356 matches
-
și astăzi vă zugrumă. Spun popii de-o vecie unde orcare vină Găsește-a ei osândă, și binele răsplata. Și mii, timizi de frică și de-o speranță vană, Trec înșelați pe lângă izvoarele vieții. {EminescuOpVIII 270} Iar dacă nu, lințoliu, piroane de sicriu Răsplată sunt virtuții! Răbdarea cine-o are tîrască-se-nsetat, Voi soarbeți picătura de timp ce o aveți. Aici fiți mari, puternici, aci fiți fericiți, Aici [... ], curagiul și pumnii au valoare În mână de vei prinde a istoriei carte Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Îndepărtată, printre pîrÎituri. — Am sunat să văd cum a fost la ecografie. Nu pot să nu fiu mișcată de faptul că și-a amintit. Probabil că acum tocmai stă atîrnată de o frînghie deasupra unei prăpăstii de cine știe unde și-nfige piroane În peretele stîncii și, totuși, a găsit puțin timp să ne sune. — Totul pare În regulă! — Da, mi-a zis Luke. Slavă Domnului. Îi aud ușurarea din glas. Știu că se simte vinovată de faptul că am căzut de pe munte
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
în drum spre Istanbul, pe un vapor, unde, având în sac o pereche de iminei împărătești, i se pare că îl vede pe Mahmud, turcul pe care îl omorâse, în chip de sultan, însă cu mâinile și picioarele străpunse de piroane. Astfel, în vreme ce turcul își doarme somnul de veci în cimitirul creștin, Savu trece în „raiul lui Mahomed”. Tâlcul istorisirii îl dă parabola, spusă de cineva, a celor trei inele din piesa lui Lessing Nathan înțeleptul: toate religiile sunt egal îndreptățite
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
1987 erau frații - dacă nu cumva gemenii - celor care practicaseră schingiuiri și agresiuni pe deținuți politici în timpul obsedantului deceniu: „Pe vremea aceea, la miliție, în orice birou din miliția română, la înălțimea de un metru se afla în zid un piron, prins în beton, cu un belciug la capăt, de care erau legați infractorii cu ajutorul cătușelor. Nu te legau de calorifer, ci aveau scula pe perete, ca în Evul Mediu. Ofițerul acesta a luat un scaun, l-a pus cu spătarul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
răsturnat pentru a întrevedea zarea Vieții. Duplicitatea fenomenologică a realității sau, mai precis, tentația obiectivării idolatre suferă sabotajul ascetic al dorinței. Pregustând infernul morții, suntem gata să abandonăm iluzionismul magic al culturii spectacolului. Instinctele prădătoare ale animalității sunt răstignite cu piroanele duhovnicești ale crucii. Patosul vieții își aruncă lumina peste chivotul inimii nevăzute a omului. În revelația lui Hristos, conținutul manifestării nu diferă cu nimic de modalitatea apariției; altfel spus, metoda este nedespărțită de adevăr. Adevărul este unit cu Duhul Adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deosebite, ca și cum ai fi mers pe acoperișul înclinat al unei case. Corabia gemea și icnea. Din pricina acestei poziții nefirești multe din incrustațiile de fildeș ale parapetelor și cabinelor căzură din locurile lor. în zadar am încercat, cu drugi și cu piroane, să desfacem lanțurile de pe babale - parcă încremeniseră; iar între timp balena se scufundase așa de mult, încît marginile-i aflate sub apă deveniseră inaccesibile; și, în fiece clipă, greutatea ei parcă sporea cu tone și tone, iar corabia părea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vreo mlaștină din Calea Lactee. Dublonul acela era făcut din aur pur, scos de undeva, din inima unor dealuri bogate, din care curg, către răsărit și apus, peste nisipuri aurifere, apele a numeroase Pactoluri. Și, deși acum era țintuit lîngă rugina piroanelor de fier și cocleala cuielor de aramă, își păstra încă, nealterată și nepîngărită de nici o pată, strălucirea din Quito. Cu toate că stătea în mijlocul unui echipaj barbar și cu toate că rămînea, noapte de noapte, învăluit într-o beznă grea, care-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcu această socoteală simplă: satul fusese ars în timpul ofensivei germane din toamna anului l94l, așadar de patru ani, zăpada, copacii... Se opri în fața unei case ai cărei pereți erau aproape neatinși, își aminti că era clădirea sovietului. Deasupra ușii, niște piroane încă mai păstrau câteva capete de frânghie decolorată de soare. Iar pe jos, scheletele acoperite de veșminte zdrențuite erau așezate sau culcate, străpunse de tulpini aspre și de frunze, înconjurate de inflorescențe largi și lăptoase, cu aromă de vin cald
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ziare din Turnu Severin, „Țara nouă”, „Curentul mehedințean”, și editează revista „Reportaj” (1936-1937). Semnează și cu pseudonimele Lică, Vasigebra, Vasia Bratilov, Vasile Turbatu, Vasile Mălureanu, Vasile Prundeanu, Coca Demetrescu, Mircea T. Damaschin, Mircea Cantemir, Ady Corolenko, Ady Stolnicu, Causticus, Ioniță Piron, Ironicus ș.a. Angajat la CFR și stabilit în cele din urmă la București, colaborează la „România”, „Axa”, „Prepoem”, „Vremea”, „Viața socială CFR”, „Duminica”, „Dacia rediviva”, „Săptămâna CFR”, „Bis”, „Spectator”, „Universul literar”, „Fapta” ș.a. După 1945, B., care intrase în Partidul
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
nu depășește cenzura secției de literatură a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Este una dintre „utopiile” lui A., ce datează, ca și toate celelalte, dintr-o perioadă anterioară debutului efectiv. În 1971 participă la Congresul PEN-Club International ținut la Piron, în Slovenia, unde cunoștința cu Pierre Emmanuel, de la Academia Franceză, îi aduce o bursă la Paris. În același an, A. se stabilește definitiv în Franța. Convingerea lui că, dacă scriitorul ia calea exilului, „bunul simț îl obligă să scrie în
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
de Încălțări, În rest - o mână de oase Împrăștiate care-ncotro. Wyatt adăugă că de curând citise Într-o revistă de călătorii despre doi tipi care se pierduseră În Peru și supraviețuiseră. E drept că erau experți În cățărat, aveau piroane la ei și știau cum să facă un rapel. Grupul hotărî, ca prim plan de acțiune, să Încerce să trimită semnale pentru a fi salvați. Cel puțin așa nu-și riscau viețile. Nu trebuia decât să-și folosească inteligența. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și, ca nici o fantomă pe care Zach ar fi putut să și-o închipuie, Jina din fața lui a izbucnit în plâns. Zach s-a prins și mai bine de balustrada pe care o înlocuise în anul dinainte, folosindu-se de piroanele pe care le găsise într-o mină aflată la patru sute de metri de pârâu. Bărbatul s-a chinuit să tragă aer în piept. Cu mult înainte de întâlnirea asta fantomatică, Zach începuse să aibă probleme la respirat. Aerul nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o sută optzeci de grade. Omul-stâncă, omul-perete, omul-bolovan sau omul-stâlp de telegraf, piatra-ponce sau omul-lustră se va mișca pe locul său... Ca să nu mai vorbim de omul-lingură și omul-cui, cel care ține cu tot dinadinsul, bătându-și mereu câte un piron În țeastă, să se transforme În cuier. Desigur că În cazul lui Oliver avem de-a face doar cu o moarte aparentă. Trupul său e viu, dar spiritul său e mort. Sau, mai bine zis, nu mort, ci doar migrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dar în momentul acela e mult mai preocupat să-și ridice cortul, înainte ca ploaia să se întețească. Și așa este, plouă din ce în ce mai tare cu fiecare clipă care trece. Moti Lal ține umbrela deasupra englezului care își fixează cortul în piroane, destul de aproape de el încât să-i stea în drum, fără însă a reuși să-l ferească în totalitate de ploaie. Lui Forrester îi scapă o înjurătură, gâfâind, și prin minte îi trece un singur gând: care va să zică, e tânără! Picăturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
searbăd și se simte abandonat în voia sorții. Se uită în jos spre șanțul adânc pe fundul căruia își instalase cortul, întrebându-se cât o mai dura furtuna. Indienii încă se luptă să-și monteze corturile, orbecăind printre frânghii și piroane. În mod ciudat, palanchinul se află în același loc, unde l-au lăsat. Dacă nu i s-ar fi spus că se află cineva în el, ar fi jurat că e gol. Nu trece mult și un șuvoi de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
genele proaste ale lui Pran, adăugând că acest băiat blestemat tocmai a provocat moartea timpurie a tatălui său. Apoi trântește poarta și trage zăvorul metalic cu zgomot. Pran se ridică și lovește cu pumnii în poartă, acea poartă bine-cunoscută, cu piroanele și balamalele ei de fier, albastră, cam scorojită. Mulțimea îl cercetează cu atenție, încercând să identifice trăsăturile de englez și indicându-și unul altuia semnele aparte care dintr-odată li se par atât de evidente. — Vă rog! îi imploră el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
frig. Degetele de la mâini și de la picioare îmi înțepenesc. Poarta are o înfățișare impunătoare pe fundalul cerului purpuriu. În poartă sunt încrustate nouăzeci și nouă de cupe de culoarea cuprului, ca niște țestoase înșirate pe un panou gigantic. Acestea acoperă piroanele imense care țin lemnul laolaltă. Un cărăuș îi spune mamei că poarta, de grosimea unui zid, a fost construită în 1420. E făcută din cel mai tare lemn. Deasupra porții, sus pe zid, e un foișor din piatră. Răsare soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fiind, fiorii drăcești ai dragostei trupești mi s-au Întipărit În suflet laolaltă cu o duhoare iute și tare, Împletire Între miasmele haznalei și miresmele ciudate ale cărbunilor. Căci, ca să-i surprindem pe amorezi În faptul trebii, scobisem cu un piron și cu negrăită râvnă o gaură În zidul gros de cărămidă ce despărțea magazia de umblătoare. Mai nimic nu se zărea prin găuricea aia și nici nu se auzea; ceea ce ne Închipuiam noi, Însă, că se petrecea alături ne Îneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fior. Învins de taina mare‐a clipei, Se‐ nchină sufletul supus În fața veșnicei icoane Cu răstignirea lui Isus. Ce blând se uită chinuitul De sub cununa lui de spini, Lumina resemnării mute E scrisă‐ n ochii lui senini. Nu‐ l dor piroanele din carne, Zâmbește pașnic, iertător, El știe că de veci învie Acei ce pentru alții mor. La poala crucii e Maria, și‐ n chipul ei, nespus de trist, A zugrăvit un chin sălbatic Penelul meșter de artist. Ea‐ și frânge
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
e fiul propriului său timp. Am priceput al cui fiu sunt eu, taci din gură, lasă-mă să continuu. Pe la 1604, rozacruceeni, În timp ce restaurează o parte din palatul sau castelul lor secret, găsesc o lespede În care era Înfipt un piron. Extrag pironul, cade o parte din perete, apare o ușă, pe care e scris cu litere mari POST CXX ANNOS PATEBO...” Aflasem asta din scrisoarea lui Belbo, dar nu putui să nu reacționez: „Dumnezeule...” „Ce e?” „E la fel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
propriului său timp. Am priceput al cui fiu sunt eu, taci din gură, lasă-mă să continuu. Pe la 1604, rozacruceeni, În timp ce restaurează o parte din palatul sau castelul lor secret, găsesc o lespede În care era Înfipt un piron. Extrag pironul, cade o parte din perete, apare o ușă, pe care e scris cu litere mari POST CXX ANNOS PATEBO...” Aflasem asta din scrisoarea lui Belbo, dar nu putui să nu reacționez: „Dumnezeule...” „Ce e?” „E la fel cu un document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puternic atmosfera, tușa accentuată și grea, dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri, solduri, ajutoare, pomeni
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fost răstignit. Osuarul și conținutul său datează de la sfârșitul anilor 20 d.C., adică din timpul administrației lui Pilat, același guvernator roman care l-a condamnat pe Isus la moartea pe cruce. Încă se pot vedea clar resturile ruginite ale unui piron de fier (11,5 cm lungime) în osul piciorului drept (în călcâi). Se pare că cei care au dat jos trupul lui Yehohanan n-au putut să îndepărteze pironul și astfel o bucată de lemn (de măslin) a rămas prinsă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pe cruce. Încă se pot vedea clar resturile ruginite ale unui piron de fier (11,5 cm lungime) în osul piciorului drept (în călcâi). Se pare că cei care au dat jos trupul lui Yehohanan n-au putut să îndepărteze pironul și astfel o bucată de lemn (de măslin) a rămas prinsă de acesta. Mai târziu, rămășițele scheletului împreună cu pironul și un fragment de lemn au fost puse în osuar. Examinarea legală a rămășițelor scheletului admite teza că Yehohanan a fost
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]