571 matches
-
pe care, și așa, o moștenești în caracteristicile mai puțin faste; de către iubitele tale, care, după spusele lui Paracelsus, au un creier uterin sau, cum s-ar zice, totdeauna - dacă li se permite - sunt înclinate să facă numai ce vrea pizda lor. Și nici ciorba sorbită la birt nu te lasă neatins: toate tristețile bucătarului, laolaltă cu sudoarea sa, se află amestecate în castronul tău; și privirile celor din jur pot influența dumicatul pe care îl vâri în gură. Încerci, nemijlocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
distanță și cît refuz În căderea acestui oblon Între tine și celălalt și ea acolo neînțelegîndu-și greșeala și așteptînd Încă aplauzele măcar un zîmbet de politețe o apreciere cît de mică pentru vorba ei de duh ...doar e bărbat, ce pizda mă-sii! o fi gîndit ea acum În sinea ei) — E minunată, doamnă Oprișan, să trăiești! Și-ți mulțumim. Mă bucur că vă place. Eh, pe mine să mă iertați dacă v-am supărat cu ceva, am plecat. — Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fixat-o prost. Subliniez: bucuria. Se poate, ba chiar e sigur că teama mea față de puiul acela mort a fost o copilărie, dar dacă te caci pe tine de teamă nu înseamnă neapărat că ai și avut o copilărie adevărată. Pizda mă-sii de viață, dați-mi voie să-mi definesc copilăria prin aceste bucurii de doi bani, ca astea, deși, cronologic, nu e tocmai corect. Cred că am rămas acolo fiind că Engelhard mi-a arătat ursul. Pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
asocieri cretine numai eu pot să fac. Până la urmă am scos-o cumva la capăt: - Păi n-ai înțeles? John Johnson, regizorul, vrea să zică că ăsta e singurul lucru care mișcă lumea de la maimuță-ncoace, și-anume pula-n pizdă, iartă-mă, cum să-i zic, că e clar, chiar dacă filmul nu e complet. Direcția în care curge timpul nu-i nici una dacă stai să te gândești, pentru că mereu suntem îndrăgostiți și nu ne dăm seama ce-i cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
atunci stătuse á l’écart, înțelese că nu mai era chip de statere degeabas și se-avântă în luptă. Il avait un cal cu șapte capete e coadă del arginto, plus o sabie cu onze tăișuri e mâner format din pizdă de albină. Asta îi sperie-n așa măsură pe oamenii del nisipado, că fură brusc cuprinși de panic și devălmășie, care oricum îi caracteriza din naștere. Chaos era atât de mareones, încât arabon păreau că-s terminați și urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de data aceasta îngrijorat, aplecându-se spre el. Ce motive ați fi avut să mă omorâți? Doar n-am făcut nimic rău! - Asta crezi tu, Măceș. Asta crezi tu. Dar faptul că la vârsta pe care o ai scrii în pizda mă-sii mai bine decât mine oricând, ăsta nu ți se pare un motiv suficient de bun? Tu ce-ai fi făcut în locul meu? - Așadar, asta era? se întristă copilul. Mă temeam eu... - Asta era, bolborosi Cârpenișteanu, aproape dându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
stelar, infinit, atât de mare încât înțelese că era nesfârșit, iar oamenii vor fi pentru multă vreme incapabili de a-l numi ori măsura. O vulvă maiestuoasă, ce acoperea o distanță cosmologică revoltător de mare. Un clitoris zerovalent, refringent. O pizdă John Johnsonică. Din ea sosea Lumina, a cărei vedere Clossettino o plăti scump, stingându-se, căci nimeni nu poate vedea fără a muri explozia a ceea ce poetic am putea numi Sintaxa Stelară. Apoi nu mai văzu nimic, ci simți numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mult prea lene, ori i se rupea pula de tot ceea ce se-ntâmpla în jurul lui. - Da? făcu într-un târziu, scârbit. - Omule, aș vrea să ți-o sug, îndrăzni Luca. Te rog, lasă-mă, trebuie. Vreau. - Du-te, bă-n pizda mătii dă nebun, îl huidui Cioran, cu mult mai scârbit decât înainte. Ce pula mea vrei? - Exact asta vreau, Emile, exact asta vreau, îți vreau pula, să sug pula, asta vreau!! se tângui Luca, cu mult mai breaz, parcă, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
șurubelnița pe care-o avea în mâna dreaptă pentru a-i deșuruba pula n-o observă. Pentru că dacă le-ar fi văzut, cu siguranță că ceva-ceva ar fi făcut, ferindu-se, fugind, ascunzându-se poate, plonjând în vreuna dintre nenumăratele pizde ce clocoteau prin jur. Numai că nu văzu nimic, ci se lăsă pe spate, liniștit, întrebându-se numai dacă moșul are dinți în gură sau nu, căci nu voia să-l doară. În loc de dinți în gură însă, simți un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și a amoniac. — Înțeleg, murmura tata. Strigătele lui Fermín Romero de Torres se auzeau năruind pereții În fundul coridorului. Îrin ușile Întredeschise se iveau felurite fețe supte și Înspăimîntate, fețe de pensiune și de supă botezată. — Haide, ceilalți la culcare, ce pizda mă-sii, că nu sîntem Într-o revistă de la Molino, exclamă doña Encarna cu furie. Ne-am oprit În fața ușii camerei lui Fermín. Tata bătu Încetișor. — Fermín? Ești acolo? SÎnt Sempere. Urletul care străbătu peretele Îmi Îngheță inima. PÎnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
florile, caprifoiul, straturile, lucerna, legumele, căpița de fân, pârâul, mie nu-mi mai spun nimic, astăzi n-am timp să le văd, nici să le mai înțeleg nu vreau. Nu mai vreau. Blestematul ăsta de Paradis, băga-l-aș în pizda mă-sii!, mă lipsesc de Rai, ca Adam. Lepădarea de Rai. Ce chin, prin ce-o fi trecut Adam în paradisul ăla al lui, ce munci au urmat după, câte mii de ani a trudit el pământul! Nu mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
atunci când mă spăla în lighean, vroiam să nu mă vadă bătrâna, căpățânos cum eram, începusem să mă spăl singur, Romanița a înțeles din prima că sunt copt, uite c-a mea e altfel, și mi-a arătat de sub fustă o pizdă cu câteva fire de par blond, ia bag-o tu aici, se crăcănase pe iarbă, în spatele ei era, rotundă, pădurea, îi vedeam fetei vaginul umed și roșu, labiile care respirau ademenitor și cald, m-am uitat mult timp în pizda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pizdă cu câteva fire de par blond, ia bag-o tu aici, se crăcănase pe iarbă, în spatele ei era, rotundă, pădurea, îi vedeam fetei vaginul umed și roșu, labiile care respirau ademenitor și cald, m-am uitat mult timp în pizda ei, am mângâiat-o timid, copilărește, era totuna cu roua de pe iarbă, avea pe bogăția aia boabe de rouă strălucind pe carnea albă, bag-o, mă, m-am așezat deasupra ei și-am mozolit-o cu puța care începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tânăra, ține pleoapele plecate, el se uită numai la fața ei, nici un rid, Dumnezeule!, ce copil!, crede că povestea lor e la început și-i propune repede: tu o știi pe nevastă-mea?... puțin... și, nu ți-ar plăcea o pizdă?, Maestrul e puțin jenat, dar vorbele i-au ieșit, i-a propus un ménage à trois, că vroia să-i facă și Loredanei o bucurie, în virtutea obișnuinței dintre cei doi soți, că mai aduseseră la ei fetițe, întâmplările astea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se așeza cu picioarele în sus, în fața șemineului, pe o blană, parcă învățase comanda de mult, din vremuri imemoriale, eu mă uitam de sus, de pe scara interioară, ascuns după coșul șemineului, făcea labă cu aia, cu o mână era pe pizda ei, cu dreapta pe țâțele și pizda cățelei, negruța noastră parcă râdea, se uita cu o privire galbenă dintr-o parte, cățeaua asta va face moarte de om pentru ea, așa s-au legat amândouă. Seara, mi-am futut nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
șemineului, pe o blană, parcă învățase comanda de mult, din vremuri imemoriale, eu mă uitam de sus, de pe scara interioară, ascuns după coșul șemineului, făcea labă cu aia, cu o mână era pe pizda ei, cu dreapta pe țâțele și pizda cățelei, negruța noastră parcă râdea, se uita cu o privire galbenă dintr-o parte, cățeaua asta va face moarte de om pentru ea, așa s-au legat amândouă. Seara, mi-am futut nevasta de-am înnebunit-o, mă omori!, striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care s-a tot luat și, de atunci, se tot pune înapoi... Și memoria mea tot acolo merge. Acolo e universul meu, transferurile memoriei mele pe vârfurile de copaci. Simți ce mirosuri vin din grădina aia??? Băga-o-aș în pizda mă-sii... Nu o îngrijesc eu, e treaba Frumoasei Neli acolo, ea păzește paradisul, eu sunt cu admirația și gazonul de aici, de dincoace de gard, îmi plac ierburile, uite că, pentru tine, am să le ud. Prinde furtunul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ai intrat, ai zis că ți-e sete, să-ți aduc o căldare și o cană, de unde să-ți aduc acuma o găleată?, adu-mi o sticlă cu apă minerală, vrei să intri în lichidul amniotic?, vreau să intru în pizda mă-tii, ideile tale de nebună, ei, asta-i, te mai botezi și tu!, pe mine m-a botezat maică-mea și cu maica mare, să știi! Eu n-aveam în momentul ăla apă în casă, la chiuvetă nu curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tu de fapt când spui toate inepțiile alea la televizor. Vreau să te întreb cum ai aruncat tu halterele ălea la o distanță de (mă uit în atlas mai încolo). Și nu în ultimul rând, vreau să te întreb cine pizda mă-tii ești? Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus. FINAL PASAJ RETRAS Mariana era șocată. Cum putea Mișu al ei să trezească atâta ură în cineva? Cum putea iubitul ei soț să-i trezească unui necunoscut atâtea cuvinte îngrozitoare? Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să știi! - Aș vrea să știu pentru ce am fost arestat. - Deci, domnule Nexus... - Horațiu! - Deci în primul rând, pentru amenințare... Gabrielescu scoase scrisorile, fluturându-i-le pe sub nas. - Citez: „Și nu în ultimul rând, vreau să te întreb cine pizda mă-tii ești? Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus”. Citez: „Voi scuipa pe mormintele voastre!”. Citez: „În caz contrar, s-ar putea întâmpla o mare nenorocire” . Și încă o dată citez: „Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus”. Horațiu se miră: cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
târziu, cumplit, disperat, analfabet și amoral, îngrozitor și trist de îndrăgostită. * - Cioară! Ci-oa-ară! O armată de învățăcei americani blonzi și bine făcuți trăgeau de fiare și învățau românește după forma buzelor lui Mișu. Știau deja să zică „brânză”, „mămăligă”, „varză”, „pizdă”, „pulă”, „țigan borât”, „negru borât”, „cioară”, „Mișu” și „bazat”. Afară, unchiul Tom și unchiul Sam călcau peste cadavre, într-o foame titanică. Fast-food-ul funcționa eficient de ambele părți. Chiar și Mișu se mai îngrășase puțin. * Mariana murea încet de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
scaun din profil, Marcel la birou, cu fața către public. Acuma trebuie să știți că Marcel Anghelescu râdea din te miri ce, era o catastrofă. În plină discuție, destul de aprinsă, Beligan spune mormăit, așa cum îi era stilul: ― Să luăm de pizdă, hm, calul dumitale. Marcel cască ochii, trage aer, se sufocă, cască ochii și mai tare, Beligan se uită la el candid, n-a mâncat usturoi, Marcel simte că pământul e foarte mic, vine un val de râs tocmai din călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de-acolo, s-a tras cortina, spune Beligan, depășit și el de situație. Marcel iese cu precauție, râde, râde, obosește de râs și într-un final tace. ― Ești nebun? întreabă Beligan. ― Eu? strigă Marcel. Eu? Tu spui „Să luăm de pizdă calul dumitale” și eu sunt nebun? strigă Marcel și se dărâmă o altă bună bucată de vreme de râs. Pauză. Tăcere de mormânt. În sfârșit, când totul părea rezolvat, Beligan zice: ― Ești un prost, Marcel. Uiți că eu sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
un actor care a citit enorm și că-mi folosesc creierul, dacă știi ce înseamnă asta. Eu nu învăț rolul pe de rost. Eu am logică. Deci, cum puteam să spun eu, un astfel de actor, Marcel, să luăm de pizdă calul dumitale, ce, calul are pizdă? Actul următor s-a jucat după o pauză foarte lungă, a apărut și Secretarul de stat, rol inexistent, pentru că Domnul Ministru tocmai fusese chemat de către Prim-Ministru la o discuție importantă. De câte ori am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și că-mi folosesc creierul, dacă știi ce înseamnă asta. Eu nu învăț rolul pe de rost. Eu am logică. Deci, cum puteam să spun eu, un astfel de actor, Marcel, să luăm de pizdă calul dumitale, ce, calul are pizdă? Actul următor s-a jucat după o pauză foarte lungă, a apărut și Secretarul de stat, rol inexistent, pentru că Domnul Ministru tocmai fusese chemat de către Prim-Ministru la o discuție importantă. De câte ori am povestit în prezența lui chestia asta, Meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]