214 matches
-
făceau să pară mai Înalt. Iar faptul că limba lui se afla acum la trei centimetri de urechea prietenei mele celei mai bune nu mă făcea să Îl plac mai mult. — Ei, ce atâta grabă? a Întrebat el cu voce plângăreață, nazală. Prietena ta și cu mine suntem pe cale să ne cunoaștem mai bine. Lily a rânjit și a dat din cap, după care a Încercat să mai tragă o dușcă, nedându-și seama că paharul ei e gol. — Foarte frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
parte a băii și Încerca să asculte fără jenă. Îi făcu semn Juliei cu mîna să tacă. „Pune curul la treabă!“ Îl auziră pe om - era o expresie care-i plăcea și-o folosea des. Apoi se auzi un bîzÎit plîngăreț ca de țînțar - era tot ce ajungea la ele din răspunsurile nevestei. Dă-o-ncolo, Helen! spuse Julia dezaprobator. Helen reveni supusă În cadă. Uneori, dacă țipetele Începeau cînd era singură, mergea pînă acolo Încît Îngenunchea pe covor, Își ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nebun, În plin camuflaj. Și apoi - jur pe Sfîntul Dumnezeu, domnișoară, a fost de parcă venise sfîrșitul lumii. Strînse pătura, Încă tremurînd. Dacă Începuse să vorbească, nu se mai putea opri. Uite-o pe maică-sa, continuă, pe același ton ridicat, plîngăreț, de bîrfă, și uită-te la mine și la fete, cu Dumnezeu știe cîte oase rupte. Și ce să mai zic despre casă? Cred că acoperișul s-a dus, nu-i așa? Gardianul nu vrea să spună o vorbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lui Meryl Streep, în care toată lumea locuiește în suburbii, poartă haine demodate și nu pricepe ce s-a întâmplat cu relația lor de cuplu. — Acum n-o să se mai întoarcă la mine, i-am spus lui Julie cu o voce plângăreață ceva mai târziu, când a băgat capul pe ușă. Sunt atât de tristă. L-am sunat și mi-a spus că pleacă din oraș. —Nu-nțeleg de ce te-ntorci în timp, când deja ai avut parte de destule necazuri, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
merg unele lucruri pe lume; în al doilea rând, avea un cu totul alt caracter decât mai înainte, adică ceva sfios, vag, de domnișoară de pension, câteodată fermecător prin originala ei zburdălnicie și naivitate, uneori sfios și gânditor, mirat, neîncrezător, plângăreț și neliniștit. Nu: acum în fața lui hohotea și-l înțepa cu sarcasmele ei caustice o ființă neobișnuită și surprinzătoare, care i-a spus de-a dreptul că niciodată, în inima ei, n-a avut altceva pentru el decât dispreț profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era doar de amorul artei. De îndată ce traversară antreul întunecos și scund și ajunseră într-o sală îngustă, mobilată cu o jumătate de duzină de scaune împletite din nuiele și cu două mese de joc, stăpâna casei reluă ocările cu tonul plângăreț, artificial, pe care îl folosea de obicei. — Și nu ți-e rușine, nu ți-e rușine, barbarule și tiranule al familiei mele, barbar și bestie ce-mi ești! M-ai prădat, m-ai supt de tot și tot nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ochii Nastasiei Filippovna începură să ardă cumva ciudat și chiar buzele îi tremurau. Toți îi priveau curioși pe amândoi. — Încă unul l-a trișat pe Ferdâșcenko! Ah, cum l-a trișat! Da, chiar l-a trișat! strigă Ferdâșcenko cu voce plângăreață, înțelegând că poate și trebuie să strecoare o vorbă. Pe dumneata cine nu te lasă să pricepi cum stau lucrurile? Ia și învață de la oamenii deștepți! i-o reteză aproape triumfătoare Daria Alexeevna (o veche și fidelă amică și complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atâtea ecuații roșii/ care vor plesni în această/ cupolă de heliu!” Autorul urmărește captarea în poem a unei pulsații nonumane, nesentimentale, „pure”: „Vedeți, iubiți contemporani,/ n-am folosit deloc în/ ritmul meu cuvântul trup/ căci diabolica imaginerie/ ar deveni extrem de/ plângăreață”. Mai mult un exemplu de ofertă sumară și de verbiaj decât de eficiență, poezia lui V. nu reușește - de-a lungul drumului ei circular - să capete dimensiunea ideatică. Intenții de poetician apar în Poezie și psihic (2003), o adunare de
VLASIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290609_a_291938]
-
idei, un scriitor trimite la alți scriitori. Rodul se reflectă în observații, interpretări, comparații, analize, polemici, atitudine... Unele însemnări incizează acut ca atingerea unei șfichiuiri, în timp ce altele îmbracă dimensiunea unui articol de sine stătător. Iată scurtissime: "1112. N.N. Beldiceanu un plângăreț fatalmente minor."; "1289. Nu-mi place stilul lui Chateaubriand. Pare prolix în cărți atât de scurte!"; "1161. Mă întorc cu bucurie la Ibrăileanu și Ralea. Înseamnă că sunt mai mult decât critici literari."; "6857. O dezamăgire Sainte-Beuve. Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
echilibrul, cade pe spate și zace la pământ cu picioarele În aer, urlând Într-una. Actul al doilea este format din cântecul lui Kipara despre „porumbelul cel orb al pădurii”, unde bărbații cântă molcom În ritmul neputincios și al țipetelor plângărețe ale păsării care murea de sete, deoarece izvorul secase. Deodată, ca din Întâmplare, dansatorul vâra mâna Într-o groapă (se presupune plină cu apă n.n). Ritmul cântecului se iuțea pe loc, În timp ce porumbelul cu o expresie de bucurie nebună
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
după ce noi făcusem un tur al Australiei, Înaintea părăsirii continentului! Nu ne-am revenit bine din șocul provocat de suava noastră blondină, când abia urcați În autocar, o altă colegă, uitându-se printre actele din poșetă, anunță pe un ton plângăreț că nu găsește pașaportul. Ca să-i venim În ajutor am rugat șoferul să revină urgent la hotel. 232 Nu fără unele comentarii, șoferul, irlandez tipicar, cu sprincenele stufoase și barba roșcată, ca un adevărat viking din vremurile medievale, execută o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lor pe scara vârstelor, pentru fiecare domeniu comportamental. Se examinează copiii sănătoși la împlinirea vârstei cronologice, cu un corectiv de +/- 3 luni; cei bolnavi sau convalescenți se amână. La examinare copiii trebuie să fie liniștiți și bine dispuși, nu agitați, plângăreți sau somnolenți. Examinarea se face într-o cameră liniștită sau într-o sală de grupa, dar izolat de ceilalți copii. Aprecierea dezvoltării psihice a copilului se efectuează printr-o examinare completă, aplicându-se toate probele de vârstă, utilizându-se materialul
METODOLOGIA din 1 martie 2000 examinarilor medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate pentru preşcolari, elevi şi studenţi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129862_a_131191]
-
generalizată, dificultăți de demaraj, hipersomnie, tulburări digestive, disfagie, dislalie, scăderea acuității vizuale. - tulburări trofice - amiotrofia cu topografia caracteristică interesează musculatură distală a membrelor superioare și inferioare cu tendința la proximalizare, fără fasciculații la nivelul fetei, conferind un aspect de "figură plângăreața", la nivelul mușchilor fonatori, determinând apariția unei voci caracteristice monotone; - sindromul distrofic - calviția este evidentă de la vârste tinere; - cataractă - este un simptom ce poate anticipa cu generații miotonia, uneori hiperostoza frontală; - afectarea mușchiului cardiac - forme de bloc atrioventricular; fibrilație atriala
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
lor pe scara vârstelor, pentru fiecare domeniu comportamental. Se examinează copiii sănătoși la împlinirea vârstei cronologice, cu un corectiv de +/- 3 luni; cei bolnavi sau convalescenți se amână. La examinare copiii trebuie să fie liniștiți și bine dispuși, nu agitați, plângăreți sau somnolenți. Examinarea se face într-o cameră liniștită sau într-o sală de grupa, dar izolat de ceilalți copii. Aprecierea dezvoltării psihice a copilului se efectuează printr-o examinare completă, aplicându-se toate probele de vârstă, utilizându-se materialul
ORDIN nr. 653 din 25 septembrie 2001 (*actualizat*) privind asistenţa medicală a prescolarilor, elevilor şi studenţilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138561_a_139890]
-
pe cineva și nu vine. Când aștepți aprecieri în legătură cu versurile trimise și nu primești răspuns. Un vraci învățat căruia nevasta îi naște numai fete. Lucruri nesuferite: O pietricică prinsă în tuș care face hârșt-hârșt pe hârtie. Bărbați la beție. Invidioșii, plângăreții, bârfitorii. Javra care latră la un oaspete venit în taină. Primești un bărbat peste noapte și el sforăie. Poftim!... Lucruri de rușine: S-a îmbătat ibovnicul și uite cum îți spune întruna același lucru. În fața unui om învățat, un necioplit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
profesorului, deoarece acest lucru va trezi resentimente în raport cu persoana sa. De aceea, formule de tipul: Nu mai faceți gălăgie, acolo, în spate; am obosit să vă tot spun acest lucru ar trebui evitate. Ordinele nu trebuie exprimate cu o voce plângăreață sau disperată, deoarece acest lucru relevă fie frustrările, fie neputința profesorului. Ambele situații denotă slăbiciune, iar elevii nu vor întârzia să profite. Vocea care exprimă un ordin trebuie să fie "puternică, hotărâtă și caldă". Importante sunt și așteptările profesorului în raport cu
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
uită în vitrine, nu se dă pe gheață și nu bate copiii, nu se duce la circ și e vesel, dacă are de ce să fie, și niciodată nu-și ține banii ascunși sub pernă (ci într-un burdușel de miel plângăreță.“ Ce-i acela burdușel? Taci și-ascultă! „Un lup cocoșat nu-și face dușmani (fiindcă nu mai are pe cine-și face dușmană, cântă la pian și la vioară. Când e zi de sărbătoare își ia copiii și-i duce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cunoscute/impuse Plecarea capului cedare în fața interlocutorului Plecarea privirii COPIL adaptat victimă Am încercat, dar nu pot să... Eu nu mă pricep la... Nu sunt bun la... X este mai bun decât mine... Am făcut ce am putut, dar... Ton plângăreț Ton depreciativ la adresa propriei persoane Mimică descurajată COPIL adaptat rebel Nu! Nu vreau să... Nu aveți dreptul să... Mereu la fel... Mereu cum spui tu... Numai așa trebuie să facem...?! Mi-ar plăcea s-o văd și pe asta! Ton
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
care eu le-am numit riscul sau riscurile culturii și în cultură: singurătatea, sărăcia, ridicolul, ratarea. Și curajul și demnitatea artistului, cel ce-și înțelege și apreciază calm și bărbătește travaliul, iar inițiativa mea a fost de a refuza postura plângăreață, văicăritoare a nu puținor colegi de-ai mei, din țară sau din străinătate, morți sau vii, care se vaietă, pe tonuri variate, dar monotone, veșnic, asupra „neînțelegerii contemporanilor”, critici sau simpli lectori, a neînțelegerii instituțiilor sau a magnaților lumii moderne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi fost concentrate, comprimate, deformate de o presiune teribilă. „Produsul unei minți degenerate” s-a pronunțat solemn un agent de la Narcotice după ce a văzut unul dintre tablourile lui Nick. Nick era mereu pe jumătate bolnav: ochii lui mari, căprui și plîngăreți lăcrimau ușor și nasul lui subțire Îi tot curgea. Dormea pe canapele În apartamentele prietenilor, trăind din Îngăduința incertă a unor indivizi nevrotici, instabili, stupid de bănuitori, care Îl dădeau afară brusc, fără motiv sau preaviz. Totodată, pentru oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o togă cenușie murdară, turnîndu-i pe creștini, dînd informații Gestapo-ului, GPU-ului, stînd de vorbă Într-o cafenea cu un agent de la Narcotice. Mereu cu aceeași față slabă, de șoarece, cu haine ponosite, demodate, și cu vocea ascuțită și plîngăreață. Lucrul cel mai insuportabil la Gene era vocea. Te pătrundea pînă-n rărunchi. Prin vocea asta am luat prima dată contact cu existența lui. Nick tocmai ajunsese la mine cu niște bani de marfă, cînd a sunat interfonul. - SÎnt Gene Doolie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sculasem și-ncepusem să umblu, a venit să stea de vorbă cu mine un psihiatru. Era foarte Înalt. Avea picioare lungi și un trup greu, În formă de pară, cu partea subțiată deasupra. ZÎmbea În timp ce vorbea și avea o voce plîngăreață. Nu era efeminat. Pur și simplu n-avea nimic din ceea ce face dintr-un bărbat bărbat. Ăsta era doctorul Fredericks, psihiatrul-șef al spitalului. A pus Întrebarea pe care o pun toți: - De ce simțiți c-aveți nevoie de droguri, domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mă strângea în brațe, părinte, mă cutremuram toată de patimă și iubire ...”, la care preotul spunea „Dumnezeu îți iartă păcatele, du-te cu Dumnezeu femeie”. Urmau apoi alte persoane la spovedanie, dar deodată părintele aude de sub patrafirul lui o voce plângăreață cunoscută care spunea: „și când mă strângea în brațe, părinte, mă cutremuram toată de patimă și iubire...” Păi bine femeie, toate astea nu mi le-ai povestit, nu de mult, încăodată? Ba da, părinte, dar cui să-i mai spun
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
reci. Abia am dejunat, și a venit o elevă; apoi, de la 5 ¼ la 7 ¼, Maria; pe divanul tău, cu haina de blană pusă peste picioare, Maria a ascultat eterna Jeanne d’Arc, tradusă. Asta se cheamă lecții de franceză! Apoi, plângăreața d-nă Georgescu, rămasă săraca nedetașată, până la 8. Mâine iar [la] minister pentru ea prin frig și ploaie și acasă la fel, minus ploaie. Mă gândesc la tine, Mouetta mea, îngrijește-te, îmbracă-te gros. Când voi ști că tu ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai aptitudini care le întrec pe ale altora. Scumpa mea, te strâng în brațe, cu patimă, cu tot ce este în mine căldură umană și sentiment divin, unice pe lume. M. c. p. 31 iulie [1950], luni [...] Azi prietena mea plângăreața mi-a arătat o fotografie foarte drăguță cu Mica și Mircea, în port național românesc; abia dacă am zărit-o, dar mi-a făcut mare plăcere. [...] De când am văzut fotografia Micăi - zău că semănați destul de bine -, mi se pare că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]