242 matches
-
elefanților. Ca să «întăresc» conducerea Academiei Ștefan Gheorghiu.”xviii Consecința majoră s-a înregistrat în anul următor (1979), la congresul al XII-lea al P.C.R., cînd alegerea secretarului general a trecut în competența forului suprem al partidului. Informat asupra intrigilor unor pigmei necopți la minte, Ceaușescu adoptase necesarele măsuri de precauție. O nouă etapă a expectativelor anticeaușiste se înregistrează în deceniul 9, sub efectul fluxului reformator din alte țări socialiste și pe fondul degradării biologice a dictatorului, care aducea la ordinea zilei
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
bani, niciodată, pentru nimic din ceea ce ține de construcția noastră națională. Urmăriți paragina în care au ajuns monumente de importanță majoră pentru cultura românească. Arheologia? Mă întreb, sincer, dacă mai există menționată pe undeva, prin „proiectele" financiare ale Guvernului! și pigmeii au sentimentul istoriei. Știu, pur și simplu, un lucru elementar: fără ea își pierd identitatea și caracterul, în afara duratei (cu toate dimensiunile sale de prezent, trecut și viitor), nu au cum exista. Doar pentru noi, românii noului mileniu, istoria pare
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
cu propria-ți precaritate, ajungînd să fii încredințat că adevărul e de partea ta. Uitați-vă în jur la semenii cu porniri decisive: nu au nici o îndoială că sunt de partea bună a baricadei, privindu-și adversarii ca pe niște pigmei retardați. Că Satana a fost sau nu un înger căzut e o chichiță teologică fără repercusiuni prea mari asupra înrîuririlor pe care personajul le are asupra lumii. Teologic vorbind, prezența lui e atît de densă că răul pe care îl
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
considerabil, care se "ocupă" de mine de vreo trei decenii și are cel puțin o largă competență, care va să zică, lasă pe hîrtie, pentru nevoile polemicii, afirmația că eu îi consider pe Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, M. Sebastian "niște pigmei", "ca și pe T. Vianu, taxat drept un savant doar anost" (În parc, Rom. lit., 28, 2001). Or, eu am scris această frază, dar într-un context în care sensul e exact opus, deloc depreciativ. Anume evocînd situația "regalității" lui
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
numele nici unui geniu pe care să-l fi dat așa zisul „realism socialist” în perioada în care comunismul a lăsat o pată neagră pe istoria țării noastre, dând naștere în schimb unor pseudovalori, sau, în cel mai fericit caz unor pigmei care nu se pot ridica la înălțimea marilor gânditori, scriitori sau poeți naționaliști care au dus faima României până în cele mai îndepărtate colțuri ale planetei. Dacă a răscolit că un hârciog prin biografia scriitorilor români, a omis în schimb cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
două lumi: cea de aici o oglindește imperfect pe cea de dincolo. Spune contra dacă poți! Religia este principiul uniformizator al speciei umane și este singura salvare în care se poate vorbi de egalitate. Nu poți să spui că un pigmeu este egal cu mine, pentru că el nu-l are pe Dumnezeu, nu e un om întreg. Religia transformă poporul într-o masă de oameni culți. Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet și a rămas
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
sadic ignoranța estică. Acum, bunăoară, pe cât m-a încântat biciclismul din Amsterdam (adevărat blazon etnic, de cod moral și spirit civic), pe atâta m-a contrariat mârlănia flamandă. La Florența, măcar, trufia locală se manifesta net, cavalerește: cu toții eram niște pigmei pe lângă chelnerii și negustorii cu alură de principe. La Bruges, însă, când ești întrebat cu seacă încruntare „vous êtes russes?“, când ești busculat de un localnic numai fiindcă ai căscat gura la o vitrină și el n-a avut loc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o să găsiți asta pînă nu ajungeți în Provan. La revedere. O porni prin sală, micșorîndu-se pe măsură ce se apropia de micul tron din depărtare, unde Moboddo, ca o păpușă în verde și stacojiu, primea cu grație o hîrtie de la conducătorul delegației pigmeilor. Munro își înșurubă măciulia și le făcu semn lui Lanark și Rima să-l urmeze în direcția opusă. Dincolo de holul din nord, coridorul era traversat de un paravan din fier forjat cu o înălțime de trei metri. Poarta din mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i se părură însă meschine, cum urâți, gălbejiți, cu mutre de conțopiști, prost îmbrăcați în costume ieftine erau locuitorii castelului de piatră albă. Era ca și cum adevărații, legitimii locuitori, stirpe nobilă și olimpiană, ar fi fost izgoniți de un neam de pigmei mizerabili. Fata se mai lăsase tratată uneori cu o prăjitură și un suc, dar nu vroise în ruptul capului să meargă mai departe. Atâta pagubă. Era și cam trecuțică la cei douăzeci și cinci de ani ai ei, și dacă nu se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
om de vârsta tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m, foarte slab și ușor adus de spate, tenul tuciuriu, ochii bine conturați, iar brațele extrem de vânjoase. Prezența sa aducea mai degrabă cu cea a unui pigmeu coborât din desișurile complicate ale Africii Centrale. Avea prin excelență toate coordonatele unei astfel de apariții. Întotdeauna intra pe strada noastră dinspre piață, însoțit de teleguța<footnote cărucior (cu două roți) folosit pentru transportul persoanelor sau al unor încărcături ușoare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
om de vârsta tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m, foarte slab și ușor adus de spate, tenul tuciuriu, ochii bine conturați, iar brațele extrem de vânjoase. Prezența sa aducea mai degrabă cu cea a unui pigmeu coborât din desișurile complicate ale Africii Centrale. Avea prin excelență toate coordonatele unei astfel de apariții. Întotdeauna intra pe strada noastră dinspre piață, însoțit de teleguța lui trasă de un măgăruș și striga cât îl țineau puterile în dorința de-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-l va ajunge pedeapsă și trăznet. Uite-te lume! Iată, vine. Iată-l, s-arată! Ce superb e! Cum stă deasupra tuturor! Se ridică o perdea și se ivi un omuleț mare ca de la cot în palmă, un nimic, un pigmeu în orice privire, în ființă și în faptă. - Dar bine, ce faceți? De ce nu strigați? De ce nu-l aplaudați? Ridicați-vă glasul, ritori! Cântați, poeți! Scrieți, genii! Corul vostru fie: Celebrele, incomparabilele, marele om! Toți stătură încremeniți și se-ntrebau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Costăchel a rămas în mijlocul încăperii. Nu știa ce să facă. Să plece sau să rămână? Doctorul și-a dat seama de situație și a intervenit: Te rog să-mi ierți ieșirea, dar am fost adus în această stare de acești pigmei ai societății... Mă bucur că ești bine... Ai scăpat ieftin, primare! Nu mai sunt primar, domnule doctor. M-au scos din primărie la două zile după ce am fost la dumneavoastră. Asta era de așteptat, pentru că ei nu pot guverna cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe atacator până într-un teatru și s-au rotit deasupra lui până când și-a mărturisit fapta în fața mulțimii uluite. În Metamorfozele lui Ovidiu, Hera și Artemis o transformă pe Gerania într-un cocor, ca s-o pedepsească pe regina pigmeilor pentru vanitatea ei. Eroul irlandez Finn a căzut de pe o stâncă și a fost prins în aer de către bunica lui, care se transformase în cocor. Dacă deasupra sclavilor americani se roteau cocorii, avea să moară cineva. După moarte, primul războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
distracții culturale. — Bine, dar artiștii ăștia de pe afișe sunt oameni lipsiți de alte posibilități de subzistență, la fel ca mine. De ce să le luăm pâinea de la gură ? Și apoi, dacă își găsesc public, la ce bun să ne împotrivim ? — Niște pigmei cu toții, am pufnit eu plină de dispreț. Actorul trebuie să fie crud și neiertător cu el însuși, cu propriile sale slăbiciuni. Tu vrei să fim toți Antonin Artaud. Dar tocmai asta e frumusețea, că fiecare e diferit. Ești fascistă, asta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
legionarii mi-au stârnit admirație, atât din punctul de vedere doctrinar, cât și, Îndeosebi, din punctul de vedere caracterial. Atât de mult m a impresionat măreția lor caracterială, Încât toți ceilalți (liberali, țărăniști, socialiști, comuniști și apolitici) Îmi păreau niște pigmei. Dar Goma, ca membru al Partidului Comunist Român (intrase În P.C.R., În august 1968, odată cu Alexandru Ivasiuc, Mariana Costescu, Aurel-Dragoș Munteanu și Adrian Păunescu), nu putea să nu-și Însușească și limbajul de lemn, specific activiștilor, cadriștilor și securiștilor. Putea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ferocitatea. Am pe undeva, pe-acasă, o mapă plină cu tăieturi din ziare care-l prezentau pe "Signor Firelli, cel mai înalt om din lume". O poză îl înfățișează dând mâna cu Gogea Mim, care pe lângă el pare aproape un pigmeu. Cred că au organizat și un meci de box împreună, care însă nu s-a mai ținut. De la acest om ciudat, mama a moștenit două lucruri neașteptate: o cronică de familie (pe care ți-am expus-o pe scurt până
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
independența autoritară și rafinamentul lui Pascalopol. G. Călinescu - Crezi, întrebă el, că la noi sunt potrivite astfel de reforme? - Nu cunoști chestiunea, ripostă Weissmann. A demonstrat-o la noi cel mai mare critic român. - Maiorescu? - Ce Maiorescu? Maiorescu e un pigmeu, Maiorescu eceva ca degetul mic de la un picior al lui Brandes. Eu îți vorbesc de Dobrogeanu-Gherea, cel mai mare critic român, care a scris despre G. Coșbuc un articol excepțional, Poetul țărănimii. Trebuie neapărat să-l citești. Weissmann vorbea cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe care și-au creat-o, Îngâmfați, satisfăcuți de fotoliul pe care l-au prins, indiferent cât și ce i-a costat acel fotoliu, În stare să-și vândă mama, copiii, sufletul pentru el, nerealizând că, În realitate, sunt niște pigmei cu spinarea strâmbată de temenele la propriu și figurat, niște figuri jalnice, fără cultură, fără vise frumoase, fără suflet pentru "simplul cetățean" care le-a acordat Încrederea și posibilitatea ocupării acestui fotoliu despre care vorbesc cu dispreț din vârful buzelor
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nimereau pe Paseo de Gracia, În drum spre slujba de la ora unsprezece. PÎnă și ziarele se făceau ecoul privirii semețe și trufașe a negresei, care contempla publicul barcelonez „așa cum o regină a junglei s-ar uita la o ceată de pigmei“. Pe vremea aceea, febra modernismului deja mistuia Barcelona, Însă Jausá le-a indicat În mod limpede arhitecților pe care Îi angajase să-i construiască noua locuință că voia ceva deosebit. În dicționarul lui, „deosebit“ era cel mai valoros epitet. Jausá
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
minte și nu pricep și nu vreau să asist cu mâinile În sân la noua peticire a sacului fără fund al comunismului. L-a peticit o dată Lenin, l-a peticit apoi Stalin, l-a peticit Gorbaciov și-acum Îl peticesc pigmeii de pe Dâmbovița. Iartă-mă că de aici, din pântecele necuprins al lumii, din Întunericul de nebiruit al comunicatelor, dezmințirilor și manipulărilor, nu pot ierta. Umblu pe pământ, Mântuitorule, și văd toată vomitura lumii, toata strânsura iarmaroacelor, toți leorbăiții aburcați În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
că ea se îndoiește. Pe nesimțite o cuprinde remușcarea. Rușinea chiar. Pentru sarcasmul mușcător cu care-l șfichiuie pe Gallus. Ar trebui, din contră, să i fie milă de el. Măreția tatălui l-a făcut să se simtă mereu un pigmeu. Are complexe până și față de fratele său mai mic. Of! Cornelius! Prostuțul de el. S-a afișat în public, ca și Scaurus, cu o femeie măritată. Răsuflă cu putere pe nări. Și nu cu o femeie oarecare. Cu Iulia, sora
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o serioasă evaluare a versatilei opere vilaseciene, dar o menționăm la sfârșit, doar din pură curiozitate. Această soi-disante aluniță adaugă o nouă și neîndoielnică dimensiune filosofică menționatei plaquette, dovedind Încă o dată că, În pofida mărunțișurilor care obișnuiesc să-l rătăcească pe pigmeu, Arta e una și unică. O pensulă de-a noastră: Tafas Acoperită de valul figurativ ce revine viguros, e În mare pericol stimabila memorie a unei valori argentiniene, José Enrique Tafas, care a murit la 12 octombrie 1964 sub apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ocupa de noi nu numai că îl îndreptățea să ne vorbească astfel, ci noi ar fi trebuit să-l ascultăm cu sfințenie, să-i dăm dreptate, să ne plecăm frunțile și să ne speriem, întrucât noi eram prea mici, niște pigmei neisprăviți, iar în măsura în care eram mici, nu puteam decât greși, chiar în permanență, și dușurile reci ne erau foarte necesare. Dar mai era ceva, ce se conturase anevoios de-a lungul acelei ședințe, iar acum era limpede, oricum mie îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
repera vreunul din vecini. Auzi o lungă digresiune despre alegerile prezidențiale din 1952 - cine va candida, cine nu -, care degeneră apoi într-o ceartă copilărească în care până la urmă Claire se impuse cu opinia ei despre Stevenson și Taft, doi pigmei fasciști de culori diferite. Urmă ceva despre un regizor de film pe nume Paul Doinelle, cu operele lui clasice, „à la Cocteau”, și un duet aproape perfect: o voce masculină și moale care chicotea și spunea ceva despre niște „vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]