363 matches
-
pe urmă Lange, un coleg pe jumătate neamț și cam fudul, l-ar fi urît pînă la moarte dacă i-ar fi luat-o Înainte. Poate de aceea a stat mai mult timp În fața pianului În ultimele zile. Măicuța cu pistrui, nervoasă și răspîndind parfumul care impregnase clapele pianului, se simțea fericită În tovărășia lui și lăsa să treacă ora ca să-l poată privi și auzi cum cîntă Încă o dată preludiul. Partea proastă e că Juan Lucas nu putea veni nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o sune el? —Eu încercam să fiu liberal, dar ai dreptate. Îmi dai numărul tău de telefon? Are pistrui, se gândea ea, încercând să își dea seama cum să scape. Nu voia să își dea numărul unui bărbat entuziast cu pistrui. Dar el scosese deja pixul și ochii îi străluceau veseli. A încercat să-și calmeze furia provocată de faptul că era pusă într-o astfel de situație. A îngropat-o, a dat-o la o parte. —Șase, șapte, șapte, patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
alarmată. A încercat să enumere motivele pentru care îl respinsese pe Marcus Valentine. În primul rând - entuziasmul său. Nu era nimic sexy la cineva cu ochii veseli și cu lipsă totală de cinism. Trist, dar adevărat. În al doilea rând - pistruii. În al treilea rând - faptul că o plăcea pe ea. În al patrulea rând - numele lui stupid. Dar, uitându-se la picioarele lui lungi și la pieptul său lat, și-a dat seama că era în pericol să cadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe care ea nu l-ar face niciodată. Bineînțeles, toate astea plecau de la premisa că Ashling va ieși cu Marcus. Poate că nu o va face și, în fond, cine ar putea să o învinovățească? După părerea Lisei, era dezgustător. Pistruii aceia! Nici măcar faptul că putea să facă o sală plină de oameni beți să râdă nu îi anula. —Lisaaa, paaaaa. Ne mai vedem, Lisaaa. Tipii care avuseseră grijă de ea la începutul serii îi făceau cu mâna. —Paaa. Spre surprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că aparține unui om pistruiat. —Ai fost la vreun număr reușit de comedie în ultima vreme? Ea chicoti din nou. — Am văzut sâmbătă unul. — Va trebui să îmi povestești cu lux de amănunte, râse el, cu vocea sa lipsită de pistrui. Așa voi face, s-a surprins ea râzând din nou. Pe de altă parte, se întreba ce e cu chicoteala asta. Părea toantă. — Există vreo șansă să poți ieși la joacă sâmbăta asta? o invită el. —Of, nu pot. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o ajuta cu nimic în a-și soluționa dilema, deoarece nu era nici foarte atractiv, nici extraordinar de urât - părea comun. Avea părul castaniu tuns scurt, culoarea ochilor nu era una foarte clară și, bineînțeles, mai era și problema cu pistruii. Dar ei îi plăceau oamenii comuni. Ea observa oamenii obișnuiți. Nu avea rost să zboare prea aproape de soare. Și chiar dacă era un bărbat obișnuit, înălțimea lui îi permitea să intre în categoria de lux. Era un băiat drăguț. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să-l iei în serios. Ceea ce a stârnit un șir de gânduri dezamăgitoare în mintea ei. Nu îi plăcea de el. Toată emoția aceea emanată în așteptarea telefonului lui - risipită. S-a chinuit și mai mult, trecând, în gând, de la pistruii lui la sentimentele ei. Nu, în mod clar nu îi plăcea de el. Părul ar fi putut rămâne pe picioare. Ted putea să nu se fi dus rușinat la farmacie. Ei, asta e. Dar poate că puteau fi prieteni. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse Ashling nesigură. Nu avea rost să menționeze că era o ieșire cu școala, din care nu înțelesese nimic. Dar, în afară de incidentul cu Beckett, seara a trecut fără probleme. Băuturile curgeau, iar Marcus era fermecător și interesat de ea. Datorită pistruilor lui, ea se simțea relaxată și dornică să-i spună multe lucruri. Despre lecțiile ei de salsa - trebuia să recunoască faptul că era încântată că se apucase de ele, pentru că așa părea o persoană cu „interese“ - despre fetișul ei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
te omor. Promit, minți Joy. Îmi place că e puțin faimos. Că îi apare numele în ziar și că oamenii au auzit de el. Da, știu, asta înseamnă că sunt superficială, dar sunt sinceră cu tine. Și cum îi sunt pistruii? —Pistruiați, spuse ea, apoi făcu o pauză. Uite, am și eu unul sau doi, spuse Ashling defensivă. Nu e nici o rușine. — Spun doar că... E Ted la ușă. Deschide-i tu, bine? Ted intră în dormitor, evident entuziasmat. —Priviți asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mare decît el. Avea numai șaisprezece ani. Fața Îi era tuciurie ca de țigan, și pistruiată, și o gură cu buze rozalii, groase și satinate. Ori de cîte ori zîmbea, dinții Îi apăreau albi și regulați contrastînd cu bronzul și pistruii de pe obraz. Acum stătea rezemat, cu mîinile la ceafă, legănîndu-se pe cele două picioare din spate ale taburetului. Se uita leneș prin Sala Lumînărilor, plimbîndu-și privirea de la un obiect la altul În căutarea unui alt lucru care să-i abată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Închizând ușa În urma mea. — Ce-i asta? Întreabă ea. Cine ești? — Poliția, zic eu, scoțându-mi legitimația. Nu Încerca să pleci din cameră. Ai Înțeles? Cum te cheamă? N-am nimic să-ți spun... E o dulceață mică. Totuși are pistruii ăia fermecători. — Nu-ți Îngreuna situația fă, o sfătuiesc eu, apoi cam intrigat Întreb: Câți ani ai? — Șaișpe, zice ea mințind. — Ai buletin? mă uit eu spre o geantă de umăr de pe noptieră. Calmul ei se spulberă. Ochi-i sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fulgerul lovește În punctul cel mai Înalt. Așa că tu ai fost cel care a omorât-o. Un accident. Alt accident. Dar poliția se poartă frumos cu tine. Amabili. Înțelegători. Uneori Încă Îi poți vedea chipul, atât de rece și țeapăn, pistruii ei de parcă ar fi pictați. Nu ca Rhona, nu ca atunci când ea Îți zâmbea și stăteați de vorbă și vă sărutați și vă futeați. Ea a fost prina ta iubire dar de fapt n-ai cunoscut-o niciodată atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
toți martorii și ne așteaptă în hol. Sachs și Sellitto, împreună cu cele două tinere agente, se întoarseră în fața clădirii, unde erau așteptați de Bedding și Saul. Cei doi erau ușor de deosebit: unul era înalt iar celălalt scund, unul cu pistrui, iar celălalt cu un ten uniform și neted. Ei erau detectivii la care făcuse referire Sellitto mai devreme, iar specialitatea lor consta tocmai în acest gen de interogatorii ulterioare unei crime. - Am vorbit cu șapte oameni în dimineața aceasta. - Plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a evadat, nu? - Nu. E încă închis. Se auzi soneria. Thom dispăru și după o clipă Kara intră pe ușă în cameră. Privi în jur, ciufulindu-și părul, care își pierduse strălucirea purpurie și era acum la fel de roșcovan ca un pistrui. - Bună, spuse ea către grup, clipind surprinsă la vederea lui Kadesky. - Pot să aduc ceva cuiva? întrebă Thom. - Poate ne poți lăsa singuri un minut, Thom. Te rog. Asistentul îl privi pe Rhyme și, remarcând tonul ferm și preocupat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pace. Și știți de ce? De rușine. Până acum patru zile eram cel mai renumit personaj din oraș. Pentru că inventam... vise! Da! Vise cu roboți, cu războaie, cu dispariții, crime, lacrimi! Și toți copiii visau fascinați visele mele. Și fetițele cu pistrui și ochelari, și băieții cu șepci, cu baloane do gumă și blue-jeans. Până chiar și celor din fașă le plăceau. Toată casa mi-era plină de dimineață până seara de copii și oameni maturi, admiratori ai science-fiction-ului. Dar asta până
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a pogorât Dumnezeu asupra Templului din Ierusalim în ziua distrugerii sale, iar forța sa mă copleșește și toți oamenii din jurul meu îmi par niște uriași, încât m-aș mira să observe cineva faptul că încă exist, poate funcționara aceasta cu pistrui, care mă poftește enervată, da, doamnă. Dar eu nu mai exist, durerea acestei dimineți mi-a șters existența de pe fața pământului, pentru că tu vei ieși din tură și te vei duce la casa ta și ai impresia că știi dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încercat să îți rezolvi problemele prin intermediul ei, ai încercat să te ajuți pe tine, nu pe ea. Privesc șocată spre decolteul surprinzător al rochiei sale, care stă exact în fața ochilor mei, alb de tot, brațul ei este rozaliu, acoperit de pistrui, ca de bebeluș, o piele care îmbătrânise ascunsă, fără a vedea lumina soarelui, complet diferită de pielea aspră a palmelor sale, apoi cu voce spartă, spun, chiar dacă ai dreptate, tot nu are voie să renunțe la copil, trebuie să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
adresă pe care-o aveau moldovenii (Părintele Fabricio, Venețiaî nu-i scutea de îngrijorătoarea problemă a locului unde urmau să-și petreacă noaptea. Pe lângă ei, în Piața San Marco treceau grăbiți târgoveți cu coșuri, pictori cu rame și femei cu pistrui. Iovănuț și cu osebire Metodiu aveau acel sentiment ciudat pe care trebuie să-l fi-ncercat de atunci înainte mulți compatrioți de-ai lor nimeriți într-un oraș străin, doar cu conștiința latinității lor în sânge și cu obiceiurile slave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cap mai potrivit pentru acest trup... Cu ochii minții vedeam un chip uluitor, mare, bine conturat, teribil de expresiv. Am Încercat zadarnic să-l schițez... Nu eram În stare... Cu picățele pe el, ca niște pete nedeslușite pe un zid... Pistrui. Lăsînd fața la o parte, amănuntele legate de păr Îmi erau foarte clare: frumos, negru și lung. Mascîndu-i ușor stînga frunții ei frumoase, părea greu de pieptănat. Avea o strălucire metalică la lumina zilei. Nu cred că era uns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
treacă soțul meu pe acasă În absența mea... Și am fi pierdut șansa de a ne revedea... — Aș vrea să știu de ce nu te-a lăsat fratele dumitale să Întreprinzi nimic. Expresia feței ei deveni indescifrabilă, parcă tot mai Îndepărtată. Pistruii Întunecați de sub ochi, precum un voal ce-i Învăluie visurile, i se potriveau perfect. — Cred, continuă ea, că fratele meu a avut și el motivele lui... Dar, pînă la urmă a obosit, presupun... și nici eu nu mai aveam răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
veste bună, fie rea, puteam foarte bine să apelez la convenabilul și modernul aparat care se numește telefon... CÎnd s-a Întors, era Îmbrăcată În pantaloni marinărești și o vestă maronie groasă. Părul Îi era aranjat ca de obicei, dar pistruii de sub ochi Îi ieșeau mult În evidență și o arătau schimbată - avea parcă un aer mai aspru. Simțeam oarecum nevoia s-o avertizez. Am Început să mă bîlbîi, Încercînd să-mi găsesc scuze pentru vizita aceasta tîrzie. — De fapt, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de fetișcană puțin cam afectat, lăsîndu-și greutatea pe vîrfuri, aducînd pe brațe o pelerină bărbătească pe care pusese un ziar vechi Împăturit și peste acesta, palma ei. Se machiase strident și În grabă, dar pielea ei catifelată și chiar și pistruii Îi dădeau prospețimea obișnuită. Își periase și părul pe apucate. Poate nu voia să lase să i se vadă chipul așa cum era din cochetărie sau poate din vigilență. Impresia pe care o lăsa ridica oricum destule semne de Întrebare. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
blîndețea și duritatea contopite Într-un singur chip... Stătea cu spatele la perdeaua lămîiatică ce pălea Încet-Încet. Culoarea pielii se asemuia cu cea a unei piese de mobilă nelăcuită, maturitatea și prospețimea se dizolvau, dulce, una În cealaltă. Se lăsase seara și pistruii nu i se mai distingeau. Poalele chimonoului de doliu făceau front comun cu dușumeaua Întunecată. Îți lăsa impresia că s-a transformat În plantă... Un negustor ambulant Își striga mărfurile printr-un megafon portabil, din fereastră În fereastră... — A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sînt cinci minute pînă la expirarea contractului. — Ce? Luat prin surprindere, m-am ridicat brusc. Ce vrei să spui ? — Nu vă Îngrijorați. A privit peste umăr, a făcuți trei-patru pași și s-a oprit În mijlocul camerei. Încep lucrul de mîine. Pistruii ei micuți s-au Împrăștiat de pe față cînd privit În jur, lăsîndu-mi un gust plăcut pe buze. Ceva de care nu-mi puteam aduce aminte mă apăsa tare pe piept. De unde știam eu atît de bine că ea făcuse ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am gîndilat-o tare la subsuoară. Țipă scurt, se zvîrcoli și Încercă să scape... dar n-a luat-o nici spre ușă, nici spre fereastră, ci direct spre mine. Ne-am izbit unul de altul și ne-am rostogolit pe pat. Pistruii ușor cafenii Îmi zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa membrană purpurie, strălucitoare mi se oferi... Adîncitura din așternut... recipient pentru somnul meu. De partea cealaltă a patului se afla un dulap, cu butoni mari, lustruiți, dintr-un metal ușor. Era dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]