405 matches
-
lui, dar a păstrat-o și-a început s-o mângâie cu degetul mare. —Bine, dar, înainte de asta, vreau să spun că, de fapt, privind retrospectiv, apreciez teribil ceea ce ai făcut în noaptea aia. De-atâta timp băteam apa-n piuă și ziceam că mi-aș dori ca tu și Jake să vă înțelegeți bine și când, în sfârșit, asta s-a întâmplat, eu am dat cu bâta-n baltă și-am distrus totul. Fiona a zâmbit cu bunătate. —Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îndemna, dar frica de plutonier îi oprea avântul. Răspunse oftând că nu-i place jocul și primi în schimb să-i mai aducă o măsură. Asigurîndu-se astfel din partea jandarmului, Busuioc trecu iar la masa oamenilor: ― Văd că bateți apa-n piuă și n-ajungeți la nici o ispravă, iar Marin colea se vaită și nu-i dă prin mintea lui cea de pasăre că omul harnic nu se bocește ca muierea, ci se apucă de muncă și... Marin Stan îl întrerupse mînios
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le-a observat întîia oară în primul sat, încît de-abia a avut puterea să continue risipa de însuflețire oratorică... Miron Iuga n-asculta discursul prefectului. El disprețuia mijloacele acestea de-a încurca pe săteni cu apă chioară bătută-n piuă. Țăranului nu-i trebuiesc discursuri, ci sfaturi sau porunci. El atrăsese atenția lui Boerescu să nu piardă vremea cu vorbe și mai bine, printr-o consultare limpede și sinceră, să caute a afla nevoile și dorințele oamenilor, din care să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de viață decît să se lupte pentru ea. Ce-ți mai trebuie atunci ca să simți și tu, ascultîndu-le, succesul în ranița ta de soldat ? Aș vrea să vină cineva și să-mi spună, în cunoștință de cauză, că mă înșel... Piua și grătarul Cît timp a trecut de cînd nu îmi mai încep „pilulele” cu „eram la o bere cu amicul X” ! Arunc o privire în urmă și număr vreo cîțiva ani. Găsesc o pilulă în care chiar mă burzuluiam puțin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un pahar în față pe o „terasă cu peisaj”. Comandam ceva pur și simplu pentru că acest gest era biletul de intrare în spațiul de ospitalitate al instituției, în acest spațiu alternativ de joc în care spuneai, fără drept de contestare, „piua !”. Ca pe vremea jocurilor din copilărie. Zăbovitul la o masă era o declarație unilaterală aruncată în față unei realități ostile : „Piua, aici nu mă poți atinge, aici nu mi se poate întîmpla nimic rău, sînt păzit de legile nescrise ale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spus, nu lenea sau frivolitatea îl mîna pe țăran spre sărbătoare, ci o chibzuită regulă a jocului care, după cum știm cu toții din copilărie, nu se poate desfășura în pace și înțelegere în afara posibilității de a spune, din cînd în cînd, piua. Mă gîndeam la toate acestea cînd o jurnalistă de la Cotidianul m-a rugat să țin partea gră tarului în rubrica lor de pro și contra. N-am apucat atunci, dar mi-a rămas în minte de atunci încolo. Chiar așa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de ostilitate injectată în toate fibrele societății noastre, fie că sîntem conștienți sau nu de aceste lucruri, fie că le recunoaștem în sinea noastră sau facem totul să ne autoconvingem de contrariu. Iar sărbătoarea, sărbătorescul au fost dintotdeauna antidotul ostilității, piua țipată unei realități nu tocmai prietenoase, leagănul dulce al ospitalității protectoare ; la limită, o fugă bine tem perată și legitimă de un cotidian invadator. În acest peisaj, grătarul este sărbătoarea la purtător. Îl faci cînd vrei și (aproape) unde vrei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Îl faci cînd vrei și (aproape) unde vrei. Și, mai ales, cu cine vrei. Grătarul mai este apoi o sărbătoare care oferă o „egalitate de șanse” în fața nevoii de piua, adică este corect genderizat : la grătar, femeia poate să spună piua obligațiilor sale casnice de gospodină din viața de fiecare zi, iar bărbatul se simte king of the island, demiurgul, stăpînul evenimentului, artistul fleicilor, mesia plăcerilor, mecena bucatelor, distribuind, darnic și priceput, o fărîmă de bunăstare tuturor celor dragi - pe scurt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
alte cele...adică: satul Rădești, care este în ținutul Iașilor, cu pod peste Prut... satul Trifouți, care este în ținutul Soroca, cu mori pe râul Nistru, și satul... Lehești... în ținutul Tecuciului, cu case bune și heleștee, și mori și pive... și satul Tâmpești,... în ținutul Tecuciului, cu două mori pe râul Bârlad; și satul Fântânelele,... în ținutul Tecuciului, cu două mori pe apa Bârladului... și cinci fălci de vie la Cotnari...și două fălci de vie la Iași, la Șorogari
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decît mana aceasta." 7. Mana semăna cu grăuntele de coriandru, și la vedere era ca bedeliumul. 8. Poporul se risipea și o strîngea, o măcina la rîșniță, sau o pisa într-o piuă, o fierbea în oală, și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn. 9. Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea și mana. 10. Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
un păcat. Iarna, își instala războiul de țesut în casă și pregătea pânză de cânepă ori de bumbac, pentru nevoile noastre, fețe de masă împodobite cu desene imaginate de ea, ștergare înflorate sau covoare ce trebuiau duse, pe urmă, la piuă. Își ținea mărunțișul pentru biserică, singurii ei bani, între "valurile" de pânză din lavița veche, aflată în tindă, și, mai târziu, la sfârșitul vacanțelor, o vedeam cum pândea să iasă tata, cu treburi, prin curte. Atunci, mă lua de mână
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vest de mijlocul satului, curge și azi un râuleț strâmb și prizărit ("vale" i se zice în Lisa) cu apă puțină, suptă vara de arșiță, dar suficientă pentru a pune în mișcare, pe vremuri, roțile a două mori și o piuă sau pentru a fi utilizată toamna la cazanele de făcut rachiu. Ulița principală e paralelă cu "valea". Coboară dinspre munți și taie satul în două. Pe ea au fost așezate toate instituțiile: bisericile, cea ortodoxă ("biserica mare") și cea greco-catolică
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Lisa trăia liniștită într-un timp semipatriarhal. Tehnica modernă se reducea atunci la locomobilele care puneau în funcțiune batoza la treier sau cu care ― puțini ― tăiau lemne. Se folosea forța apei la moară, la joagărele de tăiat scânduri sau la piua unde se prelucra postavul de lână, necesar pentru sumane și cioareci, ori "straiele" mițoase cu care ne acopeream iarna. Încă nu pătrunseseră hainele de oraș și covoarele cu sultani și cadâne. Toate articolele de îmbrăcăminte, cu excepția opincilor, erau făcute în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. Ochii ei două nopți turburi, gura ei un hău căscat, dinții ei șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe care-o legă din toate părțile cu șepte lanțuri de fier. Înăuntru baba șuiera și se smulgea ca vântul închis dar nu-i folosea nimica. Veni iar la ospăț
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cea nebună. Ochii ei două nopți turburi, gura ei un hău căscat, dinții ei șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe care-o legă din toate părțile cu șepte lanțuri de fier. Înăuntru baba șuiera și se smulgea ca vântul închis dar nu-i folosea nimica. Veni iar la ospăț; când prin bolțile ferestelor, la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
șuiera și se smulgea ca vântul închis dar nu-i folosea nimica. Veni iar la ospăț; când prin bolțile ferestelor, la lumina lunei, văzură două dealuri lungi de apă. Ce era? Mama pădurilor neputând să iasă, trecea peste ape cu piuă cu tot și-i brăzda fața în două dealuri. Și fugea mereu, o stâncă de piatră îndrăcită, rupîndu-și cale prin păduri, brăzdând pământul cu dâră lungă, până ce se făcu nevăzută în depărtarea nopții. Făt-Frumos ospătă ce ospătă, dar apoi luîndu-și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fugea mereu, o stâncă de piatră îndrăcită, rupîndu-și cale prin păduri, brăzdând pământul cu dâră lungă, până ce se făcu nevăzută în depărtarea nopții. Făt-Frumos ospătă ce ospătă, dar apoi luîndu-și buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dâra trasă de piuă, până ce ajunse Lîng - o casă frumoasă, albă, care steclea la lumina lunei în mijlocul unei grădini de flori. Florile erau în straturi verzi și luminau albastre, roșie - închise și albe, iar pintre ele roiau fluturi ușori, ca sclipitoare stele de aur
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
găsi mama, ea te-ar omorî, și Dac - ai muri tu, eu aș nebuni, ori aș muri și eu. - N-aibi frică, zise el zâmbind și desfăcîndu-se din brațele ei. - Unde-i mumă-ta? - De când a venit se sbuciumă în piua în care - ai încuiat-o tu, și roade cu colții la lanțurile, ce-o închid. - Ce-mi pasă, zise el răpezindu-se să vadă unde-i. - Făt-Frumos, - zise fata - și două lacrimi mari străluciră în ochii ei - nu te duce încă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din loc, ea nu va ști și va bea numai apă în vremea luptei cu tine. Precum au zis, așa au și făcut. El se răpezi după casă. - Ce faci babă?, strigă el. Baba de venin se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă și mare până-n nori. - A! bine că mi-ai venit Făt-Frumos! - zise ea, făcîndu-se iar scurtă - ia acum hai la luptă, acu om vedea cine-i mai tare. - Hai! zise Făt-Frumos. Baba
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
când aleargă iute după porumbi, s-aruncă și-i ia în ghiare pe cel ce poate prinde și-n vânt îl sfâșie, fără nici o milă, unde mațele le vezi că-i atârnă după el. 325Umblă ca miresele. 326Umblă ca pe piuă. 327Umblă ca rațele. 328Ca în cârji umblă. 329Ca caprele pe munți în vârful picioarelor umblă. 330Ca cu ouă-n poale umblă. 377 {EminescuOpVI 378} 331Ca c-o bubă coaptă umblă. 332Ca cu picioroange umblă. 333Ca la Crăciun cu colindețul din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Carlos. Dar cum au pus 1 000 de oameni stăpânire pe o țară? Au fost ajutați de URSS? Și-ncă cum! Cu binecuvântarea Americii și a Marii Britanii, desigur, zise ea. Mă enervează atât de tare că tot bat apa În piuă cu embargoul asupra Cubei de o sută de ani Încoace, dar țara mea i-au oferit-o pur și simplu pe tavă lui Stalin. Nu am avut parte de nimic distractiv la TV până la șaisprezece ani. Doar coruri patriotice. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mergînd pînă la propunerea de înlocuire a criticii cu eseul: „Critica, veșnic dezmințită de judecata posterității, ar trebui să renunțe la pretenția de a clasifica valori și să se refugieze în genul agreabil al eseului, adică să bată apa-n piuă cu subtilitate” („Critica“, în Luptătorul, an III, nr. 468, 7 ianuarie 1922). De la Poe și Baudelaire, cei dintîi promotori ai poeticilor moderne sînt „artiștii”, aceștia acționînd ca factor de presiune în răspăr cu o instituție critică prea conservatoare, ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a spus la ureche, la fiecare pe rând, a cui e piesa... Și atunci am jucat-o... Asta-i! MAJORDOMUL (Intrând, plictisit.): Nu-i! BRUNO și CEILALȚI - Cum nu-i? — Iar începem? Ne-am plictisit. — Eu plec. — Batem apa-n piuă... MAJORDOMUL: Nu-i. Nu-i deloc, înțelegeți? Mașiniștii care trebuiau să-l scoată pe partea cealaltă a funiei nu l-au găsit. Acum pricepeți? BRUNO: Altă aiureală... (Orchestra emite motivul.) ORBUL: Eu chiar plec! (Pășește pe covorul roșu și dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mod teoretic și în linie de principiu - atât de împărtășită. Cel puțin în teorie, cu toții dorim să fim liberi pentru a putea fi autentici, pentru a putea fi fericiți. Dimpotrivă, sunt de părere că tendința de a bate apa-n piuă, de a sublinia mereu ceea ce nu merge, nu poate fi calea care să ne dea speranță, care să ne asigure viitorul. Noi suntem doar o parte a lumii; suntem limitați, suntem parțiali. Avem datoria de a-i învăța pe tineri
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
râpe alăturate. După aceea însă, valea, luînd-o în sus, se strâmta. Zgomotul clocotit și surd ce se auzea provenea de la un punct unde râul cădea într-o scurtă cataractă, îndoindu-se asemeni unui balot de mătase desfășurat. Nici o moară sau piuă nu exista prin aceste părți, apa fiind prea repede ar fi rupt fusele, nu era loc pe râpă spre a se așeza o cât de mică colibă. Aci era altă climă decât la câmp, pomii nu înfloriseră. Jos însă, pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]