540 matches
-
calmă și duioasă, aspecte ce se desprind din ținuta generală și armonia regiunilor corporale, din exteriorizarea firii sale echilibrate și a unui sistem nervos stabil, amestecată cu o ușoară viclenie și suspiciune față de persoanele străine, exprimate printr-un unghi ușor pieziș a privirii din ochii migdalați și poziționați oblic pe lateralele capului și nu În ultimul rând, de culoarea mantiei (robeiă, cu nuanțe sălbatice, lupie, ca a lupului din sălbăticie. Câinele-lup este tabloul viu pe care vrei să-l ai și
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
întregii mâini. Multă vreme activitatea palmei a fost exagerată. Nu trebuie să cădem nici în greșeala, de a subestima aceasta importantă încheietură. Mișcările laterale ale articulației palmei sunt deci limitate. Mișcările mai mari ale încheiturii palmei ar provoca trăsături total piezișe. Pentru ca trăsătura de arcuș să se desfășoare paralel cu scăunelul sunt indispensabile mișcări compensatorii ale articulației palmei. Bagheta arcușului păstrează în timpul unei trăsături cu tot arcușul mereu aceeași direcție, direcția mâinii se schimbă însă necontenit fie din articulația umărului (braț
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
unui mort, un soldat cu pieptul sfârtecat de o rafală. În cădere, trupul atrase pentru o clipă privirea a doi nemți, care se dădură la o parte pentru a se feri de cadavru. O clipă care reuși să cuprindă lovitura piezișă de cuțit, un automat smuls din mâinile unuia din nemți, un tir care devansă cu puțin gestul celuilalt soldat. Pavel alerga, se arunca la pământ, trăgea - întotdeauna puțin înaintea celorlalți. Totul i se părea lent: cuțitul care se înfigea încet
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
În alte cazuri, și parodii, modalitățile preferate de a ascunde ale ironistului. Omisiunea comentariului afectiv nu face, În cazul lor, decît să Încarce un resort al incitării care Îl ține În tensiune pe cititor. "Expresia ironiei, se știe, este reținută, piezișă, sofisticată. Ironistul disimulează (exprimă altceva decît gîndește, spune Cicero), omite, ascunde." Ironistul doar afectează o prezentare realistă și neimplicată a lucrurilor, se preface că relatează la modul serios. Realismul este, pentru ironist o exteriorizare reținută premeditat, el spune mai puțin
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și, mai ales, un limbaj agreabil, care se adaptează ușor oricărei epoci, oricărui subiect. Cel mai bine îi reușește, în plan stilistic, antifraza, o manieră isteață, cu maliții străvezii, de a modula insinuant subtextul, care sabotează cu delicii secrete enunțul pieziș (Pruncul serdarului Panait, Ghinea spânul, Părintele Mardarie de la Vovidenie, Herșcu tinichigiul). Din atracția pentru trecut se înfiripă sub condeiul ei și nuvela istorică. Sunt narațiuni fără anvergură, dar cu un anume parfum evocator, dat și de răsfățul lexical prin care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a „materiei care se îneacă în propria-i putreziciune”. Valoarea excepțională a artei sale pamfletare vine din sugestia piezișă a unei intenții de exorcism și din potențialul de halucinare al imaginilor. El rămâne un nume printre reprezentanții de prestigiu ai genului: Jonathan Swift, P.-L. Courrier, Léon Bloy, L.-F. Céline. Tablete din Țara de Kuty experimentează un amestec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
drama existențială, ia forma unei confesiuni a revoltei, înscriindu-se în poezia marilor întrebări în fața singurătății. Metafora copacul simbolizează fie poetul ascet, fie comunicarea între cer și pământ; copac pribeag semnifică poetul izolat, răzleț, dezrădăcinat, fără speranță, nestatornic, iar epitetul pieziș asigură tonalitatea gravă. Divinitatea este invocată să se reveleze sub forma cântecului -, trimitere panteistă ("pasăre ciripitoare"). Nereușind să perceapă existența divinității, poetul se simte "umbră de fum", figură fantomatică. În acest psalm se conturează două planuri, în opoziție: uman și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tentația de a coborî una în defavoarea celeilalte. Narațiunea biografică streiniană amintește în chip izbitor de modalitatea călinesciană aplicată la Creangă. Ipotezele biografice sunt avansate cu prudență acolo unde documentele de arhivă sunt neîndestulătoare sau neclare. „După afirmații directe sau numai piezișe, s-ar zice cu egală îndreptățire (despre copilul Hogaș, n.n.Ă că se naște primogenit, că se află printre întâii născuți, că vine după primii patru și chiar, potrivit singurului arbore genealogic, stângaci alcătuit în familie, că ar fi ultimul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
obstinante, voluptuoase târcoale date pragurilor“ (eigensinnig-wollüstiges Verharren auf der Schwelle) sau ca ezitare (Zögern) în preajma nimicului. Este esențială această precizare a lui Benjamin: ea descrie sensul deconstrucției orașului „tehnic“, convențional nu ca o disoluție a acestuia, ci ca o privire piezișă aruncată din locul în care metropola își depozitează resturile, uitările, fantomele care o bântuie. Dezastrele orașului, incendiile pe care copilul le pândea cu aviditate se ascund, de îndată ce ele se iscă. Failibilitatea clădirilor și a oamenilor este mascată de fațadele impozante
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu sunt parabole fluente și consecvente (deși semantizarea în manieră parabolică e frecvent utilizată, în secvențe scurte, articulate ca elementele unui puzzle), ci aproximări prudente ale unei confesiuni profunde. Aparentul intimism - uneori cu accente cinic-autoironice - e, de fapt, o modalitate piezișă de contemplare a ontologicului: „spre seară acolo în încăierările din piață/ în prelungirea străduțelor atone unde reproșurile /nu mai contenesc / printre tâmplele de porci, pe salteaua / în tunelul slinos / printre pomii mutilați în labirint pe // dunga râului intoxicat unde leșurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
Era goală și cuprinsă de înserare, îmbălsămată de parfumul trandafirilor care păreau o învolburare de alb în aerul prăfos, încețoșat. Am ieșit din nou afară și am petrecut câtva timp privind diferitele corăbii de pe pietrele de mormânt, reliefate de razele piezișe ale soarelui. Întorcându-mă în stradă, mi-a dat prin gând că „Leul Negru“ era încă deschis și am intrat în cârciumă. Brusc, aceeași amuțire a glasurilor. — Ai mai văzut ceva stafii? m-a întrebat Arkwright în timp ce-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de faptul că nu reușisem să-i găsesc pașaportul nicăieri în apartament. Unde s-o fi aflând acum vărul meu? Nu în purgatoriu sau în Nirvana, ci călare pe un iac tibetan, în plină zăpadă, interogând un informator cu ochii pieziși. De când am scris cele de mai sus, am observat câteva persoane cu înfățișare orientală dând târcoale casei mele. Sper că nu sunt „cei din tabăra adversă“, [i că nu mă confundă pe mine cu James! Cât despre bătrânelul acela tulpa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
talentatul Fănuș Neagu, căruia, în Principele, Eugen Barbu îi rezervase un sfârșit tragicomic în murdăria unei haznale. Recunoscându-se în persoana lui Neftiotache Buhuș, Fănuș Neagu a lansat, într-un post-scriptum al rubricii sale de sport din România literară, acuzații piezișe de plagiat cu privire la recentul roman al lui Eugen Barbu. În replică, acesta din urmă a trimis o scrisoare deschisă României literare, unde, plin de ironie, înșiruia, într-o amețitoare dare de seamă a bibliografiei consultate, volume care tratau istoria, filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nu erau de natură să provoace efluvii de efuziune față de persoana care le formulase. De aceea, o evitam tot timpul. În definitiv, pentru mine, femeia asta bătrână, cu părul alb-suriu ieșit de sub basma în fire ațoase și năclăite, cu privirea piezișă, era de fapt o străină. M-am tot întrebat, de-a lungul anilor care s-au scurs de atunci și până acum, care să fi fost cauza acestei răceli, a unui comportament distant și cazon față de mine. Din punctul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
domni. A suprimat de fapt dreptul de alegere a domnului, impunând la 1834, Porții, numirea unor domni desemnați de ea, destituind la 1842 pe Alexandru Ghica împotriva dispozițiilor Regulamentului. S-a încercat, între 1839 și 1841, prin intrigi și măsuri piezișe, dar antiregulamentare, să aducă în locul lui Alexandru Ghica, în scaunul Țării Românești pe Kiseleff, ademenind Adunarea să-1 încetățenească și să-i dea titlul de mare ban, pentru a-l face eligibil, și a părăsit acest plan numai în fața opunerii hotărâte
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
în picioare, și de ușoară amețeală. A început să caute cu privirea un loc unde s-ar putea așeza să se odihnească puțin. O doamnă tânără i-a oferit locul pe unica bancă existentă în stație. Moleșit de căldura razelor piezișe și de oboseala acumulată, a ațipit, sau doar i s-a părut lui, fapt este că, revenind în realitate, a observat că astrul zilei alunecase binișor pe jumătatea a doua a drumului său spre asfințit. Gândurile au început să i
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mare eliminat la reproducerea în volum: Conservatorii nu dezarmează. Bineînțeles - conform modei epocii - străinii, adică reprezentanții diplomatici, sunt angajați în intrige. După ce se va forma cabinetul Brătianu, mai ales, regimul va fi combătut pe trei chestii: două fățișe și una piezișă. Cele fățișe erau: antisemitismul și ideile revoluționare și antidinastice ale roșilor; cea piezișă, politica aventuroasă din afară a cabinetului. Antidinasticismul era dovedit prin trecutul partidului roșu: Republica de la Ploiești, scandalul de la sala Slătineanu, precum și toată literatura politică de la 1869 la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
străinii, adică reprezentanții diplomatici, sunt angajați în intrige. După ce se va forma cabinetul Brătianu, mai ales, regimul va fi combătut pe trei chestii: două fățișe și una piezișă. Cele fățișe erau: antisemitismul și ideile revoluționare și antidinastice ale roșilor; cea piezișă, politica aventuroasă din afară a cabinetului. Antidinasticismul era dovedit prin trecutul partidului roșu: Republica de la Ploiești, scandalul de la sala Slătineanu, precum și toată literatura politică de la 1869 la 1876. Dacă Românul păstra o atitudine de decor, în schimb alte ziare, precum
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și... va muri. Regele din desenul-portret meditează la Eternitate? Să fie aceasta o căOătorie într-un Dincolo sau Nicăieri? Un Acolo, unde durerea, grijile și relele prezentului... vor fi estompate?! Sau poate caută cumva o soluție? Oricum, reținem: privirea, deși piezișă, este spre un înainte, îndrăzneț! și cu urechilepâlnie, așa, ca să ne-amintim și de rrmuz, firește! Interesantă schițăportret! Chipul regal (de la pagina 29), precum și „încercarea de compoziție decorativă, semiabstractă, semifigurativă” (de la pagina 52) creează o iluzie optică, un joc de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
trebuie să facă totul. Spre pildă și consolare, avem istoria lui Søren Kierkegaard (1813-1855) din Copenhaga primei jumătăți de veac XIX. Acest excentric teolog, cu o imensă operă, dar lipsit de catedră, cedase și el tentației jurnalisticii. Pentru că, printr-o piezișă aproximație geografică, Danemarca ar putea părea o Dobroge situată în vecinătatea Mării Nordului, am remarca modul cum la București, în același secol și numai câteva decenii mai târziu, Mihai Eminescu (1850-1889) își asuma și el riscul deriziunii. Făcând zilnic drumul spre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ăsta. — Vreți o ceașcă de ceai? zice o asistentă, intrând în camera caldă și luminoasă. Cred că sunteți frântă. — Mulțumesc foarte mult, zic cu recunoștință, întinzând mâna spre ceașcă. M-am referit la mămică, spune asistenta, aruncându-mi o uitătură piezișă. — A, zic fâstâcită. Da, sigur. Scuze. — Nu, nici o problemă, spune Suze. Dați-i-o lui Bex. O merită din plin. Îmi zâmbește ușor jenată. Iartă-mă că am țipat la tine. — Nici o problemă. Îmi mușc buza. Iartă-mă că te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
inițieri în misterul banalității 5. Ca atare frumosul izvorăște de altundeva, nu din ceea ce se spune, ci mai cu seamă din discreția învăluitoare a nespusului, insinuat între cuvinte, mereu cu fața întoarsă sau, în cel mai bun caz, cu desemnarea piezișă, oblică, a omisiunii. Aici imaginea se face nevăzută, a nimănui pentru nimeni, a nimicului care își arborează absența. Dar tot aici absența se vede, imaginea impregnează conturul lipsei, arată efigia carenței. Între imaginea aceasta ascunsă și posibila ei realizare în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unui sens determinant? Căci textul în cauză se vrea, fără doar și poate, un poem al neîmplinirii erotice: Nu mă cunosc decât atunci când plâng/ Ștergându-mi lacrimile pe furiș/ Și încercând cu greu să te ascult/ De parcă-mi șade inima pieziș/ De teamă că mă-ndepărtez prea mult". Hermeneutic vorbind, schemele retorice înlesnesc înțelegerea în virtutea explicitării care o subîntinde. Se încheagă la acest nivel imaginile pe care le propune cogito-ul creator ca expresie a intenționalității limbajului poetic. Am putea intui prin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
regizează sinistrul masacru din sala de ospețe nu este voievodul, ci armașul Bogdan, care prin sângeroasa faptă chitește să-și expună stăpânul hulei tuturor. Își va primi pedeapsa, Lăpușneanu tranșând decis conflictul cu hainii, vinovați și pentru că prin ambițiile lor piezișe primejduiesc țara, și așa încolțită de neprieteni. Asumându-și o anume, nu lipsită de prestanță, desuetudine, tirade de vibrantă încărcătură a trăirii exprimă patrioticele simțăminte. Construită cu o tehnică sigură, piesa se susține mai ales prin rostirea cultă, cu mireasmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
târzie și de aceea mai puțin discutată. Scriitorul nu se mai afla în centrul atenției comentatorilor literari. Mă refer la volumul Vorbă-n colțuri și rotundă (1973), greu clasificabil ca gen, propunând o întoarcere pe dos a proverbelor, o „privire piezișă“ asupra lor, adică în stare să scoată la lumină sensuri vii de sub crusta enunțurilor gata însușite. Comedia cuvântului i se descoperă din plin aici prozatorului, sub provocarea lumii proverbelor. A stârnit contrariere și amuzament o afirmație a lui Fănuș Neagu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]