368 matches
-
împiedicat de grămezile de reviste legate, era cât pe-aci să cad de câteva ori, dar până la urmă am reușit să ajung la scara ce se afla în colțul încăperii. Mi-am scos pantofii și am urcat la etaj, pe pipăite. Totul în jur era cufundat în întuneric. Camera din capul scărilor părea a fi o cameră de zi și era mobilată simplu: o canapea și două fotolii. Era o încăpere mică, slab luminată de o biată dâră de lumină ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar eram Încă adormit. — Jimmy, treci și-mbracă-te. — Bine, spusei, continuînd să stau Întins În pat. Apoi mi-a trecut somnul și m-am dat jos. — Așa, măi băiatule, spuse tata. Stăteam pe covor și-mi căutam hainele pe pipăite, la piciorul patului. — SÎnt pe scaun, spuse tata. Pune-ți și șosetele și pe urmă Încalță-te. După care ieși din cameră. Mi-era frig și era dificil să mă Îmbrac. Nu purtasem șosete și pantofi toată vara, așa că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acolo, Într-un dulap aproape gol cu câteva haine ticsite doar cu naftalină, am Întors cele trei sau patru tablouri cu reproduceri de peisaje. Vă scutesc de amănunte, vă spun doar că am lucrat bine, umplutura divanelor nu trebuie numai pipăită, e nevoie să Înfigi În ea și ace ca să simți dacă nu Întâlnești corpuri străine...” Am Înțeles că acest colonel nu frecventase numai câmpurile de bătălie. „Îmi rămâneau cărțile; În orice caz, era bine să-mi notez titlurile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fel de obiecte concrete. Or, eu stau și vă observ... și nu vă văd deloc pregătindu-vă sufletește pentru asta. Bucuria se exersează, nu întotdeauna vine de la sine. Fiecare obiect fabricat trebuie să fie plăcut vederii. Chiar și atingerii, simțului pipăitului, atunci când se pretează 10! Fiecare obiect fabricat trebuie luat și ca un semn. De exemplu o cale ferată nu-i doar o construcție constând în șine și traverse. O cale ferată este o cale de comunicare. Un vagon-restaurant nu-i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
presupune jocuri de competiție, ce duc la sporturi, jocuri de imitație și iluzionism ce prefigurează spectacolul, jocuri de noroc care duc la calculul probabilităților, jocuri de forță și dexteritate, care fac trupul mai suplu, mai rezistent, mai riguros, privirea pătrunzătoare, pipăitul subtil. NEVOIA SOCIALĂ DE TRANSFORMARE A TRUPULUI Cuvinte cheie: 1. elemente din societatea sportivă: tehnicile simbolice ale corpului 2. sportiv al trupului cu sufletul și spiritul, 3. cultura sportivă și dezvoltarea socială a trupului balaur, publicul, 4. elemente din societatea
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
pentru localizarea în spațiu, în timp a corpului propriu și al celuilalt și stabilește o cauzalitate, situată între minim și maxim, pentru a stabili calitatea, cantitatea, modalitatea și relația dintre stimulii fizici și psihici. Între simțurile socotite clasice: vederea, auzul, pipăitul, mirosul, gustul, chinestezia și capacitatea de a sesiza căldura și recele contribuie toate la simțul ierarhic. Sportul este o știință socială, specifică doar omului, care impune o relație: personală cu ceilalți (divinitate, ființe umane și animale, adjuvante sportive), în timp
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
a unui ideal, o suire, urcare (pe un munte al clasamentelor); o înălțare în atmosfera fairplayului o dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială).” Ascensiunea sportivilor se bazează: -pe cinci trepte ale scării (simțuri: văz, auz, miros, gust, pipăit) ori -pe cinci stiluri arhitectonice (ionic, doric, corintic, toscan, compozit), -pe cinci mari inițiați (Hermes Trismegistos, Moise, Pitagora, Platon, Zamolxis), -pe acțiunea de a asculta și rezultatul ei, o făgăduință de deplină supunere față de sportivitate, făcută de sportivi, ca ansamblu
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
limbajul trupului se continuă prin gesturi, ținută, poziția trupului și distanța menținută). Prin limbajul trupului se realizează astfel un domeniu al comunicării non-verbale, ajutată de un limbaj artistic al emoției estetice, realizat prin simbol. Între simțurile socotite clasice: vederea, auzul, pipăitul, mirosul, gustul, chinestezia și capacitatea de a sesiza căldura și recele există și un simț uitat, al relației între psihologie și stările afective ale societății, stări marcate de lumea fermecată a hainelor, de parfum, de culoare, de sunet, care apar
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
prea mulți de felul ista. Doar cam câte un pluton pe lângă fiecare mare unitate... Să vezi numai cum întind de tine, frățioare! Ca de gumă. Doar am învățat că trupele nu se duc la luptă așa orbește, ci întâi trebuie pipăit terenul de către cercetași, să vadă ce și cum. Trebuie să caști bine ochii și să gândești, că altfel poți să spui prostii și atunci ferească Dumnezeu! Tribunalul Militar știe de tine. Dar dacă ai ghinionul să cazi în mâinile inamicului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vorbesc unor tineri despre poemul lui Nicodim Aghioritul Păzirea simțurilor. Cel care-l fascina pe Eminescu pe când visa la isichasm. Un text vorbind despre tainica răspundere a ființei față de continua educare, cizelare, vindecare, fermecare a văzului, auzului, mirosului, gustului și pipăitului. Cele cinci puteri senzoriale ale energiei spirituale despre care ne povestea, cu harul său inegalabil, Ioan Alexandru în facultate: cum să nu lași să treacă nici o zi fără să stai măcar un sfert de oră în fața unui tablou frumos ori
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
marea de culoare leșiatică și cerul nemărginit în care se răsfrâng apele palide? Un adevărat infern, dar un infern nu prea fierbinte. Numai linii orizontale, nici o strălucire, spațiu incolor, viață moartă. Nu așa arată oare sfârșitul lumii, neantul, văzut și pipăit? Nici țipenie de om, da, asta mai cu seamă, nici țipenie de om. Numai dumneavoastră și cu mine, în fața planetei pustii! Cerul trăiește? Aveți dreptate, iubite prietene. Se îngroașă, apoi se surpă, deschide scări în aer, închide porți de nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a așezat pe bordura de beton s-o fumeze. Stă cu genunchii crăcănați și scuipă periodic între tălpile bocancilor. Așteaptă. E miezul iernii în Anglia. Se trage cortina în jur de cinci. Mucul țigării i se înfige în noapte ca pipăitul unui deget pe sub fusta unei văduve în doliu. — Ioana. Din octombrie așteaptă și-o să mai aștepte încă mult și bine. Ioanaaaaa ! — Ce-i ? Ce țipi așa ? — Nu știu unde-i cheia de la mașină. Ai văzut-o pe undeva ? — Unde te duci ? H.
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
aceste informații se bazau tot pe informații, și pe memoria din creierul său. El știa anumite lucruri datorită îndoctrinării anterioare. În esență, eul interior se află mereu în întuneric; și mesajele, pătrund la el mai întâi prin văz, auz și pipăit, care, ca și antenele de televiziune sau radio, sunt programate să înregistreze anumite benzi de unde. Acesta era un concept din vechea Semantică Generală. Dar era de-a dreptul paralel cu situația lui prezentă. Ce-l nelămurea în momentul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Coulter. — Ce? — O bucățică bună de frecat. Lyle Craig dintr-a cincea se zice că i-o saltă tot timpul, iar vinerea trecută am văzut cum era înghesuită de un tip mare în gangul de lîngă Denistoun Palais. — înghesuită? — Frecată. Pipăită. Nu-i decît o bucățică... Nu mai folosi cuvîntul ăla! strigă Thaw. Merseră în tăcere, pînă cînd Coulter spuse în cele din urmă: N-ar fi trebuit să-ți spun, Duncan. Dar îmi pare bine c-ai făcut-o. îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
astea, zise Lanark. Se auziră niște șoapte și fu ridicat delicat și ajutat să meargă înainte. Undeva se închise o ușă și toate zgomotele încetară. — Merg... pe un coridor, spuse el cu voce tare. Cineva îi șopti: — Deschide ochii. Nu. Pipăitul îmi spune că ești în apropiere, dar ochii vorbesc despre spațiul intermediar. Se închise o altă ușă, iar el zăcea printre susure asemeni frunzelor care cad și simți cum este dezbrăcat. Cineva murmură: — Uită-te! și el deschise ochii suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de rău, aștepți mereu următoarea lovitură. Mă chircesc în mine și aștept. Cheia cu trei dinți și-a făcut repede datoria, așa încât am intrat. Era beznă deplină, am așteptat să mi se obișnuiască ochii. Apoi, mai pe ghicite, mai pe pipăite, am cercetat locul. Patul semăna cu priciul din cabane: o platformă lungă, unde cred că puteau dormi, la înghesuială, peste zece oameni. Mi-ar fi prins bine cei zece oameni, acum. Încăperea era plină de lucruri de tot soiul, ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în primul rând, de auricula/ureche”, datorită faptului că acest deget servea la destuparea dopurilor de ceară din urechi. Gestul nu a trecut neobservat de cei vechi, deoarece acest contact frecvent și direct între organul ascultării (urechea) și cel al pipăitului a dus la credința că degetul cel mic devine un important vehicul al informației, un fel de confident al urechii. La anglo-saxoni, el se numește ear-finger (degetul urechii). De aici derivă și zicala franceză despre omul care a obținut niște
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
dintre noi își cunoaște propria mână, este o țară cu linii, fără nume vizibil, dar cu amprente literare! Aici se va face o comunicare secretă prin cuvinte și imagini cu ceea ce este ascuns în soarta fiecăruia. Palma poate fi privită, pipăită, mângâiată, se simte aspră, moale fierbinte sau rece, umedă ori uscată. Imaginea mâinii, ca simbol artistic, în plan fizic sau în realitatea imediată, poate fi statică (de tip portret, în pictură, sculptură, grafică, fotografie, publicitate, benzi desenate), însă poate fi
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
din bun în rău, decât în bun din rău, ca focul în cenușă, iar nu cenușa în foc. 316Precum aurul și argintul se cercetează prin lămurire de foc, așa și omul prin gura celor ce-l laudă. 317Ca orbul cu pipăitul găsește și nimerește. 318Ca un mort ce de toți se uită. 319Ca cel ce se duce fără nici un nume, lesne se uită. 320Se uită ca ceea ce intră-n pământ. 321Ca în oglindă se uită. 322Ca copilul ce se uită l-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vadă dacă se sprijinea pe picioare sau pe pari necurățați, de mult timp olarul nu mai era tentat să oprească furgoneta ca să se convingă că sub prelate și panouri creșteau într-adevăr plante reale, cu fructe ce puteau fi mirosite, pipăite și mușcate, cu frunze, tuberculi și muguri ce se puteau găti, asezona și așeza în farfurie, sau dacă trista melancolie dinafară contamina cu incurabilul ei artificiu și ce creștea înăuntru, orice ar fi fost. După Centura Verde, olarul o apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
poate fi așa de sigur de ce spune dacă doar și-a pus mâna pe ea, doar a strâns și a frecat puțină pastă între degetul mare, arătător și mijlociu, ca și cum, cu ochii închiși, lăsându-se complet pe seama simțului interogator al pipăitului, ar fi judecat, nu un amestec omogen de argilă roșie, caolin, siliciu și apă, ci urzeala și trama unei bucăți de mătase. Cel mai probabil, cum în ultimele zile am avut ocazia să remarcăm și să propunem spre considerație, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o biată frunză sălășluiește atâta istorie? Iată mistere la care trebuie să reflectăm, încheie ridicând brațele și ochii către cer. Mânecile largi ale rochiei îi alunecară pe umeri. - Bravo! strigă cineva și izbucniră aplauzele. După ce runa fu privită, mirosită și pipăită, generalul Friepke promise să trimită un arheolog profesionist pentru studii detaliate. Apoi grupul se desfăcu în micile grupuri obișnuite. Soția mea Kristine părea să fie foarte mândră de Adler, traducătorul vechiului mesaj. Ce ne-am fi făcut azi fără dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lase în libertate personajele. Așa ceva nu se poate... Cu atât mai mult, nu pot sări din scenariul tipărit pe hârtie de calitate personaje care să lase în urma lor geamantane cu bani. Reali. Mulți. Așezați în teancuri... Dornici să fie atinși, pipăiți, numărați... Cheltuiți - i se păru că aude din nou acea voce misterioasă ascunsă undeva prin mintea lui... Vocea Magicianului nevăzut, vocea aceea alunecoasă, insidioasă, grețoasă, care nu trebuie decât să șoptească în urechea ta și te transformă rapid într-o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
peste chicile, gulerele întărite cu celuloid și reverele demonilor împăroșați de la parter, ca într-o ploaie cu minuscule fărașe de funingine și pucioasă. 22 DANIEL BĂNULESCU Taximetristul luă pe degete maul aparatului de radio, manevrând butonul și micșorîndu-i sonorul pe pipăite, fără să-l scape din ochi pe client. În cutia dezgustătoare a aparatului rămăsese însă destul din glasul Victoriei Andrei, inimaginabil de slugarnica prezentatoare a Radiodifuziunii române, ale cărei otrăvitoare secreții bucale continuau să se reverse, în valuri, din hârdăul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cacarisit-o, urîtanie. Ești și urât și schilod... Să văd îndrăzneală pe tine cu ce bani de jucărie o să-mi plătești!... Scămoșatule, l-ai câștigat pe pariu... Dar Ho diábolos nu murmură. Cu privirile lipite pe geamlâcul de clăbuc, deschise pe pipăite Cartea Sfântă. I-o trecu, pe locul mortului, din față, Spectrului. Îi bătu, cu vârful degetului, indicîndu-i un paragraf. - Eclesiastul... Capitolul 9.Verset 5... Și următoarele, probabil... citi, cu docilitate duhul demonic, deghizat în Spectru. "Cei vii, în adevăr, măcar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]