțit, plutind parcă, în târliceii din brocard auriu la fel pieptarului. Ținea capul aplecat în jos, doar după ce îi înmână doamnei Safta perinița minusculă cu acele cerute înfipte în ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sârmă de argint! De la fereastră se desprinse, scundă și subțire, de ai fi zis că-i copil dacă de sub pieptar nu i s-ar fi ghicit rotunjimile trupului, cu mers nesimțit, plutind parcă, în târliceii din brocard auriu la fel pieptarului. Ținea capul aplecat în jos, doar după ce îi înmână doamnei Safta perinița minusculă cu acele cerute înfipte în ea, ridică spre Ștefan fața întrebătoare și ochii ei verzi cu luciri de piatră prețioasă îi cercetară pe ai lui. Nici o bătaie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a domnului Barbosa, pielea uscată, cafenie a scaunelor înalte, aliniind țintele lor aurii în jurul unei mese lungi și masive, retrasă pe oblica trapezului, peria roșie de țepi a capului gros pe care-l purta Inginerul, broderia în cercuri, ca un pieptar, pe bluza de gheață ninsă a frumoasei doamne cu enormă pălărie de pai verde, fotoliul și canapeaua din piele roșie, primind, în colț, docilă, trupurile, în acea jumătate de oră de preludiu, când invitata se lăsase luminată de ochii mari
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nimic omenesc“. Sia Strihan cobora trei etaje cu mâna pe balustrada scării, adunând praful pe palmele ambelor mâini, pentru a și le lipi apoi pe halatele îngrijitoarelor care nu-și făcuseră datoria cum trebuia ? Lăsând amprente, la rând, pe fiecare pieptar scrobit al acestor femei supuse, leneșe și viclene, înșiruite în fața ușii ei. O astfel de vrăjitoare ar mai fi fost în stare să simtă și să priceapă ceva ? S-au dat atâtea exemple, atâtea ! Dacă ar fi putut procura desenele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
arborii-n grădină. Dar prin fereastra ta eu stau privind Cum tu te uiți cu ochii în lumină. Ai obosit, cu mâna ta cea fină În val de aur părul despletind. L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, Desfaci visând pieptarul de la sân, Încet te-ardici și sufli-n lumânare... De-asupră-mi stele tremură prin ramuri, În întuneric ochii mei rămân, Ș-alături luna bate trist în geamuri. {EminescuOpIV 381} {EminescuOpIV 382} UN OM DE STAT Wernicke, l697 Un om de stat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
copaci mai mulți și câteva izvoare, se întindeau cele aproape o mie de corturi. Celelalte două sate mai mici găsite în aceeași oază au rămas pustii; locuitorii au fost aduși în tabăra cotropitorilor. Lângă tabără, dulgherii armatei, purtând și ei pieptare și coifuri militare, înjghebară din cea dintâi zi un țarc mare și înalt, nimicind curmalii din care se hrănise și s-ar mai fi putut hrăni atâta lume. Rămaseră acum în oază foarte puțini arbori. Trunchiurile cu solzi ale celorlalți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Înhăitat cu niște bărbați de la Szeghedin și s-ar fi făcut hoață de cai. Cu niște secui ar fi prădat banca din Pesta. A lu’ Frasin, poticărașu’, o vede Într-o gară, Îmbrăcată În straie săsești, cu cizme ’nalte și pieptar unguresc. Tata Gheorghe s-o prăpădit de inimă rea. O murit tinăr săracu’. Pătru o crescut aproape singur. Într-o vreme tare i-o fost dragă Ilona. Și ei de el. În toamna lu’ 916 s-or luat. Acasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și încălțată cu saboți, adusese de pe țărmurile Țărilor de Jos, un miros stăruitor de icre negre și untură de morun. Cu toate că din prima zi făcu surcele din opincile de lemn, părăsindu-și pentru totdeauna pitorescul ei costum cu bretele la pieptar și malacovul ondulat, Albertina rămăsese pentru mine pescărița cu bujorii în obraji, voinică la trup și cu chipul alb ca urda scoasă dintr-o hârtie scrisă cu cerneală roșie, parcă. Îmi plăcuseră de la prima vedere, ochii vineți, genele castanii, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
închisă a părului și frumusețea femeilor sunt comune amânduror ramurelor. Și în străinătate țințarul păstrează portul său, asemănător cu al albanezului, cămașa cu cute până 'n genunchi, tunica galbenă deschisă, cu mânici înguste lucrate cu găitane negre, peste aceasta un pieptar cu jumătăți de mâneci și cu guler mare, brâu roșu, fes asemenea, iar în picioare opinci în forma sandalelor. Negustorii au un port amestecat turco - europienesc. Românii macedoneni se țin de biserica ortodoxă însă liturghia se citește românește. Pentru a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
redăm descrierea acestei realizări, după primul catalog de medalii românești, publicat în 1906: ,,Avers: Bustul Voievodului văzut în față cu barbă, căciulă aplecată spre stânga, cu agrafă și penaj în partea dreaptă. Îmbrăcat cu mantie cu gulerul de blană și pieptarul ornamentat cu fir. După cum se poate observa, legenda de pe medalie cuprinde 18 cuvinte latine prescurtate, pe care le am transcris cu majuscule și le-am completat în paranteză, după o altă sursă documentară consultată de noi. Din aceeași sursă redăm
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
o anumită teamă. Robă a spiritelor, costumul este în egală măsură o armură care îl protejează pe purtător contra săgeților trimise de spiritele malefice ambuscate pe drumurile din lumea de dincolo, pe care costumul o poartă simbolizată în broderiile de pe pieptar, de pe tichie și de pe mâneci. La unele grupuri de pe Ienisei mânecile sunt divizate în trei părți de șiraguri colorate: sunt cele trei lumi pe care le parcurge uneori râul șamanic brodat în perle. Plăci metalice dantelate care o reprezintă pe
COSTUMELE ŞAMANILOR TUNGUŞI. DESCRIERE ŞI SEMNIFICAȚII. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
sau bariera de spirite protectoare sunt atașate la mâneci. Tichia de piele a șamanului ieniesian aun conține adeseori broderii care reprezintă Arborele lumii și râul șamanic. Uneori, pe fața și pe spatele tichiei este desenată vechea stăpână a drumului șamanic. Pieptarul xelmi simbolizează cele trei lumi, cu lumea terestră, încadrată de celelalte două lumi astfel: în partea superioară, lumea de sus, ale cărei reprezentări conțin figurații metalice ale spiritelor locuitoare, respectiv vulturi, corbi, lebede și gâște; în partea inferioară, reprezentarea lumii
COSTUMELE ŞAMANILOR TUNGUŞI. DESCRIERE ŞI SEMNIFICAȚII. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
superioară, lumea de sus, ale cărei reprezentări conțin figurații metalice ale spiritelor locuitoare, respectiv vulturi, corbi, lebede și gâște; în partea inferioară, reprezentarea lumii subterane, cu animalul - mamă, cufundări și cu cele două stăpâne ale râului. La tungușii din Transbaikalia, pieptarul uruptum, care este piesa de căpătâi a costumului, pentru că șamanul poate executa ședințe doar îmbrăcat cu pieptarul (cu excepția ședințelor comportând o călătorie în lumea de dincolo), reprezintă de asemenea cele trei lumi și copacul cosmic. La tungușii occidentali, ca și
COSTUMELE ŞAMANILOR TUNGUŞI. DESCRIERE ŞI SEMNIFICAȚII. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
și gâște; în partea inferioară, reprezentarea lumii subterane, cu animalul - mamă, cufundări și cu cele două stăpâne ale râului. La tungușii din Transbaikalia, pieptarul uruptum, care este piesa de căpătâi a costumului, pentru că șamanul poate executa ședințe doar îmbrăcat cu pieptarul (cu excepția ședințelor comportând o călătorie în lumea de dincolo), reprezintă de asemenea cele trei lumi și copacul cosmic. La tungușii occidentali, ca și la cei orientali, nu există un model obligatoriu și rigid, șamanului fiindu-i lăsată libertatea de a
COSTUMELE ŞAMANILOR TUNGUŞI. DESCRIERE ŞI SEMNIFICAȚII. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
elemente: o mantie, cel mai adesea din piele, deschisă în față și oprindu-se de obicei la pulpă și ale cărei două pulpane din față, mânecile și mai ales spatele poartă diferite pandantive din piele, pânză grosolană și metal; un pieptar din piele tăbăcită în untură de pește, legat în jurul gâtului cu două fâșii, acoperind tăietura mantoului și coborând mai jos de talie; o tichie din piele tăbăcită în grăsime de pește dotată uneori cu franjuri care ascund partea de sus
COSTUMELE ŞAMANILOR TUNGUŞI. DESCRIERE ŞI SEMNIFICAȚII. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
redam descrierea acestei realizări, după primul catalog de medalii românești, publicat în 1906: ,,Avers: Bustul Voievodului văzut în față cu barbă, căciulă aplecata spre stânga, cu agrafa și penaj în partea dreaptă. Îmbrăcat cu mantie cu gulerul de blană și pieptarul ornamentat cu fir. Împrejurul mărginii superioare, între două cercuri, scris legendă: MICHAEL: VAL(achia): TRANS(alpinae): VAIW(oda): S(acrae) : C(aesareae): R(egi)ae(que): M(aiestatis): CONS(iliarius): PER. (fig. 1av). Revers: Inscripțiunea circulară: TRANSYL(vaniam): LOCUMT(enens
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
spre Roman, nod de semnificații la nivel mediu, neguri, platou cu lucernă, dungi de lăstăriș de salcîm, ciuboțica-cucului în desenele florii, haltă km 54, crucea Sfîntului Andrei, sînziene în holde, semnul cu luna alburiu, acolo pămîntul, acesta este prea frumos, pieptare pădurile, mameloane dealurile, agricultură în casele pămîntului, Sagna lăsătura între locuri rele, pantă degradată, gunoiște, rambleu purtat pe lunca Siretului, povestea căutată gîlmă cu gîlmă printre dealuri ieșind cu autoritatea Luna, taie terasele inferioare ale Moldovei, sub Roman depozit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
intensivă, cît mai ține, în totul n-a fost decît provizorat, Liteni pe firul de drum județean, în toiag și la costum, puțin mai ai pînă la biserică, lemne de foc trei căruțe cu inimă lungă, țiganul pe hățuri cu pieptar negru, mîneci albe, timpi ținuți pe vorbe schimbate cîte una, shi nhe înhîlhnim înh Burdhuhenhi, limită cu seducția fonfăielii, halta Bănești cîmpuri ondulate, Verești fier ruginit pe cer rambleul de Leorda, personalul Verești Botoșani n-a plecat, plugul locomotivei brăzdar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
toc, exploatarea în sine a propriei comori, brîie, bete, hacle, piepteni de lînă, tocălie, drugă, ea îndrugă, tendeici, întinde, suveică, furci de tors, erau și de doi metri, fuior de in, țesături de ștergare, merindar, tindeu de cap, șerpar, brîu, pieptare, codul de identificare natural veșmintele, catrințe cu trup vînăt, era nevoie de om în cultură, diorama Cervantes în lupta cu morile de vînt, inițial personajul la împăiat, apoi exponatul, perechea de tineri a vorbit nemțește, românește, ungurește cînd muzeografa ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tuns oile, suveică, tindeici, tehnicile să îmbraci, nu să cuprinzi corpul astral, fețe de pernă maghiare, fețe de pernă Tîrnave, fețe de pernă Valea Gurghiului, merindar, avangarda calcă puntea dintre folclor și biserică, șerpar de Valea Mureșului, șerpar de Tîrnave, pieptar femeiesc, pieptar, glugă, suman sărăduit de Valea Gurghiului, marca "Unitatea și continuitatea portului popular", marca CFR, femeile dace poartă cămașa încrețită la gît, metopa de la Adamclisi, gîturile de tip ~ , soba zveltă verde, inelele de mire din Călimani, prîsnele discuri solare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
suveică, tindeici, tehnicile să îmbraci, nu să cuprinzi corpul astral, fețe de pernă maghiare, fețe de pernă Tîrnave, fețe de pernă Valea Gurghiului, merindar, avangarda calcă puntea dintre folclor și biserică, șerpar de Valea Mureșului, șerpar de Tîrnave, pieptar femeiesc, pieptar, glugă, suman sărăduit de Valea Gurghiului, marca "Unitatea și continuitatea portului popular", marca CFR, femeile dace poartă cămașa încrețită la gît, metopa de la Adamclisi, gîturile de tip ~ , soba zveltă verde, inelele de mire din Călimani, prîsnele discuri solare pentru decorarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cumva de la sine. Țin minte că ieșisem la stradă după o ploaie torențială de vară ce umpluse șanțurile din fața porților cu apă tulbure, mâloasă. Mama, care era un artizan în ale vestimentației, îmi dăduse un gen de sarafan prevăzut cu pieptar, lucrat în pliseuri mici și extrem de elegant. Obișnuia ca atunci când își lua un anume cupon de material, să ia ceva mai mult, pentru a ne face și nouă anumite piese. Am stat ceva timp pe băncuța din fața porții, după care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
i, spontan, ne-am dat mâna. — Mă bucur să vă cunosc. — Sper că nu v-am deranjat. — Absolut deloc. Hartley, care când îmi deschisese ușa purtase ceva albastru, probabil un șorț, apăruse acum într-o rochie de pânză galbenă, cu pieptarul strâns și fusta largă. Se mișca nervoasă prin cameră, fără să se uite la mine. — Vai, dragă, trebuie să deschid o fereastră. Ce zăpușeală e în camera asta! Nu vrei să iei loc? M-am așezat, sau mai curând m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]