407 matches
-
dau pâine și cu sare (40, p. 31). Pentru a ademeni Soarele afară din nori, copiii îi oferă în incantații „turtițe moi” (40, p. 14), sau „bulci [= franzele], din alea mai dulci” (40, p. 12), sau „pită cu unsoare [= untură]”, „pită cu turtă”, „pită cu fragi” etc. (54, p. 136). Amenințarea pentru alunga- rea stihiei a fost substituită cu oferta pentru îmbunarea ei, iar tonul imperativ a fost înlocuit cu unul invocativ. în incantații infantile de tipul : „Pita popii s’o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu sare (40, p. 31). Pentru a ademeni Soarele afară din nori, copiii îi oferă în incantații „turtițe moi” (40, p. 14), sau „bulci [= franzele], din alea mai dulci” (40, p. 12), sau „pită cu unsoare [= untură]”, „pită cu turtă”, „pită cu fragi” etc. (54, p. 136). Amenințarea pentru alunga- rea stihiei a fost substituită cu oferta pentru îmbunarea ei, iar tonul imperativ a fost înlocuit cu unul invocativ. în incantații infantile de tipul : „Pita popii s’o ’năcrit/ Și a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu unsoare [= untură]”, „pită cu turtă”, „pită cu fragi” etc. (54, p. 136). Amenințarea pentru alunga- rea stihiei a fost substituită cu oferta pentru îmbunarea ei, iar tonul imperativ a fost înlocuit cu unul invocativ. în incantații infantile de tipul : „Pita popii s’o ’năcrit/ Și a noastră s’o ’ndulcit” (9, p. 163), sau „Domnul face pita/ Pita se despică/ Ploaia nu mai pică/ Nici o țirică” (11, p. 146), sau „Popa frământă pita/ Pita se dospește/ Ploaia se oprește” (9
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
stihiei a fost substituită cu oferta pentru îmbunarea ei, iar tonul imperativ a fost înlocuit cu unul invocativ. în incantații infantile de tipul : „Pita popii s’o ’năcrit/ Și a noastră s’o ’ndulcit” (9, p. 163), sau „Domnul face pita/ Pita se despică/ Ploaia nu mai pică/ Nici o țirică” (11, p. 146), sau „Popa frământă pita/ Pita se dospește/ Ploaia se oprește” (9, p. 162 ; 40, p. 28), se observă relația direct proporțională dintre pregătirea rituală a ofrandei de către un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a fost substituită cu oferta pentru îmbunarea ei, iar tonul imperativ a fost înlocuit cu unul invocativ. în incantații infantile de tipul : „Pita popii s’o ’năcrit/ Și a noastră s’o ’ndulcit” (9, p. 163), sau „Domnul face pita/ Pita se despică/ Ploaia nu mai pică/ Nici o țirică” (11, p. 146), sau „Popa frământă pita/ Pita se dospește/ Ploaia se oprește” (9, p. 162 ; 40, p. 28), se observă relația direct proporțională dintre pregătirea rituală a ofrandei de către un „popă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unul invocativ. în incantații infantile de tipul : „Pita popii s’o ’năcrit/ Și a noastră s’o ’ndulcit” (9, p. 163), sau „Domnul face pita/ Pita se despică/ Ploaia nu mai pică/ Nici o țirică” (11, p. 146), sau „Popa frământă pita/ Pita se dospește/ Ploaia se oprește” (9, p. 162 ; 40, p. 28), se observă relația direct proporțională dintre pregătirea rituală a ofrandei de către un „popă” păgân și oprirea ploii. Aceeași determinare magică se regăsește în unele atestări (destul de rare) privitoare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
invocativ. în incantații infantile de tipul : „Pita popii s’o ’năcrit/ Și a noastră s’o ’ndulcit” (9, p. 163), sau „Domnul face pita/ Pita se despică/ Ploaia nu mai pică/ Nici o țirică” (11, p. 146), sau „Popa frământă pita/ Pita se dospește/ Ploaia se oprește” (9, p. 162 ; 40, p. 28), se observă relația direct proporțională dintre pregătirea rituală a ofrandei de către un „popă” păgân și oprirea ploii. Aceeași determinare magică se regăsește în unele atestări (destul de rare) privitoare la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o prepară cu „toate bucatele ce sunt pe masă” (20, p. 155). Din aceste fragmente magico-ludice pot încerca să reconstitui un vag scenariu ritual : oficiantul („vrăjitoare”, „solomonar”, „popă”, „diacon” etc.) prepară o turtă cu valențe magico-rituale, pe care o împarte („Pita se despică”, „Rupe pâinea-n două”), o bucată fiind consumată în mod ritual, iar cealaltă fiind oferită planetei sau stihiei îmbunate. Recitativul magic rostit de copii la lună nouă (crai nou) pare să confirme acest scenariu : Lună, lună nouă, Rupe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dinainte de invazia triburilor indo-europene pe continentul nostru (mileniile IV-III î.e.n.) (vezi 66). Odată cu degradarea și dispariția acestor practici sacrificiale, s-a pierdut funcția magico-rituală a ofrandelor, astfel că, în folclorul infantil mai nou, prinosurile alimentare tradiționale (pâine cu sare, colac, pită, turtă etc.) au fost înlocuite în cadrul invocațiilor cu alte produse, mai puțin rituale, dar mai pe gustul copiilor - mere dulci, nuci, alune, cireșe, fragi, mure și chiar (se putea altfel ?) bomboane : „Luci, Soare, luci,/ Că-ți dă baba nuci/ Și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rar din făină de grâu. Grâul se folosea mai ales la coptúrile rituale, de praznic (colivă, colaci, pască, prescuri, cozonaci, mucenici etc.). Ocupându-se de „bucătăria țăranului român”, folcloristul Mihai Lupescu scria că anume „din făina de secară se făcea pită și pâine” (53, p. 57). Într-o poveste bucovineană culeasă de Elena Niculiță-Voronca, secara se laudă „că ea este mai mare [decât grâul], că crește mai înaltă și că toți oamenii se hrănesc cu ea” (54, p. 179). Chiar și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al căror număr nu mai are sfârșit. Asta e buba, onorabilă tagmă! În generația întîia erați unde v-a găsit Ypsilant al d-voastră, la coada trăsurilor, și-n generația a doua toți boieri, toți scoși din cutie, toți rozând pita lui Vodă cum vine vorba, și toți nemuncind nimic, nepricepîndu-vă la nimic, toți având o singură prăvălie și un singur negoț, prăvălia principiilor ponosite și spălate 'n șapte ape, negoțul vorbelor goale din cari nici paserile n-au cu ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Puii din scorburi) Dar altă dată se roagă de „băiatul curajos” să nu vină s-o scape din stăpânirea zmeului: „Eu am venit de bunăvoie aici, Am șters vatra-mpăienjenită, Am frământat de două ori pământul Și am umplut cuptoarele cu pită Apoi am rupt-o țărănește pe ștergar Să iasă aburi calzi și i-a simțit din depărtări Și-n locul buzduganului vuia ca uraganul Mirosul tras pe cele paișpe nări /.../ ...e atât de simplu și de omenește Să-ncerci odată
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
să nu-i dezamăgim și să sperăm să nu fim, la rândul nostru, dezamăgiți În așteptările noastre față de semenii din jur.) „și precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea.” (Biblia) Decât În țară străină, cu pită și cu slănină, mai bine În satul tău, cu mălaiu’ cât de rău. (Renunțarea la obiceiurile neamului tău sau ale satului tău echivalează cu o trădare și, totodată, Înstrăinare: „Fie pâinea cât de proastă, tot se cheamă țara noastră”; „Fie
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aspră. Ah, aurule! Prețiosule aur! Lasă, că intri tu, în curînd, în buzunarul cărpănosului cu caș la gură! Tii, ia te uită! Dumnezeu trece printre lumi, culegînd dude. Bucătare, hei, bucătare! Gătește-ne! încinge-ți, Doamne, plita și coace-ți pita!“ Capitolul XCIX PICIOR ȘI BRAȚ. PEQUOD DIN NANTUCKET îNTÎLNEȘTE PE SAMUEL ENDERBY DIN LONDRA Ă Hei, corabie! Ai zărit-o pe Balena Albă? Așa strigă Ahab prin portavoce, zărind din nou o corabie sub pavilion englez, care luneca înapoia noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mâncând ceva ca lumea. Din când în când o mai aud pe una din ele anunțând „Mor de foame!“ iar apoi Sophie, sau Lisa trage ușa frigiderului și intră în sufragerie clefăind o roșie sau o jumătate de felie de pită cu o urmă roz - cel mai subțire strat de salată tarama pe care l-am văzut vreodată. Fără îndoială, credeți că formăm un trio ciudat. Probabil aveți dreptate. Italianul de la magazinul de delicatese din capul străzii a rămas uluit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
putință de oprire, între maluri uniforme, într-o lumină sură și rece de toamnă, spre apropiata prăpastie... Patruzeci de ani! Ce urât, ce vulgar sună cuvintele astea! Ce dospit! O firmă proaspătă, scrisă cu cerneală pe o hârtie cenușie, li- pită de geamul unei căsuțe, vestește că stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. Am intrat să-mi schimb sticla de la ceas, plesnită acum câteva zile. Haim Duvid, ceasornicar din Pașcani, și-a adus nevasta la băi și, ca să nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
colțuroasă-n văi. Și să tresari, și să alergi precum un cal, Ce-și scapără copitele deal după deal, Să îți alerge mintea mai iute ca lumina, Trupul de carne din mine să-ți fie făina, Cea care-ți naște pita din fiecare viață Și care-ți șterge-oglinda sau fața de pe față. Cu sufletul în palme și degete de apă, Tu scuipă setea-n mine și du-mă jos, în groapă, Acolo unde-s umbre ascunse în lumină, Acolo unde carnea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Iar plugul se-nfige în creier ca-n fier Și lacuri se varsă pe dealuri de-obraji, Un gând se adună în ochi ca în iaz... Pe sâni crește lavă, adânc mai palpită, Iar miezul e fript pe sub ei, pe sub pită, Nechează și arde, e roșu-văpaie, Nebună zvâcnește și arată a ploaie. Urechea visează că leagănă flori, Din zori până-n seară, din seară în zori, Tot roșii, aprinse de șoapte de dor... Iubitule, strânge-mă-n brațe, să mor... Miroase-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
te-or primi cu drag te-or așeza la masă din inimă-ți vor da de toate și îți vor spune ce și cum pe aici îți vor așterne pat în casa bună te-or omeni așa cum se cuvine cu pită slană și o horincă fără s-aștepte vreo răsplată. O să asculți în dimineți cocoșii dinspre cuptor o să-ți pătrundă-n nări miros de pâine coaptă-n vatră cu coaja rumenită bună de o să vii în sat la mine o să-ndrăgești
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu farfuria mea bine îndesată și aburindă. Tot ea luă și comanda lui Martin. M-a surprins și de data asta cu preferința Lui tipică mocofanului standard - ouă, șuncă și cartofi prăjiți. Nu, nu cred că scriitorii câștigă prea bine. — Pită? întrebă fata, care făcea parte din contingentul italian, deși tenul ei fusese în întregime pigmentat de sporii de la bucătărie. Nu, mulțumesc, nu vreau pâine prăjită. — De băut? — Ceai, te rog, spuse Martin. Am arătat spre carafa mea plină cu vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Când mă duceam s-o văd pentru câteva zile, seara, împreună cu fiica ei, care avea pe atunci vreo 16 ani, și cu gauchos, călăream pe cai ca să adunăm vitele la grajduri. Ce înseamnă gauchos? — Niște tipi superbi, îmbrăcați extraordinar de pito resc. Ei vin călare și strâng de pe pășuni vitele, mâ nân du-le spre adăposturi. Am căpătat cadou de la ei niște pin teni de argint, îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Când mă duceam s-o văd pentru câteva zile, seara, împreună cu fiica ei, care avea pe atunci vreo 16 ani, și cu gauchos, călăream pe cai ca să adunăm vitele la grajduri. Ce înseamnă gauchos? — Niște tipi superbi, îmbrăcați extraordinar de pito resc. Ei vin călare și strâng de pe pășuni vitele, mâ nân du-le spre adăposturi. Am căpătat cadou de la ei niște pin teni de argint, îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
e casa, ca un neam de țări prietenoase. și sunt simple cele nouă împărătese — ca țărancele noastre! Umblă cu noi la deal, dorm alături de noi. O, tu, luminate de taină, cuptorule de copt, — împărăție a noastră. și voi, cele nouă pite, — împărătese‐ ale noastre, și tu, fumule cald, — suflet al vetrei părintești, la cer înălțându‐te, în univers risipindu‐te ! Pâine de casă, Pâine de coasă ! MAMĂ, DE‐AI FI O STEA Mamă, de‐ai fi o stea în cer lină
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
au fost pitărie domnească și pînă în locul preuților săsești”. Cred că ai băgat de seamă că „din gios” de Mitropolie a fost o pitărie domnească, fiule. Băgat-am de seamă, părinte. Mă miram eu de ce simt că adie miroaznă de pită abia scoasă din cuptor... Aista-i semn că te-a ajuns foamea. Încă nu mă dau bătut, părinte. Păi dacă-i pe-așa, atunci ia seama că aici pe Ulița Mare a apărut un ceasornicar - un franțuz - pe nume Gașpar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
În Ardeal - numai că aici Începe o altă poveste: cât am fost cu Nemții, adică până la 23 august ’44, Ardelenii ne considerau pe noi, refugiații, un fel de dezertori, În mod sigur invadatori - nu dădusem peste ei, să le mâncăm pita? După 23 august ’44, când n-am mai fost cu Nemții, Ardelenii au Început să ne considere... prea anti-ruși fiindcă ei voiau Ardealul, și cine ar fi urmat să-l ia de la Unguri și să li-l dea mură-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]