216 matches
-
cazuri când unii își pierdeau cu totul cunoștința și leșinau, pur și simplu, la numai câteva ceasuri după despărțirea de ea; cel puțin așa afirmau femeile din cartier care o cunoșteau destul de bine. Pentru acești nenorociți, unica salvare era o pirandă bătrână de la periferia orașului care le lua cu mâna toate durerile, numai după ce îi descânta de diochi în cărbune sau plumb topit. Cu tot talentul ei de a tămădui pe cei deocheați, din când în când apăreau și unele cazuri
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
video. Țiganii se înghesuie al naibii, ca la pomană. „Ia să videm și noi ce e aicișa. Haidi, fă, dă-ti mai încolo, nu vezi că-s mai în vrâstă?", țipă o țigancă de vreo 40 de ani la o pirandă de vreo 10, în timp ce se împinge pe trei sferturi din scaunul ei. La intrare, forfota e în floare. Bătrânii și copiii, cei mai mulți, gură cască. Apare regele Cioabă. Scorțos și plin de importanță, fără coroana de aur pe cap. Îl salut
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și aprinseră armăsarul sângerând din toate țevile sparte. Limuzina era cunoscută în târg drept Bizonul Alb. Acum, mașina în flăcări incendie și stejarul. Șatra se luă de mâini și izbucni în dansuri circulare. Pe poarta voievodală a cimitirului pătrunseră jeluind pirandele ciufulite: Solimanee, Solimanee, ’ca-ț-aș ochii tăi dă gagiu mișto! Ce’ț trebui țâe să belești ochiu la belita aia dă petardă!. Își ridicaseră poalele și se dădeau cu curul prin țărână: halelei Solimaneee! că ce baștan erai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pe banca din fața intrării în bloc, o ciurdă de babe tuciurii supravegheau puradeii care se jucau printre sticlele de plastic și resturile menajere aruncate pe spațiul verde. Seara, când se întorceau capii de familie beți turtă, începeau răcnetele: erau caftite pirandele și puradeii. Atunci trebuia să pun o casetă cu uverturi wagneriene, să dau volumul la maximum. Limacșii rezistau la orice, numai la acordurile din Aurul Rinului nu. Apartamentul era intim mai ales datorită faptului că Adelina își împrăștia hainele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alte cuvinte, este un intrus... Așa că Înclin să-ți dau dreptate. Îmi Închipui că și eu sunt În atenția acestor nemernici. ― Ce este de făcut, domnule profesor? Cum Îi ținem departe de noi pe aparținătorii celui operat? De fapt, pe piranda lui, care va veni mereu să insiste „să-l lecuim cât mai repede”. ― Lasă-mă pe mine să pun treburile În ordine. Întâi, să-l pun la treabă serioasă pe acest filfizon „trimis de sus”. Apoi, să i-l dau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
insiste „să-l lecuim cât mai repede”. ― Lasă-mă pe mine să pun treburile În ordine. Întâi, să-l pun la treabă serioasă pe acest filfizon „trimis de sus”. Apoi, să i-l dau În primire pe cel operat cu tot cu piranda lui și... ― Am toată Încrederea În cele ce ați gândit dumneavoastră. ― Acum știi ce ai de făcut? La auzul acestei Întrebări neașteptate, a rămas descumpănit. ― Nu. Nu știu, domnule profesor. ― Să nu te oprești decât la minunea ceea de băiat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui Gruia i s-au Învârtit prin cap cuvintele profesorului referitoare la șetrari și doctorul cel tânăr: „Întâi să-l pun la treabă pe acest filfizon <trimis de susă. Apoi să i-l dau În primire pe cel operat cu tot cu piranda lui și...” „Ce a vrut să spună În fond profesorul cu acel <șiă?” „Crede și nu cerceta” - l-a atenționat gândul de veghe. „În spatele afirmațiilor profesorului se ascunde ceva, dar nu știu ce anume”. „Așteptarea este grea, dar uneori, la final, vine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a ațipit, cu grija de a nu Întârzia la spital... ― Înainte de a merge la treabă, să treci pe la mine - l-a atenționat profesorul, din ușa cabinetului său, când Gruia tocmai intra În clinică. ― Îndată, domnule profesor... ― Când trebuie să vină „piranda”? ― Astăzi, la ora douăsprezece. ― Te rog s-o aduci la mine. ― Așa voi face, domnule profesor. După plecarea lui Gruia, profesorul a trimis pe sora șefă să-l cheme la el pe doctorul Cuc. ― Bună ziua, tovarășe profesor. Porunciți. ― Întâi, nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
face intervențiile chirurgicale necesare, profesorul a tresărit când a auzit bătăi În ușă. A cercetat ceasul. Era ora douăsprezece. „Aha. Trebuie să fie Gruia cu...” - a gândit profesorul. ― Poftește. Ușa s-a deschis și În prag a apărut mai Întâi piranda și apoi Gruia. ― SÎ trăiț’ domnu’ profisoru’ doctoru’. Iaca cî m-am prezăntat... ― Bine ai venit. Ia loc pe scaunul de colo. ― Mulțămăsc. ― Voi Încerca să lămuresc unele lucruri privind soțul ei. Dacă va fi cazul, te voi chema. La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o cerceta pe țigancă cu zâmbet pe buze, aceasta aștepta cu privirea ațintită asupra profesorului ca spre icoană... Atunci, el a pornit să-i explice pe Îndelete și pe Înțelesul ei pricina pentru care a invitat o... Spre mirarea lui, piranda se dovedea de o istețime nemaipomenită. Abia Începea să-i spună ceva, că ea dădea din cap, asigurându-l că a Înțeles totul. Venea chiar cu idei proprii, foarte ușor aplicabile În situația dată. Asta dovedea experiență În „materie”. ― Ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
discuției. ― Apâi eu am priceput că În șpitalu’ aista nu să spuni dicât „am Înțăles”. ȘÎ alta nimica. Așa cî am Înțăles cu vârf și Îndeasat. Nu duci nici o grijî, domnu’ profisoru’, cî știu eu ci sî fac - a răspuns piranda... ― Dacă-i așa, am toată nădejdea că nu ai să mă faci de rușine. ― Da’ sî poati sî fac eu di rușâni pi domnu’ profisoru’ doctoru’? Ferita Sfântulu’! ― Acum mergi sănătoasă acasă. Mâine e zi de vizită... ― Am Înțăles... ― La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
di domnu’ doctoru’... pi cari Îl știm de-o viațî. El m-o lecuit șî pi mini... Profesorul și-a amintit de Întâmplarea de la Pomârla privitoare la țigancă, povestită de Gruia... Întrebarea era cum să iasă din lațul aruncat de pirandă... ― Spune-mi, te rog, unde ai casa? În ce sat? ― Apâi casa noastrî Îi la Grajdiuri. Da’ vara, dacî ne-agiutî Dumnezău, mai plecăm cu... cu cortu’... ― Când va veni toamna, te căutăm noi În satul dumitale. ― Numa’ sî vă țâniț
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Grajdiuri. Da’ vara, dacî ne-agiutî Dumnezău, mai plecăm cu... cu cortu’... ― Când va veni toamna, te căutăm noi În satul dumitale. ― Numa’ sî vă țâniț’ di cuvânt, cî... noi om aștepta... Apâi mai rămâniț’ cu ghini, domnu profisoru’ - a vorbit piranda, dispărând ca un duh... După plecarea ei, l-a chemat pe Gruia. ― Poftiți, domnule profesor. Cum v-ați descurcat cu țiganca? ― Vezi tu? Noi ne dăm mari și tari, a toate știutori, dar ar trebui să aflăm unele secrete despre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu ea... Gruia asculta cu respirația oprită. Când profesorul și-a Încheiat povestirea, a remarcat: ― Bine gândit, domnule profesor! Nu ne-ar rămâne decât să avem răbdare... ... ― Ce dorești de la mine? - au fost primele cuvinte răstite ale doctorului Cuc adresate pirandei, care l-a așteptat cu Înfrigurare În cămăruța de la poartă... ― Apâi, domnu’ doctoru’, parcî Dumnezău te-o scos În calea noastrî, cî pânî amu’ nu puteam agiungi la domnu’ profisoru’. Ave tari multî treabî. ȘÎ amu’ mi-o zâs cî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îl poartî numa’ bulibașa. Barbatu’ meu o fost bulibașî. ȘÎ dacî s-o Îmbolnăvit, nu mai esti bulibașî... ― Dă-mi-l mie, că și așa bărbatul tău e... e cu un picior În groapă!... ―Apâi, cum sî-l dau?... - a Întrebat piranda oftând. ― Să mi-l faci cadou, căă... voi aveți aur să vă acoperiți și casa cu el! Și apoi, voi avea mai multă grijă de bătrân... În cele din urmă, foindu-se pe scaun și frecându-și mâinile, piranda a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebat piranda oftând. ― Să mi-l faci cadou, căă... voi aveți aur să vă acoperiți și casa cu el! Și apoi, voi avea mai multă grijă de bătrân... În cele din urmă, foindu-se pe scaun și frecându-și mâinile, piranda a continuat: ― Noi toatî cimotia ti rugăm sî Îl laș’ pi barbatu’ meu sî vii acasî, cî de-amu’ s-o lecuit... Asta numa’ dacî vrai... Doctorul s-a uitat repede la ceas. ― Ooo! S-a făcut târziu și trebuie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Închis În față. „Uiti-ti numa’ ci Însamnî domnu’ profisoru’ șî cu domnu’ doctoru’ ceal tânâru’, cu vorba ca di mieri, fațî di aista cari parcâ i smucit din botez... Da’ mari-i Dumnezău șî puternic Îi dracu’!” - gândea piranda, rămasă singură. Doctorul Vatră tocmai Îndepărtase pansamentul de pe plaga operatorie a șetrarului, când a intrat val-vârtej „doctorașul”. ― Ori mi se pare mie, ori nu știi ce Înseamnă ora fixă... De o oră eu examinez și pansez bolnavii de unul singur
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unde soția șetrarului din salonul doi, operat acum două săptămâni, așteaptă un răspuns privind bărbatul ei...Invit-o aici. ― Am Înțeles, domnule profesor. Sora șefă a alergat cât de repede a putut și În câteva minute a adus-o pe pirandă. ― SÎ trăiț’, domnu’ profisoru’ doctoru’ șî... șî... mă iartaț’ daaa... m-am fâstâcit... ― Fii pe pace. Nu te speria. Ia Întâi un loc colea, pe scaun, și ți-om spune noi de ce te-am chemat. ― Pâiii... cum sî stau eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cuc? ― Pânî sî mă aplec sî ieu inelu’ di gios, domnu’ doctoru’ Cucu l-o luat șî l-o vârât pi degit... Pi urmî o pleacat, cî sî grăbe... ― Ei? Care-i adevărul, doctore Cuc? „Doctorașul” a ridicat privirea spre pirandă și a rostit cu vehemență: ― Cum să nu uit să-ți dau inelul, dacă tu mă pisai cu Întrebările: „Când Îi dai drumu’ acasî, când Îi dai drumu’?!” ― Mă iartaț’, domnu’ profisoru’ doctoru’. Da’ cum sî nu Întreb când Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acasî dacî o zâs cî barbatu’ meu Îi cu un chicior În groapî? ― Când am spus eu așa ceva?! - a Întrebat, răstit, doctorul Cuc. ― Dupî ci ai pus inelu’ pi degit șî ai zâs sî țî-l dau dumitali.- a răspuns ofensată piranda, până să intervină directorul: ― Doctore, mi se pare că nu bagi În seamă că suntem și noi de față. ― Mâine, pe la ora zece, să fii prezentă la spital, cu tot ce este nevoie pentru a-ți lua bărbatul acasă, fiindcă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ești... mâca-ț-aș!... ― Pentru a putea discuta deschis, e bine ca pe dumneaei s-o conduci la poartă - i s-a adresat profesorul lui Gruia. ― Am Înțeles. Îi voi explica eu ce are de făcut, domnule profesor - a acceptat Gruia. După ce piranda a fost condusă până la poartă și doctorul Gruia s-a Întors, profesorul a reluat vorba: ― Cred că ați luat notă, domnule director, și stimați colegi, de situația În care ne aflăm. Ce e de făcut? Lucrurile nu pot rămâne la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sunt fecior de țărani, așa că putem vorbi aceeași limbă... ― Atunci sunt sigură că mă veți Înțelege, chiar dacă uneori... sar calul. ― Din parte-mi, nu vei avea reproșuri... Acuma Însă te rog să suni la poartă, s-o trimită aici pe piranda... După câteva minute, țiganca era În cabinetul directorului. ― Sărut mânuța matale, domnu’ derecturu’. Iaca am vinit. ― Te-am chemat, să-ți dau inelul. De te cheamă la Miliție sau la Securitate, le spui cum a ajuns inelul la doctorul Cuc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
otrăviți sufletul acum, Înaintea Întâlnirii cu oamenii dragi? ― Cred că ai dreptate. Să lăsăm aceasta pentru altă dată... ― Domnule profesor, dacă mi-ați Îngădui, v-aș spune ce surpriză am avut aseară, când mergeam la gară. ― M-ai făcut curios. ― Piranda, nevasta bulibașei operat de noi, era În oraș după târguieli pentru Însurătoarea feciorului lor. A spus că ne așteaptă la șatră, așa cum am promis... ― Gândește-te că dacă ai făcut doar un pas către șatră, pe urmele tale a pornit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
poarta Spiridoniei... ― SÎ trăiț’ domnu doctoru’, bunule! Da’ ci gânduri ti frământî șî mergi di nu vezi pi nimi’? Gruia a tresărit... „Parcă am mai auzit acest glas”... Și-a ridicat privirea. În fața lui ședea, uitând-se cu zâmbet cald, piranda - nevasta bulibașei. ― Bună dimineața - a răspuns. ― Tari mă tem eu cî cineava Îț’ poartî sâmbitili matali șî a lu’ domnu’ profisoru’ doctoru’. Așă mi-o căzut mie În cărț’. Da’ nu le-agiutî Ceal di Sus... ― Nu prea Înțeleg ce spui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
muncă. Spre deosebire de alții, care nici bună ziua nu-ți mai dau”. ― Am să-l rog pe domnul profesor. Nu duce grijă. La revedere - a răspuns Gruia. ― Sărut mânuțâli matali, bunule, la doamna matali șî la ficior... După acest șirag de vorbe, piranda a apucat faldurii fustei În mână, s-a Întors și a plecat grăbită... „Oare de ce sunt acești oameni atât de insistenți?” - a Întrebat gândul de veghe. „Vor cu tot dinadinsul să-și arate recunoștința față de cei care le-au făcut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]