394 matches
-
centrului a depreciat, într-o anumită măsură, statutul scriiturii. Presocraticii au enunțat filozofia în stilul laconic al apoftegmelor. Esența vieții contemplative era descoperită într-un cadru practic, modelat de afectul prieteniei și al conviețuirii fraterne. Oralitatea sibilinică și ezoterică a pitagoreicilor atrage atenția asupra importanței inițierii, fără de care experiența cunoașterii rămânea parțială. Prima filozofie este mai cu seamă orală și oraculară nu fiindcă exprimă înțelepciunea unui mythos imemorial, ci întrucât crede în ierarhizarea ontologică a cosmosului. La Platon, dialogul exersat ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi plecarea mea din urmă.../ Presimt singurătatea mea în zbor.” O etapă a acestei lirici este transformarea poetei în „preoteasă a luminii”; ființa care avusese oroare de solar încearcă o transgresare a „condiției de lut”, o trecere în NUMĂR (sugestie pitagoreică, pe filiera poeziei lui Nichita Stănescu), ca în ciclul Cele nouă cercuri ale spiralei. Dar realitatea corosivă, urâtul agresiv nu sunt abolite definitiv și încă mai persistă groaza de vacuitate (Întorc privirea spre cele patru zări). Motivele solitudinii și plecării
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
simplu „a săruta”. Cf. capitolul despre Maria Magdalena. Topica e puțin ciudată, dar sensul este următorul: Iuda a Început să caute un moment potrivit pentru a-L preda pe Isus. Cu sensul de „e treaba ta”. Există precedente În confreriile pitagoreice, de pildă. Apostații erau considerați decedați pur și simplu, iar dacă un pitagoreic Își Întâlnea un fost „tovarăș” pe drum, nu-i acorda nici o atenție, tratându-l ca pe un mort. Dosarul adunat și comentat de Klauck, ibid., pp.129-134
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sensul este următorul: Iuda a Început să caute un moment potrivit pentru a-L preda pe Isus. Cu sensul de „e treaba ta”. Există precedente În confreriile pitagoreice, de pildă. Apostații erau considerați decedați pur și simplu, iar dacă un pitagoreic Își Întâlnea un fost „tovarăș” pe drum, nu-i acorda nici o atenție, tratându-l ca pe un mort. Dosarul adunat și comentat de Klauck, ibid., pp.129-134. Caroline F. Whelan construiește o ipoteză interesantă asupra episodului morții lui Iuda, așa cum
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Nu, Pământul este chiar Vesta. Adică invers. Vesta i la fel cu Pământul. Cuprinde ace leași elemente. Este flacăra vie și fecioria neprihănită. Este Mama Vesta. Încuviințează încetinel. Cine știe? Regele s-o fi gândit la întregul Univers, în mijlocul căruia pitagoreicii zic că este așezat focul, pe care-l numesc Vesta și unitate. Da, asta e Vesta. Focul veș nic din Univers. — Din acest moment, ieși de sub autoritatea paternă și se rup toate legăturile ce te țineau legată de familia ta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aceasta se uitară cu mai multă atenție. Estimară comparativ traiectoria pe care ar fi urmat-o un corp care cădea de la mijlocul podului, respectiv de la sfârșitul lui. Scrutară stâncile ieșite În afară și aglomerația de pietre de sub ei. Aplicară geometria pitagoreică pentru a face aceste tragice calcule și, În urma depistării unor urme de sânge, determinară „locul“ exact, o bucată ascuțită de stâncă acoperită cu pete Întunecate de licheni ruginii. Wyatt concluzionă: —O lovitură și dup-aia nu mai știi nimic. Dwight
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ele consideră sufletele omenești de proveniență divină, în comuniune unele cu altele, încât „pot vedea în somn viitorul“. Pitagora și Platon sunt încrezători în puterea vizionară a sufletului, prin urmare recomandă chiar o anume pregătire înaintea somnului și a viselor. Pitagoreicii au mers până la interzicerea acelor alimente, precum bobul, care ar dăuna activității nocturne a spiritului. Zenon stoicul ar fi fost mai re zervat în privința divinației („somnul însuși nu înseamnă altceva decât strângerea și într-un fel căderea și pieirea sufletu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ele consideră sufletele omenești de proveniență divină, în comuniune unele cu altele, încât „pot vedea în somn viitorul“. Pitagora și Platon sunt încrezători în puterea vizionară a sufletului, prin urmare recomandă chiar o anume pregătire înaintea somnului și a viselor. Pitagoreicii au mers până la interzicerea acelor alimente, precum bobul, care ar dăuna activității nocturne a spiritului. Zenon stoicul ar fi fost mai re zervat în privința divinației („somnul însuși nu înseamnă altceva decât strângerea și întrun fel căderea și pieirea sufletu 70
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
spus, „dar, dacă am Înțeles bine, Trithemius a trăit cu cel puțin o sută de ani după redactarea manuscrisului de care ne ocupăm...” „Thithemius era afiliat la o Sodalitas Celtica, ai cărei membri se ocupau cu filosofia, astrologia și matematica pitagoreică. Ați sesizat legătura? Templierii sunt un ordin inițiatic ce se revendică și de la Înțelepciunea vechilor celți, fapt deja amplu dovedit. Pe o anumită cale, Thithemius Învață aceleași sisteme criptografice utilizate de Templieri”. „Impresionant”, zise Belbo. „Iar transcrierea mesajului secret ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nucleul Templului la Ierusalim!” „Marele Nume al lui Dumnezeu, așa cum e exprimat de tetragramaton”, zise Diotallevi, are șaptezeci și două de litere, iar șapte și cu doi fac nouă. Dar vă voi spune mai multe, dacă Îmi permiteți. După tradiția pitagoreică, pe care Cabala o reia (sau o inspiră), suma numerelor impare de la unu la șapte este șaisprezece, iar suma numerelor pare de la doi la opt este douăzeci, iar douăzeci plus șaisprezece fac treizeci și șase.” „Doamne dumnezeule, domnule”, fremătă colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pornind din cele două brațe, de jur împrejur, ca o plasă de păianjen. De la primele atingeri ale miliardelor de clape terminale, ultimii oameni se prefăcură și ei în pulbere. Aceasta nu mai era muzică - sau era muzica de care vorbeau pitagoreicii. Nici o ureche omenească nu mai putea s-o audă, pentru că ea nu mai ținea de sunete, nici măcar de materie, ci pătrundea în pulsațiile cosmice, împletindu-se cu ele și forțîndu-le să se modifice. De-a lungul milioanelor de ani, arhitectul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Forma stadionului, cu o pronunțată convexitate, tinde spre cifra 12 fețe pentagonale, existând și dodecaedre stelate din bronz, din secolul al III-lea sau al IV-lea î. H. Evantaiul de sensuri numerice ale bazei stadionului apare în lumina simbolisticii pitagoreice a numerelor și a idealismului, întrucât derivă din pentagramă și presupune 12 pentagrame, ce se ating pe o latură și sunt legate printr-o spirală, este arhetipul ideal al creșterii dinamice; tetraedrul (piramida cu patru fețe) reprezintă focul, octaedrul reprezintă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
negru la fel cum ciobanul Își strigă pe numele de botez Încreștinații săi cîini. Atent la cum vor trece oaspeții, eu, argintîndu-mi pe mai departe oasele În cîntecul cocoșului, Încerc să-mi domolesc inima și să Îmblînzesc pînă la urmă pitagoreicele numere de circ ale heruvimului ― printre cei drepți și imuabili mai pot Întrista odată mecanica Îngerului. Astăzi nu, dar mîine trebuie să fac curățenie În debaralele cerului, care seamănă tot mai mult cu pierderile de sînge ale sorei noastre, cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cel care a compus întreaga creație într-o ordine melodioasă și a pus de acord elementele discordante, întreg universul fiind în armonie cu el”. Clement Alexandrinul și alți părinți ai bisericii atribuie muzicii aceleași puteri pe care le atribuiau și pitagoreicii. Efectele pe care anticii le atribuiau cântecului lui Orfeu, acum, în noua lume creștină, sunt atribuite cântărețului biblic David. Această perspectivă metafizică-pitagoreică provoacă la alți scriitori accente mai marcate, muzica și cântecul sacru fiind luate în considerație îndeosebi pentru puterea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ai bisericii. Sf. Ieronim (347-420 d.Cr.), în comentariul său asupra Epistolei Sf. Paul către efeseni, afirmă că „noi ar trebui să-i mulțumim Domnului cântând melodii mai degrabă cu inima decât cu vocea”. Această ideea trimite cu gândul la curentul pitagoreic, unde cântecul silențios poate să se apropie sau să se identifice cu percepția armoniei cosmice: „Cine caută armonia lumii, ordinea și concordia creaturilor înalță un cântec sacru”. Aceste motive, care, în ciuda noului fundal religios, din punct de vedere conceptual, derivă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
silențios poate să se apropie sau să se identifice cu percepția armoniei cosmice: „Cine caută armonia lumii, ordinea și concordia creaturilor înalță un cântec sacru”. Aceste motive, care, în ciuda noului fundal religios, din punct de vedere conceptual, derivă din doctrina pitagoreică și neoplatonică, își vor găsi o sistematizare mai originală, mai coerentă și mai puțin fragmentară în Sf. Augustin. 2.3 Epoca sintezei: secolele IV-VI Începând cu jumătatea secolului al IV-lea, datorită Edictului din Milan (313 d. Cr.), care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
uneori înțeleasă ca un instrument privilegiat de asceză mistică, și muzica, sunet sensibil, ca atracție a simțurilor și mijloc de pierzare. La rădăcina acestei dicotomii, stau două concepții estetice diferite: ideea muzicii ca asceză, care duce cu mintea la estetica pitagoreică a numerelor și muzica, sunet sensibil, obiect de plăcere, care trimite cu gândul la estetica aristotelică și la concepția muzicii înțeleasă ca o imitație a pasiunilor. Aceste două concepții caracteristice antichității grecești, opuse între ele, vor continua să coexiste de-
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
structura neopitagoreică, bazată pe număr. Acesta din urmă este și arhetipul creației: „Toate lucrurile, care au fost create de natura primordială, au fost create pe baza numerelor. Numărul este principalul model în mintea creatorului”. Deși fundamentul aritmetic, citit în cheie pitagoreică, constituie baza epistemologică a lucrării, Boezio inaugurează prima carte vorbind despre ethos și puterea muzicii, dorind parcă să sublinieze că informațiile și cunoștințele antice trebuie luate ca ghid pentru a ne apropia de arta sunetelor, din moment ce „dintre toate disciplinele, nu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nedreptatea, nu ne conformăm muzicii. Cerul și pământul, toate lucrurile care există din bunăvoința divină, nu există fără disciplina muzicală. Pitagora ne învață că lumea aceasta a fost creată prin muzică și prin intermediul ei poate fi guvernată”. Aderând la principiile pitagoreice, muzica este considerată ca fiind alcătuită din armonie și ritm interior; practicând comandamentele divine înseamnă a realiza prin cuvinte și fapte această armonie superioară. De aceea, Casiodor poate afirma că „muzica este strâns legată de religie”, pitagorismul și noua religie
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
place să fie lăsat deoparte, desconsiderându-i-se dreptul la informație și la cunoaștere, cu toate acestea, din când în când, mai dai peste câte o excepție în această fastidioasă lume a repetițiilor, cum ar fi numit-o înțelepții orfici, pitagoreici, stoici și neoplatonici, dacă n-ar fi preferat, cu poetică inspirație, să-i dea numele mai frumos și mai sonor de eternă reîntoarcere. Marta nu protestă, nu făcu o scenă, se mărgini să spună, Mă supăram pe dumneata dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
evidență raporturile existente în natură. Ia formă un raționalism subiectivist ce consideră rațiunea individului unic parametru de confruntare a adevărului. Boala devine un fapt „al meu”, de care nimeni nu poate și nu trebuie să se atingă, cu excepția magicianului. Școala pitagoreică Este reprezentată de modalitatea de a proceda, tipică lui Pitagora, care contribuie la apariția unei școli etice, de la care Hypocrate va lua principalele elemente. Metoda științifică este caracterizată de o abordare nu a priori, ci a posteriori. Pe lângă aceasta, se
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
decât un gânsac, ba că în problemele aceluia e mai mult adevăr decât în siguranțele acestuia. Un semn că pentr-o minte mare totu-i problem, iar pentru 75 de dramuri de crier totu-i sigur. E știut că regula pitagoreică din geometrie se numea puntea măgarilor. Puntea măgarilor pe care trebuie să treci în orice cugetare mai adâncă este: că nu putem pricepe lumea în sine, și că toată esplicarea ei este esplicarea unor reacțiuni a crierilor noștri și nimic
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
malefic. Ea este relevată doar în împrejurări cu totul deosebite. Cel care o dezvăluie își ispășește fapta, uneori plătind cu viața, cum s-a întîmplat cu matematicianul grec care a expus taina triunghiului dreptunghic, păstrată cu mare strictețe de secta pitagoreică. În astfel de cazuri, comunitatea împărtășind acea credință pare a cădea pradă violenței și a fi cuprinsă de o frică disproporționată cu ceea ce se află în joc. Putem afirma că cea mai mare parte dintre mulțimile artificiale armate, biserici, partide
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
3. Respectul și modestia (verecundia et pudore) față de soție, îndemnul la cumpătare și echilibru, alături de încurajarea fățișă a procreației sunt prezente cu egală statornicie în scrierile păgâne sau creștine. Calitățile terapeutice ale postului au fost relevate mai întâi de școala pitagoreică, de cea stoică și de cea epicureică. Într-adevăr, moraliștii creștini au adoptat fără ezitare moștenirea unei anumite înțelepciuni practice, deși justificările diferă. Argumentelor sociale și juridice ale filozofilor greci, care invocau datoria față de societate și regulile de echilibru psihosomatic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unitatea clasei stăpănitoare, rolul filosofului suveran este acela de a supraveghea educația și a procreației eugenice a acestei clase, în caz contrar, dacă un stat nu este cărmuit în permanență de un filosof, atunci paznicii statului nu vor cunoaște înțelepciunea pitagoreică și Numărul platonician, iar rasa paznicilor, și implicit statul întreg, “vor degenera cu necesitate”: “Dintre aceștia puțini... care văd bine sminteala mulțimii și că nimeni... nu face ceva sănătos în cetate... Filozoful e ca un om căzut printre fiare, care
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]