268 matches
-
ne jucam în coliba noastră a uitat, a țâșnit, deodată, de pe scăunelul său și toată „casa” ne a căzut pe căciuli și pe cojoace, pe mâini și pe picioare... Nimeni nu s-a supărat, nimeni n-a scâncit, căci pe plângăcioși n-am vrut să-i luăm cu noi. Toată lumea a râs cu poftă de pățania noastră... Foarte interesante întâmplările povestite de voi, dragii mei! Ce ziceți, mai ascultăm și pe altcineva? Da! răspund în cor copiii. Toți ridică mîinile. Doar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
culoarea caisei. Mark se înălța în visele ei, ca iarba bizonului după un incendiu în prerie. Un copil care, din milă, își alegea întotdeauna în echipă jucătorii cei mai slabi. Un adult care dădea telefoane numai când era beat și plângăcios. Ochii o înțepau, iar gura i se umpluse de cruste. Se uită în oglinda din baia de la etaj: buhăită și șubredă, cu claia de păr roșu ca o perdea de mărgele încurcată. Dar încă prezentabilă, în condițiile date. Avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e un pic dolofană. Femeia asta e aproape sexy. — Dar nu vorbește ca...? — Și i-au greșit un pic fața. Știi ce vreau să zic? Expresiile sau de-astea. Sora mea râde la glumele mele. Asta e speriată tot timpul. Plângăcioasă. Apropo de ăștia de le sare repede muștarul. O bagi în sperieți foarte ușor. Clătină din cap. Ceva lung și tăcut îl străbătu. —Seamănă. Seamănă mult. Dar sunt la ani-lumină una de alta. Weber își făcu de lucru cu ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
l-am găsit pe Dorin în curtea din spatele blocului. Se chinuia să smulgă din mâna unui puștan un tanc mititel pe care acela îl strângea cu disperare la piept. Când m-a zărit, l-a lăsat în pace pe băiețelul plângăcios și a venit spre mine. Am traversat șinele de tramvai, ieșind printr-o gaură din gardul ce împărțea strada în două, apoi am intrat în blocul de vizavi, am luat liftul până la ultimul etaj și de acolo am ajuns repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
terminarea scandalului urci sus la tine și, În timp ce mănânci mâncare de gutui, te gândești la bietul de Gerilă cum l-au luat hingherii și ce câine bun era, cum te jucai tu cu Gerilă și Începi să plângi. Ești cam plângăcios. Mama Îți spune să stai liniștit și să te potolești că a vorbit cu madam Lulu și a aflat că nea Ene i-a spus că dacă se duce la Ecarisaj cu douăzeci și cinci de lei o să-i dea drumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-mi dea altă rețetă. Lentilele de contact mă ustură ca naiba când le pun, dar le port în continuare. Nu știu dacă Mark plânge. Dacă o face, atunci e mai priceput decât mine la aplicatul anticearcănului. Nu am fost niciodată plângăcioși. Ține de faptul că suntem englezi. Dacă filmele devin puțin lacrimogene, eu îmi rod unghiile, iar Mark se trage de lobii urechilor de parcă nu i-ar veni să creadă ce aude. Din moment ce știm amândoi că fiecare face asta ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-ți spun, luminăția ta? Domnia ta vine de la Curte, a stat până acum cu vodă și eu aici, printre ibrice și ciubuce, trebuie să știu ce face vodă și doamna? Vrei să-ți spun? Ei bine, făcu Hamie pe un ton plângăcios, cum ați ieșit cu dorobanții pe poartă, vodă a trimis caleașca cu doi dorobanți să-l aducă pe preasfințitul Theodosie de la Mitropolie și a trimis vorbă doamnei la cuhnie că astăzi nu mănâncă la prânz și că vrea să fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stăm acuma la cheremul lor s-o băgăm la urnă. Doar nu ne-au câștigat la belciuge, păi, zău așa, iar în vremea asta, Rafael își lua în serios rolul de cetățean conștient de responsabilitate, le ruga pe un ton plângăcios, păi, dacă tot am făcut drumul până aici... Și-n orice caz, lăsați ochiul pe toate buletinele și restul tăiați, ca să iasă țărăniștii, și la președinție lăsați-l pe Rațiu, numai ăsta ar putea să ne salveze... Să le salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca un pește, că ne face de râs. Ți-ar prinde bine, mai câștigi și tu un ban... Până să apuc să răspund, Priză a revenit la masă, radios. — Dom’le, e ceva de speriat, spuse el pe un ton plângăcios. Toată lumea e înnebunită să facă afaceri. Toți ăștia care stau la masă în jurul nostru, uitați-vă puțin la ei. Uite, ăla cu ochelari cu rame de aur are nu știu câte terenuri. Celălalt, ăsta gras cu două ghiuluri pe deget, a cumpărat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o palmă sau un șut, el tot se pornea pe plâns. Nu, Florin n-a mai venit pe la noi, dar într-o bună zi a sosit cineva mult mai simpatic, mai frumos și mai iubit. Era, totodată, și mult mai plângăcios. Era un bebeluș. Îl chema Mircea. Și era fratele meu. Fratele meu Mircea, chiar așa bebeluș cum era, l-a justificat de-a binelea pe nenea ăla. Dacă până atunci nu se învrednicise deloc să-mi demonstreze că are vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sud, ceea ce înseamnă că în curând soarele o să pătrundă chiar până la picioarele tale, așa încât locul ăsta va deveni un cuptor. Și ce-o să facem atunci? — Ferește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă feresc singur! - interveni pe un ton plângăcios cel mai mic dintre frații Mendoza, care se vedea că e complet epuizat. În comparație cu tine, până și vulturii par mai sculativi. Ți-a spus cineva vreodată că pari o cucuvea, nu un mercenar? Numărul unu încuviință, dând ușor din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
victima ostilității colegilor, afișează un aer de superioritate și de conduce re (comandă). Relatarea mamei copilului Flavius, elev în clasa I S-a născut prin cezariană neplanificată, fiind un bebeluș vioi toată ziua și neliniștit noaptea, nu a fost deloc „plângăcios”. De mic a fost extrem de activ, dormind mai puțin decât media. Este rezistent la efort. Se trezește ușor, matinal. A mers de la 10 luni, pășind direct, sărind peste etapa „patru labe”. A vorbit de la 10 luni (mami, tati, „mumu” bunicul
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
oferise adăpost - pentru o vreme... Și acum... Acum tebuia să-l părăsesc... Am scormonit în sufletul meu să găsesc un singur cuvânt măcar care să poată exprima cu adevărat sentimentele mele, dar toate duceau - fără nici o excepție - la o exprimare plângăcioasă fără substanță... De aceea am tăcut, în așteptarea vorbelor bătrânului înțelept. Și nu s-au lăsat așteptate: Fiule! Dragul meu! Iartă-mi felul de a mă adresa, dar nu vreau să fiu fals și am să-ți spun drept că
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
clopoțelul de la intrare, iarăși pași pe scara de lemn, strigătul sacagiului, afară, imediat acoperit de zdrăngănitul roților butoiului pe piatra de râu cu care e pavată strada, tu, care odinioară luceai atât de vie, o voce de bătrân, uscată și plângăcioasă, aco perită imediat de flașnetă, o ușă deschizându-se, un plâns înăbușit, el, neavând ce face, schimbându-se de pe un picior pe altul, cu ochii uscați, pe când eram în lume tu singură și eu, o voce de bătrân, insuportabil de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
imediat de flașnetă, o ușă deschizându-se, un plâns înăbușit, el, neavând ce face, schimbându-se de pe un picior pe altul, cu ochii uscați, pe când eram în lume tu singură și eu, o voce de bătrân, insuportabil de uscată și plângăcioasă, și el, așteptând în picioare, stângaci și aproape fără răbdare, nici măcar dându-și seama că întreaga lui existență a încetat pentru totdeauna să fie ceea ce doar el crezuse că e cu putință : un urcuș firesc și agreabil spre un binemeritat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
serviciu. Sub supravegherea lui Bud, avea șanse chiar să primească și pensie. Lăsat de capul lui, șansele s-o sfîrșească bine erau de două la una. Din sala comună se auzea glasul de tenor al lui Frank Doherty interpretînd un plîngăcios „Clopoței de argint“. Bud se Îndepărtă de muzică - Îl făcea să se gîndească la maică-sa. Își aprinse o țigară și tot la ea se gîndi. Văzuse crima: avea șaisprezece ani și nici o șansă s-o Împiedice. Bătrînu’ venise acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și țipînd ca din gură de șarpe că nu voiau să se despartă de mama pentru nimic În lume. Atunci mamele le arătau alți copii la fel de mici care veneau singuri la școală și se obișnuiau cu ceilalți În cîteva minute. Plîngăcioșii se uitau la acomodabili, Își asumau primul lor complex de inferioritate și se agățau din nou de fusta mamelor, zgîriindu-le În disperarea lor, căci nu voiau să se despartă În ruptul capului și erau hotărîți să nu le dea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca prin vis, intră la baie și se închide în una dintre cabine. Spre surprinderea ei, a început să suspine și să lăcrimeze. Plângea de dezamăgire, umilință, singurătate, pentru tot ceea ce pierduse. Nu a durat mult, nu era chiar o plângăcioasă, dar când a ieșit într-un final din cabină, inima era să îi sară din piept văzând că cineva stătea lângă chiuvete. Amărâta de Ashling, cu mâinile la spate. Vacă băgăcioasă! Alege o mână, spuse Ashling. Lisa nu înțelegea. — Alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cineva aici? Lisa se gândea la Jack Devine. Ashling scutură din cap. Nu și-a dat nimeni seama în afară de mine. Lisa nu știa dacă să fie sau nu dezamăgită. Nu voia ca Jack să creadă despre ea că e o plângăcioasă, dar ar fi fost drăguț să știe că îi pasă... De obicei nu sunt așa, spuse Lisa cu o figură dură. Nu vreau să mai vorbim despre asta. — Am și uitat. 9tc "9" La finalul primei zile, Ashling era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și pe porțiunea unde draperiile nu se întâlneau se creea un fascicul acid de lumină puternică. Dar ea știa totuși că este prea devreme pentru a fi trează. Pescărușii, care nu se vedeau de dincolo de fereastra ei, zbierau ascuțit și plângăcios. Păreau a fi niște copii dintr-un film de groază. De partea cealaltă a lui Craig, Dylan dormea adânc, cu membrele aruncate aiurea în pat și cu respirația șuierând ritmat, fiecare expirație ridicându-i părul de pe frunte. Melancolia o apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
așa cum rezultă din dosar, au fost părți ale sistemului de represiune prin faptul că dădeau «inocențe informări despre mine și familia mea. Acum, toata suferință noastră a căzut În derizoriu. Noi, cei torturați de Securitate, parem mai degrabă niște tipi plângăcioși și revanșarzi. Ei, torționarii noștri, sunt parlamentari și «onorabili oameni de afaceri, noi suntem niște anonimi. Niște anonimi cu memorie”... În 1986, Malin, fiul lui Alexandru Tăcu, a murit În condiții stranii: ,,Cea mai grea lovitură pe care mi-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Dar când e momentul potrivit să afli de farmecele pe care ți le face bărbatu-tău? se răstește sora ei. Începe să se smiorcăie: — Și de otrava pe care ți-o pune în mâncare? — Otravă? pălește Antonia. Agrippina abandonează aerul plângăcios și își răsfrânge buzele cu dispreț: — Păi cum altfel crezi că a convins-o să se mărite cu el decât prin vrăji? Și acum vrea ca averea ei să-i revină lui, și nu copiilor, și în nici un caz să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi o investiție bună. Și apoi, mai știi de unde sare iepurele? Totul e să insiste. Se preface însă nemulțumit și-i gonește cu mâna. — Bine, bine, mă mai gândesc. — O sută șaptezeci și cinci, stăpâne, mai lasă negustorul din preț cu voce plângăcioasă. Asinius Gallus nu lasă să i se citească mulțumirea pe față. Le întoarce spatele și mormăie plictisit: Poate o sută cincizeci... nu știu... Duceți-vă acum... Un gând îl oprește. Dacă-i vinde totuși până mâine și nerozii apucă să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ce n-am observat latura asta a ei pînă acum? Se oprește În fața mea și zîmbește, iar mie mi se pune un nod În gît și ochii mi se umplu de lacrimi. O, Doamne, cînd oi fi ajuns așa o plîngăcioasă? Apoi, ea mă Îmbrățișează și Îmi trece prin minte că, deși nu e mama mea, nici ca Înlocuitor nu e de lepădat. Iar mie Îmi pare foarte, foarte rău pentru tot. Pe urmă, ne așezăm amîndouă. E prima dată cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
întrerupte de câte un vizitator. De cele mai multe ori, e vorba de Balraj. Rutina este aceeași. Zornăindu-și cheile, luptătorul descuie ușa, intră, mișcându-se cu stângăcie, se uită prost dispus spre locul în care zace Pran, cu ochii săi roșii, plângăcioși, apoi se întoarce și încuie ușa cu grijă în urma sa. Uneori mai aduce mâncare sau o altă cupă cu lassi. Alteori, vine să-l lege de pat și să-l biciuiască. Face asta cu o curea de piele, tușind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]