530 matches
-
un argument solid, deschid cartea la întâmplare și citez: Mă gândesc la tine, la privirea ta lupească și Morfeu mi-e martor, te-am visat în noaptea asta Lup. Stăteai culcat lângă mâna mea și eu îți Mângâiam ochii galbeni, pieziși, bună tainiță de Tandrețe. Crudă ca mușcătura de foame, iarna Când sub zăpadă geme iarba, când urmele Ospețelor sângeroase devin tot mai rare și tu cu Ochii strălucitori zaci nemișcat, așteptând frigul De pe urmă, sub mâna mea înflorește sângele pe
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
mijloc de transcedere din zona profană, ancorând într-o zonă a absolutului, a misterului nealterat de vicii. Poetul înalță un piedestal atât dragostei, împerecherii carnale „cufundă-mă/ Doamne,/ în inima unei singure / Femei,/ în adâncul sufletului Ei, /acolo unde pătrund piezișe/ visele Ei de/ Dragoste canală, / durerea,/ Depărtarea, /dorința acerbă de-mpreunare în miezul /Apusului...” (păcatele amintirilor mele...) * “Iubirea /umblă năucă /prin Lume,/cu foamea dragostei pe brațe, / cu zâmbetul ucigaș pe buze/curgând pe tălpile călătorilor,/ pe drumuri pustii, /neștiute
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
vine să plece departe, undeva în pustiu, să-și fie străin, să se uite pe sine, să nu știe nimeni dacă-i mort sau e viu să nu vadă zâmbete strâmbe și reci, săruturi silite pe fața iubită, priviri strecurate, piezișe și seci, vorbire obtuză de buze lipită să plece departe, să-și ia și durerea stăpână-n adâncu-i de trup decrepit, să pună lăcate, să-și urle tăcerea cu gura închisă, în hău tăinuit să rămână acolo până când înserarea s
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
părintelui-i vinesă plece departe, undeva în pustiu,să-și fie străin, să se uite pe sine,să nu știe nimeni dacă-i mort sau e viusă nu vadă zâmbete strâmbe și reci,săruturi silite pe fața iubită,priviri strecurate, piezișe și seci,vorbire obtuză de buze lipităsă plece departe, să-și ia și durereastăpână-n adâncu-i de trup decrepit,să pună lăcate, să-și urle tăcereacu gura închisă, în hău tăinuitsă rămână acolo până când înserareas-o-ndura de părinte, s-o-ndura de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
vine să plece departe, undeva în pustiu, să-și fie străin, să se uite pe șine, să nu știe nimeni dacă-i mort sau e viu să nu vadă zâmbete strâmbe și reci, săruturi silite pe fata iubita, priviri strecurate, piezișe și seci, vorbire obtuza de buze lipită să plece departe, să-și ia și durerea stăpână-n adâncu-i de trup decrepit, să pună lacăte, să-și urle tăcerea cu gura închisă, în hau tăinuit să rămână acolo până când înserarea s
VINE ... de DORA PASCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380928_a_382257]
-
fi, dar mai bine este demonstrația matematică, așa cum ar spune Solomon Marcus, a iubirii de viață, ca învingătoare a morții. Parcursul volumului este o cronologie a ultimatului dat vieții, în momente și viziuni, o bisectoare care a împărțit triunghiul morții pieziș, între organismul cu diagnostic sumbru și sufletul viu, pătimaș vieții. Și atunci se ivesc alte două triunghiuri, unul viu, colorat, și unul negru, care nu are decât să devină invizibil...În triunghiul colorat, Rodica adună, adună, secunde, momente, zile și
DEBUT- RODICA DASCĂLU- DANSUL VIEȚII(VERSURI) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373554_a_374883]
-
sau de braț, glumind și râzând, fără să ia seama lelițelor de pe șanț sau a babelor de la garduri. Când ajungeau în Piață, grupurile de fete se plimbau sfioase. Treceau pe lângă alte grupuri de pe alte ulițe, se studiau reciproc cu priviri piezișe și făceau remarci ironice cu șușoteli și chicoteli. Soseau alte grupuri, de femei, bărbați, copii și se așeza fiecare în anumite locuri. Deși nu era nicio regulă sau restricție, fiecare își cunoștea locul și distanța față de horă. Bărbații însurați se
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
pe mână, dar nu mai mult. Alt tunet bubui. Mai întâi încet, Cu un mic foșnet în copaci, și atât de măruntă, că nici n-o vedeam, ploaia a început să cadă. Mai repede și mai zgomotoasă ca un șuvoi pieziș, din cerul plumburiu cădea ca apa unei cataracte. Trăgeam în piept aerul proaspăt și curat. Ploaia îmi stropea fața și mâinile. Nu vedeam din fereastra larg deschisă Mai departe de rondul cu flori Ce se unduiau sub stropii de cristal
PLOAIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376212_a_377541]
-
Autorului dansează toamna prin livezi am găsit un lac, o boare, între margini de luceferi, stăpânea peste mărgeane, vise dragi, povești frumoase, îmbrăcate în sidef, o natură somnoroasă, ce-i cusută în gherghef; galbenă era făptura între foi de fag pieziși, a căzut din luminiș, toamna, galbenă ca para, veselă, nepământeană, fericita curtezană, delirează peste tot și dansează prin livezi, printre frunzulițe verzi, albe lebezi stau pe lac și serafi le ține hangul, sug din subțioara pală doar o notă muzicală
DANSEAZĂ TOAMNA PRIN LIVEZI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376286_a_377615]
-
comuna Ipotești, presupusa comună natală a lui Mihai Eminescu, obligatoriul bairam electoral s-a lăsat cu victime omenești, un mâncău din aceia mulți de care patria nu duce lipsă, fiind ucis de un afurisit de mititel, așezat de-al dracului pieziș în gâtlej. Și când te gândești că ăsta-i doar începutul în importanta obligație cetățenească de alegere a viitorilor gropari ai României, chit că, potrivit unui adorabil reportaj, foarte mulți dintre români habar n-au nici de scopul alegerilor din
STATORNICIA POLITICII ROMÂNEŞTI ÎNTRE MITITEI ŞI MITITICA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369214_a_370543]
-
s-a îngrijit ea însăși de-a lungul anilor. Studenți, doctoranzi, colegi de breaslă, prieteni îi sînt deopotrivă îndatorați pentru interesul și solicitudinea cu care i-a asistat mereu. Este o situație ce n-a putut împiedica însă unele interpretări piezișe ale operei sale, dacă nu chiar răstălmăciri menite să producă o falsă imagine pe seama autoarei. Adepții discursului unic în spațiul social-politic nu suportă nici discursul pluralist în istoriografie, discurs pe care Calherine Durandin îl propagă mereu și cu succes. Histoire
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
i-ar fi cerut lupta personală. "E vro comparație între noi? " răspunse Cezar. "Eu, murind, pierd lumea, al cărei stăpân am devenit; tu, murind, nu pierzi nimic. Nu primesc". Citîndu-se numai pasaje dintr-o argumentare strânsă se aruncă o lumină piezișă asupra unui autor și i se falsifică ideile. Multe din opiniile autorului pot fi controversate; cestiunea e ca să i se răstoarne argumentarea, ceea ce e mult mai greu decât a face haz de lucruri cari, rupte din context, se par ciudate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
375} E adevărat că roșii nici contractează împrumuturi, nici pun dări nouă, votate de Cameră. Ei emit bani de hârtie, fie cu numele de bilete ipotecare, fie cu acela de bilete de bancă; ei cată a urca dările în mod pieziș, fără votul Adunărilor, prin recensimente economicoase și vexatorii; ei vor să păstreze și capra popularității și varza sporirii veniturilor. Dar le-o prezicem de pe acum că toate aceste nerușinate espediente, toate împrumuturile ascunse, toate ilegalitățile se vor înfunda curând, căci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de gând s-o plătească. Sufere vro comparație măsura generală a lui Strat cu latitudinea pe care d. Brătianu a lăsat-o tagmei patrioților întru așezarea economicoasă a dărilor? Una e o măsură generală, onestă, mărturisită; cealaltă e o măsură piezișă, de care sânt esceptați pe tăcute patrioții și atinși numai proprietarii neplăcuți guvernului. Punând această măsură francă a lui Strat față cu critica ce-am făcut-o noi panglicăriei bizantine a circularelor actualului ministru de finanțe, "Romînul" crede a ne
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că guvernul, dacă nu crede că valoarea imobilelor s-a îndoit cum credea Strat, ar trebui să fi fost sincer și să ceară de la Adunări îndoirea impozitului fonciar, iar nu să-l îndoiască după conveniențele societății de exploatație în mod pieziș și numai asupra unora, iar asupra altora nu. Întemeindu-se pe pretinsa noastră contrazicere, "Romînul" adresează opoziției următoarele cuvinte. Recensimîntul impozitelor făcut anul acesta a ațâțat verva de injurii a partizanilor vechiturilor condamnate de țară. A răspunde la asemenea injurii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tăietura de dincolo de munte, vorbește fluent și răspicat despre sfinții părinți Ioachim și Ana. La urmă, toată lumea repetă, după preot, austera litanie. Ce scenariu ordonat, franc, pe față, fără iconostas! Consumat aici, în inima podișului moldovenesc, într-o lume neordonată, piezișă, ascunsă după iconostas! Ies. Dincolo de munte, goticul e unul peste tot: biserică și casă. Liniile de fugă ale bisericii se repetă în liniile caselor. Dincoace, din orizontala caselor joase, irumpe, fără logică, irumperea goticului. Cine a fost primul care a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se convertise, peste noapte, în opusul ei, calmul... judecății. O experiență. Vînzătoarele. Cu cît e mai frumoasă, cu atît e mai ciufută. E, parcă, în lumea asta a lor, a vînzătoarelor, o inexorabilă relație cauzală. Botoasă și mută, cu privire piezișă (ca și cum nu te-ar vedea), nu-ți oferă decît (privilegiat) frumusețea ei. Atît. În rest, achiți și-o ștergi. Era de așteptat (în firavul nostru capitalism) ca pe ciufutele astea să le mai găsești doar în comerțul socialist (alternativ). Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pictură în totalitarism să presupună proba morală. Drept condiție profesională. O secvență delicată va rămîne cea în care au fost produse lucrări de certă valoare picturală, subminate însă de supunerea silnică la comandamentele propagandei. Dacă literatura a recurs la sensuri piezișe, menite să înșele vigilența cenzorilor, pictura n-a avut cum să se descurce, imaginea fiind, prin natura ei, una ca atare pentru a putea înșela chiar și pe cel mai nătîng vameș ideologic. Doar Baba, cu uriașa lui forță expresivă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
orice banalizare. Primele lor apariții În saloanele aristocrate (după care, de fapt, tânjesc) stârnesc uluirea. Nu atât printr-o excentricitate exacerbată, brutală, directă (care i-ar fi eliminat instantaneu din joc), ci printr-o strategie abilă, printr-o tactică a „piezișului”. Ei atacă „prin decalaj și transpoziție”. Percep linia generală a modei, o păstrează În datele ei de ansamblu, dar o subminează subtil la nivelul detaliilor (croi, textură, culoare, accesorii). Și, mai ales, prin inegalabila eleganță a stilului, prin modul inconfundabil
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a „materiei care se îneacă în propria-i putreziciune”. Valoarea excepțională a artei sale pamfletare vine din sugestia piezișă a unei intenții de exorcism și din potențialul de halucinare al imaginilor. El rămâne un nume printre reprezentanții de prestigiu ai genului: Jonathan Swift, P.-L. Courrier, Léon Bloy, L.-F. Céline. Tablete din Țara de Kuty experimentează un amestec
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
primul și, brutal, a scos bancnota din lada ciungului. Charlotte a rostit un „Ah!”, apoi și-a deschis din nou sacoșa. Dar soldatul care tocmai îi mângâiase piciorul părea resemnat - întorcându-i spatele agresorului său, urca deja pe străduța foarte piezișă al cărei capăt se deschidea spre cer... Charlotte a rămas o clipă nehotărâtă - să-l ajungă din urmă? Să-i dea din nou bani? A mai văzut câteva samovare care își împingeau lăzile spre ea. S-a simțit cumplit. Teamă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
slugi pe cei cari-i fusese rivali. ZUGRAVUL Minunat ai izvodit-o. Acest tron, Fortuna aceasta și acest dâmb, cum văd, cu acel un om căruia numai i se face [semn] dintre toți să meargă în sus, plecîndu-și fruntea spre piezișul munte spre a-și urca norocul, s-ar putea reprezenta bine și prin breasla [noastră]. POETUL Nu, nu, ia ascultă mai departe, prietene. Toți cei care, cu puțin înainte, îi fusese încă tovarăși și de-o samă cu dânsul, ba
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apucă un drum mai scurt, însă cu mult mai anevoios și mai periculos decât acela pe care-și pusese la cale intrarea lui în munți. O strâmtoare care ducea prin râpe înguste de munte, pe lângă poboară de stânci și înălțimi piezișe, de-a lungul unui pârâu repede, neșesuit, și-n care nu se putea dezvolta pedestrimea, deci și mai puțin călărimea, dar prin care puteai să ajungi mai repede la orașul Berrhoe (Veria), puse oastea romeică și pe imprudentul împărat în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sânt icoane ale obiectelor, ci schemate. Cu noțiunea unui triunghi în genere nici o icoană a acestuia n-ar fi vrodată adecuată. Căci n-ar ajunge generalitatea noțiunei care face ca aceasta să fie valabilă pentru triunghiuri de tot soiul (dreptunghe, piezișe, schiefw[inkelig] etc. ), ci ar rămânea mărginită numai la o parte a acestei sfere. Schema unui triunghi nu poate exista nicăieri decât numai în cugetare și însemnează regula sintezei imaginației în privirea formelor pure din spațiu. Și mai puțin ajunge
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Capitația nu este justificată. Capitația amânduror țărilor, pe când nu exista nici o altă dare, constituia abia a douăsprezecea parte a bugetului actual de venituri și nu se va găsi un singur caz, de la gonirea fanarioților până la reabilitarea lor de acum pe cale piezișă, în care un om să fi fost vândut rob pentru capitație. A pune aceste vânzări monstruoase în socoteala capitației, a dării celei mai mici și mai neînsemnate, este un act de estraordinară rea credință și o apucătură pentru a ascunde
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]