237 matches
-
mâinile pe care și le frâmânta în dușmănie. — O adevărată școală de maniere elegante, nu? râse Henry. Glasul îi sună sec și cam nervos. Îți mulțumesc că ai împărtășit părerea ta domnulului Chapman, Leigh. Părerea ta personală, desigur. Îi zâmbi pierit lui Jesse. Leigh luă asta ca pe o aluzie că trebuie să plece și fu de-a dreptul încântată s-o facă. — Ăă, îmi pare așa de... n-am vrut să vă jignesc, desigur. Sunt o mare fană, doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din mănăstire și dând război nemților, cu puterea lui Dumnezeu și cu ajutorul sfinților apostoli Petru și Pavel i-au înfrânt și o seamă dintre dânșii au căzut prinși la război, iară o seamă au pierit în război, care trupurile acelor pieriți s-au făcut movilă, întru pomenire veșnică deasupra trupurilor acelor pieriți, în care movilă este și Ferenț căpitanul împreună cu acele trupuri. Locul unde s-au adunat resturile celor căzuți în luptă este între Galata și Cetățuia, la fântâna Parascăi (...) lângă
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu ajutorul sfinților apostoli Petru și Pavel i-au înfrânt și o seamă dintre dânșii au căzut prinși la război, iară o seamă au pierit în război, care trupurile acelor pieriți s-au făcut movilă, întru pomenire veșnică deasupra trupurilor acelor pieriți, în care movilă este și Ferenț căpitanul împreună cu acele trupuri. Locul unde s-au adunat resturile celor căzuți în luptă este între Galata și Cetățuia, la fântâna Parascăi (...) lângă drumul cel mare, ce merge la Țarigrad”<footnote Ibidem, documentul 529
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și e fericit. —Și te-ntâlnești cu el în LA? Locuiește acolo, nu? — Are o casă în Santa Monica. Îl văd când și când. E un pic excentric, dispare când nu te aștepți. Suntem cam dezrădăcinați... spuse tulburat, cu vocea pierită. De ce pun întrebări indiscrete? De ce? Mi-am promis ca altă dată să-mi bag mai puțin nasul în viața străinilor. Iar Charlie părea atât de drăguț. Speram ca Julie să-l prețuiască cum se cuvine. Julie termină, în sfârșit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mi se rostogoli pe un obraz. Charlie îmi întinse batista lui. Am înșfăcat-o furioasă că este din nou martorul unei scene incomode. E vorba de tipul ăla, Eduardo? mă întrebă Charlie. —Eduardo e însurat! i-am mărturisit cu vocea pierită. Ca, de altfel, și dl G-V! Chiar dacă acum știa jalnicul adevăr despre situația mea deplorabilă, Charlie era încă ușor amuzat. —Ei bine, poate că nu-i chiar așa de rău, îmi spuse. —Nu-i rău? E de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe ea. În primul moment m-am speriat rău. E numai piele și os. La Walizada e mai evident. La ea nu era chiar așa, părea să aibă ceva carne pe oase. Asta ascund nenorociții ăia sub burqa? Niște femei pierite? Împuținate și ca oameni, și ca femei? Și nu exagerez cu nimic. Ele mănâncă ultimele, exact ce rămâne. Ce lasă stăpânul. Am colegi care mi-au spus că în satele oltenești nu e tocmai mare echitate culinară și că, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
uniformei cu mâna brusc tremurândă. Mă uit pe ecran și văd că Guy este cel care mă sună. Trag aer în piept adânc, apoi apăs pe OK. — Bună, Guy. Fac eforturi să par stăpână pe mine, dar glasul îmi iese pierit și speriat. — Samantha ? Tu ești ? Vocea lui Guy se precipită, ca un torent care se revarsă. Unde naiba ești ? De ce nu ești aici ? Nu mi-ai primit e-mail-urile ? — N-am Black Berry-ul la mine, spun, luată ca din oală. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gând să lași să treacă până să-mi spui de parascovenia pe care ai făcut-o ? A trebuit să aflu de pățania propriei mele fiice dintr-o glumă de pe internet. Articulează cuvintele cu repulsie. — O glumă de pe internet ? o îngân pierită. Ce vrei să spui ? — Nu știai ? Se pare că în anumite cercuri juridice noul termen pentru cincizeci de milioane de lire este „o Samantha”. Crede-mă, nu m-am amuzat deloc. — Mamă, îmi pare atât de rău... — Bine măcar că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mă agitată în picioare. — Unde sunt ? spune Nathaniel, uitându-se în jur. — Nu știu ! Îl privesc și simt că mă înăbușă râsul. O să ne dea afară. — Samantha ? Aud ușa de la seră deschizându-se cu un clanc. — Shit ! spun cu glasul pierit. Vine ! — E în regulă, zice Nathaniel, culegându-și tricoul din cușca cu zmeură. Și-l trage repede pe cap și, brusc, arată destul de normal. O să creez o diversiune. Tu te strecori prin lateral, prin spatele tufișurilor, intri pe ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
antichități, iar pe măsuța de cafea se află un vas cu petale de trandafiri. — Stați jos, spun. Găsesc eu ce-mi trebuie în bucătărie. Încă bulversată, doamna Farley se așază pe un scaun tapițat cu spătar înalt. — Te rog, spune pierită. Să nu spargi nimic. — N-o să sparg nimic ! Doriți și spumă de lapte ? Și nucșoară ? Zece minute mai târziu ies din bucătărie, cu două cafele și prăjitura. — Poftim. Îi tai doamnei Farley o felie. Spuneți-mi cum vi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
săptămâni, voiam să vă telefonez mâine ca să vă informez, Va trebui să fac nici nu-mi închipui câte drumuri, furgoneta e mică, Cu o încărcătură pe zi veți rezolva problema, Și cui îi voi vinde acum vasele mele, întrebă olarul, pierit, Problema e a dumneavoastră, nu a mea, Am, cel puțin, permisiunea să negociez cu comercianții din oraș, Contractul nostru este anulat, puteți face afaceri cu cine doriți, Dacă va merita efortul, Dacă va merita efortul, afară, criza e gravă, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mă convingi că nu e asta explicația pentru hotărârea ta de a ține secret ceva ce-ar fi trebuit să-mi spui imediat, Cel puțin n-am avut intenții rele, Asta ar mai fi lipsit, Îmi cer iertare, murmură Marta, pierită, și plânsul reveni, de nestăvilit. Tatăl o mângâie pe păr, spuse, Lasă, timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim și dăm înapoi la ordinele lui, greșeala noastră e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
va conduce biroul din Londra? — Aproape sigur, zice Luke, oprindu‑se în mijlocul frazei. De ce? — Dar... — Dar ce? zice Michael, privindu‑mă cu interes. De ce să nu conducă biroul din Londra? E deșteaptă, ambițioasă... — A. Păi... nu există nici un motiv, zic pierită. Nu pot să‑i spun „pentru că e o vacă încălțată“. — Apropo, ai auzit că s‑a logodit? zice Luke. Cu Ed Collins de la Hill Hanson. — Pe bune? zic surprinsă. Eu credeam că are o relație cu... ăla, cum îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dat, am fost ferm convinsă că am să mor. Când am văzut că nu apari... Se oprește și mă fixează preț de câteva clipe. Cred că atunci am realizat, pentru prima oară, cât de mult țin la tine. — Serios ? spun pierită. Începe să-mi bubuie inima nebunește. Am senzația că mai am un pic și leșin. — Emma, cred că ar trebui... Să ne căsătorim ? Îmi stă inima. O, Doamne. O să mă ceară de nevastă chiar aici, la aeroport. Ce-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Sunt unii care cântă la clarinet. Și au ținut-o așa la clarinetele lor cam vreo două ore, fără măcar să-și tragă răsuflarea. — Eram sigur c-o să fii Încântată. Îmi pune mâna pe braț cu afecțiune, iar eu Îi zâmbesc pierit. Sunt. Foarte ! Ideea e că probabil, Într-o zi, chiar o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Când stăteam pe scaune alăturate În avion, Jack și cu mine eram doar doi oameni aflați la același nivel. Dar uite-ne acum. Uite În ce lume trăiește el - și uite În ce lume trăiesc eu. — Lissy, spun cu glasul pierit. Nu vreau să mă duc. Ba da, vrei ! spune Lissy - dar văd limpede că și ea e la fel de bulversată ca și mine. Se aude interfonul și tresărim amândouă. Simt că-mi vine să vomit. OK. OK. Mă duc. — Bună, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vorbesc, să plâng sau... să fac ceva, orice, dar nu pot. Ajunge lângă mine, Împrăștiind violent pietrișul de sub pașii lui În toate direcțiile, mă ia de umeri și mă privește lung și intens. Mi-e teamă de Întuneric. — Poftim ? spun pierită. — Mi-e teamă de Întuneric. Întotdeauna mi-a fost teamă. Motiv pentru care am o bâtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
confuz un traseu Întortocheat, cu repere care existau acum o sută de ani, bulevardul Regele Ferdinand, bulevardul Regina Maria, piața de flori, strada Bateriilor, la statuia lui Brătianu, strada Sabinelor, biserica Mihai-Vodă, spitalul Colțea și alte asemenea repere, demolate și pierite Într-un nor de fum, sub ochii noștri plini de Înțelepciune. De mai multe ori Buni și-ar fi Întrerupt explicația și, clipind din genele rare, micșorându-și ochii aburiți de mândrie și prejudecată, le-ar fi mărturisit că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
răzătoare, Don m-a condus către un scaun. —Să chem o asistentă? Chemați asistenta! le-a ordonat lui Stalin și lui Eamonn. Bagă-ți capul între urechi!... Am vrut să spun între genunchi. Nu, am spus eu cu o voce pierită. Mă simt bine. A fost din cauza ouălor și pentru că n-am dormit destul... — Nu ești gravidă, nu-i așa? m-a întrebat Stalin. — Ce întrebare! Don era șocat. Sigur că nu e gravidă... și-a apropiat fața rotundă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bine ce simțeam,... mai curând am fost personajul negativ. Oaia neagră a familiei! — Ba n-a fost deloc așa, a tunat tata. Oaia neagră! Ce-ai făcut așa de îngrozitor? — Am ciupit-o pe Anna, am spus cu o voce pierită. —Și ce-i cu asta?! Și Anna a ciupit-o pe Helen. Iar Claire i-a făcut exact același lucru lui Margaret, iar Margaret te-a ciupit, la rândul ei, pe tine. —M-a ciupit Margaret? mi-a scăpat întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ăștia n-au pus nimic și-i un șanț descoperit. Strig domnule am căzut sunt în groapă și întreb n-aveți cumva o lanternă. Domnul răspunde nu n-am. Și adaugă nervos nu vedeți că sunt orb. Zic cu vocea pierită nu domnule nu văd mi-am pierdut ochelarii și nu-i nici un bec pe stradă. Atunci el spune brusc, binedispus, păi e comic ce se întâmplă ha ha, iar eu încep să simt ceva ca atunci când citesc piese absurde, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Și iată-mă față în față cu... Alexa, sora Mihaelei. Trăsnet ca din senin! M-am uitat lung la ea. N-am recunoscut-o decât după câteva clipe, într-atît mă uluise surpriza. ― Pe mine mă căutați? am îngăimat cu glasul pierit. ― Da, vreau să-ți vorbesc. Pot să intru? N-a așteptat s-o poftesc. A pătruns în cameră cu pași siguri și aer de stăpână. Era voluntară, chiar marțială, ca un comandant de oști. Oricine intră într-o încăpere străină
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să se miște. Și totuși, izbutise să vadă fața transfigurată a lui Masher Morton, jucătorul cu numărul opt al celor de la Wanderers. Nici măcar nu era nevoie să ghicească ce observase acesta. — Și ce-ai făcut? întrebase Alan cu o voce pierită. Am făcut exact ce puteam să fac. Bull se enervase. Era clar pentru Alan că Bull considera că, parțial, era și el de vină. — A trebuit să-mi pun la loc suspensorul și genunchiera și să termin meciul. — Și Morton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rigolă mă privește cu un ochi tulbure, iar în spatele meu se ivește lugubru corsajul industrial de pe Roosevelt Drive... Ar cam trebui să bată de opt, dar răsuflarea aburită a zilei atârnă ca un văl de ceață peste geana de lumină pierită, jalnică, întunecată. De cealaltă parte a străzii murdare, în ușa unui magazin de băuturi închis, s-au ivit trei puradei negri. Eu sunt - ei bine, eu sunt marea lor speranță, dar par mult prea triști ca să mai vină să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
petrodolarii lui, și despre ce i-a făcut... Chiar când ecoul acestor vorbe se stingea, Selina a scos un sunet pe care nu l-am mai auzit niciodată la ea, un scâncet ritmic de abandonare sau rugăminte stăruitoare, un sunet pierit Am mai auzit așa ceva, dar niciodată la Selina. — Hei, făcui eu acuzator (cred că în glumă), nu te prefaci! M-a privit uimită, indignată. — Ba da, îmi răspunse ea repede. Oricât de ciudat ar părea, singurul mod în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]