37,317 matches
-
-i așa? Dar campioana absolută a donatorilor de lacrimi e o doamnă ce răspunde la numele Andronescu și la prenumele alintător Cati. De la " Fetița cu chibrituri" a lui Andersen și de la "Cuore" al lui de Amicis nu s-a mai plâns pe plaiurile europene cu atâta avânt. D-na ministresă plânge de ți se rupe inima și te simți ca un criminal c-ai putut s-o aduci într-o situație atât de umilitoare. Cineva - un răuvoitor, firește - insinua, însă, că
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
o doamnă ce răspunde la numele Andronescu și la prenumele alintător Cati. De la " Fetița cu chibrituri" a lui Andersen și de la "Cuore" al lui de Amicis nu s-a mai plâns pe plaiurile europene cu atâta avânt. D-na ministresă plânge de ți se rupe inima și te simți ca un criminal c-ai putut s-o aduci într-o situație atât de umilitoare. Cineva - un răuvoitor, firește - insinua, însă, că doar Elvira Godeanu și Lucia Sturza-Bulandra ar fi depășit-o
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
fi ascunse manipulările ministeriale, ele vor ieși la suprafață. Știu doar că d-na Andronescu e profund, respingător de necinstită atunci când se preface că nu aude oferta editorilor de manuale de a oferi protecție socială copiilor defavorizați, de mila cărora plânge de i se zguduie coafura foarte potrivită cu decorul comunistoid în fața căruia își joacă mascarada P.S.D.-ul. Se va găsi, probabil, cineva care să contabilizeze comportamentul iresponsabil al acestui partid pentru care "protecția socială" e doar șperaclul de deschis inima
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
clientelei s-au conectat pline de lăcomie. Să așteptăm, așadar, toamna, când băncile copiilor vor fi pline de manuale virtuale - pentru că pe cele de celuloză le-a păpat lupul cel lacom al îmbuibării de partid. Vom vedea atunci cine va plânge de mila ministresei, sau dacă din ea va mai rămâne și altceva decât amintirea unor lacrimi cu iz de celuloză, format manual, cu preț minim și valoare așijderea.
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
triade, cu șansa, la fiecare pas, de a alege între mai multe variante de răspuns, prin selecții contextuale într-un "spațiu C", spațiul potențial infinit al codurilor. Să dau și un exemplu de "șopârlă". Un nuvelist optzecist de la Timișoara se plângea mai anul trecut prin reviste că nu i s-a dat voie să comită și el una, pe motiv că, la proză, monopolul subversității l-ar fi deținut Augustin Buzura. Cu alte cuvinte, Buzura e de vină că nuvelistul nostru
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
vedere că fusese dezavuată chiar de noua conducere de partid, însă nu și cele legate de dărîmarea unor cartiere bucureștene (Demostene Gramatopol fusese medic la acum dispărutul Spital Brîncovenesc), de raționalizarea energiei sau lipsa alimentelor de bază (de care se plîng aproape toți; Maria Roth nu mai poate face pască pentru că i-ar trebui mai multe pachete de brînză și �se dă" doar cîte unul: Dacă faci rost de brînză, ești invitatul meu."). E important pentru că pe de o parte avem
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
din ligheane/ doar un nimic cu murături/ sub plăpumi". Dar și parodii ale limbajelor: "a trepidațiilor reproduse de tranziență/ (și Toeffler și postmodern aspect)/ și verdictele și la obiect etc.", "în temnița lui iată poetul/ vai pasul iuțește-l nu plînge/ fereacă-ți matale femeea/ hii neam de curcan sau de hiară"; sau reciclări: "oareșicare ar fi și oareșiunde/ voa ea să mă lepede de la ea// au prin miroasele floarei au/ cu femei tîmplătoriu din scăldătoare// cu dobîndă va să zică/ numai ruinuri în
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
spunînd că nu le ajung fondurile la rectificarea bugetară. S-au bucurat de ironiile sale doamnele Bartoș de la Sănătate și Andronescu de la Educație. La un moment dat, premierul trimitea aproape săptămînal săgeți împotriva ministrului de Interne, Ioan Rus și se plîngea de activitatea ministrului Mediului. Cînd însă cursa către admiterea în NATO s-a apropiat de ultima turnantă, cuvîntul de ordine a devenit stabilitatea. Deraiază la Transporturi bani publici într-o direcție cam nebuloasă - un post de televiziune "de importanță strategică
Răspunderea miniștrilor români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15183_a_16508]
-
îi căinează "cu glas mare" pe bieții părinți, le interzice, practic, o investiție avantajoasă și liberă, dar nu dă nici un ajutor pentru liceu: nici profesorilor, nici elevilor, nici editorilor, nici autorilor. Cînd ies profesorii sau studenții în stradă, guvernanții se plîng că nu sînt bani. Cînd e vorba de Catedrala mîntuirii neamului, de sosirea lui Lou Bega la București sau de Dracula Park, miliardele curg. Nimeni dintre cei de la putere nu pare să vadă că adevărata catedrală a mîntuirii neamului este
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
din Lourdes, recunoscându-i meritele, a spus că acestea erau inferioare celor ale Fecioarei del Pilar. Printre enoriași se aflau douăsprezece franțuzoaice care lucrau ca bone și guvernante în familiile înstărite din Zaragoza. Indignate de cuvintele preotului, ele s-au plâns arhiepiscopului Soldevilla Romero (asasinat câțiva ani mai târziu de către anarhiști). Ele nu puteau accepta denigrarea Fecioarei franceze. În 1960, când mă aflam în Mexic, i-am vorbit despre miracolul din Calanda unui dominican francez. Acesta a zâmbit și mi-a
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
unui ceremonial cu bătăi de tobe, sosite special din Calanda. Printre invitați se numărau prieteni ca Julio Alejandro, Fernando Rey și José-Luis Barros. Cu toții mi-au spus că au fost emoționați, fără să știe de ce. Cinci mi-au mărturisit că plânseseră chiar. Nu știu ce provoacă emoția aceasta, comparabilă uneori cu cea generată de muzică. Ea se datorează desigur pulsațiilor unui ritm secret care ne parvine din exterior, dându-ne un fior fizic, dincolo de orice rațiune. Fiul meu, Jean-Louis a realizat un scurt-metraj
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
romanului) ce crede despre cei nemulțumiți de strategiile sale: "Unii care au citit cartea sau, în cel mai bun caz, au scris despre ea, au găsit-o plictisitoare, absurdă sau demnă de dispreț; și nu văd nici un motiv să mă plîng, din moment ce și eu am păreri similare despre operele lor sau despre tipurile de scrieri pe care le preferă într-un mod atît de ostentativ." La urma-urmei, poate că, așa cum observă ironic și auto-ironic chiar autorul, singurul mare regret rămîne acela
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
care i-a sprijinit), despre Lucrețiu Pătrășcanu (la a cărui condamnare s-a împotrivit, deși nu se simpatizau) și despre emigrația evreiască din anii '50 (pe care o aproba; fratele ei era sionist). Nu era cu siguranță o sfîntă, a plîns la moartea lui Stalin, deși doar moartea lui a salvat-o de la un proces cu rezultate imaginabile, și a crezut pînă în ultimul moment în comunism și în triumful ideii; nu și-a denunțat însă niciodată soțul și a refuzat
Ana Pauker, nici sfîntă, nici diavol by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15262_a_16587]
-
este direct răspunzător de teroarea și organele terorii pe care comunismul său cel iubit de ieri și de azi le-a adus în lume. Dar în loc să le ceară public scuze celor aruncați în malaxorul mașinăriei de sfărâmat destine, el se plânge public de ei, acuzându-i pe acești sclavi ai securității de a fi făcut exact ceea ce securitatea lui i-a obligat să facă. Creatorul infernului se indignează că a fost el însuși atins de urletele și sudoarea celor aruncați în
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
fiind, aș visa-mi pare... * * * Dacă înaltele autorități apusene ar cunoaște, bine tradusă, această scriere literară românească, fără egal în felul ei, nu că ar încetini operația de respingere a țiganilor, nici pomeneală; dar ne-ar compătimi, măcar, ne-ar plânge, ori ar admite că în destinul nostru de țară râvnind să fie primită în nobilul Continent, ar fi cazul, blestemați cum suntem, să fim luați, ca-n Orient, mai lejer... Zadarnic. Vom fi, vom rămâne tot ce suntem! Având un
Tabăra țiganilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13399_a_14724]
-
Mario se ducea până la fereastra Deliei și-i arunca o pietricică. Uneori ea ieșea, alteori o auzea cum râde înăuntru, puțin răutăcios și fără să-i dea speranțe. A venit meciul de box Firpo-Dempsey și în toate casele s-a plâns și s-au stârnit proteste violente, urmate de o umilită melancolie aproape colonială. Familia Mañara se mută peste patru străzi și asta însemna mult în Almagro, astfel încât alți vecini au început s-o vadă pe Delia, familiile Victoria și Castro
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
încă o dată vie. Întocmai ca Héctor și Rolo pleca și li-o lăsa. I-a fost tare milă de soții Mañara care stătuseră acolo ghemuiți tot sperând ca el în sfârșit cineva - s-o facă să amuțească pe Delia care plângea, să facă să înceteze în sfârșit plânsetul Deliei. (Din volumul Manuscris găsit într-un buzunar, în curs de apariție la Ed. POLIROM)
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Să hotărască Poliția ce faceți cu mortuî. Mai bine îl duceți acasă, că dacă îl ia de la Morgă trebuie să plătească. O alt| doamnă: - Domnilor, puțin respect! Ce tot „mortuî” în sus, „mortuî” în jos! Nu vedeți că doamna aceea plânge, mai are un pic și leșină!? Să-i dea cineva o lămâie ceva, un suc... Șoferul autocarului: - Și cum să-i zicem, doamnă? „Domnuî”!? Asta e, a murit, a murit, cu toții ne ducem când ne vine rânduî! (Către sătenii adunați
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
alcool, își trece mîna prin păr, își sprijină capul în palmă, privește în același punct, cu ochii pe jumătate deschiși, își așează tacticos banda, o înfășoară puțin cu degetele, îi dă drumul, se ascultă, mut, oprește, se înfurie, reia, oprește, plînge, se înjură, se ascultă, oprește, trage o dușcă după perdea, tușește, se șterge la gură cu dosul palmei, dă drumul, plînge, se revoltă... Nu mai e loc de cuvinte. Ci doar de senzații. După stingerea luminii pe scena de la Act
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
așează tacticos banda, o înfășoară puțin cu degetele, îi dă drumul, se ascultă, mut, oprește, se înfurie, reia, oprește, plînge, se înjură, se ascultă, oprește, trage o dușcă după perdea, tușește, se șterge la gură cu dosul palmei, dă drumul, plînge, se revoltă... Nu mai e loc de cuvinte. Ci doar de senzații. După stingerea luminii pe scena de la Act, plec în mine. Simt nevoia să împrumut o bandă. Dar nu mai am magnetofon...
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
bagă nimeni peste el. Dar, dacă omul de la fața locului, baronul meu, nu-și rezolvă decît treburile lui, iar pe mine mă lasă cu ochii în soare, ce să mai aștept de la el? Omul obișnuit vrea să aibă cui se plînge, ca să-l scoată din belea. Și, dacă puterea nu e în stare s-o facă, se reorientează și el. Bate la ușa celui care i se pare mai puternic dintre cei care îi fac promisiuni. Or, în mitologia alegătorului faptul
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
ați învins. - L-am învins pentru că aveam și un mare model: sculptorul Jalea. Lui i-a retezat o schijă mâna și totuși a fost unul dintre marii noștri sculptori. Mie nu-mi lipsesc decât câteva degete. De ce m-aș fi plâns? Dacă vrei cu adevărat să faci ceva, nu ai nevoie de scuze, ba că-i laie, ba că-i bălaie. Când vrei să faci, faci! (De fapt, cum frumos spune maestrul, cu dulceața graiului moldovenesc: Dacă vrei să fași ceva
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
ivește un insert semnificînd ficțiunea în ficțiune aducătoare de multiplicare: „Au inventat/ omul bidimensional.// l-au bătut în cuie/ pe un zid.// i-au decupat sîngele/ era alb ca varul.// au proiectat pe suprafața lui/ un film/ cu oameni care plîng/ în bezna unei săli de cinematograf” (omul bidimensional). Dar pentru a surprinde o asemenea uimitoare transformare a obiectelor e nevoie de un instrument optic special, altul decît ochiul uman obișnuit. Vederea tinde a deveni viziune, așternînd asupra realului culorile subiectivității
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
privighetori). Viziunea vădindu-se asociabilă cu senzația de orbire mîntuitoare ca o infirmitate divină: „pe drept cuvînt se crede că e orb deși pe drept cuvînt/ el vede cu tot trupul de parcă ar fi apă./ adevăr zic vouă: celui care plînge/ Dumnezeu îi umblă pe pleoape” (Luna neagră sau cît de frumoasă e femeia care a născut un orb). Ion Mircea e un poet intens care confruntă două stări-limită ale artei d-sale, transcendența care e supraverbală, riscînd a „amuți” textul
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
în Apus, era ca și cum niște fantome le-ar fi tulburat occidentalilor somnul sau conștiința. Dar să nu generalizăm. Au existat și autori care au avut noroc, cum este cazul meu. Am avut parte de o bună primire, nu mă pot plînge. Iar cînd am putut lua cuvîntul, am făcut-o și pentru ceilalți. Poate și fiindcă Albania, deși era comunistă, nu făcea parte oficial din blocul sovietic, pe care-l părăsise mai demult, în mod grotesc, ce-i drept (rîde). Fiindcă
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]