743 matches
-
și cu povestea asta...” Așa credeam, așa nădăjduiam și îmi închipuiam eu. Că povestea cu Merlin s-a terminat... — Dar te-ai înșelat, o întrerupse iarăși Octavia, căutând în prundiș pietricele turtite, pe care le aruncă apoi peste oglinda apei. Pietricelele zburară razant și ciupiră suprafața lucie în câteva locuri. — Te-ai plictisit? interveni broscuța. Dacă te-ai plictisit, nu-ți mai istorisesc nimic și mergem la culcare. Și își întoarse bosumflată capul în josul râului. — Nu m-am plictisit deloc, o
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
câteva locuri. — Te-ai plictisit? interveni broscuța. Dacă te-ai plictisit, nu-ți mai istorisesc nimic și mergem la culcare. Și își întoarse bosumflată capul în josul râului. — Nu m-am plictisit deloc, o liniști Octavia. Iartă-mă, am aruncat câteva pietricele, fiindcă îmi place tare mult să fac rândunici. Dar am fost atentă tot timpul, n-am pierdut nici un cuvânt din ce mi-ai spus... Continuă, te rog. Te rog... Broscuța se așeză și ea pe o piatră. — În fine, zise
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
făcură, Ca un pâlc de porumbei, (R), De-amestecaț’ cu grangurei. Șî-m’ săltară de-m’ zburară, (R), Sus, măi sus să ridicară, Cu norii s-amestecară, (R), Jos, măi jos că să lăsară În prundur’le mărilor, (R), Luară-apșoară-n gurișoară, Pietricele-n degețele, (R), Jos, măi jos că să lăsară Peste case boierești, (R): Cu apșoarara că-m’ stropiară, Pietricele-ngrindinară, (R), Atunci boieri să deșteptară, Lor mai bin’ că le păreară, (R), Mese mari că întindeară. Peste masă grâu revarsă, (R
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
lănțug fin filigran, completați la partea inferioară de câte o pietricică de culoarea rubinului, iar pe deget strălucea un inel din același set. La gât purta un lănțișor din aur pe care era prinsă o cruciuliță ce avea montate cinci pietricele meșteșugit încastrate în bucata de metal prețios. Purta o rochiță roșie strălucitoare ca flacăra focului, ce-i scotea în relief fragilitatea și grația corpului tânăr și armonios construit de natură, cu un bust bine conturat și dezvoltat, ce tresărea continuu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
aur de la Ezerovo (Bulgaria), cu înscrisuri în limba tracică. 3. În comunicarea despre „Trovanții de Buzău-Pietrele vii de la Ulmet-Bozioru”, istoricul Diana Gavrilă, ghid turistic în zonă, ne lămurește că termenul se referă la niște bolovani uriași (concrețiuni), „o adunătură de pietricele de dimensiuni diferite, legate între ele printr-un ciment carbonatic. În principiu sunt gresii cu o textură mai dură decât a stratului în care se dezvoltă. Termenul de trovant este specific literaturii noastre și a apărut prima dată în 1907
EVENIMENT EXCEPŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365814_a_367143]
-
septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Caracatița timpului Caracatița înghițise timpul, ochii mării se bulbucase, bețiv ce-și bea propia urină, azvârlind lături pe mal unde cerul alerga desculț după stele în nisip rămase fără vină pietricele colorate să adune în străfulgerarea galopului unui cal lumină din ochii peștilor amăgiți de undițe aruncate din bărci cu carena adormită în val. Lip, pleosc, lip, tentacole sugrumând noaptea, vise sângerând pe sarea mării din rană și pescarul sorbind tăcerea
CARACATIŢA TIMPULUI, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366000_a_367329]
-
Bartok. Azi în schimb, aici, e vorba despre altă femeie, despre ea, Care, în fiecare zi, când trece pe lângă mine, Parcă, nu vrea, sau nu mă vede, pentru că privirea-i Mereu, e-n jos, pe caldarâm, de parca-r numără, Toate pietricelele, împrăștiate de oameni, sau de vânt. Sunt singur printre voi și poate, Nu mai știu nici cine-s, nici ce-am fost. Și cel mai trist e, dacă-i așa, ca nu-s, Nici ce se va-ntâmpla cu mine
FEMEIA STAFIE de COSTI POP în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365473_a_366802]
-
că tot m-am trezit la realitate, Că într-o zi, ele să fie uitate într-o carte, Chiar dacă, acuma, is Și într-o zi, firește, nu voi mai fi, Nici printre voi, care le știți pe toate, Nici printre pietricele împrăștiate, De oameni, sau de vânt, nici printre cele numărate, De Ea, femeia ce mințile mi le-a sucit. Linz, Austria, miercuri 23 aprilie 2014 Coști Pop Referință Bibliografica: Femeia stafie / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1256
FEMEIA STAFIE de COSTI POP în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365473_a_366802]
-
de folclor, s-a născut neînfricată și și-a cântat viața după un cântec propriu-însuși cântecul românesc... Lumina solară din ochii ei, părul cu reflexe albastre, legănările de trestie în furtună, fără să cedeze, cei o mie de dinți, precumpănitori, pietricele din Prundul Bârgăului, în claritatea apelor vijelioase de munte... Vocea întregindu-i intemperiile lăuntrice, sufletești, ieșite din fire, ca la toți cei mari. (ibid. p. 23) „În soarele privirilor ei a răsărit toată cântarea noastră românească. Maria a pus lumină
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
se prăbuși cu zgomot. Clădirea alunecase la orizontală, iar cerul își schimbă brusc poziția într-o parte. Elena simți o lovitură puternică la tâmplă dreaptă, dar nu avu puterea să-și schimbe poziția sau să ridice capul. Privi un timp pietricelele din dreptul ochilor, apoi un firicel de lichid cald își croi drum printre acele pietricele, șerpuindu-se ca un izvor de viață caldă, ducând cu el ultima speranță, ultimul vis, ultima clipire. Ochii i se împăienjeniră, iar vocile din jur
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
o parte. Elena simți o lovitură puternică la tâmplă dreaptă, dar nu avu puterea să-și schimbe poziția sau să ridice capul. Privi un timp pietricelele din dreptul ochilor, apoi un firicel de lichid cald își croi drum printre acele pietricele, șerpuindu-se ca un izvor de viață caldă, ducând cu el ultima speranță, ultimul vis, ultima clipire. Ochii i se împăienjeniră, iar vocile din jur deveniră din ce în ce mai slabe. Închise ochii și se lăsă în voia celor din urmă vise. Își
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
valorilor tradiționale și a celor religioase, „în spiritul ateo-materialist al stîngii revoluționare”. Revenind la țara noastră, descoperirile arheologice din vetrele strămoșești, mai precis Schela Cladovei, o așezare preistorică veche de opt mii de ani, au dat la iveală șiraguri de pietricele de rîu vopsite în alb și roșu. Potrivit cercetătorilor, micile pietre colorate erau înșirate pe ață și se purtau la gît, cele două culori simbolizînd geneza și renașterea vieții. Se povestește că mărțișorul este „funia anului”, împletită din săptămînile și
1 SI 8 MARTIE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350620_a_351949]
-
pantaloni scurți cu bretele verzi îi făcea cu mâna. Claia de păr creț îi dădea un aer rebel. Pentru o clipă timpul s-a oprit în loc ... sau era iluzie optică? Puștiul se așeza în aceeași poziție ca el, turcește. Arunca pietricele în apă, îl fixa cu privirea pe omul de pe malul opus. Ce aștepta acel copil de la el? Nu-l cunoștea. Copiii ... îi adora, îi diviniza. Lacrimi de mânie îi înțepau ochii. Verdictul a fost -nevinovat- dar el știa că totul
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
Autorului Camera era plină de cadouri despachetate. Răsuflă ușurată. Mai rămăsese unul singur, cu hârtie aurie și fundă roșie. Nu era mare pachetul. Desfăcu panglica. Înăuntru era o mânușă albă cu strasuri. Nu înțelegea de unde o primise sau de la cine. Pietricelele aruncau sclipiri jucăușe, reflectau lumina becurilor. Îi căută perechea...nu era. Doar una. Ciudat. O puse pe mână. Se făcu întuneric. Oh.. nu acum...o pană de curent. Lumina se aprinse brusc. Rămase înmărmurită. Era un vis ... Un bar? O
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
am noroc, este plecat. Îi mulțumim celui prezent pentru bunăvoința de a ne însoți, eu nu știu engleza, doar Klaus o vorbește puțin, așa că nu prea poate să îmi fie de folos. Pornim pe aleea din dreapta noastră, acoperită cu mici pietricele roșiatice, le simt înfingându-se parcă în creier, mă întreb din nou cum pot avea talpa așa sensibilă, dar suport fără să mă plâng, încerc să-mi păcălesc mintea imaginându-mi că pășesc pe cel mai fin nisip cu putință. Abia
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
mici si mari de mână, cifrele și să descifrăm cuvintele din Abecedar. Vremea trecea și noi copiii, bucuroși, deslușam cuvinte pe care deja le știam. În recreație jucam „Podul de piatră”, „Batista parfumată”, „Țăranul ară câmpul”, „Țară, țară, vrem ostași!”, „Pietricele”, uneori săream coarda, jucam șotron sau băteam o minge. În vacanța de iarnă, pentru prima oară, am mers la colindat, împreună cu ceilalți copii din vecini. Câteva bombonele, merișoare, nuci și covrigi se adunaseră-n trăistuța pe care mi-o dăduse
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
Toate Articolele Autorului Povestire de Al.Florin ȚENE Crima de la răscrucea uliței Mergea, mergea, gândind cu teamă să nu fi trecut poștașul prin dreptul uliței lor. Gândurile își luau zborul ca păsările speriate de prin copaci. Tălpile desculțe nu simțea pietricelele înțepându-i piela albă ce nu cunoscuseră niciodată pământul. Îl iubise ne condiționat, acceptând să vină, în satul acesta din creierul munților, ca profesoară, ea fată de medici renumiți din capitala Ardealului. Primele zile, Lazăr, proaspăt absolvent de medicină veterinară
CRIMA DE LA RĂSCRUCEA ULIŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346685_a_348014]
-
chiar de el. Nu îndrăznea să-i ceară bani mamei pentru că știa de greutățile prin care treceau în ultima vreme. Pentru confecționarea mărțișoarelor, Punky se pregătise din timp. Își adunase în pungi tot felul de lucruri: coji de nucă, scoici, pietricele, nasturi, paiete, coji de ou, etc. Doar șnururile și le cumpărase cu puținii bani agonisiți chiar de el. Pentru mărțișoare lucrase din greu. Fiecare mărțișor era unic și era gândit pentru o anumită persoană. Și fiecare mărțișor simboliza ceva doar
MĂRŢIŞOARELE LUI PUNKY de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345580_a_346909]
-
ca prin minune, iar la două fluierături, acesta se făcea, la loc, un simplu cățel de pluș. Aceasta suflă o dată din fluier și câinele se transformă într-un cățeluș superb, de culoarea zăpezii, cu o zgardă din piele albastră, cu pietricele strălucitoare. Alice îl numi Rony, iar, ca prin farmec, pe medalionul de la zgardă, apăru numele lui. Din păcate pentru Alice, nu putea să aibă nici un câine sau vreun animal de companie, din cauza regulilor stricte ale mătușii Petunia. Dar norocul ei
O POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352214_a_353543]
-
necesar să se toarne beton încontinuu, 45 de ore la rând, pentru a forma o masă de beton solidă și continuă. Tot bunkerul stă pe 1.5 m de pietriș ca să se atenueze șocul unei bombe prin spațiile libere dintre pietricelele din acest pat de pietriș și să nu se transmită șocul în toată clădirea în întregimea lui. Clădirea formează un pătrat cu latura de 50m și adâncimea de 20 m; fiecare podea are 50 cm, iar baza, precum și acoperișul are
PRIMAVARA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356357_a_357686]
-
Tempora E mult de-atunci, se-nvolburară anii ... Nostalgic fremătară lung platanii, Trecu un secol, ori poate mai mult Cu iureșul năvalnic și tumult? Strigam de se-auzea la șapte case, Când soneria nu se inventase. În geamuri aruncam cu pietricele - Clipeau pe cer puzderie de stele. Și s-au ascuns adânc în amintire Frumoșii ani cei plini de strălucire. Erau frumoși și nici nu am știut Decât acuma, după ce-au trecut. Nu vă mai strig când părul mi-a
TEMPORA, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355450_a_356779]
-
Scăriță infinită salutându-l, De păsări și jivine ocolită, Dar să o urce, să tot urce gândul. Pe bolta catedralei siderale Vom semăna vibrații de mistere, Ecoul stins al imnurilor sale Pe fondul înserării care piere. De înșirăm prin gârlă pietricele Și punem păstrăvi ageri să înoate, Mai cufundăm în nopți senine stele, Spălăm apoi în apa vremii toate. A șaptea zi vom admira decorul, Vom savura înalta măiestrie Cum a făcut odată Creatorul Din jilțul împletit cu Veșnicie. Adrian Simionescu
CREAŢIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356878_a_358207]
-
Cum te cheamă pe tine? - mă întrebă ea cu un glas fin, de clopoțel. Îi spusei cum mă cheamă, îmi repetă de vreo câteva ori numele și tăcu, rușinată de privirile mele insistente. Se juca în mâini cu vreo patru pietricele, le arunca pe rând în aer și le prindea. -Auzi, mai zise ea, n-ai vrea să-mi spui și mie cum îl cheamă pe prietenul tău? -Nu mi-e prieten, mi-e vecin! De ce întrebi? -Nu știu de unde-l
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
este numai primarul lui tatăl tău că este și al meu. - Nu este primarul tău că tu nu ai servici la primăria lui tăticu. Fântână arteziana răspândea o răcoare plăcută. De pe iarbă încă nu se ridicase roua dimineții Porumbeii ciuguleau pietricele. Am adunat și eu cinci pietricele cu care să o învăț pe Catinca. Să se joace cum mă jucam eu în copilărie. Mă privea cu ochii ei albaștri, nevinovați, iar eu încercam un sentiment de început de viață amestecat cu
INTREBARE FĂRĂ RĂSPUNS POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355734_a_357063]
-
că este și al meu. - Nu este primarul tău că tu nu ai servici la primăria lui tăticu. Fântână arteziana răspândea o răcoare plăcută. De pe iarbă încă nu se ridicase roua dimineții Porumbeii ciuguleau pietricele. Am adunat și eu cinci pietricele cu care să o învăț pe Catinca. Să se joace cum mă jucam eu în copilărie. Mă privea cu ochii ei albaștri, nevinovați, iar eu încercam un sentiment de început de viață amestecat cu toamnă. Eram acolo în parc, începutul
INTREBARE FĂRĂ RĂSPUNS POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355734_a_357063]