219 matches
-
de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lângă Moașa. Știți cine-i Moașa, nu-i așa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicându-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care e rău, a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru a-și bea cafeaua liniștit. Cu mâna lui grea ca o lopată, Profetul ar fi putut să mă strivească la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să obțin o inimă de fiară cum îmi dorisem de câte ori mă supărase cineva. Uitasem chiar propriile mele cuvinte, că sentimentele sunt bune pentru cei care se mulțumesc cu puțin. Ce altceva decât o jalnică izbucnire de tandrețe era furia mea plângăreață împotriva lui Dinu? Doamne, mi-am zis, în loc să am beția libertății, bucuros că nu mă mai simt legat de nimeni și de nimic, mă bat tot alte gânduri... că nu putem fi liberi decât depinzând de ceva, de o dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
maidan, pentru a le despica și pentru a le suge măduva. Pentru a șterge de tot deja uitatele trasee ale pârâiașului Bucureștioara și pentru a-și fixa el, Ceaușescu, deasupra lor, clădirile lui înșelătoare, uriașe, obtuze, populații întregi de omuleți plângăreți fuseseră evacuate de prin propriile lor gospodării, forțat și cu noaptea în cap. 102 DANIEL BĂNULESCU intrase, pe șantier, între țesuturile țoalelor și să-și scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de zvârcoliri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-mi de-o orfană care-și lua singură toate bucuriile pe care reușea să 321 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI intuiției mă scotea din țâțână. Fiecare va ști să păstreze, aproape de suflet, un ascuns domn Costache, mai puțin plângăreț, desfigurat cu îndoită finețe și căruia, cerîndu-ți o cană cu apă, să-i poți oferi ca acum un pahar. Poftim! Bea-l de-aici! - Spune și dumneata, i-am bălmăjit pe limba lui, dacă lumea aceasta mai recunoaște vreun merit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de copil și În timp ce-l privea mieros cu ochii săi verzi și strălucitori Începu să toarcă a ... alinare. Până și Lup’șor a uitat să mai latre la Jănică, nepotul de soră al Ochenoaiei, și-a Îndreptat capul către grupul plângăreț, a ridicat numai o ureche și pricepând că prietenul său Va are probleme cu cineva, Îl privi și a mârâit dur, apoi a scheunat ușor, ceea ce În traducerea către Va Însemna: Prietene, fi-i atent că nu ești singur și-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
CU PĂLĂRIE: Măcar trebuia să fi făcut ceva. Dacă tot tândălești pe aici, măcar dacă ai fi făcut ceva. De ce n-ai făcut ceva? Dac-ai știut de dimineață cum stau lucrurile, de ce n-ai făcut ceva? BĂRBATUL CU BASTON (Plângăreț.): Am făcut și eu ce-am putut. Ce puteam să fac mai mult? Am făcut tot ce se putea face de unul singur. Dacă fântâna ar fi fost mai aproape de oraș... da, poate că altfel ar fi stat lucrurile... Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-o cari? După ce că s-a îmbibat cu apă? (Oficios.) Cum îți permiți, domnule, să lași în ploaie buturuga mea? Cum să-mi pun eu capul pe buturuga udă? Tu ți-ai pune scapul pe buturuga udă? Bestie ordinară! CĂLĂUL (Plângăreț.): Așa se vorbește... cu un om bătrân și bolnav... care vă vrea binele? Ați mai întâlnit undeva un călău ca mine? Asta e recunoștința că vă îndulcesc ultimele clipe de viață? Că vă învăț de bine? Loviți în mine, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gât.): Nu! COLONELUL: Taci! Taci! (Izbește cumplit.) Te-ai ars! (Către ARTUR, calm.) El e Grubi? (ARTUR face semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărâme! (Se repede la CĂLĂU.) CĂLĂUL: Eu tac... COLONELUL: Drepți! Culcat! Târâș-marș! (Către ARTUR, confesiv, plângăreț.) Și-au bătut joc de mine... M-au distrus... CĂLĂUL (Umilit, îmbrățișând cizma.): Noi?! COLONELUL (Lovind.): Gura! Culcat! Drepți! Târâș-marș! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Mi-au pătat onoarea... Sunt groaznic de indisciplinați... Mi-au scos peri albi... M-au omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-mi umblați pe sub pleoape, în timpul somnului.. Știu tot! Vreți să mă țineți cu voi, să-mi jupuiți pielea de pe față ca să vedeți ce am sub față... Vreți să mă pândiți și să-mi furați picăturile de apă... ȘEFUL GĂRII (Plângăreț.): Luați-l de aici... Spuneți-i să se ducă în camera de sus... (Către CĂLĂTOR.) Du-te, domnule, odată în camera de sus... Du-te unde vrei... Lasă-ne în pace și pe noi, zău... Nu vezi că se dărâmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mână, mârâi ea triumfătoare. Nu sunt aici ca să vă las de izbeliște. Nu vreau să mă amestec. Dacă izbândiți, povestea mea va avea și mai mare valoare. Promit să nu divulg nimic până ce nu-mi spuneți dumneavoastră. Spuse cu voce plângăreață, de parcă ar fi fost un artist acuzat c-ar fi hulit pictura: — Nu vă voi ruina revoluția. Oho, ce subiect pentru ziar! Semnele vârstei apăruseră rapid la dr. Czinner. Era ca și cum ar fi ținut la distanță, cu un succes temporar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu chiar toți...“ Rowe simțea În jurul lui și cîțiva prieteni, numai că nu știa care anume. — Arthur! auzi el un glas, care nu era al doamnei Bellairs, și dădu să-și elibereze mîinile. — Arthur! repetă glasul - un glas scăzut și plîngăreț, venind parcă de dincolo de mormînt. — Arthur, de ce ai ucis? Glasul se stinse, În vreme ce Rowe se zbătea Încercînd să scape din strînsoarea mîinilor. Nu era tulburat pentru că recunoscuse glasul: care putea fi la fel de bine al soției sale sau al oricărei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
glas acuzator. — Păi, ieri l-am lăsat afară... — Nu s-a mai Întors! — Poate că urmărește vreo pistă... — Trebuia să treacă pe la birou aseară, să-și Încaseze leafa pe săptămîna trecută. E ceva suspect, adăugă domnul Rennit pe un ton plîngăreț. Jones n-ar fi putut uita să treacă pe la mine, cînd avea de luat bani. — S-au petrecut lucruri și mai anormale. — Jones e mîna mea dreaptă. Ce-ai făcut cu el? — M-am dus la doamna Bellairs... — Treaba dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un ospiciu. N-ai decît să deschizi orice ziar din epoca aceea, și vei vedea că-i adevărat. Pot să-ți spun și data... Omulețul se Îndreptă brusc spre ei și, Întinzîndu-și mîinile Într-un gest rugător, rosti cu glas plîngăreț: — Aș putea oare s-ajung la Wimbledon? O lumină albă străluci prin aerul plin de praf, dincolo de cupola spartă a gării: erau frunzele aprinse ca niște jerbe pe cer. Și brusc, Rowe Își dădu seama că nu asistă pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Djerzinski depășise deja În mare măsură această iluzie perceptivă, legată de o ontologie a obiectelor și a proprietăților, inseparabilă de postulatul de obiectivitate forte; probabil de aceea nu rosti cuvintele, simple și obișnuite, care ar fi oprit spovedania acestui ins plângăreț și dărâmat, legat de el printr-o origine genetică pe jumătate comună, și care În seara aceea, ghemuit pe canapea, uitase de minima decență ce se impune În cadrul unei discuții Între oameni. Nu se simțea condus nici de milă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Toată Europa ascultă de mine. — Baby, sunt regele rockului, replică Elvis, scuturându-și din nou Începutul de coxartroză. Pe mine mă ascultă o lume Întreagă. — Tată-socrule, Între timp s-au mai schimbat niște lucruri, se auzi din nou aceeași voce plângăreață. — Michael, treci imediat În camera ta! tună Elvis. Cele două tabere se Înfruntară cocoșește, din priviri, estimându-și reciproc Înzestrările de război. Câteva săgeți prinseră a zbura peste capetele beligeranților. „Regele Italiei? Ce tupeu! Eu sunt regele Italiei!“ strigă Sinatra
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
timpul o noțiune relativă, mai ales În Purgatoriu, dar trebuie să precizăm că trecuseră vreo două minute bune de când Napoleon scruta zâmbind ușor țepușele viu colorate de pe țeasta fondatorului psihologiei individuale, când acesta se răsti la el cu o voce plângăreață: — Șefu’ te-a-ntrebat ceva, măi! Napoleon Înțelese că, făcând un psihanalist să-și iasă din pepeni, era pe cale să câștige prima luptă. Așa că-și mai forță puțin norocul și răspunse rar, accentuând pe fiecare cuvânt: — Și ce dacă? La auzul acestor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-s cămășile?“ - l-am Întrebat. „Ce-ai făcut cu ele? Știu precis că ți-am pus șase, doar nu le-oi fi pierdut. Unde sînt?“ - am zis. „Ah, mi le-au luat, mi le-au luat“ - a zis cu glas plîngăreț și-a Început să bată cîmpii și să aiureze, Înțelegi... „N-au decît să le țină! M-au sărăcit și m-au distrus, bestiile, mi-au supt sîngele, n-au decît să-mi ia și ce mi-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cotloane, unghere, culcușuri, și el se Încăpățâna să le tot cotrobăie pe toate, să se ascundă prin ele, să se scurgă neștiut dintr-unul Într-altul, să se piardă și să se lase apoi căutat ore În șir de vocea plângăreață a unei fetițe cu câțiva ani mai mare decât el. Fetița Îl avea probabil În grijă și de aceea se străduia atât de mult cu căutatul și plângea cu disperare când nu reușea să-l găsească. Își mai amintește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se decidea să iasă la lumină, avea mâinile și fața pline de zgârieturi subțiri, mărunte, specifice și era și murdar la bot de roșul ca de sânge al fructelor acelei plante. Se și miră cum de nu-și dădea seama plângăreața de soră-sa (sau ce fel de rudă Îi va fi fost fetița aceea) că el se ascundea mai ales acolo, În preajma gardului din bețe de floarea-soarelui, și de ce nu-l căuta Întâi acolo. Despre casă nu-și amintește multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
God! Și de când nu te-am văzut! Aproape nu mai am clar În minte figura ta și totuși maginea ta e f. tare, de fapt știi! Mă scuzi să nu-ți scriu mai detaliat, dar aș putea foarte ușor deveni plângăreață În ton, destăinuitoare eventual (pentru tine ar fi destăinuiri plăcute totuși, surprinzătoare chiar, cu toate că aici aparențele arăt altceva). Ascultă pe vorbele oricui, dar crede-mă pe mine. Așadar Îți doresc noapte bună și te Întreb ce mai faci - vechea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
decât la cuvinte, unii dintre cei de față solicită repetare. „Cum, bre?“ „«Răsu’ lumii, Râsu’ lumii.» Și ieșea la ei cu o jordie d’asta și mi ți-i altoia. «Ai, bre, tată, tot În mine dai?»“ Vocea a devenit plângăreață și imită și un defect de pronunție. Pare tocmai defectul de pronunție al supraviețuitorului dintre cei doi frați despre care tocmai se povestește. „Ești om Însurat și tu, mă, fi-r-ar al dracu, ptiu, râsu’ lumii.““ 17 aprilie 1939. Ministerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să se respingă, să alerge prin părul celuilalt, să mângâie și să strângă, să zboare și să fluture În aer, să desfacă nasturi sau fermoare, să Înainteze, să ocolească sau să se retragă. „Dar voi, bărbații, sunteți din ce În ce mai babe, mai plângăreți și mai fricoși. Ai dreptate că din lupta voastră Începe să dispară orice urmă de cavalerism și poate Într-adevăr această urâțenie a caracterului apare justificată la Început. E numai și numai pentru supraviețuire, numai că... Cel care imaginează arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
îmbrățișarea lor, s a dus spre prispă, s-a așezat cu gesturi și icnet bătrânești și, după ce i-a privit pe rând, a deschis vorba: Păi, cum să fie? Ca la orice examen... Lume multă - cu cățel cu purcel - agitată, plângăreață, disperată, nedormită, nemâncată... Ca în Iad. Și tu ce ai făcut? - a întrebat Maranda. Am făcut și eu ce a făcut toată lumea. Adică? - a întrebat nerăbdător de astă dată, Toaibă. Adică am dat lucrări scrise și pe urmă o comisie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
liniștită. Chipul lui ciudat era gânditor, pe măsură ce celălalt povestea amănunțit Manifesta un interes nețărmuit Când povestea se termină, puse întrebare după întrebare. Fiecare răspuns părea mai degrabă să nască noi întrebări. Meewan spuse în cele din urmă, pe un ton plângăreț: - Excelența voastră, n-am nici o îndoială că oamenii noștri au dat o aparență cât se poate de bună capturii pentru a apărea mai buni în propriii lor ochi. Ei revendică dreptul de a-l fi capturat în timp ce intra în clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]