292 matches
-
Până acum, totul fusese În regulă. Căpitanul rămase un moment nemișcat ca să studieze locul, neuitându-se drept la felinar pentru ca acesta să nu-l orbească, Împiedicându-l să scruteze cotloanele cele mai Întunecate, apoi, după ce-și pipăi o clipă pieptarul din piele de bivol pe care și-l pusese pe sub haine ca pavăză Împotriva unor lovituri de cuțit oricând posibile, Își Înfundă mai bine pălăria pe cap și se Îndreptă Încet spre portiță. Eu Îl văzusem Îmbrăcându-se cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În ultimă instanță, la acest mijloc zgomotos și definitiv, interzis cu tărie de decretele regale, dar pe care În situații dificile era mai bine să-l ai asupra ta, pentru orice eventualitate. În noaptea aceea, Alatriste Își completase echipamentul cu pieptarul din piele de bivol care Îi apăra torsul de eventuale tăieturi și Înjunghieturi, și cu lama scurtă de parlagiu ascunsă În carâmbul uneia din cizmele lui vechi, cu tălpi comode și uzate care Îi Îngăduiau să simtă bine pământul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se reflectă o clipă pe o lamă goală de oțel În cotlonul italianului. Căpitanul Își potrivi pieptarul de piele și trase spada din teacă. Zgomotul potcoavelor răsuna chiar la cotitură și o primă umbră enormă, disproporționată, Începu să se proiecteze mișcându-se de-a lungul zidului. Alatriste respiră adânc de cinci-șase ori, ca să-și golească pieptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
avantaje la preț redus. În cazul lui Însă, nici măcar eșarfa nu era trebuitoare. Tovarășul lui de călătorie În haine gri Îi puse o batistă curată pe rana pe care o avea la subsoara stângă, apoi Îi Încheie la loc cămașa, pieptarul și haina, pe când Îi vorbea În limba lor cu blândețe și voce joasă. În timpul operației, pe care englezul o făcuse cu spatele la căpitanul Alatriste ca și când nu se mai temea de nimica rău din partea lui, acesta avu ocazia să constate și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
noaptea asta, zise. Iar mâine vom vedea ce ne mai rezervă viața... Am poruncit să ți se pregătească o odaie. Alatriste se destinse imperceptibil. Pe ușa Întredeschisă văzu cum servitorii pregăteau veșmintele și echipamentul contelui. Observă că-i aduceau un pieptar din piele de bivol și câteva pistoale Încărcate. Álvaro de la Marca părea ferm decis să-și ferească invitații Întâmplători de alte riscuri. — În câteva ore se va afla de venirea acestor domni, și tot Madridul va Înnebuni subit, suspină contele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rama ferestruicii. Eu mă găseam lângă scara caretei micii mele doamne, iar euforia dimineții și atmosfera cavalerească a situației făceau să-mi sporească Îndrăzneala. Mai contribuia la aceasta și faptul că În ziua aceea eram destul de bine Îmbrăcat, grație unui pieptar maro Închis și unor vechi pantaloni până la genunchi aparținând căpitanului Alatriste, pe care ața și acul harnicei Caridad Lebrijana le ajustaseră pe mine, făcându-le ca noi. — Azi nu e noroi pe stradă, zise, și vocea ei mă Înfioră până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sau Eltriste. O mișcare se făcu simțită În penumbra interiorului caretei și Întâi o mână cu unghii murdare, apoi un braț Îmbrăcat În negru apărură din spatele fetei și se sprijiniră de rama ferestruicii. Urmară o capă tot neagră și un pieptar cu Însemnul roșu al odinului de Calatrava; În sfârșit, peste un guler mic și prost scrobit apăru figura unui bărbat având Între patruzeci și ceva și cincizeci de ani, cu cap rotund, cu un păr urât, rar, la fel de tern și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cizme. — Pe toți dracii, Diego, făcu Saldaña, nerăbdător. Haidem odată. Plecară fără alte cuvinte. Căpitanul nu vru să-și ia capa, ca să se simtă mai liber În mișcări, iar Martín Saldaña fu de acord. Îl lăsă să-și pună și pieptarul din piele de bivol peste cel de stofă. „Te va apăra de frig“, mormăise veteranul locotenent zâmbind În barbă. În ce mă privește, n-am rămas acasă, nici nu m-am dus la Caridad Lebrijana. De cum au coborât scările, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
următoare Înfruntării din fundătură. Oricum, susținu cu tărie că nici Álvaro de la Marca, nici altcineva nu știa de Întrevederea lui cu cei doi mascați și cu dominicanul. Răspunsurile lui constau, În majoritatea lor, din monosilabe, Înclinări sau negări din cap. Pieptarul din piele de bivol Îi ținea prea cald; sau poate nu era decât efectul stării lui de spirit când privea Împrejur, bănuitor, Întrebându-se de unde or să apară călăii care pesemne că erau ascunși, gata să se năpustească la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dușumea. Nu știu cât timp am așteptat afară, dizolvat În Întuneric și nemișcat În spatele bornei de la răspântie. Strângeam În brațe bocceaua cu capa și armele căpitanului ca să mă Încălzesc nițel - fugisem după careta lui Martín Saldaña și a oamenilor lui doar cu pieptarul și niște pantaloni pe mine -, și astfel am stat mult acolo, strângând din dinți ca să nu mi-i aud clănțănind. Până la urmă, văzând că nici căpitanul, nici altcineva nu ieșea din casă, am Început să-mi fac probleme. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acela puțin Îmi păsa. Așa că, precum de atâtea ori Îl văzusem făcând pe căpitan, am verificat pe pipăite cremenea, care era la locul ei, și am tras cocoșul, Încercând să-i atenuez țăcănitul cu capa. Apoi am strecurat pistolul Între pieptar și cămașă, l-am armat și pe al doilea și am rămas cu el Într-o mână, ținând spada În cealaltă. Capa fiind În sfârșit goală, mi-am pus-o pe umeri. Și astfel am terminat pregătirile și am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Înainte se afla În fața mea -, sărea deja spre ea, ferindu-se să nu-l rănească și Înhățând-o de cum atinse pământul. Atunci luna se ascunse din nou după un nor. Am lăsat să cadă pistolul descărcat, l-am scos din pieptar pe celălalt și, Întors spre cele două umbre care se repezeau la căpitan, am țintit, strângând arma cu amândouă mâinile. Dar Îmi tremurau așa de tare Încât al doilea foc l-am descărcat orbește, În gol, În timp ce reculul mă dărâma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îl obliga s-o facă mai mult la stânga decât la dreapta. Ei continuau să-l preseze la fiecare mișcare, astfel că după vreo duzină de fente și atacuri descriseseră deja un cerc Întreg În jurul lui. Două lovituri piezișe alunecaseră pe pieptarul lui din piele de bivol. Cling-clangul spadelor de Toledo răsuna de-a lungul și de-a latul piațetei și nu mă Îndoiesc că, dacă locul ar fi fost mai locuit, Încrucișarea armelor albe și Împușcăturile mele ar fi umplut ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
el. Și-atunci? — Atunci, e-n joc capul domniei tale sau al meu. Se lăsă o nouă tăcere. Italianul se mișcă puțin și Alatriste Îl imită, neslăbindu-și vigilența. Se rotiră foarte Încet unul În jurul celuilalt, măsurându-și forțele. Pe sub pieptarul lui din piele de bivol, căpitanul Își simți cămașa udă leoarcă. — Aș putea afla numele domniei tale? — Nu e cazul. — Ți-l ascunzi, deci, ca un nemernic oarecare. Răsună râsul aspru al italianului. — Poate. Dar sunt un nemernic viu. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acoperișurilor caselor dimprejur, iar locul de taifas fremăta de mulțime. Căpitanul Alatriste, care continua să se arate În public, aparent netemător de consecințe - mâna, bandajată după Înfruntarea de la Portița Sufletelor, era ca și vindecată -, purta cizme Înalte, pantaloni cenușii și pieptar Întunecat la culoare Închis până la gât; și deși dimineața era destul de călduroasă, avea pe umeri capa ca să acopere cu ea crosa unui pistol pe care și-l vârâse În partea din spate a cingătorii, lângă pumnalul cel lung - daga - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
niște socoteli, hai să le continuăm zicând că cinci spade plus cinci junghere Însemna zece lame de oțel sfâșiind aerul; astfel că băteau În el loviturile ca grindina. Una Îi veni așa de aproape Încât Îi reteză o mânecă a pieptarului, iar alta l-ar fi străpuns cu siguranță dacă nu i s-ar fi Încurcat În capă. Se răsuci lansând mulinete și fandări În dreapta și În stânga; Îi făcu să dea Înapoi pe doi din potrivnici, Își Încrucișă spada cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
8 așternuturi, 1 iapă, 3 scoarțe de lână, 3 perne, 95 pogoane porumb a se arenda, 8 flanele, 4 rochii, 1 șervet, 49 pogoane fân a se arenda, 3 zăbune femeiești, 1 zăbun bărbătesc, 3 vase deșerte pentru vin, 2 pieptare de postav, 1 pereche pantaloni femeiești, 4 1/ 2 pogoane pârloagă, a se vinde rodul, 2 brâie roșie, 1 pereche cioareci, 3 plapome, 1 mintean, 1 polcă femeiască, 1 manta și 6 coți materie. P. Agent: M. Cursarie Toate aceste
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o bulgăroaică cu cozi împletite-n vârful capului ca un disc moale de vițe negre pe care putea pune ulciorul, și o juca atât de-nfocat, că nu pricepu când oamenii începuseră să-și dea jos bundele de pe ei, apoi pieptarele, să-și descindă brâiele, rămânând doar în cămeșoaie. Cu un curaj râzăreț, de care flăcăul nu apucă să fie uimit, își dăduseră jos și muierile fotele lor și-și desfăcuseră pletele, iar acum ciuguleau cu buze-ngroșate de patimă grumajii roșii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor de purpură, azur și șofran, cu aureolele lor kiriliene, erau subțirii acum și lungi până-n crugul bolții, ca niște colonade vii cu ca-l piteluri de privire căpruie. Oasele cutiilor toracice li se arătau! acum ca niște nuiele prin pieptarele cuvioase, pe care fulgerau! cruci duble de argint filigranat și relicvarii de eben. Scopiți credeau în Selivanov, profetul ce se coborîse-ntr-o bună zi din rai și binevoise a pătrunde în pântecele unei mujice din miezul Maicii Rusii, dovedită fecioară și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
medalionul din mijloc, în mărime naturală, era mama ținîndu-mă-n poală, ea minunată și majestuoasă, cu obrajii scobiți, rujul ieftin pe buze și rochița cu buline, cum se purta pe atunci, iar eu în spielhosen galbeni bufanți, cu o rățușcă pe pieptar, adică tocmai în pantalonașii mei de joacă pe care-i lustruiam toată ziua pe cadrul de lemn al gherghefului. Ne priveam în ochi, zâmbind, și în globii ochilor noștri se răsfrângea, strălucitoare, lumina ferestrei. Am lucrat o lună-ntreagă, din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Marele fluture albastru electric, cu apertura aripilor mult mai amplă decât a celorlalți, se roti de câteva ori în jurul lui Herman, apoi i se așeză pe piept și-ncremeni acolo, acoperindu-i tot pieptul și umplîndu-l de slavă, precum odinioară pieptarul de pe efodul marelui preot, în care erau cusute Urim și Tumim, luminile și desăvârșirile. Femeia trebuise să-i smulgă de-acolo, sfâșiind în șase locuri cămașa lui Herman, căci fluturele-și înfipsese adânc gheruțele, prin ea, în carnea lui. "Uite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care-i tușise în față. Ajungi, după două stații, la intersecția Oborului, o viermuiala de oameni, căruțe și mașini cu tabla încinsă de soare. Caldarâmul e plin de balegi. Predomină aici țăranii, cu pălăriile lor negre de fetru și cu pieptare subțiri, de vară. Își cară căruțurile cu ceapă, morcovi și roșii la piață. Alții poartă funii de usturoi peste piept ca niște cartușiere. Copii rahitici dar veseli trag după ei căruțuri cu butelii. Dinspre hală vine o putoare de pește
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
salva pe tine. Rim încuviință din cap și porni repede pe urmele femeii. În cinci minute intrară într-un pavilion micuț din spatele consistoriului. La ușă stătea un călugăr care le aruncă o privire de gheață. Ochii lui zăboviră puțin pe pieptarul pătat cu sânge pe care Rim îl purta peste rasa regulamentară a novicilor. ― Vrem să-l vedem pe Abate! spuse Maria cu voce autoritară. ― Știi bine că nu poate fi deranjat la ora asta! veni răspunsul pe un ton gâjâit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
probabil că ți-ai dat seama deja, aici nimeni nu trăiește în puf. Eliberată de armură, îi apărea acum, în ciuda tăieturii scurte a părului și a hainelor bărbătești, mai aproape de imaginea pe care o păstrase despre ea. Sânii ascuțiți împungeau pieptarul de in, iar genele, zbătându-se câteodată mai repede, puneau același văl de gingășie feminină pe chipul său hotărât. însă energia și agilitatea pe care o arătau fiecare mișcare, semn clar al exercițiului fizic susținut, erau totuși acelea ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cumva de la sine. Țin minte că ieșisem la stradă după o ploaie torențială de vară ce umpluse șanțurile din fața porților cu apă tulbure, mâloasă. Mama, care era un artizan în ale vestimentației, îmi dăduse un gen de sarafan prevăzut cu pieptar, lucrat în pliseuri mici și extrem de elegant. Obișnuia ca atunci când își lua un anume cupon de material, să ia ceva mai mult, pentru a ne face și nouă anumite piese. Am stat ceva timp pe băncuța din fața porții, după care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]