22,633 matches
-
condus la o "viziune panoramică" care i s-a părut suficientă. Cititorul obișnuit cu realismul magic márquezian are toate șansele să fie dezamăgit, aceste povestiri punând la încercare toleranța receptorului obișnuit cu un anume fel de a face literatură (de pildă, nici Generalul în labirintul său n-a avut succesul celorlalte creații). Fenomenul ar fi interesant de urmărit cu un instrumentar teoretic, cu atât mai mult cu cât chiar și un comentator specializat poate fi ușor tentat să considere aceste povestiri
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
ochii, fiindcă erai cu noi. Acum, că ne-ai părăsit, ele se adună grămadă, mizerabile, și te trag la fund!" Și, desigur, a fi cu noi șterge orice pată, mai eficient decât cel mai nou detergent. Dl. Sever Meșca, de pildă, fusese un bun, ce zic, exemplar element dinamic, de cea mai înaltă calificare profesională marți în zori, spre a se preface, în amurgul aceleiași zile, într-un somnorilă, traistă-n băț, încurcă lume - bine c-am scăpat de el! Dl.
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Cartea lui Nicolae Stroescu-Stînișoară intitulată Vremea încercuirii respiră un patos sobru și combativ care amintește de diverși scriitori cu aceeași vână: Camus, de pildă, sau poate mai ales Henri Charrière, devenit celebru sub numele de Papillon. Primul volum, Urmărirea, descrie minuțios avatarurile și intențiile subversive ale lui Dinu Rogojeanu și ale prietenilor săi din perioada 1952-1964. Nu cunosc roman românesc mai aplecat supra explicitării
Roman sau autobiografie? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15443_a_16768]
-
încoace au fost plătiți din bani publici ca să apere interesele orașului. Acestora nu le-a tremurat mîna semnînd aprobări pentru tot soiul de monstruozități care împodobesc străzi din București, sclipind oribil ca un dinte din față îmbrăcat în aur. De pildă acel cilindru burtos care îți taie răsuflarea cu înfățișarea lui de rezervor de combustibil, plantat mitocănește printre puținele imobile frumoase pe care le mai are Bucureștiul în centru. Prin cartiere însă se construiește într-un dispreț și mai mare față de
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
ce conduce de la delicat la vehement. Clepsidra și nisiparnița sunt într-adevăr simboluri ale acestei muzici. Este acesta un zgomot pe care spre a-l percepe sunt necesare, firește, urechi fine." (Jünger, 138) Octavian Nemescu preferă gnomonul, "obiect vertical, de pildă o vergea, a cărui umbră slujește de indicator solar." (Jünger, p.47) Lucrările sale recente se articulează în cadrul ciclului numit "Stările timpului și spațiului". Fiecărei ore a zilei și nopții îi corespunde o anumită piesă muzicală. Este limpede că la
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
în existență, trăim din astfel de aluzii, din crâmpeie de cuvinte nemuritor îmbinate ca portalurile unei catedrale din secolele întunecate, posomorâte, de atâta credință și gravitate spirituală... Ce să-i faci, dacă și marii clasici ai omenirii, cum e de pildă Virgilius, își închipuie și gândesc cu totul altele pe când conducătorii cei mari de popoare fac istorie, croind lumii alte și alte pârtii glorioase, cum este acest pasaj nemuritor din Georgicele lui Virgilius, cartea a patra, pe care l-am notat
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
și, oroare! este executat - iar capul tranșat e dus în Parlament spre a fi pus "la locul lui" (cvorumul a fost realizat, am spune astăzi...) Glosarul din finalul volumului ne ajută să medităm asupra periodicităților și simetriilor din istorie. De pildă, între primul asediu al Constantinopolului, 1343, și ultimul, 1453, sunt exact o sută de ani... între aceleași date, în spațiul apusean s-a desfășurat "războiul de o sută de ani"... Simple coincidențe? Johan Huizinga, Amurgul Evului Mediu, studiu despre formelor
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
în șir pe marginea unei întrebări simple, de tipul "Beți un ceai sau o cafea?". Nimic din genialul John Nash de la 22 de ani n-a mai rămas în cel de acum. Boala i-a afectat și memoria; întrebat, de pildă, dacă fumează, matematicianul a răspuns că n-a pus o țigară în gură în viața lui (cînd, de fapt, zic biografii, a fumat vreme de șapte ani)... La întrebarea: "Vă e frică de o boală mintală?", Russell Crowe a dat
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
ale poeziei. De la tonul dramatic, al privitorului la arderea cărților (�Eu, la buza pârjolului/ iau act de scrierile altcuiva./ Va trebui, o știu prea bine,/ să mă arunc și singur în flăcări", Predrag Bogdanovici Ți), la cel ironic (adus, de pildă, prin tema femeii balcanice de către Radmila Lazici: "Așa m-au surprins zorii, trudind la cuvinte./ În locul unei găleți cu apă/ m-ar putea revigora, poate/ și niște prăjiturele rotunde./ O, de ce nu sunt un mare poet sârb/ Sau măcar unul
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
depășește 40. Se scria mult, se scria aplicat și o discuție pe marginea receptării lui Caragiale în a doua jumătate a secolului XX ar fi probabil deosebit de interesantă. Titlurile și autorii sînt cît se poate de diverse, am încercat de pildă să văd ce scria despre Caragiale Mihai Beniuc în 1975, dar cartea nu mai există în depozit. În acest context de efervescență în jurul scriitorului și în același timp de oarecare secătuire a posibilităților de interpretare (să ne amintim că Mircea
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
compozitor să scrie doar simfonii ori doar opere, și scriitorul trebuie să exploreze liber toate modurile de a scrie care există. Menționați hibridul născut din amestecul de poezie, dramă și proză, dar eu aș mai adăuga și narațiunea istorică, de pildă. M-ar interesa să creez o formă care să includă ceea ce îndeobște e denumit 'fapt' și 'ficțiune'. Mă bucură dacă cititorii intră în lumea pe care le-o deschid și o recreează. Mare parte din înțelesul operei mele stă în
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
simtă ce poftește? în ce măsură sunteți conștient sau vă planificați când scrieți cum să intrați în viața interioară a lectorului? Nu am un mesaj ca atare - nimic identificabil, doar ceea ce implică experiența lecturii, care diferă desigur de la lector la lector. De pildă, nu știu niciodată cum se va sfârși un roman până ce nu-l închei - totul se întâmplă din instinct, aproape din întâmplare, nu neapărat din voia mea. Dacă lectorul înțelege taina timpului, dacă e dispus să împingă credibilul dincolo de realul imediat
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
prezentului față de trecut. Mi se pare că, atunci când construiți variante prezente ale epocilor apuse, de fapt demitizați istoria. Construiți șiruri de personaje similare ca structură, care se topesc unul în altul în final. Situațiile narative sunt similare și ele. De pildă Chatterton e construit pe ideea de fals, de impostură. Un poet se preface că moare, un pictor substituie lui Chatterton un alt model, alt pictor își falsifică maestrul, o romancieră falsifică un roman de succes (îi copiază intriga), un umil
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
din secolul XXI să nimerești în secolul XIX sau mult mai jos, în plin Ev Mediu sau în comuna primitivă. Aceste chestiuni, desigur, un european nu le poate înțelege. El percepe America în felul lui. Dar America este complexă. De pildă, eu sunt sudist, dar locuiesc în nord. Diferența dintre Nord și Sud e colosală. În ce constă această diferență? E vorba de obiceiuri, de limbă, de mentalitate? Fiind de formație umanistă, mă preocupă în special diferențele în ce privește limba. În primul
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
ei. Ritmul mașinilor, zgomotele, accelerația, toate acestea te fac să te grăbești... Nici aici, la noi, în România, timpul nu pare să aibă aceeași dimensiune peste tot. La București, timpul pare că are un alt ritm decât la Iași, de pildă. Sudul nostru e mai precipitat, mai... balcanic, mai piperat. Halba pe masă, iată o expresie a lui Caragiale, caracteristică pentru omul din sud. Ea se traduce prin: treci la subiect, amice, și spune odată ce ai de spus, că altfel iau
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
în viață - au cuvîntul, dezgropînd de sub pătura grea a tăcerii sinistrul capitol al alungării germanilor din răsărit. A trebuit să treacă peste un deceniu de la prăbușirea cortinei de fier și încetarea războiului rece, ca să poată fi adusă în discuție, de pildă, vinovăția generalului britanic Harris răspunzător pentru ploaia de fosfor abătută peste Dresda, (supranumită la acea vreme, Florența de pe Elba), pentru bombardarea sălbatică a Kölnului și a altor orașe germane, deși se știa că la finele războiului acestea nu mai aveau
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
a publicat la Editura Cartea Românească romanul "Luxul melancoliei", fără a avea vreo valoare literară deosebită, ori să conțină probleme interpretabile din punct de vedere ideologic." (s.m. - C.R.) Descrierile fizice sînt reci, crude, făcute anume pentru identificare rapidă. Iată, de pildă, portretul unei prietene englezoaice a urmăritului Tănase: "este o persoană circa de 30 de ani, blondă, durdulie, de înălțime medie, adică aproximativ 1,50m". Convorbirile telefonice sînt puternic codificate. La un moment dat, Stelian Tănase este invitat de Gabriela Adameșteanu
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
desprind din text asemenea fragmente preferate de urmași e interesant pentru istoria mentalităților și pentru istoria culturală. Iar recitirea lor în contextul din care au fost decupate poate produce destule surprize. Definitiv rupte de context au fost la noi, de pildă, cele cîteva fraze în care cronicarii și alți oameni de cultură din secolele al XVII-lea - al XVIII-lea se refereau la originea romană a românilor, la originea latină a limbii, la unitatea locuitorilor din cele trei țări. Selecția pozitivă
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
puținii intelectuali occidentali care au avut curajul să se implice efectiv în problemele de politică instituțională și culturală ale țărilor din fostul lagăr socialist. Astfel, a contribuit la fondarea în acest spațiu a unor instituții de talie europeană, ca de pildă Collegium Budapest, în Ungaria, New Europe College în România, Bibliotheca Classica în Rusia ș.a.m.d. Experiența acumulată în decursul acestor "expediții" l-a condus la o înțelegere mai profundă a contextului sud-est-european, inclusiv a faptului că scindarea Europei îi
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
posibilă, pe de o parte, comparația dintre mentalitatea germanilor din 1949 și a celor din zilele noastre, iar pe de altă parte, între perspectiva locuitorilor din est și a celor din vest, la aproape zece ani de la reunificare. Întrebați, de pildă, dacă îl consideră pe Goethe "germanul tipic", 47% dintre estici și 31% dintre vestici au răspuns afirmativ, cu 16% mai puțin decît în 1949. La întrebarea dacă romanele lui Goethe mai suscită interesul cititorilor din zilele noastre, 37% în vest
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
receptării eficiente a cărții, că sînt foarte multe cărți bune care trec aproape neobservate, că nu există un comentariu adecvat, că sînt o mulțime de domenii în care publicarea unei cărți rămîne fără ecoul de specialitate necesar - mă gîndesc de pildă la filozofie. Prin urmare, faptul că, în ciuda acestor premise, era atît de multă lume, foarte diversă, foarte mulți tineri, mi s-a părut un semn bun. Ipoteza de subtext că lucrul a fost "montat" mi se pare ridicolă. A fost
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
trăim într-o conjugalitate idilică. În același timp e inevitabil ca oamenii care au întrebări comune, care au lecturi comune, care au o problematică asemănătoare să vină mai devreme sau mai tîrziu în contact. Dar vă aduc aminte că, de pildă relația mea cu Horia Patapievici, care e totuși dintr-o generație mai tînără, a început cu o polemică. Am avut niște observații de făcut la un articol al lui, el mi-a răspuns... În revista "22" parcă... Exact. Asta nu
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
avut loc cu întîrziere de un an prima conferință de presă a CNC-ului restaurat. Sub acoperirea mass-media, accesată de membrii cointeresați ai impropriu numitei Asociații a Criticilor de Film, mafia de resort neaoșă acționează și pe alte meridiane. De pildă în Canada, unde " Primul festival de film românesc la Montréal" tocmai s-a redus - poate ați anticipat proporțiile acțiunii - la "cîteva creații ale regizorului Sergiu Nicolaescu" (Adevărul nr. 3610 din 29 ianuarie crt.; citez din cotidianul pe care am început
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
lumea." Ar fi aici o explicație pentru felul în care articolele Irinei Nicolau își cîștigau cititori, și eu am fost printre ei, fără ca acești cititori să aibă vreun interes în domeniul respectiv. Textele grupate în rubrica Cotidian și sărbătoare, de pildă, erau întotdeauna mai mult decît o judecată a etnologului, erau, așa cum autoarea explică aici, "un mod de a judeca lumea" de azi. Cu alte cuvinte, autoarea se înscrie în acel tip de intelectual, foarte activ și important în alte țări
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
totul excepționale. Numai că vectorul gîndirii lui Victor Brauner, dinamica imaginației și sensul propozițiilor sale nu sunt tocmai confortabile și puțini ar fi tentați să și le asume și să se identifice simbolic cu ele. Dacă arta lui Brâncuși, de pildă, este una solară și afirmativă, dacă Eliade creează iluzia accesului, aproape turistic, la cele mai adînci resorturi ale lumii, dacă Cioran mîntuie de angoase prin stil și escamotează dramele existenței prin histrionism literar, dacă Ionescu descarcă absurdul în metafizică și
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]