1,059 matches
-
discredita eroul. Parcă i se încălzește inima când poate scoate la iveală vreun exemplu de cruzime sau de meschinărie și el exultă pur și simplu, ca inchizitorul la autodaféul unui eretic, când printr-o poveste uitată poate face de rușine pietatea filială a reverendului Robert Strickland. Zelul său a fost uluitor. Nici un amănunt nu a fost prea mărunt pentru a-i scăpa atenției și puteți fi sigur că dacă Charles Strickland a lăsat neachitată o notă de plată de la spălătorie ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
românesc. TIMPUL Demon fără scrupul, demon fără milă Timpul irosit nu se mai întoarce Cum suntem păpuși în lumea ostilă Pe ogorul vieții sufletul ni-l stoarce Jalonând cărarea spre eternitate Timpul insistent face și desface Fără să regrete, fără pietate Ne mănâncă viața tăcut și tenace. Timpul implacabil nu își schimbă mersul Nici nu-l preocupă cine-a dispărut Cum el patronează întreg universal Cât vom fi în viață îi plătim tribut. NOCTURNĂ Trece-ngândurat Pe-un petec de cer
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
Theodor Naum: „Sub această piatră zace Ovidiu, cântărețul/ Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent/ O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,/ Te roagă pentru dânsul să-i fie somnul lin”. Doi-trei turiști străini fotografiau statuia, dovedind pietate și interes. Am plecat pe urmele pașilor mei, pe faleză. În dreptul Mozaicului mi-am amintit de doi corifei pe care i-am întâlnit aici.Tudor Arghezi și Otilia Cazimir vizitau vestigiile. „Ai grijă, Otilico, să nu-ți rupi picioarele când
HAIBUN: TU, DACĂ TRECI PE-ACOLO... de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362423_a_363752]
-
noimă, ci carne și sânge din propriul trup arzând pe rugul dreptății și al libertății. Poezia de simțire religioasă este poate, cea mai reușită din creația acestei poete. Ea picură fiori mistici în suflet și trezește sufletele la smerenie și pietate. Ea e legată, de asemenea, de ținutul Ardelenesc, de credința străbună, de casă și de tradiție: „Îmi ninge și sufletu-și cerne dorința/ Iar fulgii de nea îmi alungă tristeți/ Surâs de copil în dragi dimineți/ Renaște pe-aripă de
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
dor" (2012), cu autograf și dedicație măgulitoare pentru anonimul dascăl de la malul Moldovei. Am răsfoit-o în fugă, ca să-i simt "substanța", urmând să o aprofundez pe îndelete în oazele mele de răgaz. Am alăturat-o, cu un fel de pietate, pe un raft al modestei mele biblioteci, celorlalte două cărți semnate de Ionel Căpiță și scoase la aceeași editură. Apropo de editură, după câte cărți am primit de la Chișinău, concepute sub auspiciile lui "Prometeu" (numele editurii), aș putea spune că
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
în această zi, de Preasfințitul Andrei, Episcopul Aradului, care timp de 20 de ani a trăit și a muncit în nemijlocită apropiere și în cea mai strânsă colaborare cu fericitul în Domnul Episcop Roman. Atmosfera este însă plină de atâta pietate încât îmi este cu neputință mie care am luat în mână cârja de păstor al acestei eparhii să nu smulg și eu din sufletul meu o mărturisire. Preasfințitul Andrei a făcut pomenire de două comandamente din testamentul moral al Episcopului
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
curaj. „Sunt harnici și încrezători, nu contemplativi. Dacă se-ntâmplă să contemple cerul într-o pauză de lucru, îl privesc ca pe un loc de odihnă binemeritată după munca prestată pământului și nu obișnuiesc să-și pună întrebări despre stele. Pietatea lor este senină și optimistă: cred în acel ceva bun care strălucește cu claritate atât pe pământ cât și în cer și îl iubesc pe măsura bunăstării intime pe care le-o oferă”. Așa îi portretiza pe catalani scriitorul Juan
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
voi fi alături, un...înger păzitor. Hai să zburăm Iubite spre Raiul cel albastru Cu dragostea în suflet, vibrând până la stele Vom fi săgeți de flăcări aprinse din... amor, Țîșnind împreunate din suflete rebele. Cu iubirea noastră aprindem Galaxia! Lumina pietății va străluci în Rai. Iubește-mă Iubite! în noaptea înălțării, Te voi iubi aievea din inima-mi, ce-o ai... Sufletu-mi sihastru aleargă printre maci, Pete-nsângerate pictate în...Eter. De-i rătăci vreodată prin Galaxii de dor Fidel
HAI SĂ ZBURĂM IUBITE SPRE RAIUL CEL ALBASTRU! de DOINA THEISS în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364235_a_365564]
-
O modestie și un bun simț, cu adevărat din vremuri apuse. De data aceasta, era imperios necesar ca versurile să iasă la lumină. Nici ele nu mai suportau strânsoarea copertelor negre. Răsfoind manuscrisul, cum altfel decât cu evlavie? aproape cu pietate, pentru omul sensibil care a simțit nevoia să-și reverse preaplinul pe foaia de scris cu pătrățele albastre, într-o vreme când, a publica poezie, rezprezenta o întreprindere anevoioasă, darămite pentru colonelul în retragere Mihai Baicu, veteran de război, cavaler
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
lunga pribegie/ Sperând s-apuc și ziua Re-ntregirii/ Dac’adoptăm și crez și strategie/ Să fim prin veacuri fii ai nemuririi” (Am revenit). Într-o încercare reușită de sonet, poetul își exprimă căutările de-o viață: „Am căutat cu multă pietate/ Cuvinte de amor și voluptate/ Am îndrăznit și ți-am trimis legate/ Poemele pe foi catifelate// Am căutat prin versurile nude/ Cetatea unde gândul te ascunde/ Vroiam s-asculți poeme să-ți aline/ Tăcerile când n-ai zilele senine// Am
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
scrisoarea împăratului, prin care încuviința înființarea mitropoliei ortodoxe române independente, și-l numea pe Andrei Șaguna, mitropolit al românilor din Transilvania și Ungaria; se aproba de asemenea, înființarea episcopiilor aparținătoare, la Arad și Caransebeș. Toate acestea, „prin activitatea sa, prin pietatea sa și învățătura clerului și a poporului, pe care îl păstorește cu cuvântul înțelepciunei ... ” Prin toate înfăptuirile sale, Andrei Șaguna rămâne în istoria neamului ca un vrednic fiu, ce i-a slujit cu credință, prin toate încercările timpurilor grele în
ANDREI ŞAGUNA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367416_a_368745]
-
continuă schimbare a vieții, care îl implică în realitatea de a trăi păcatul naturii umane ca și realitatea nouă a mântuirii într-un Iisus Hristos, la care el participă ca ființă vie și activă în același timp. Cu credință și pietate, el trăiește această căință continuă, această schimbare ca pe o reînnoire a dorului botezului, ca pe o evoluție întru Domnul, o evoluție spre existența și Sensul ultim. Nu dorim să exagerăm importanța monahismului ca atare, în contextul creștinismului contemporan, dar
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
subiectivă - aceea a nevoilor sale, a duhovniciei sale, a pregătirii sau nepregătirii sale, a posibilităților sale, etc. El însuși a devenit criteriul și judecătorul duhovniciei sale și a celorlalți. Și a devenit astfel în contextul unei teologii și a unei pietăți care în ciuda mărturiei clare a Tradiției Ortodoxe autentice - a girat acest statut de ne-împărtășiți al laicilor, l-au transformat într-o normă, aproape într-o "marcă comercială"a Ortodoxiei. Este într-adevar un miracol faptul că influența combinată a
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
girat acest statut de ne-împărtășiți al laicilor, l-au transformat într-o normă, aproape într-o "marcă comercială"a Ortodoxiei. Este într-adevar un miracol faptul că influența combinată a acestei teologii sacramentale venită din Apus și a acestei pietăți extraecleziale, individualistă și subiectivă, nu a reușit eradicarea completă a setei și a foamei pentru Sfânta Împărtășanie, pentru o participare adevărată și nu una formala în viața Bisericii. În toate vremurile, dar cu precădere în era noastră tulburată și confuză
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
din Pesta, asistând încă parohul local sîrbesc și grecesc... Pe Gojdu mulți nu numai că l-au cunoscut, ba chiar l-au condamnat, mulți au aruncat cu pietre asupra sa. Aceștia rămân acum rușinați, și trebuie să se închine cu pietate naintea faptei sale fără esemplu, naintea primului factor pentru promovarea românismului...” “Familia”,nr. 4 din 25 ian/3 febr. 1870 anunța cititorii săi : “ Chiar când eram să punem foaia sub presă primim scirea că Emanuilu Gozsdu, fost comite suprem al
TESTAMENTE UITATE-TESTAMENTE CARE DOR...(EMANUIL GOJDU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367186_a_368515]
-
amintite reușesc să surprindă fenomenul „dublei personalități”, specific oamenilor ce se pretind a fi spirituali. „Isus Hristos era deranjat profund de discrepanța dintre viața particulară și cea publică a cărturarilor și fariseilor. Acești oameni ajunseseră experți în a stoarce bani pe pietatea lor și mai ales, de la văduvele sărace și femeile slabe de înger, care se lăsau impresionate de pioșenia fețelor lor sacerdotale. Rugăciunile lor lungi, de ochii lumii, nu erau planificate să ajungă la Dumnezeu, ci la urechea celor ce-i
FARISEII SECOLULUI XXI IN VIZIUNEA LUI PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367262_a_368591]
-
și de izbeliște în necazul lui, să nu-mi fie milă de el, poate provoc scandal și smintesc pe vreun fariseu, dar mă port creștinește. Dacă mă aflu în extaz și nesocotesc nevoia unui bolnav, dau poate dovadă de mare pietate, dar nu-s creștin.( 12) Pe acest pământ, cel mai sigur mijloc de a intra în comunicare (comuniune) cu Atotputernicul, mijlocul fără greș și instantaneu este săvârșirea binelui, ajutorarea aproapelui aflat în necaz. (13) Marile acte de eroism și mucenicie
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
Secolul prezent e secolul civilizațiunii (...), astăzi popoarele nu mai subjugă cu arme, ci prin cultură. Ferice dară de națiunea aceea care dispune de acea armă puternică, căci viața ei este asigurată pentru eternitate și memoria ei va fi admirată cu pietate pururea. Oricare națiune care nu vrea să fie înghițită de valurile amalgamizatoare ale națiunilor mai înaintate în cultură, oricare națiune care vrea să trăiască și să joace un rol oarecare în istoria universală are imperativa necesitate de a se îngriji
DE CÂND A INTRAT IOSIF VULCAN ÎN DIZGRAŢIE? de IULIA PĂCURAR în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348992_a_350321]
-
șovinism, iredentism ori alte simțăminte străine. Acest om de condei care și-a strâns cu migală iubirea-n batista imaculată a paginilor și le-a așezat în lacra dintre coperți pentru a fi răsfoite (cum altcumva decât cu sfială și pietate?) de către cititorii rămași AICI, de veghe la hotară, dar și pentru cei care au cam uitat mirosul reavăn al pământului de acasă, imediat ce au trecut granițele spre „țările calde”, înstrăinându-se și înstrăinându-și urmașii, care nu-și mai cunosc
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
destul de îndrăzneață: „Și-oți putea să spuneți lumii cum că sus i-a noastră astră, / Nu sunteți urmașii Romei, Roma e urmașa noastră!” (Strămoșii). Pășind prin veacuri, autorul se oprește la voievozii neamului pe care-i zugrăvește cu generozitate și pietate, într-o suită de poeme. Astfel, apar chipurile lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul; Iancu și chiar Eroul necunoscut - emblema tuturor celor care și-au pierdut numele și viețile pe câmpurile de luptă, în poezii ca: “Mai vino, Ștefane!”; “Eroul
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
la mare / Doar strat de floare o să-mi crească” (Recunoștință). Aceasta un e doar o înșiruire de locuri și câmpuri de luptă ale trecutului nostru, dar fiecare cuvânt are o anume încărcătură dramatică ce invită la meditație, la respect, la pietate și mai cu seamă, la aducere aminte și pomenire. Această idee iese și mai bine în evidență în poezia “Mărețe umbre sacre”, în care umbrele trecutului reînvie în memoria autorului: “Se cerne prin vitralii lumina de afară, / Și-n sfânta
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
îi închină versuri înmuiate-n roua lacrimei: „Soră dragă - Barasabă”; „Două trupuri”; „Suntem una”. Versurile acestui poet au o rezonanță aparte și ele se întorc în ecou în sufletele noastre. Toate poemele au ca temei credința în Dumnezeu, evlavia și pietatea față de sfinți și față de Maica Domnului. Cu toate acestea, poetul nu rămâne indiferent la suferințele veacului acesta, când „ciocoii” s-au înmulțit peste poate, când lumea e împărțită mai mult ca oricând și nu mai există dreptate și egalitate socială
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
doruri pururi, zile din calendar, atunci când în om mijea cuvinte de nectar din mezozoic. Percepem nevăzutul din aștri și pământ discernem vrute existențe, simțim prin excelență. - Cunoaște neștiutul? Silabe îngerești, amprente de iubire, te încânți par ireale, sfârșind în mijlocul de pietate. Tu vrei să știi că-i locul unde ochii-ți pierzi în incantații, e rond de vis, adâncuri, e ascultarea celui ce-și caută dreptul la real, etern mister. Prefigurând ispită în șirag de vise contemplu maxim, privește Afrodita! Extazu-i
SIMBOLURI TAINE DE-NCEPUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365834_a_367163]
-
în țăndări precum oglinzile sinelui. Un ciob din această liniște îți reflectă gândurile. Privești în el și te recunoști. Sacru și profan se cuminecă din aceiași plămădeală caldă de pâine. Un ochi doar stă de veghe ! Este martorul stării de pietate și de evlavie sfântă. Zi de duminică; să o însoțim pe artistă la sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena. Avem și noi un locușor de taină acolo. După cuminecare, îi însoțim gândul Constanței: ,, Duhul Sfânt coborând parcă peste trupul meu
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
în câteva trăsături de condei, până obține imaginea optimă. Așa este Î.P.S. Dr. Casian Crăciun - Arhiepiscop la Dunărea de Jos, pentru care autoarea are o prețuire și un respect aproape mistic, ale cărui predici le ascultă cu emoție și pietate de fiecare dată. Se pare că prețuirea este reciprocă. ,, Alături de ceilalți părinți slujitori și credincioși, îl vedeam pe Î.P.S.Părinte, asemenea unui sfânt duhovnic cu nemărginită smerenie în fața lui Hristos, Mântuitorul nostru și în fața Maicii Domnului. Autenticitatea slujbei, pacea
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]