72,364 matches
-
aflat Ion Ianoși că prin închisorile comuniste au trecut aproape două milioane de oameni? Să nu fi auzit de Aiud, Sighet, Pitești sau Canalul Dunăre-Marea Neagră? Și iată cum "din acuzat a devenit acuzator" al unui regim, cum se spunea în piesele de teatru scrise de Voitinovici (autor dramatic, procuror în procesul Antonescu și scos din funcție pentru incest) sau Davidoglu". Dl. Ianoși se plînge că "eu însumi aveam să port decenii de-a rîndul "dosarul de cadre"" și că ar fi
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
dacă ne referim doar la una sau la alta dintre aceste activități. Pentru că Paul Neagu reprezintă acea categorie de artiști sau, mai curînd, acel caz de artist, pentru care fragmentarea și ofensiva pe orizontală nu sînt decît o materie primă, piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
avut premiera absolută acum cîțiva ani, la Teatrul Național din Timișoara. Si atunci, și astăzi, textul lui Martin Sherman mi s-a părut cu mult mai interesant și mai profund decît tratamentul regizoral aplicat. Traducerea nuanțată, vie și rafinată a piesei îi aparține lui Alex Leo Șerban și aduce un suport solid construcției. Printre puținele. Cred că ar fi fost cu mult mai profitabil, pentru spectacol și pentru mesajul lui, ca poveștile încrucișate în destinul lui Max, gay-ul protagonist să fie
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
și abordate fără ostentație, fără ca regizorul să evidențieze redundant, forțînd deloc eficient, că este vorba despre o lume a homosexualității. Asta este limpede. Iubirile, trădările, lașitățile, bucuriile, plăcerile și suferințele îi bîntuie intens și uneori tulburător pe cei implicați în piesa Bent, scrisă în 1979. (Tot atunci, aflu din Caietul-program, este prezentată la Royal Court Theatre, la Londra, după aceea la Criterion Theatre cu Sir Ian McKellen și Tom Bell; pe Brodway, Bent l-a avut în rolul principal pe Richard
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
În locul lor au apărut umilințele, trădările, neputința de a pricepe ce se întîmplă chiar cu propriul eu. Condiția acestor descoperiri mi se pare cel mai puțin sau insignifiant urmărită în montarea de la Bulandra. Eu cred că aici se găsește greutatea piesei, între-un fel ignorată. Probabil, în mod deliberat. Privind spectacolul, adesea tern, fără evoluții și emoție, din păcate, ba pe ici, pe colo, plictisitor, m-am uitat cu atenție în jur și greu am înțeles că sînt în sala Bulandrei
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
vîră destinul ar fi fost menite să-l scoată din plictis și inerție. Este personajul în jurul căruia se fac și se desfac întîmplări, se suferă, se moare, se iubește cu o enormă tandrețe și fidelitate, este singurul personaj ce traversează piesa, restul aparițiilor fiind episodice. Pe lîngă multe lucruri în sine, pedalări excesive și inutilități, rețin textul lui Martin Sherman, care, realmente, m-a interesat.
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
Dabija (și ambiția actualei directoare, Dorina Lazăr, de a o continua) prin care a pus la dispoziție scena și trupa ca poligon de încercare pentru un grup de regizori tineri, cărora li s-a acordat posibilitatea de a propune ce piesă vor, de a-și alege distribuția și de a o pune în scenă fără nici un amestec din afară. Nu toate piesele sunt grozave, spectacolele văzute până acum nu sunt egale ca valoare, nu toți actorii se simt bine în ambianțele
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
poligon de încercare pentru un grup de regizori tineri, cărora li s-a acordat posibilitatea de a propune ce piesă vor, de a-și alege distribuția și de a o pune în scenă fără nici un amestec din afară. Nu toate piesele sunt grozave, spectacolele văzute până acum nu sunt egale ca valoare, nu toți actorii se simt bine în ambianțele propuse de tinerii directori de scenă, dar cele mai bune montări sunt unite printr-o anume încrâncenare comună, o dorință acută
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
importanței în semnalarea fenomenului ar trebui spus că mult discutata, pe tonuri plângăcioase, problemă a dramaturgiei originale își găsește o rezolvare firească când materialul dramatic e integrat în semnele de întrebare și tentativele de răspuns ale viului. Tinerii regizori montează piesele lui Ștefan Caraman, Radu Macrinici și Valentin Nicolau fără să li se dea indicații de la minister și spectacolele Anei Mărgineanu (Vii și morți), a lui Radu Afrim (îngerul electric) și Alexandru Berceanu (Uzina de plăceri S.A.) au o certă adresă
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
o certă adresă polemică, o vibrație stenică a nemulțumirii care nu poate să nu impresioneze, dincolo de eventualele stângăcii, de vocabularul de gang, de stridențele unor accente. Contactul cu dramaturgia lumii, recuperând ceea ce a fost ocolit în anii comunismului simultan cu piesele scrise recent, poate crea o stare de ușoară confuzie amatorilor de clasificări, dar e benefică pentru publicul care își poate verifica disponibilitatea de a accepta complexul de sentimente și reflexe denumit mentalitatea euro-atlantică. Sunt de remarcat întâlniri fericite (departe de
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
clasificări, dar e benefică pentru publicul care își poate verifica disponibilitatea de a accepta complexul de sentimente și reflexe denumit mentalitatea euro-atlantică. Sunt de remarcat întâlniri fericite (departe de a fi întâmplătoare) cum e aceea dintre regizoarea Andreea Vălean și piesa Norway. Today de Igor Bauersima, cea dintre regizorul Radu Apostol și piesa lui Luis Alfaro Drept ca o linie, dintre regizoarea Alina Nelega și celebrul text al Evei Ensler Monoloagele vaginului. Mai sunt și altele, dar nu mi-am propus
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
a accepta complexul de sentimente și reflexe denumit mentalitatea euro-atlantică. Sunt de remarcat întâlniri fericite (departe de a fi întâmplătoare) cum e aceea dintre regizoarea Andreea Vălean și piesa Norway. Today de Igor Bauersima, cea dintre regizorul Radu Apostol și piesa lui Luis Alfaro Drept ca o linie, dintre regizoarea Alina Nelega și celebrul text al Evei Ensler Monoloagele vaginului. Mai sunt și altele, dar nu mi-am propus un inventar și în mod deliberat accept doar ce-mi sugerează memoria
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
supliciul contemplării la care sînt supus, deși repetîndu-se, mă amuză. Tot așa, cu ani în urmă, la vernisajul unuia din maeștrii sculpturii ieșene, simțindu-mă obligat să emit ocazionalul compliment, am preferat să-mi arăt entuziasmul - de altfel sincer - pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea. Cum? a sărit ars complimentatul, dar astalaltă nu-ți place? Gata să mă ia de rever în nu știu ce ambiguă toană: de autentică indignare sau de șagă humuleșteană. Soiul acesta
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
la o operă foarte mult cântată, o "altfel" de concepție, pe care tânărul muzician o aduce publicului, purtând o situare personală față de ideea de romantic, azi. într-un fel, a fost un act de curaj, ca strategie a programului, și piesa finală a recitalului, în care muzica enesciană transcede spre universal inventariind un întreg arsenal de probleme ale literaturii de claviatură, de la ecouri de clavecin la conglomerate armonice complexe, într-o arhitectură dificilă și pentru audiție (și pentru interpretare, desigur...). între
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
nu e decît o întoarcere la privirea mea de băiețaș. Ideea de a face un film numai cu femei îmi dădea tîrcoale de mult. Revăzînd, la un moment dat, cu încîntare, Femeile lui George Cukor, m-am interesat de drepturile piesei după care s-a inspirat. Am aflat foarte repede că drepturile de remake erau deja reținute de cîțiva ani la Hollywood de Julia Roberts și Meg Ryan. Am abandonat deci proiectul, cu atît mai mult cu cît piesa lui Clare
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
de drepturile piesei după care s-a inspirat. Am aflat foarte repede că drepturile de remake erau deja reținute de cîțiva ani la Hollywood de Julia Roberts și Meg Ryan. Am abandonat deci proiectul, cu atît mai mult cu cît piesa lui Clare Boothe era foarte americană, iar eu voiam să fac un film în franceză, cu actrițe franceze. Apoi am descoperit o piesă polițistă din anii '60, 8 femei, scrisă de Robert Thomas, scriitor căzut în uitare, dar care a
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
Hollywood de Julia Roberts și Meg Ryan. Am abandonat deci proiectul, cu atît mai mult cu cît piesa lui Clare Boothe era foarte americană, iar eu voiam să fac un film în franceză, cu actrițe franceze. Apoi am descoperit o piesă polițistă din anii '60, 8 femei, scrisă de Robert Thomas, scriitor căzut în uitare, dar care a avut momentul lui de glorie, în anii '70, la Théâtre de Boulevard, și a cărui specialitate erau comediile polițiste. Marea lui lovitură a
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
femei, scrisă de Robert Thomas, scriitor căzut în uitare, dar care a avut momentul lui de glorie, în anii '70, la Théâtre de Boulevard, și a cărui specialitate erau comediile polițiste. Marea lui lovitură a fost vînzarea drepturilor uneia dintre piese (Capcană pentru un bărbat singur) lui Hitchcock, care ar fi vrut să facă un film după ea, dar a murit înainte de a-și concretiza ideea. Piesa 8 femei mi s-a părut imediat ideală pentru proiectul Femei "à la française
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
cărui specialitate erau comediile polițiste. Marea lui lovitură a fost vînzarea drepturilor uneia dintre piese (Capcană pentru un bărbat singur) lui Hitchcock, care ar fi vrut să facă un film după ea, dar a murit înainte de a-și concretiza ideea. Piesa 8 femei mi s-a părut imediat ideală pentru proiectul Femei "à la française". Din piesa destul de desuetă, n-am reținut - simplificîndu-le, oricum - decît situația și intriga polițistă care mă seducea mai ales prin deznodămîntul ei (pe care Anouilh, zice
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
pentru un bărbat singur) lui Hitchcock, care ar fi vrut să facă un film după ea, dar a murit înainte de a-și concretiza ideea. Piesa 8 femei mi s-a părut imediat ideală pentru proiectul Femei "à la française". Din piesa destul de desuetă, n-am reținut - simplificîndu-le, oricum - decît situația și intriga polițistă care mă seducea mai ales prin deznodămîntul ei (pe care Anouilh, zice-se, i l-ar fi suflat lui Robert Thomas...), și care, în ciuda misoginiei aparente, putea transmite
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
a-i face eventual poftă să se uite la cărți... dar nu trebuie să ne așteptăm din partea jurnalismului să facă tratate de literatură." Parantezele dramatizante de genul "( intervine din nou brusc, agresiv, dar vădit incitat)" fac din acest dialog o piesă de teatru vie, bine regizată, și împrumută interviului elemente de literatură. Din fiecare interviu luat de Rodica Binder transpare preocuparea constantă pentru ceea ce de la Pierre Bourdieu încoace a devenit "habitus" și "câmp". Tiraje, succes la critică, succes de masă, tip
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
cînd ajungeam, în vacanțe, la bunica maternă, la Turnu-Severin. Iernile venea ea la noi și casa se popula cu o atmosferă continuu tragi-comică, pe care mi-ar fi greu să o descriu aici. Nu e nici locul cuvenit. Am văzut piesa Gaițele a lui Al. Kirițescu în multe formulări scenice și cinematografice, cu mari actori în distribuții. Mi se pare că actuala variantă, de la Teatrul Odeon, propune mai mult. Regizorul Alexandru Dabija merge dincolo de umorul replicilor și situațiilor, altfel binecunoscut și
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
buzunare sau, ofițeri fiind, trimiteau din bivuacurile lor din Africa de Nord, scrisori lui Sainte-Beuve, anume pentru a corecta afirmațiile făcute de el, referitoare la călătoria lui Horațiu la Brindes. Dar, iată până unde merge subtilitatea interpretării traducerii în englezește a unei piese de Pirandello: "Situațiile și caracterele erau așa cum le cerea mentalitatea italiană și a fost imposibil de găsit echivalentul în englezește. Nu a rămas astfel decât intelectualismul pirandellian gol, care e un reziduu ce nu poate da cu nici un preț savoarea
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
luminilor cum n-am văzut în ultimul timp, cu scene memorabile, un spectacol care m-a dus cu gîndul la Bob Wilson. Felul în care sînt dezvoltate și urmărite propriile obsesii în teme cu variațiune, plecînd de la personajele binecunoscute din piesă, m-a îndemnat la adîncă meditație. un spectacol cu o respirație specială, cu un anumit tip de anvergură, se numește Exact în același timp, o piesă scrisă în 1945 de Gellu Naum, revăzută (după cum mărturisește Simona Popescu în Caietul-program) și
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
dezvoltate și urmărite propriile obsesii în teme cu variațiune, plecînd de la personajele binecunoscute din piesă, m-a îndemnat la adîncă meditație. un spectacol cu o respirație specială, cu un anumit tip de anvergură, se numește Exact în același timp, o piesă scrisă în 1945 de Gellu Naum, revăzută (după cum mărturisește Simona Popescu în Caietul-program) și pusă anul acesta în scenă de Mihai Măniuțiu la Teatrul Național din Cluj. Toată parodia, ludicul, ironia și oniricul din acest text (scris înainte ca absurdul
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]