226 matches
-
că sînteți În căutare, dar vă aflați În continuare subjugată. Pentru că dumneavoastră căutați cu ochii plecați și nu vedeți nimic altceva decît praf. Trebuie să vă ridicați privirea, dragă domnișoară. Trebuie să Învățați să nu vă mai uitați la cele pieritoare. Avea palma și vîrfurile degetelor moi, iar strînsoarea Îi era delicată; cu toate acestea, trebui să se forțeze puțin ca să-și retragă mîna. — Așa o să fac. Eu... Vă mulțumesc, domnule Leonard, zise ea, și cuvintele i se părură ridicole, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ubea, "O presă liberă formează oameni liberi", în Adevărul, 6 ianuarie, 1990, p. 3. 74 Pr. Alexandru Hotăran, "Libertate și autoritate", în Adevărul, 24 februarie 1990, p. I. 75 Pentru ca credința voastră încercată, mult mai de preț decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre lauda și spre slava și spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos (1 Petru, 1, 7). 76 Mirel Bănică, În oglindă: mass-media și religia", în Dilema veche, nr.154, 19 ianuarie 2007
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ecou îndepărtat. Într-un veritabil dialog dintre waki și umbră, este pusă întrebarea fundamentală: oare e-aici parcă o vezi ba n-o mai văd când e aici când nu e. Să fie doar un miraj, o iluzie, acest „trup pieritor” revenit într-o lume lipsită de consistență, căci iată-l întors îndărăt în lumea deșartă numele și-l rosti e drept dar chipu-i nevăzut rămâne. Tsunemasa nu s-a săturat încă de viață, de palatul în care trăise. Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ce „izbutește până și să le redea orbilor vederea”, un har de esență divină. El deschide ochii celor cufundați în bezna realismului, făcând posibilă Revelația unui Adevăr de ordinul invizibilului, accesul la spiritual prin artă, una preocupată nu de trupul pieritor, ci de psyche-ul etern. Acces la necunoscut, la cealaltă față a oglinzii, intrare în acel teritoriu vecin cu moartea despre care vor vorbi, la rândul lor, Genet și Kantor - așa arată teatrul în viziunea lui Craig. Poate că acest mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într-un trup pieritor. De-a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr-un vas În altul, dintr-o Întrupare În alta, dintr-o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bombardăm neîncetat el (medicul) nu prea are ce face. Cine va întelege aceste lucruri va trăi viața în seninătate și liniște iar cine nu va înțelege va trăi cu punga de medicamente după ei atâta timp cât vor avea suflare în corpul pieritor. Am înțeles ceva, corpul este asociat minții și am tras concluzia că sănătatea mentală este cea mai importantă. Totul începe de sus și dacă mintea este calmă și sănătoasă, atunci și corpul va fi la fel. Fiecare dintre gândurile și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într‑un trup pieritor. De‑a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr‑un vas În altul, dintr‑o Întrupare În alta, dintr‑o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
intru - bâldâbâc. Fie să-mi clipească vecinice, abstracte, Din culoarea minții, ca din prea vechi acte. Eptagon cu vârfuri stelelor la fel. Șapte semne, puse ciclic: E ADDENDA ELAN Sunt numai o verigă din marea îndoire, Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar Un roi de existențe din moartea mea răsar, Și-adevăratul nume ce port: e unduire. Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare, În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie! Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare, Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit Se revărsa divinul în luturi pieritoare. O, cum întregul suflet al meu ar fi voit Cu cercul undei tale prelungi să se dilate, Să spintece văzduhul și - larg și înmiit - Să simtă că vibrează în lumi nenumărate... Și-n acest fapt de seară, uitîndu-mă spre Nord
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
târzie a creștinismului. Închipuiți-vă, dumneavoastră, la Roma, chiar în Roma decadenții, unul dintre acei "grămătici", din acei oameni de litere ai epocii, în fața unor anumite pasagii din Shakespeare, unde acesta de exemplu ne dă această imagine neuitată a frumuseții pieritoare, în care chipul florilor e asemănat ca un nor în desdesenare (în ștergere): "dislimmed cloud". Asociația i s-ar fi părut acelui "grămătic" arbitrară, neînțeleasă, smintită. În conștiința lui nu exista regiunea corespunzătoare domeniului acestor simboluri: florile și totul se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cu toată fața lor pământească, cei trei Crai sunt numai în al doilea rând oameni, dar în primul: axe universale, iar numele plutonian al lui Pirgu e de scârbă și de spaimă. De aceea Craii de Curtea-Veche părăsește rafturile cărților pieritoare pentru a se așeza între Scripturi. Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental. În foiletonul unui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
literatura cea nouă. Ca altă dată în pădurea eminesciană vin înspre acest copac druidic, creștet păgân și liber, vegheat dinspre seară de Ceahlăul mănăstiresc. Neghiobi sau copilăroși am încercat fiecare custurele împotrivă-i. Am reușit doar să legăm numele nostru pieritor, în litere cu timpul cicatrizate, de eternitatea lui. Copac venerabil și drag, pe care coloniile de licheni ale tinerei generații (după mine vârsta acestei generații e paleozoică, judecând după rudimentul organismelor și lipsa lor de individualitate) nu izbutesc să mi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adâncul osârdiei și milostivirii noastre. Și să propăvăduim cu înțelepciune, dar, așa cum a grăit sfântul apostol Pavel, către corinteni, în prima epistolă, «înțelepciunea o propovăduim la cei desăvârșiți, dar nu înțelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori.» De altfel și Mântuitorul Iisus Hristos, iubitorul de oameni, fiul celui Întru-tot-bunului nostru atotputernic Stăpân, Părintelui celui mai presus de ființă, mai presus de minte și de cuvânt, Întărirea cea neclătită, ne învață...“ „Da eu ce zic!“ se repezi Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
general. Noi, totuși, înțelegem, în situația de aici și mai ales când este vorba de mărinimia dumneavoastră. Dar totuși, Ziua Domnului este o zi sfântă. Nu...“ „Înțelegeți...“, îl îngână Goncea. „Nu înțelegeți nimic. O dați cu stăpânii veacului care e pieritori. Dar cine nu e pieritor? Unde-s marii demnitari și împăratul împăraților? L-ai prins pe Dej? Nu l-ai prins! Nu era el tatăl nostru? Și cînd a venit Ceaușescu după el și a săltat capacul nemuririi și frământarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
situația de aici și mai ales când este vorba de mărinimia dumneavoastră. Dar totuși, Ziua Domnului este o zi sfântă. Nu...“ „Înțelegeți...“, îl îngână Goncea. „Nu înțelegeți nimic. O dați cu stăpânii veacului care e pieritori. Dar cine nu e pieritor? Unde-s marii demnitari și împăratul împăraților? L-ai prins pe Dej? Nu l-ai prins! Nu era el tatăl nostru? Și cînd a venit Ceaușescu după el și a săltat capacul nemuririi și frământarea istoriei, ce-a ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
O rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc, Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc Și nu crede că în lume, singurel și rătăcit, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îndrăgit. Otu umbră pieritoare, cu adâncii, triștii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale - -nu le fie de diochi! " El s-așează lângă dânsa și o prinde de mijloc, Ea șoptește vorbe arse de al buzelor ei foc: {EminescuOpI 81} {EminescuOpI 82} " O șoptește-mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
NU MĂ ÎNȚELEGI În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți; Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o vieață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, În lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec. ......................................... Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
câtă veselie, tot să aduni, câtă plăcere să știi că mizeriile vorbesc, au volum, sunt o LUME! Cum să nu fie nespus de fericiți GUNOIERII dacă se știau patronii deziluziilor aruncate la container, scuipate pe caldarâm, ai senzațiilor acute, rapid pieritoare ca și cum n-ar fi fost! Ai stăpânirii unei situații de bine, încât nici n-ai timp s-o guști. Simți că ți-a trecut vremea pentru așa ceva și o cedezi, înciudat că viața e atât de scurtă și moartea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Învățătorule, cînd ai venit aici?" 26. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mîncat din pîinile acelea, și v-ați săturat. 27. Lucrați nu pentru mîncarea pieritoare, ci pentru mîncarea care rămîne pentru viața veșnică, și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui." 28. Ei I-au zis: "Ce să facem ca să săvîrșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
dă-ne și două gume de mestecat!... „Când mâinile pe piept să pună De sete să nu se usuce, El a rugat la cap să-i pună Un poloboc în loc de cruce”. (Gr.Drăgan) „Pe basme și nimicuri,cuvinte cumpânind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, In lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să’mpidec umbra-i dulce de-a merge’n întuneric”. (Mihai Eminescu) Jocul In centrul unui oraș de provincie se află o clădire veche,cu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cinste te țin, în sângele meu, înghețul tău imaculat de mine însămi mă mântuie. limba ta mută și-a slobozit în mine dulceața semnelor venite din neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am descifrat niciodată? toamnă mi-am uns podul palmei și tâmplele, le-am uns cu tămâie, ca să-mi îmbălsămez mintea cu gânduri curate. soarele toamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
bază a barocului este aceea a “arătării”, motiv pentru care a fost pus în legătură cu arta spectacolului, cu teatrul, întrucât promovează “valori ale ostentației”, ale aparenței. Dacă pentru spiritul clasic este importantă imitația formelor eterne, neprezentând interes ceea ce este schimbător și pieritor, pentru baroc această selecție nu mai este operabilă, sau în orice caz nu mai prezintă interes: într-o lume precară în care totul este pieritor, accentul se mută pe trăirea plenară a clipei, a momentului. Se ajunge astfel la situația
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Dacă pentru spiritul clasic este importantă imitația formelor eterne, neprezentând interes ceea ce este schimbător și pieritor, pentru baroc această selecție nu mai este operabilă, sau în orice caz nu mai prezintă interes: într-o lume precară în care totul este pieritor, accentul se mută pe trăirea plenară a clipei, a momentului. Se ajunge astfel la situația paradoxală în care “originalitatea barocă va însemna tocmai un exces al imitației, care, de la formă se extinde asupra materiei.” Ceea ce contează acum este materialitatea, componența
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
înțelegem în mod naiv pe prima pornind de la cea de-a doua pentru ca ansamblul fenomenelor de descompunere care perturbă organismele vii să fie transferate pe planul edificiilor sociale, pentru ca declinul și apoi prăbușirea acestora să apară la fel de "firești": civilizațiile sunt pieritoare, ca și indivizii, asta-i tot. Ca și indivizii biologici! Căci în ceea ce îi privește pe indivizii de care poate fi vorba în sfera culturii sau a barbariei, aceștia nu au absolut nimic de-a face cu ansamblurile de molecule
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiica mea a pronunțat prima dată cuvântul „a muri“. Cum aș putea eu, care nu i-am citit povești de Roald Dahl pe motiv că erau prea crude, să-i deschid ușa cuptorului și să o invit să contemple firea pieritoare a tuturor celor pe care-i va cunoște și iubi vreodată? Și iepurașul de Paște e În Rai? Nu, iepurașul de Paște nu e În Rai. Sub nici o formă. —Totuși Frumoasa adormită este. —Nu, Frumoasa adormită este În castelul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]