301 matches
-
omor. Promit, minți Joy. Îmi place că e puțin faimos. Că îi apare numele în ziar și că oamenii au auzit de el. Da, știu, asta înseamnă că sunt superficială, dar sunt sinceră cu tine. Și cum îi sunt pistruii? —Pistruiați, spuse ea, apoi făcu o pauză. Uite, am și eu unul sau doi, spuse Ashling defensivă. Nu e nici o rușine. — Spun doar că... E Ted la ușă. Deschide-i tu, bine? Ted intră în dormitor, evident entuziasmat. —Priviți asta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
numerele de comedie. Asta chiar ar fi bine, de fapt, spuse Joy entuziasmată. Chiar ai putea să te joci cu mintea lui astfel. Poți urla la el că e prost în pat și că o are... —Minusculă, o completă Ashling. —Pistruiată, voiam să spun eu, spuse Joy. Dar merge și „minusculă“. — Nu. În nici un caz. Nici una dintre variante. —Bine, uită de urmărire. Dar de ce nu treci pe la el? Dacă îl vrei înapoi, ar trebui să lupți pentru el. Nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
micuță și simpatică. Ted spusese că e admiratoarea tuturor comicilor. Așa că, ăăă, am întrebat prin jur, continuă Ted. —Și? — Și își bagă mai mult decât limba în ea, dacă înțelegi ce vreau să spun. —O, Dumnezeule mare! — Pentru un ticălos pistruiat, are destul de mult succes la fetițe, observă Joy sec. —O, Dumnezeule mare, repetă Ashling. —Să nu începi cu compasiunea și să te apuce mila pentru Clodagh, se rugă Joy. Te rog să nu dai fuga la ea să o ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
amănunțit printre grimase exagerate și făcînd cu ochiul de mai multe ori. Întotdeauna i se adresa lui Duncan de parcă el, Len, ar fi fost mai mare decît el. Avea numai șaisprezece ani. Fața Îi era tuciurie ca de țigan, și pistruiată, și o gură cu buze rozalii, groase și satinate. Ori de cîte ori zîmbea, dinții Îi apăreau albi și regulați contrastînd cu bronzul și pistruii de pe obraz. Acum stătea rezemat, cu mîinile la ceafă, legănîndu-se pe cele două picioare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În astea vechi. Totuși, mă ține ocupat. Și pe Julia departe de necazuri. Făcu cu ochiul. Avea ochii negri, ca ai Juliei, cu pleopele grele. Părul era grizonat, dar Înnegrit de mizerie; fruntea și tîmplele erau și ele murdare - sau pistruiate, nu-ți puteai da seama. În timp ce vorbea, o măsură pe Helen cu o privire exersată, destinsă. Oricum, mă bucur că vă interesează. Vreți să stați și să dați o mîna de ajutor? Nu fi prost, tati. Helen are o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de cântece (care le ia barzilor până la trei săptămâni ca să le recite) este enumerarea tranzacțiilor inspirate și norocoase prin intermediul cărora LiFi câștigă mâna prințesei cerului,Neshdaqa, prin câștigarea dreptului asupra unui lot mic de pământ,care aparținea soției preferate și pistruiate a unchiului ei. Obligațiile Fo sunt înregistrate prin șiraguri de mărgele de diferite culori și tipuri, care reprezintă diferitele stadii ale afacerii, iar modelele mărgelelor diferă de la o regiune la alta. În consecință, Fotse sunt un spectacol plin de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
noroc să am așa o scuză ca să nu-i pun pile Confratelui Blades. Perversul Confrate Blades. — Deci Îi cunoști bine pe Cliff și pe Bunty Blades? Întreabă el. Bineînțeles, ni se pare o chestie scârboasă să discutăm cu un pămpălău pistruiat, dar asta prinde bine scopurilor noastre. Îmi trag pe față o expresie Îngrijorată. — Mda Davie, suntem prieteni cu amândoi. Îl cunosc pe Bladesey, ah adică Cliff Blades, de vreo doi ani, dar n-am cunoscut-o pe Bunty decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pare că ai scris mai mult despre alți ani, de mult trecuți, decât despre cel de acum. Probabil că asta-i substanța anilor în general, una care nu poate fi pricepută decât după ce a înțepenit bine în insectarul unui puști pistruiat căruia îi plac istoriile vechi. Deocamdată, pentru această ultimă ediție specială, propunem o temă de vacanță, gândindu-ne mai ales la momentele de îndestulare sarmalescă, atunci când mintea zboară aiurea, iar stomacul moțăie. Hapax se cheamă tema pentru vacanța asta de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
casă de pitic, nu ar fi crezut asta în ruptul capului.“ Toate poveștile încep cu „A fost odată“. Iar cele mai simpatice sunt cele cu pitici. În primul rând, pentru că piticii sunt foarte, foarte mici. Cât un nas cârn și pistruiat sau ceva mai răsăriți, cât o păstaie. Și pentru că sunt așa de mici, de cele mai multe ori nici nu-i zărim; ba, cei mai nechibzuiți dintre noi ar putea crede că ei nici nu există și că poveștile cu pitici sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Nimeni nu-ți spune la noi că te iubește. Astea sunt pentru noi mofturi, cel mai bun mod în care poți să-ți exprimi dragostea pentru cineva e să-l hrănești, să-i bagi lucruri pe gură. Era un serial, Pistruiatul, despre un puști care-i ajută pe comuniștii ilegaliști să lupte cu fasciștii. După ce a murit taică-meu, am avut mult timp următoarea fantezie: se făcea că eram Pistruiatul și trebuia să predau o mică tipografie clandestină unui bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
-l hrănești, să-i bagi lucruri pe gură. Era un serial, Pistruiatul, despre un puști care-i ajută pe comuniștii ilegaliști să lupte cu fasciștii. După ce a murit taică-meu, am avut mult timp următoarea fantezie: se făcea că eram Pistruiatul și trebuia să predau o mică tipografie clandestină unui bărbat cu Universul în buzunar. Intra în oficiul poștal, aștepta câteva minute, cercetând cu atenție buzunarele bărbaților, și, deodată, taică-meu îmi punea palma lui grea pe umăr: — Ce cauți, mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
văzut The Wind Chimes și-am ascultat nou-apărutul Tubular Bells II. Pe Mike Oldfield Îl situam Între muzicienii de foarte Înaltă calitate, și nu fiindcă Îmi plăceau vocalistele sale nordice. Deși era asemănătoare la ochi (albaștri, fără impurități), la piele (pistruiată) și la păr (blond, lung, bogat), amfitrioana nu mă atrăgea deloc. Tânărul poza Într-un fel de pupil al meu. Crescuse, admit, luându-mă de model În câteva domenii. Chiar căsătoria o stabilise având reper vârsta când o făcusem eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute. După veșmânt, ai fi socotit că sunt călugări benedictini, numai că pe cap purtau bască. Mergeau iuțit, înturnându-și din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce poate fi mai desfătător, oricât nu ți-ar place la pipăit, gust și mai ales la miros lighioanele din apă, decât să vezi o fetiță de-o șchioapă luptându-se să apuce ditamai crapul muribund sau vreun băiețel blonziu, pistruiat, azvârlindu-se o dată cu câinele familiei pe trupul de buștean al unui somn? Acestea le vedeau moldovenii noștri, care nici n-apucară să pună piciorul pe mal, că liota de copii ai creștinului tăbărî asupra bărcii cu o bucurie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să vie pețitorii și-ntreabă unde-i fata etc, etc. Amada, plictisită și sleită de-o migrenă din Dante, acceptă să primească pețitorii. Și se făcea că veniră să-și încerce norocul pe rând, următorii: din Englitera, înalt prudent și pistruiat, lordul Harrington, care pusese la picioarele prințesei modelul cu totul și cu totul din aur al Turnului Londrei, în vârful căruia un străjer luneca făcând rondul și strigând la capătul micului traseu: „Fiiiive o’clock teeeeea!” Din Castilia s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu nimic. Ei, dac-aveam eu furculița, când cu Duda; aș fi apărat-o vitejește și aș fi rămas cu ea, nejefuită, nestricată. Cad abricoasele din abricoși ca plunghii - dar galbene, cum numai aici, la Camincea pot fi. Galbene și pistruiate. Când Doamna apucă trunchiul dintr-o parte și mama din cealaltă și-ncep amândouă să scuture, galbenul curge, se mută, de sus, din rotund, jos, În iarbă, pe Întins. Sunt atât de deși plumbii galbeni În iarba verde, Încât nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
porțelan și-l așeza apoi în același loc.Elena își ura grozav pistruii, avea impresia că ei reprezintă o piedică, se apropia mult, mult de oglindă, respirația aburea suprafața lucioasă, se cerceta în amănunt și, nemulțumită, scotea limba la figura pistruiată ce-i răspundea la fel. Venea în pat cu nasul și pomeții obrajilor îmbâcsiți de cremă, nu dispăruse nici un pistrui de când începuse tratamentul, dar ea spera că poate, mai târziu o să aibă efect. Crema mirosea a busuioc, era grasă, perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de Elena cea adevărată. Primi fără să rostească o vorbă buchetul de toporași, ochii îi înotau în lacrimi, în același timp râdea și o trăgea de mână spre casă. Hai, hai, hai, repeta, din când în când își afunda nasul pistruiat în buchetul de toporași. Se emoționase. Ce mă bucur că ai venit! Mă plictiseam la greu! Câteva minute mai târziu, după ce soacra Elenei le servise cu cafea și dulceață, etalându-și serviciile scumpe, consideră că sosise momentul să le lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuibărea acolo și o auzeai cum respiră ușor, ușurel și cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese pitită pe undeva, la pândă, după șifonier sau după ușă, spiona curioasă, încrețindu-și nasul pistruiat, de încordarea cu care-i urmărea pe cei doi intruși, gata, gata să izbucnească în râs în momentul când va fi descoperită în ascunzătoarea ei, să sară într-un picior și să bată din palme, să duduie cu tălpile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mod declarat atee. În copilărie Îi plăcea să-și Închipuie că Allah era cel mai bun prieten al ei, ceea ce, desigur, nu era un lucru rău, doar că cealaltă cea mai bună prietenă a ei era o fată flecară și pistruiată care la vârsta de opt ani Își făcuse deja un obicei din fumat. Era chiar fata menajerei lor, o femeie corpolentă de origine kurdă, cu o mustață pronunțată pe care nu-și dădea Întotdeauna osteneala să și-o eplieze. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era probabil lucrul de care sufereau armenii. Adolescenții din spatele lor au Început să joace șarade. Fiecărui jucător ales i se dădea un titlu de film de către echipa adversă, pe care el trebuia apoi să-l transmită coechipierilor săi. O fată pistruiată, cu părul roșu a Început să mimeze titlul de film care-i fusese desemnat și de fiecare dată când făcea vreun gest, ceilalți izbucneau Într-un râs răgușit. Era ciudat să vezi că un joc bazat pe principiul tăcerii putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mea cu Paul a fost motivată de fapt de această nevoie de a fi protejat de o voce puternică (la propriu). Paul era mic de statură, cu cel puțin cinci centimetri mai scund decît mine. Fața lui era albicioasă și pistruiată, uneori aveam chiar impresia că pielea feței sale era subțire, mult mai subțire decît pielea mîinilor sau pielea gîtului. natura nu îl înzestrase pe Paul cu prea multe calități, întreaga sa structură osoasă era fragilă, avea picioarele strîmbe, iar inteligența
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acesta din urmă nu îndrăznise să iasă de după tejghea pentru a-i întreba pe cei cinci cu ce să-i servească, de teamă, la rîndul lui, să nu-i deranjeze. în ce o privește pe tînăra femeie cu rochie albă pistruiată, ea se dovedea fără îndoială a fi cea mai curajoasă din grup, întrucît ridica din cînd în cînd degetul în direcția barmanului, dar numai cînd acesta era întors cu spatele. Contactul meu direct cu barmanul deblocă însă toată această situație
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
opt persoane la opt mese diferite. Barmanul cu ochii speriați aștepta ca de obicei în spatele tejghelei, mușcîndu-și ușor buzele cu un aer total neajutorat. am recunoscut-o imediat și pe tînăra femeie cu pălărie galbenă, și pe femeia cu rochie pistruiată, și pe doamna plinuță cu ochi migdalați. se mai aflau acolo însă și alte persoane, femei și bărbați retractili, încremeniți la mesele lor, într-o așteptare pe care o înțelegeam atît de bine... Femeia cu rochie pistruiată îndrăzni, în momentul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
femeia cu rochie pistruiată, și pe doamna plinuță cu ochi migdalați. se mai aflau acolo însă și alte persoane, femei și bărbați retractili, încremeniți la mesele lor, într-o așteptare pe care o înțelegeam atît de bine... Femeia cu rochie pistruiată îndrăzni, în momentul intrării mele, să ridice un deget spre mine, ceea ce îmi făcu o enormă plăcere, era ca un semn de complicitate, de recunoaștere... Ca și data trecută, atmosfera începu să se destindă treptat odată cu intrarea mea. Barmanul îndrăzni
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]